ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2841/2009

Asupra recursului

penal de față;

Din actele și

lucrările cauzei constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 206/PI din 20 martie

2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art. 20 C. pen. raportat la art.

174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. a fost condamnat

inculpatul P.L. la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru tentativă la omor

calificat, în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat o bară metalică, lungă de 115 cm,

secțiunea având formă dreptunghiulară cu laturile de aproximativ 5 cm și 3 cm,

iar grosimea acestor laturi de 0,2 cm.

Inculpatul a fost

obligat la 2.362,99 RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic Județean de

Urgență Timișoara.

S-a luat act că

partea civilă G.C. a renunțat la pretențiile civile.

Pentru a pronunța

această soluție, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut

următoarea situație de fapt:

În data de 31 august

2008, în jurul orelor 17,00 partea civilă G.C. se afla pe o terasă împreună cu

mai mulți prieteni. La un moment dat, pe terasă a venit și inculpatul, aflat

sub influența alcoolului, care dansa și fredona melodiile din muzica ambientală

a localului. În acest fel, inculpatul a deranjat pe cei din jur și la un moment

dat a avut o discuție contradictorie cu martorul A.F. din grupul părții civile,

inculpatul reproșându-i că s-a uitat urât la el.

În aceste condiții,

inculpatul a părăsit terasa și s-a deplasat la locuința concubinei sale, aflată

în apropiere, de unde a luat o țeavă metalică și s-a întors pe terasă urmat de

concubină, P.C.I. și la o oarecare distanță de fratele acesteia.

Pe terasă, s-a

îndreptat spre masa părții vătămate, moment în care persoanele aflate la masă

se ridicau.

Inculpatul a

reacționat pe loc, lovind pe partea vătămată cu bara metalică în cap.

În urma loviturii

primite partea vătămată a fost doborâtă la pământ, context în care, prietenii

acesteia au încercat să-l lovească pe inculpat. În scandalul provocat pe terasă

și care s-a deplasat și în fața terasei a fost implicat și fratele concubinei

inculpatului, respectiv, martorul P.F. care, între timp ajunsese la terasă.

La apropierea

echipajului de poliție cei implicați în conflict au fugit, dar fiind urmăriți

au fost opriți în apropierea râului Bega și conduși la poliție.

Din raportul

medico-legal din 11 septembrie 2009 al I.M.L. Timișoara a rezultat că partea

vătămată a prezentat un traumatism cranio-cerebral mediu deschis, fractură cu

înfundare parietală dreaptă operată ce poate data din 31 august 2008 și pot fi

rezultatul unei loviri directe cu sau de corpuri dure. S-a concluzionat că

leziunile de violență nu au pus în primejdie viața victimei.

În termen legal,

împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a criticat

încadrarea juridică în tentativă la omor, iar în subsidiar, a solicitat

reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală

nr. 78 din 15 iunie 2009, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat.

În considerente,

instanța de apel a constatat că faptele au primit o încadrare juridică corectă,

deoarece lovind victima cu o rangă de fier în zona capului, acesta a acceptat

posibilitatea producerii unor consecințe letale, care nu s-au produs nu datorită

conduitei inculpatului, ci ajutorului chirurgical de specialitate primit de

victimă.

Instanța de apel,

procedând la respingerea apelului a reținut că și în privința pedepsei au fost

respectate dispozițiile art. 72 C. pen.

Împotriva acestor

hotărâri a declarat recurs doar inculpatul care le-a criticat numai cu privire

la individualizarea pedepsei, solicitând ca în contextul faptelor și al datelor

ce caracterizează persoana sa, să fie reținute circumstanțe atenuante și

pedeapsa coborâtă sub limita minimă legală.

Examinând hotărârile

atacate în raport de critica formulată, de cazul de casare invocat, respectiv,

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât și din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată,

pentru considerațiunile ce urmează că recursul declarat de inculpat este

nefondat.

Instanțele au făcut o

apreciere corespunzătoare a materialului probator administrat în cauză reținând

atât o corectă stare de fapt cât și o încadrare juridică corespunzătoare

acesteia, stabilind o pedeapsă în considerarea dispozițiilor art. 72 și 52 C.

pen.

În condițiile de fapt

corect reținute, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă aproape de limita minimă

legală pentru o tentativă la omor calificat. Inculpatul a comis această faptă

gravă pe fondul consumului de alcool care nu i-a permis să-și controleze

acțiunile și comportamentul agresiv, în contextul în care nu au existat

atitudini provocatoare sau de altă natură care să justifice o astfel de reacție

din partea sa.

Acționând de această

manieră, în condiții care nu pot constitui împrejurări care să atenueze

răspunderea penală, în favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe

atenuante reale pentru că ele nu au existat, așa cum de altfel, nu există și nu

pot fi reținute, nici circumstanțe judiciare atenuante personale.

Recurentul inculpat

are numeroase condamnări în antecedente și chiar dacă nu este recidivist

această situație denotă o persistență infracțională pentru care nu poate

beneficia de dispozițiile art. 74 - 76 C. pen.

Pe de altă parte,

deși inculpatul este persoana care a inițiat incidentul și tot acesta l-a

continuat prin lovirea părții vătămate cu bara de fier în cap, pe parcursul

procesului penal a avut o conduită procesuală oscilantă, mai întâi, încercând

să nege fapta și să inducă în eroare organele judiciare, ulterior, recunoscând

fapta și precizând modul în care au decurs evenimentele.

Cu ocazia prezentării

materialului de urmărire penală acesta a prezentat o altă versiune a

conflictului care însă este contrazisă de probele administrate.

Desigur, în acest

context nu pot fi reținute drept circumstanțe judiciare atenuante nici una din

împrejurările arătate exemplificativ în dispozițiile art. 74 lit. a) - c) C.

pen., după cum nici altele cu o conotație asemănătoare.

Drept urmare, se

apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului respectă prevederile art. 72 C.

pen. și este proporțională atât pericolului social al faptei dedusă judecății

cât și celui prezentat de făptuitor, fiind de natură să realizeze cerințele

înscrise în art. 52 C. pen.

Așa fiind,

constatându-se că nu subzistă motive de casare nici sub aspectul modului de

individualizare a pedepsei și nici sub alte aspecte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca

nefondat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. combinat cu art. 88 C. pen. se va computa din pedeapsa

aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.L. împotriva Deciziei penale nr. 78/A din 15 iunie 2009 a Curții

de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la

1 septembrie 2008 la 26 august 2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 august 2009