ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 763/2011

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin sentința penală

nr. 426/PI din 7 august 2009 a Tribunalului Timiș a fost condamnat inculpatul A.C.

la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen.

A fost menținută

starea de arest a inculpatului și s-a dedus durata reținerii și arestării

preventive cu începere de la data de 16 august 2008, la zi.

Sub aspectul laturii

civile, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 998, art.

999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de

daune morale către fiecare dintre părțile civile P.P., P.L. și O.A.

Totodată, inculpatul

a fost obligat și la plata sumei de 6841,60 lei cu titlu de despăgubiri civile

către Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui par tip baseball.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de

fapt:

În noaptea de 13/14

august 2008, în jurul orelor 24,00, victima P.M.G. s-a aflat, împreună cu

martorul D.N., la o masă de pe terasa magazinului alimentar SC S.A.B.C. SRL din

municipiul Timișoara, unde consuma băuturi alcoolice.

În fața localului a

sosit și inculpatul A.C. care, după ce a coborât dintr-un autoturism marca VW

Golf, s-a îndreptat spre masa celor doi și a cerut victimei să-i dea de băut.

Întrucât a fost refuzat, inculpatul s-a întors la autoturism, a luat o bâtă tip

baseball, a revenit la masa victimei și i-a aplicat mai multe lovituri în cap.

În timp ce se

desfășura agresiunea, prin fața localului a trecut un autoturism în care se

aflau martorii R.L., Z.M., F.V., F.S. și C.M. care au solicitat inculpatului să

înceteze violențele. Inculpatul a încetat acțiunea sa agresivă, s-a urcat în

mașină și a plecat.

Deoarece victima era

lovită puternic în zona capului, martorul R.L. a transportat-o cu autoturismul

său la domiciliul victimei pentru a-și lua actele de identitate, s-au deplasat

la Secția 4 Poliție în vederea sesizării organelor de poliție cu privire la

fapta comisă de inculpat, însă i s-a făcut rău și s-a dus la Spitalul Clinic de

Urgență Timișoara pentru a-i fi acordate îngrijiri medicale.

În pofida eforturilor

depuse de cadrele medicale pentru a-i salva viața, victima a decedat la data de

22 august 2008.

Situația de fapt

expusă a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă:

procesele-verbale de cercetare la fața locului, depozițiile martorilor M.M., F.G.,

D.N., F.M., R.L., Z.M., S.I., F.A., P.D., M.M. și C.I., raportul de constatare medico-legală,

raportul de autopsie medico-legală, foile de internare, probe coroborate cu

declarațiile inculpatului care a recunoscut incidentul.

Curtea de Apel

Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 145A din 14 octombrie 2010 a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apel prin care a solicitat

schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat în

infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte și reindividualizarea pedepsei.

Împotriva acestei decizii

inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în calea de atac a

apelului, în sensul că a comis infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

întrucât decesul victimei a survenit urmare a complicațiilor intervenite care

au urmat traumatismului cranio-cerebral, și anume meningita acută purulentă. De

asemenea, inculpatul a solicitat și reindividualizarea pedepsei.

Recursul nu este

fondat.

Starea de fapt

reținută de prima instanță, verificată de instanța de control judiciar, a fost

corect stabilită pe baza tuturor probelor administrate în faza de urmărire

penală și în faza de cercetare judecătorească, iar încadrarea juridică a faptei

este, de asemenea, justă.

Infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenționată

care se caracterizează prin intenție în ce privește loviturile aplicate și

culpă în ce privește rezultatul produs – moartea victimei, în timp ce

infracțiunea de omor se comite numai cu intenție.

La stabilirea intenției

cu care a acționat făptuitorul se are în vedere, între altele, obiectul

vulnerant folosit, zona spre care au fost îndreptate și exercitate actele de

violență, intensitatea acestora și gravitatea leziunilor cauzate.

În speță, inculpatul

a aplicat victimei multiple lovituri în cap, cu o bâtă de bassebal, obiect apt

de a ucide, cu o intensitate deosebită, așa cum este confirmat de raportul de

constatare medico-legală (victima a prezentat traumatism cranio-cerebral acut

cu fractură craniană, hematom extradural tempo-perieto-occipital și hematom

extradural de fosă posterioară – operate și contuzii cerebrale occipitale),

lovituri care au avut drept rezultat moartea victimei, raport confirmat

ulterior și prin raportul de constatare nr. 456/A din 20 octombrie 2008 al

I.M.L. Timișoara, întocmit după ce a intervenit decesul.

Or, multitudinea și

intensitatea loviturilor, precum și locul unde au fost aplicate acestea (în cap

– zonă vitală) agresiunea încetând numai în urma intervenției unor martori, exteriorizează

intenția inculpatului de a ucide, întrucât acționând în modul arătat, acesta a

prevăzut eventualitatea producerii morții și a acceptat acest rezultat, care

dealtfel s-a și produs, ca urmare exclusiv a agresiunii inculpatului.

Așa fiind, fapta inculpatului

constituie infracțiunea de omor, și nu aceea de lovituri sau vătămări

cauzatoare de moarte, așa cum bine au reținut instanța de fond și cea de apel.

Apărarea

inculpatului, în sensul că decesul victimei a fost în strânsă legătură cu o

afecțiune preexistentă, respectiv cu meningita purulentă, constatată cu ocazia

efectuării autopsiei, urmează a fi înlăturată.

Chiar dacă victima a

prezentat o astfel de afecțiune, care putea, eventual, determina moartea și în

afara condițiilor create prin traumatismul suferit, această stare patologică nu

are relevanță sub aspectul cauzei determinante a rezultatului letal. Moartea

victimei nu a survenit pe calea unei evoluții naturale, la o dată

imprevizibilă, ci la scurt timp după aplicarea loviturilor de către inculpat, ca

urmare a traumatismului menționat.

În ceea ce privește a

doua critică formulată de inculpatul recurent – privind individualizarea

judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că și aceasta este neîntemeiată și

urmează a fi respinsă.

Aceasta întrucât atât

instanța de fond cât și cea de apel au avut în vedere criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., ținând seama de natura, gravitatea și gradul de pericol social

al infracțiunii comise.

Fapta săvârșită este

de o gravitate deosebită, în special prin consecința ireparabilă produsă cât și

prin modalitatea de săvârșire (inculpatul a fost acela care a declanșat

incidentul, a reacționat cu o violență total nejustificată față de victimă

pentru simplul motiv că a refuzat să-i ofere băuturi alcoolice).

Pe de altă parte,

atitudinea inculpatului după violențele exercitate (a plecat de la locul

faptei, s-a urcat în autoturism, abandonând victima în stare gravă) nu

justifică reținerea unor elemente circumstanțiale favorabile pentru

reindividualizarea pedepsei.

De altfel, pedeapsa

nu este doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci trebuie să constituie

și o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin

săvârșirea infracțiunii, sens în care reducerea pedepsei aplicate inculpatului

ar conduce la deturnarea scopului general al pedepsei.

Pentru toate aceste

considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să

fie luate în considerare din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Se va computa

perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr.

145/A din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive

de la 16 august 2008 la 28 februarie 2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 februarie 2011.