ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2841/2009

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările cauzei constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 206/PI din 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.L. la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru tentativă la omor calificat, în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a), b) C. pen. În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat o bară metalică, lungă de 115 cm, secțiunea având formă dreptunghiulară cu laturile de aproximativ 5 cm și 3 cm, iar grosimea acestor laturi de 0,2 cm.

Inculpatul a fost obligat la 2.362,99 RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara. S-a luat act că partea civilă G.C. a renunțat la pretențiile civile. Pentru a pronunța această soluție, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În data de 31 august 2008, în jurul orelor 17,00 partea civilă G.C. se afla pe o terasă împreună cu mai mulți prieteni. La un moment dat, pe terasă a venit și inculpatul, aflat sub influența alcoolului, care dansa și fredona melodiile din muzica ambientală a localului. În acest fel, inculpatul a deranjat pe cei din jur și la un moment dat a avut o discuție contradictorie cu martorul A.F. din grupul părții civile, inculpatul reproșându-i că s-a uitat urât la el.

În aceste condiții, inculpatul a părăsit terasa și s-a deplasat la locuința concubinei sale, aflată în apropiere, de unde a luat o țeavă metalică și s-a întors pe terasă urmat de concubină, P.C.I. și la o oarecare distanță de fratele acesteia. Pe terasă, s-a îndreptat spre masa părții vătămate, moment în care persoanele aflate la masă se ridicau. Inculpatul a reacționat pe loc, lovind pe partea vătămată cu bara metalică în cap. În urma loviturii primite partea vătămată a fost doborâtă la pământ, context în care, prietenii acesteia au încercat să-l lovească pe inculpat. În scandalul provocat pe terasă și care s-a deplasat și în fața terasei a fost implicat și fratele concubinei inculpatului, respectiv, martorul P.F.

care, între timp ajunsese la terasă. La apropierea echipajului de poliție cei implicați în conflict au fugit, dar fiind urmăriți au fost opriți în apropierea râului Bega și conduși la poliție. Din raportul medico-legal din 11 septembrie 2009 al I.M.L. Timișoara a rezultat că partea vătămată a prezentat un traumatism cranio-cerebral mediu deschis, fractură cu înfundare parietală dreaptă operată ce poate data din 31 august 2008 și pot fi rezultatul unei loviri directe cu sau de corpuri dure. S-a concluzionat că leziunile de violență nu au pus în primejdie viața victimei. În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a criticat încadrarea juridică în tentativă la omor, iar în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 78 din 15 iunie 2009, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. În considerente, instanța de apel a constatat că faptele au primit o încadrare juridică corectă, deoarece lovind victima cu o rangă de fier în zona capului, acesta a acceptat posibilitatea producerii unor consecințe letale, care nu s-au produs nu datorită conduitei inculpatului, ci ajutorului chirurgical de specialitate primit de victimă. Instanța de apel, procedând la respingerea apelului a reținut că și în privința pedepsei au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen. Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs doar inculpatul care le-a criticat numai cu privire la individualizarea pedepsei, solicitând ca în contextul faptelor și al datelor ce caracterizează persoana sa, să fie reținute circumstanțe atenuante și pedeapsa coborâtă sub limita minimă legală.

Examinând hotărârile atacate în raport de critica formulată, de cazul de casare invocat, respectiv, dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată, pentru considerațiunile ce urmează că recursul declarat de inculpat este nefondat. Instanțele au făcut o apreciere corespunzătoare a materialului probator administrat în cauză reținând atât o corectă stare de fapt cât și o încadrare juridică corespunzătoare acesteia, stabilind o pedeapsă în considerarea dispozițiilor art. 72 și 52 C. pen. În condițiile de fapt corect reținute, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă aproape de limita minimă legală pentru o tentativă la omor calificat.

Inculpatul a comis această faptă gravă pe fondul consumului de alcool care nu i-a permis să-și controleze acțiunile și comportamentul agresiv, în contextul în care nu au existat atitudini provocatoare sau de altă natură care să justifice o astfel de reacție din partea sa. Acționând de această manieră, în condiții care nu pot constitui împrejurări care să atenueze răspunderea penală, în favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe atenuante reale pentru că ele nu au existat, așa cum de altfel, nu există și nu pot fi reținute, nici circumstanțe judiciare atenuante personale. Recurentul inculpat are numeroase condamnări în antecedente și chiar dacă nu este recidivist această situație denotă o persistență infracțională pentru care nu poate beneficia de dispozițiile art. 74 - 76 C. pen.

Pe de altă parte, deși inculpatul este persoana care a inițiat incidentul și tot acesta l-a continuat prin lovirea părții vătămate cu bara de fier în cap, pe parcursul procesului penal a avut o conduită procesuală oscilantă, mai întâi, încercând să nege fapta și să inducă în eroare organele judiciare, ulterior, recunoscând fapta și precizând modul în care au decurs evenimentele. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală acesta a prezentat o altă versiune a conflictului care însă este contrazisă de probele administrate. Desigur, în acest context nu pot fi reținute drept circumstanțe judiciare atenuante nici una din împrejurările arătate exemplificativ în dispozițiile art. 74 lit. a) - c) C. pen., după cum nici altele cu o conotație asemănătoare.

Drept urmare, se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului respectă prevederile art. 72 C. pen. și este proporțională atât pericolului social al faptei dedusă judecății cât și celui prezentat de făptuitor, fiind de natură să realizeze cerințele înscrise în art. 52 C. pen. Așa fiind, constatându-se că nu subzistă motive de casare nici sub aspectul modului de individualizare a pedepsei și nici sub alte aspecte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. combinat cu art. 88 C. pen.

se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva Deciziei penale nr. 78/A din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 1 septembrie 2008 la 26 august 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 august 2009