ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 04.02.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 406/2011

HOTĂRÂRE

04.02.2011

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 406/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 84 din 4 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. 155/83/2010, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea formulată de apărătorul inculpatului L.I.V. de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare din 15 ianuarie 2010 (Dosar nr. 311/P/2009) din infracțiunea de omor prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen. în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea formulată de apărătorul inculpatului L.I.V. de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare din 15 ianuarie 2010 (Dosar nr. 311/P/2009) din infracțiunea de omor prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen. în infracțiunea de omor, prev.și ped. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.I.V., fiul lui I. și R.L., pentru săvârșirea infracțiunii de omor la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea în baza art. 65 C. pen. raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b), C. pen. pe o perioada de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis condamnatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a),teza II și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 65 C. pen. rap.la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. i-a interzis exercițiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a),teza II și lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 29 octombrie 2009 la zi .

În baza art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a admis cererea formulată de apărătorul inculpatei L.S. de schimbare a încadrării juridice a faptei penale pentru care a fost trimisă în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare din 15 ianuarie 2010 (Dosar nr. 311/P/2009) și în consecință s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la omor prevăzută și pedepsităde art. 26 rap. la art. 174 C. pen. în infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen.

În baza art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnată inculpata L.S., fiica I. și M., pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului la pedeapsa de: 2 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i-a interzis condamnatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a),teza II și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei principale iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. și a pedepselor accesorii, pe durata prev. de art. 82 C. pen., stabilind 2 ani și 2 luni termen de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a învederat inculpatei consecințele dispozițiilor art. 83 C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 29 octombrie 2009 până la data de 09 decembrie 2009 inclusiv.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. cu aplic.art. 998, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul L.I.V. să plătească părții civile B.G., ca reprezentant legal, pe seama minorelor T.G.F. și T.I.M. suma de 80.000 RON despăgubiri civile - daune morale.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. cu aplic.art. 998, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul L.I.V. să plătească părții civile T.I.M., suma de 13.500 RON despăgubiri civile, din care suma de 3.500 RON daune materiale, iar suma de 10.000 RON daune morale.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. rap.la art. 998, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul L.I.V., să plătească părții civile B.G., ca reprezentant legal, pe seama minorelor T.G.F. și T.I.M., o pensie lunară de întreținere în cuantum de 1/3 din venitul minim pe economia națională la data plății, începând cu data de 28 octombrie 2009 și până la majoratul acestora.

În baza art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a corpurilor delicte înregistrate la poziția nr. 71/2010 din Registrul de corpuri delicte al instanței.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de 2.000 RON, cheltuieli judiciare către stat, câte 1.000 RON fiecare.

Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că în data de 28 octombrie 2009, în jurul orelor 17

30, inculpatul L.I.V. s-a deplasat la domiciliul inculpatei L.S. cu scopul de a-i aduce niște medicamente de la oraș, ocazie cu care s-au înțeles că va trece mai târziu pe la ea. De la domiciliul acesteia, inculpatul L.I.V. s-a dus la un magazin și la un bar, a consumat două beri și o cafea, după care s-a deplasat la un alt bar unde a mai consumat 3 beri și a cumpărat și pentru acasă un litru de bere, după care s-a dus la domiciliu, iar în jurul orelor 22:00 s-a deplasat la domiciliul inculpatei L.S. După ce a ajuns la domiciliul acesteia, s-au uitat împreună la televizor până când copiii minori ai inculpatei au adormit.

Atât din declarația inculpatului, cât și din declarația inculpatei a rezultat că obișnuiau să întrețină raporturi sexuale de mai multă vreme, la domiciliul inculpatei și acesta era scopul pentru care inculpatul se deplasa la domiciliul acesteia. în această împrejurare, după ce copiii inculpatei au adormit, cei doi au întreținut raporturi intime și în legătură cu acest aspect inculpatul a precizat că și cârpa și cuvertura găsite la domiciliul inculpatei cu ocazia, cercetării la fața locului și ridicate, întrucât purtau urme de sânge, avea de fapt sânge menstrual.

În jurul orelor 24:00, la domiciliul inculpatei a venit victima T.I.M., care a început să bată cu pumnii în ușă, cerându-i inculpatei să deschidă ușa, amenințând-o că dacă nu-i va deschide ușa, îi va fi mai rău.

Conform declarației celor doi inculpați, victima a bătut și a strigat la ușa inculpatei aproximativ 10-15 minute, după care a dat să plece, s-a răzgândit și iarăși s-a întors, moment în care inculpata a deschis ușa, iar victima a dat să o prindă pe inculpată care se afla pe prag, moment în care a intervenit inculpatul. Inculpata s-a tras în spate, inculpatul a apărut în prag și pentru că victima a încercat să îl lovească cu pumnul, el s-a ferit și i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona toraco-abdominală, victima a făcut un pas, doi, înapoi, dar nu a căzut, iar inculpatul i-a mai aplicat doi pumni peste față. Victima a căzut cu capul în dreptul portiței deschise de la gărdulețul mic cu care era împrejmuită intrarea la casă, iar inculpatul s-a dus la el, l-a pălmuit, l-a mișcat un pic de cap, dar victima clipea doar din ochi și sufla tare și văzând că nu se mișcă, a crezut că este leșinat, l-a prins de umeri și l-a târât până pe o laterală a unei anexe din curte, astfel încât victima nu mai putea fi văzută din casă sau din mijlocul curții.

Din declarația inculpatului a rezultat că după ce a târât victima după anexă, nu a mai verificat în ce stare se află, l-a abandonat și a intrat în locuința învinuitei.

Conform declarațiilor celor doi inculpați, au hotărât ca inculpatul să rămână să doarmă la domiciliul inculpatei, întrucât din cauza gălăgiei copiii acesteia s-au trezit și se temeau, astfel încât i-au adormit împreună pe copii, după care au adormit și ei, fără a mai ieși afară să vadă ce s-a întâmplat cu victima.

Dimineața, în jurul orelor 6:00-6:30, inculpatul L.I.V. a ieșit din casa inculpatei, s-a dus în interiorul curții, după anexă să vadă ce face victima, i-a pus puțin mâna pe obraz și și-a dat seama că a murit, s-a întors la inculpată și i-a spus ce s-a întâmplat, cerându-i să anunțe ea vecinii și poliția, după care a plecat, părăsind curtea inculpatei, nu pe poartă, ci prin gard, într-un loc unde sunt niște lețuri lipsă, în apropierea locului în care se afla victima și s-a dus la domiciliu.

Din declarația inculpatului L.I.V. a rezultat că, după ce a ajuns acasă s-a schimbat și s-a culcat, după 15-20 minute s-a schimbat din nou și pentru că nu-și găsea locul și-a căutat de lucru prin gospodărie.

De asemenea, din declarația inculpatei L.S., a rezultat că ea nu a văzut exact momentul în care inculpatul a aplicat lovituri victimei, dar recunoaște că a văzut prin perdeaua transparentă că victima era deja căzută pe jos, respectiv în locul îngrădit dintre curte și intrarea în casă, cu capul orientat spre portița de la locul îngrădit și cu picioarele înspre intrarea în locuință. De asemenea, inculpata a declarat că, deși nu a văzut momentul în care victima a fost lovită, a auzit momentul în care i s-au aplicat lovituri. Și inculpata confirmă că în timpul nopții nu a ieșit nici ea, nici inculpatul să vadă ce s-a întâmplat cu victima, deși corespunde adevărului că aveau amândoi telefoane mobile. De asemenea, inculpata susține că a aflat de decesul victimei în jurul orelor 7:00-7:30 dimineața, dar, cu toate acestea, a pregătit întâi copiii pentru școală, i-a dus la mama sa, s-a întors însoțită fiind de cumnata sa și numai după ce a constatat la întoarcere că un vecin a văzut deja victima în curtea sa, a fost anunțată poliția.

În cauză, inițial, până în momentul în care s-a făcut autopsia victimei și medicul legist s-a putut pronunța cu fermitate cu privire la cauza decesului, s-a început urmărirea penală față de inculpatul L.I.V. pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen., iar față de inculpata L.S. pentru infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen., prin rezoluția I.P.J. Satu Mare din 29 octombrie 2009, orele 16:15, rezoluție ce a fost confirmată de procuror la aceeași dată. Prin ordonanța procurorului din 30 octombrie 2009 s-a dispus schimbarea încadrării juridice față de inculpatul L.I.V. din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen. în infracțiunea de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen., iar față de inculpata L.S., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen. în infracțiunea de complicitate la omor, prevăzută și pedepsită de art. 26 rap. la art. 174 C. pen., schimbarea de încadrare juridică fiind adusă la cunoștința celor doi inculpați cu ocazia reaudierii lor în calitate de învinuiți și apoi de inculpați de către procuror, sens în care s-au întocmit procese-verbale de aducere la cunoștință a învinuirii.

Prin ordonanța procurorului din 30 octombrie 2009 au fost confirmate toate actele efectuate de I.P.J. Satu Mare - S.I.C. - lucrători de Poliție Judiciară, în cursul zilelor de 29 și 30 octombrie 2009, în temeiul art. 217 alin. (4) C. proc. pen. și art. 268 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Inculpatul L.I.V. a recunoscut constant săvârșirea faptei, susținând că nu poate să explice de ce în momentul în care victima a făcut scandal nu a anunțat poliția, deși aveau amândoi telefoane mobile și nici după ce i-a aplicat cele două lovituri cu pumnii și una cu piciorul, iar victima se afla căzută jos, nu a anunțat salvarea sau măcar vecinii ori aparținătorii victimei, ci a preferat să-l târască după o anexă, astfel încât să nu mai fie vizibil din casă și de la strada principală. De asemenea, inculpatul nu a putut motiva nici de ce în timpul nopții nu s-a dus să vadă în ce stare se află victima și nici de ce dimineață, după ce a constatat că a intervenit decesul victimei, nu a anunțat pe nimeni, preferând să meargă la domiciliu.

Inculpata a fost oscilantă în declarații în sensul că, deși la procuror a admis că are o vină, deoarece a văzut că victima era căzută pe jos, dar nu a anunțat salvarea nici vecinii, nici poliția, nu a interesat-o ce se va întâmpla peste noapte cu victima și nici după ce a constatat că a decedat nu a anunța pe nimeni, până în momentul în care unul dintre vecini s-a sesizat că victima este decedată în curtea sa, cu toate acestea în fața instanței, cu ocazia judecării cererilor de revocare și înlocuire a măsurii arestului preventiv, a susținut că nu se simte vinovată cu nimic și că nu a știut ce s-a întâmplat.

De asemenea, este de menționat că, pe raza comunei era de notorietate că inculpata obișnuia să întrețină raporturi sexuale și cu victima, acesta fiind de altfel scopul cu care victima s-a deplasat la domiciliul acesteia.

Din raportul medico-legal de autopsie a rezultat că moartea lui T.I.M. a fost violentă; ea s-a datorat hemoragiei interne (hemoperitoneu) consecutiv traumatismului toraco-abdominal închis cu rupturi traumatice ale splinei; leziunile traumatice suferite s-au putut produce prin loviri active, repetate cu corpuri dure, contondente, urmate de cădere; poziția victimă-agresor, pute fi inițial în ortostatism și față în față, apoi victimei i-au fost aplicate lovituri la nivelul hemitoracelui stâng și al abdomenului; alcoolemia a fost 2,85 gr °°/

Faptele inculpaților au fost stabilite prin procesul verbal sau rezoluția de începere a urmăririi penale; plângerea penală sau denunțul; procesul verbal de constatare la fața locului și planșe foto; declarațiile părților vătămate; raportul medico legal de autopsie; planșa foto; proces verbal întocmit cu ocazia folosirii câinelui de urmă; declarațiile învinuiților/inculpaților; declarațiile martorilor; cazier judiciar; măsuri procesuale -punerea în mișcare a acțiunii penale ordonanță de reținere, ordonanța de arestare, prelungirea arestării preventive, adeverința de încarcerare, revocarea măsurii preventive, măsuri de siguranță, etc; alte măsuri referitoare la inculpați - procesul verbal de ridicarea unor bunuri sau obiecte, procesul verbal de percheziție, etc; prezentarea materialului de urmărire penală.

Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului a reținut vinovăția inculpatului L.I.V. în săvârșirea faptei ce i se impută, cu atât mai mult cu cât acesta a recunoscut comiterea acesteia atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței și în cauză au fost administrate probe din care a rezultat cu certitudine vinovăția inculpatului.

În drept, fapta inculpatului L.I.V. de a aplica victimei în cursul zilei de 28 octombrie 2009, lovituri cu piciorul și cu pumnul, după care l-a abandonat peste noapte în curte, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen.

Potrivit raportului de constatare medico-legală moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne provocate prin loviri active repetate cu corpuri dure, contondente, urmate de cădere, o dovadă în plus că loviturile aplicate de inculpatul L.I.V. au cauzat moartea victimei.

Instanța a respins cererea formulată de apărătorul inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare din 15 ianuarie 2009 (Dosar nr. 311/P/2009) din infracțiunea de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen. în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen.

Față de modul cum a acționat - mijlocul folosit în agresiune, respectiv cu piciorul, cu pumnii, zona vizată, cea a abdomenului și a capului - și de urmările survenite, constituie elemente suficiente pentru a se impune constatarea că inculpatul a prevăzut că prin acțiunea sa ar putea ucide victima, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, cu atât mai mult cu cât deși în stare de inconștiență, l-a târât în curte și l-a lăsat să zacă toată noaptea, în frig.

Acționând în modul descris, inculpatul a prevăzut în mod neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale - suprimarea vieții victimei, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, ceea ce înseamnă că a săvârșit fapta cu intenția (indirectă) de a ucide, astfel că instanța a constatat că încadrarea faptei dată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare din 15 ianuarie 2009 este corectă.

Instanța a respins și cererea formulată de apărătorul inculpatului privind reținerea în favoarea acestuia a stării de provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen. pentru următoarele considerente:

în conformitate cu prevederile art. 73 lit. b) C. pen. constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării, nu este suficient ca persoana vătămată să aibă o comportare injurioasă sau amenințătoare; pentru incidența art. 73 lit. b) C. pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată ca gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de infracțiuni.

Or, în cauză nu a putut fi reținută drept provocare faptul că victima a bătut la ușă și a strigat, întrucât această manifestare nu era de natură să inducă inculpatului o puternică tulburare sau emoție care să-i înlăture posibilitatea de autocontrol, cu atât mai puțin cu cât victima se afla în stare de ebrietate.

La dozarea și individualizarea pedepsei ce s-a stabilit inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.:

a). Gradul de pericol social al faptei, care este de gravitate mare, raportat la valoarea socială ocrotită în dispoziția legală încălcată de către inculpat-viața omului;

b). Modul și împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, reținând că fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă;

c). Persoana inculpatului care este la primul contact cu legea penală, dar și atitudinea de recunoaștere și imens regret manifestat de acesta, împrejurări ce vor fi reținute ca circumstanțe atenuante .

d). Limitele speciale ale pedepsei conform prevederilor C. pen. Astfel, raportat la modul concret de săvârșire a faptei, atitudinea acestuia, instanța a apreciat că se impune reținerea de largi circumstanțe atenuante.

Astfel că în baza art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul L.I.V. pentru săvârșirea infracțiunii de omor la pedeapsa de 3 ani închisoare .

Instanța a apreciat ca raportat la gradul de pericol social concret al faptei, prin prisma actualei legislații penale, singura modalitate de executare a pedepsei rămâne privarea de liberate, și scopul educativ al pedepsei nu s-a putut realiza în alt mod. Reținând că inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv, fiind arestat la data de 29 octombrie 2009, în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din data de 29 octombrie 2009 la zi.

Instanța făcând aplicarea disp.art. 71 C. pen., s-a interzis condamnatului exercițiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza II și lit. b). C. pen. pe durata executării pedepsei, și întrucât aplicarea pedepselor complementare este obligatorie, prin prisma prev. art. 175 care prevede ca fapta de omor se pedepsește cu închisoare de la 10 la de 20 ani și interzicerea unor drepturi, instanța a făcut aplicarea disp.art. 65 C. pen. și a art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. și în baza textelor legale amintite, a interzis exercițiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza II și lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani.

Prin prisma dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Referitor la inculpata L.S., instanța a admis cererea formulată de apărătorul acesteia de schimbare a încadrării juridice a faptei penale pentru care a fost trimisă în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare din 15 ianuarie 2010 (Dosar nr. 311/P/2009) și în consecință a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la omor prev. și pedep.de art. 26 raportat la art. 174 C. pen. în infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzute și pedepsite de art. 264 C. pen. pentru următoarele considerente:

Complicitatea este forma participației penale ce constă în fapta persoanei care cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală ori promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe infractor, chiar dacă, după săvârșirea faptei, promisiunea nu este îndeplinită.

Activitatea complicelui, potrivit legii penale, poate consta atât în ajutor sau înlesnire la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, cât și promisiunea de tăinuire a bunurilor ori de favorizare a infractorului.

Promisiunea de favorizare a infractorului are loc înainte de comiterea infracțiunii sau cel târziu până în momentul comiterii infracțiunii și reprezintă o încurajare a autorului în comiterea faptei, indiferent dacă promisiunea se realizează sau nu.

Or, în speța de față nici din probele administrate și nici chiar din stare de fapt reținută în actul de sesizare nu rezultă nici un act de complicitate al inculpatei L.S., acesteia i se impută de fapt nedenunțarea ulterioară săvârșirii de către inculpatul L.I.V. a faptei de omor și că nu s-a dus în curte să vadă personal care este stare victimei, dar această inacțiune nu se subscrie actelor de complicitate așa cum sunt reglementate în legislația penală.

În literatura de specialitate s-a susținut că reprezintă o promisiune de favorizare și deci constituie complicitate, promisiunea de nedenunțare făcută de persoana care, potrivit legii, avea obligația să denunțe săvârșirea faptei, căci prin aceasta se încurajează, într-un fel autorul să comită infracțiunea pentru care luase hotărârea.

În cauza dedusă judecății nici chiar autorului faptei de omor nu i s-a putut reține o hotărâre de a comite fapta de omor, aceasta fiind săvârșită cu intenție indirectă în condițiile în care întreg incidentul (fără a se putea reține o provocare) a fost pornit de către victimă.

Marea diferență între complicitate și favorizare infractorului ca faptă penală distinctă este lipsa unei înțelegeri înainte sau în timpul infracțiunii. Doar în cazul unei asemenea înțelegeri fapta poate fi calificată ca o complicitate.

Astfel, instanța a apreciat că în drept fapta inculpatei L.S. de a nu anunța autoritățile cu privire la incidentul petrecut în curtea locuinței sale în data de 28 octombrie 2009, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen., în cazul acestei infracțiuni legea condiționează existenta favorizării de absența unei înțelegeri înainte sau în timpul infracțiunii de referință, între favorizator și favorizat.

La dozarea și individualizarea pedepsei ce s-a stabilit pe seama inculpatei, instanța a ținut seama de criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.:

- gradul de pericol social al faptei, care este de gravitate relativ mică, modul și împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea;

- persoana inculpatei care este la primul contact cu legea penală, dar și atitudinea de recunoaștere și imens regret manifestat de aceasta, împrejurări ce vor fi reținute ca circumstanțe atenuante;

- limitele speciale ale pedepsei conform prevederilor C. pen.

Față de acestea, raportat la modul concret de săvârșire a faptei, atitudinea acesteia, instanța a apreciat că se impune reținerea de circumstanțe atenuante.

Astfel că în baza art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat-o pe inculpata L.S. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei stabilite, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., în sensul că a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia pe durata prev. de art. 82 C. pen. stabilind 2 ani și 2 luni termen de încercare, având convingerea că și în acest mod pedeapsa își va realiza scopul educativ prev.de ar. 52 C. pen. și pe viitor inculpata nu va mai săvârși fapte prev. de legea penală.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. și a interzis condamnatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza II și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, dar raportat la modul de executare a pedepsei principale-cu suspendare, prin prisma dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea și a pedepselor accesorii.

Reținând că inculpata a fost arestată preventiv o perioadă în cursul urmăririi penale, în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din data de 29 octombrie 2009 până la data de 9 decembrie 2009 inclusiv.

Instanța a apreciat că suspendarea condiționata a executării pedepsei este suficientă și nu se justifica privarea de libertate sau supravegherea acesteia, respectiv suspendarea sub supraveghere a pedepsei în condițiile în care nu numai că este la primul contact cu legea penală, s-a prezentat în mod conștiincios la termenele de judecată și prin întreaga atitudine a dovedit că a săvârșit fapta de care este învinuită în mod accidental.

În baza art. 118 C. pen. a dispus confiscarea în vederea distrugerii a corpurilor delicte înregistrate la poziția nr. 71/2010 din Registrul de corpuri delicte al instanței.

Latura civilă:

Cu privire la constituirea de parte civila instanța a soluționat prin prisma dispozițiilor art. 998, art. 999 C. civ. care prevăd că orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara și omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat pentru fapta sa, dar și pentru acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa.

În prezenta speță prejudiciile părților civile au fost cauzate de către inculpatul L.I.V. prin fapta sa de omor, în urma căruia a decedat fiul, respectiv tatăl părților civile, care era persoana în îngrijirea căreia se aflau părțile civile minore T.G.F. și T.I.M., astfel că în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998, art. 999 C. civ. instanța l-a obligat pe inculpatul L.I.V. să plătească părții civile T.I.M., suma de 13.500 RON despăgubiri civile, din care suma de 3.500 RON daune materiale, iar suma de 10.000 RON daune morale, instanța constatând că partea civilă a făcut dovada acestor daune, reprezentând cheltuieli de înmormântare și ocazionate de aceasta și cheltuieli ocazionate de slujbă.

Reținând că s-a dovedit că părțile civile minore, fiicele victimei, se aflau în întreținerea acestuia, apare nu numai legală, dar și morală obligarea inculpatului la plata unei pensii lunare de întreținere raportat la venitul minim pe economie, victima neavând alte venituri lunare și în consecință în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. rap.la art. 998, art. 999 C. civ. l-a obligat pe inculpatul L.I.V., să plătească părții civile B.G., ca reprezentant legal, pe seama minorelor T.G.F. și T.I.M., o pensie lunară de întreținere în cuantum de 1/3 din venitul minim pe economia națională la data plății, începând cu data de 28 octombrie 2009 și până la majoratul acestora, aceasta având rolul de a acoperi prejudiciul cauzat minorelor prin lipsirea acestora de contribuția lunară pe care victima o avea la întreținerea lor.

În urma faptei săvârșite de către inculpatul L.I.V. a decedat numitul Toduț loan, fiul părții civile T.I.M., tatăl părților civile T.G.F. și T.I.M. și este de netăgăduit că suferința acestora este de neimaginat și că nimic nu le va aduce fiul/tatăl pierdut, părțile civile se luptă nu doar cu gândul morții, ci și cu gândul că viața acesteia i-a fost luată într-un mod groaznic, și chiar daca suferința unui om nu poate fi măsurată, raportat la cuantumul daunelor morale acordate, nici o sumă de bani nu poate compensa viața unui om drag, instanța apreciază că este nu numai legală, ci și morală acordarea daunelor morale, drept pentru care a obligat inculpatul a plătească părții civile T.I.M. cu titlu de daune morale suma de 10.000 RON, iar părții civile B.G. - ca reprezentant legal, pe seama minorelor T.G.F. și T.I.M. suma de 80.000 RON.

Instanța a apreciat că au fost respectate dispozițiile procesuale care garantează drepturile inculpaților pe parcursul desfășurării procesului penal și cu privire la aflarea adevărului, fiind respectat și dreptul la un proces echitabil astfel cum este reglementat de art. 6 alin. (1) din Convenție, conf. căruia "Orice persoana are dreptul la judecarea . într-un termen rezonabil . de către o instanță . care va hotărî . asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa", întrucât hotărârea a fost pronunțată de instanța independentă din punct de vedere al Curții și în termen rezonabil (aprox - 4 luni), dar având în vedere complexitatea cauzei se impunea o cercetare judecătorească minuțioasă pentru stabilirea certă a existenței vinovăției inculpaților, în cauză nu au existat perioade semnificative de inactivitate și chiar și raportat la momentul de la care se socotește "termenul rezonabil" în jurisprudența constantă a C.E.D.O. - fiind momentul la care o persoană este pusă sub acuzare, acest moment fiind evident și în prezenta speță anterior sesizării instanței, dar chiar și în aceste condiții cauza a fost soluționată în termen apreciat rezonabil în jurisprudența curții.

Inculpații au beneficiat de dreptul la apărare, având apărători aleși care i-au asistat la toate termenele de judecată, inculpații au fost prezenți la toate termenele de judecată și li s-a acordat cuvântul pe fond.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege au declarat apel inculpatul L.l.V., Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și partea civilă T.I.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului L.l.V., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), lit. c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. este nelegală. Raportat la minimul special al pedepsei pentru infracțiunea de omor, care este de 10 ani și având în vedere prevederile art. 76 alin. (2) C. pen. potrivit cărora în cazul în care se rețin circumstanțe atenuante pentru această infracțiune, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special, observăm că s-a aplicat o pedeapsă inferioară cuantumului de o treime din pedeapsa de 10 ani. Hotărârea este și netemeinică în privința pedepsei aplicate inculpatei L.S., pe care o considerăm prea blândă raportat la atitudinea avută de inculpată în momentul agresării victimei și în orele imediat următoare. Astfel, inculpata L.S. deși cunoștea că victima T.l., în urma loviturilor ce i-au fost aplicate de inculpatul L.l.V. a rămas căzută în curte, în cursul nopții, expusă frigului, nu a luat nici o măsură în vederea acordării primului ajutor. Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și după rejudecare, condamnarea inculpaților L.l.V. și L.S. la pedeapsa închisorii, în sensul celor invocate.

Inculpatul L.I.V. a solicitat desființarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală arătând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. A considerat că încadrarea juridică corectă a faptei este cea pentru care s-a început urmărirea penală respectiv infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte deoarece inculpatul L.I.V. a fost provocat prin comportamentul victimei iar acesta nu a avut niciodată intenția de a omorî victima ci doar de a o apăra pe coinculpata L.S. A mai arătat că în mod greșit instanța de fond nu a reținut incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. cu toate că inculpatul a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări indusă de conduita victimei. De asemenea a apreciat că daunele acordate sunt exagerate și solicită reducerea cuantumului acestora.

Partea civilă T.I.M. a solicitat obligarea inculpaților L.I.V. și L.S. la plata sumelor de bani în favoarea minorelor având în vedere că nu s-au acordat despăgubiri civile în urma defunctului și a arătat că lasă la aprecierea instanței cu privire la acordarea despăgubirilor. Totodată a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaților.

Curtea, examinând hotărârea atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 370 și următoarele C. proc. pen., a constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârșite de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.

S-a consemnat însă că criticile formulate de către Parchet sunt fondate pentru următoarele considerente :

În mod greșit instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante „raportat la modul concret de săvârșire a faptei, atitudinea acestuia" ori în concret, inculpatul a lovit victima cu piciorul și pumnii în zone vitale ale corpului respectiv în zona capului și a abdomenului, iar după aplicarea loviturilor, deși victima era evident în stare de inconștiență, l-a târât în curte, lăsându-l să zacă toată noaptea în frig.

Pentru aceste motive Curtea a constatat că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului L.I.V. nu ar fi temeinică, lipsind din conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora, a înlăturat circumstanțele atenuante personale acordate, a majorat pedeapsa până la minimul special prevăzut de lege, respectiv 10 ani închisoare.

Sunt fondate și criticile parchetului privind pedeapsa blândă aplicată inculpatei L.S., cu reținerea în favoarea acesteia de circumstanțe atenuante personale.

Deși cunoștea împrejurarea că inculpatul L.I.V. a adus victima, prin loviturile aplicate, în stare de inconștiență, că în această stare zace în curtea sa într-o noapte friguroasă de octombrie (28 octombrie 2009) a acceptat această stare de lucruri, nu a anunțat autoritățile cu privire la cele întâmplate.

S-a evidențiat că toate aceste aspecte sunt de natură a îndreptăți instanța la a înlătura circumstanțele atenuante personale acordate și de a majora pedeapsa la 1 an 6 luni închisoare.

Majorând pedeapsa aplicată inculpatei de la 2 luni la 1 an 6 luni închisoare, instanța a majorat și termenul de încercare de la 2 ani 2 luni la 3 ani 6 luni.

Pe de altă parte, s-a consemnat că criticile formulate de inculpatul L.I.V. sunt nefondate.

Nu în ultimul rând, criticile formulate de către partea civilă T.M. cu privire la majorarea despăgubirilor civile s-a evidențiat că sunt nefondate. Așa cum se desprinde din actele și probele de la dosar, instanța de fond a făcut o justă analiză a acestor probe și a acordat despăgubiri materiale în funcție de cât a dovedit partea civilă a fi prejudiciată. Și daunele morale acordate au fost just apreciate sub aspectul cuantumului acestora.

Pentru aceste considerente instanța a respins criticile părții civile vizând acest aspect, dar pentru considerentele arătate la analiza apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, a admis apelul părții civile și a majorat pedepsele aplicate inculpaților.

Au fost menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Dacă împotriva sentinței, în termenul prevăzut de lege au declarat apel inculpatul L.I.V., Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și partea civilă T.M., împotriva Deciziei 47/ A din 9 septembrie 2010 a Curții de apel Oradea pronunțată în sensul celor mai sus redate, s-au declarat, în termen legal, recursuri doar de către inculpatul L.I.V. dar și de către inculpata L.S.

Procesual, inculpatul L. a putut invoca orice critică la adresa deciziei, în limita cazurilor de casare impuse de lege însă inculpata, nedeclarând apel, criticile sale se pot circuscrie numai la modificarea pedepsei intervenită în sarcina acesteia în apel -art. 385

alin. (4) C. proc. pen.

Inculpatul L.I.V. solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală arătând că în mod greșit instanța de fond iar ulterior instanța de apel au respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. Consideră că încadrarea juridică corectă a faptei este cea pentru care s-a început urmărirea penală respectiv infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte deoarece inculpatul L.I.V. a fost provocat prin comportamentul victimei iar acesta nu a avut niciodată intenția de a omorî victima ci doar de a o apăra pe coinculpata L.S.

Mai arată că în mod greșit instanțele nu a reținut incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. cu toate că inculpatul a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări indusă de conduita victimei. Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii pentru că a înlăturat circumstanțele atenuante incidente în cauză.

Pedeapsa este greșit individualizată față de persoana inculpatului, modalitatea concretă de comitere a faptei, conduita anterioară și posterioară faptei.

Concret se invocă cazurile de casare de la art. 385

pct. 17, 17

și 14 C. proc. pen.

S-a mai solicitat și menținerea soluției primei instanțe, în subsidiar.

Daunele acordate în apreciere au fost lăsate la latitudinea instanței.

L.S. solicită admiterea recursului, cu consecința achitării în ceea ce o privește pe inculpată. Totodată consideră că raportat la gradul de pericol social al faptei, care este de gravitate relativ mică, precum și raportat la persoana inculpatei care este la primul contact cu legea penală, recunoaște și regretă fapta, instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă corespunzătoare.

Instanța de recurs reține următoarele:

Instanța de fond a reținut în mod corect încadrarea juridică a faptei săvârșite de către inculpați.

Conform raportului medico-legal, moartea lui T.I.M. a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne consecutiv traumatismului toraco-abdominal închis cu rupturi traumatice ale splinei. Poziția victimă-agresor a fost față în față, apoi victimei i s-au aplicat lovituri la nivelul hemitoracelui stâng al abdomenului.

Existând un raport de cauzalitate între moartea victimei și loviturile aplicate de către inculpat, este evident și mai presus de orice dubiu că fapta inculpatului L. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor și nu a celei de lovituri cauzatoare de moarte, cum a solicitat inculpatul a se schimba calificarea juridică a faptei.

Pentru aceste considerente, instanța de recurs va respinge criticile formulate în acest sens, de altfel și în apelul aceluiași inculpat, ca fiind nefondate - pct. 17.

Acționând în modul descris, inculpatul a prevăzut în mod neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale - suprimarea vieții victimei, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, ceea ce înseamnă că a săvârșit fapta cu intenția (indirectă) de a ucide, astfel că instanțele ierarhic inferioare au constatat în mod temeinic că încadrarea faptei dată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare din 15 ianuarie 2009 este corectă.

Instanța de recurs va respinge și cererea formulată de apărătorul inculpatului privind reținerea în favoarea acestuia a stării de provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen. pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 73 lit. b) C. pen. constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificație. Or, în cauză nu a putut fi reținută drept provocare faptul că victima a bătut la ușă și a strigat, întrucât această manifestare nu era de natură să inducă inculpatului o puternică tulburare sau emoție care să-i înlăture posibilitatea de autocontrol, cu atât mai puțin cu cât victima se afla în stare de ebrietate - raportat la aceste critici s-a invocat cazul de casare de la pct. 17

(corect 17

O atenție aparte privește procesul de dozare și individualizare a pedepsei ce s-a stabilit în sarcina inculpatului în apel, unde Curtea a ținut seama de criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.:

Gradul de pericol social al faptei, care este de gravitate mare, raportat la valoarea socială ocrotită în dispoziția legală încălcată de către inculpat-viața omului;

Modul și împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, reținând că fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă;

Persoana inculpatului care este la primul contact cu legea penală, dar și atitudinea de recunoaștere și regret manifestat de acesta.

Limitele speciale ale pedepsei conform prevederilor C. pen. Instanța de fond a reținut în mod corect în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante „raportat la modul concret de săvârșire a faptei, atitudinea acestuia".

Fără putință de tăgadă raportarea la comportamentul inculpatului este un element esențial în funcție de care trebuie să se orienteze instanța în procesul de individualizare a sancțiunii.

Ori inculpatul a manifestat o atitudine pozitivă atât înainte de comiterea infracțiunii cât și ulterior acesteia, fiind incidente fără discuție circumstanțele de la art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Pentru aceste motive Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului L.I.V. de la 10 la 6 ani ar fi temeinică, fiind ancorată în conținutul dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând un echilibru între scopul și rezultatul acestora.

Instanța de recurs reține că numai o astfel de ultimă sancțiune, acceptată la o medie a celor două pedepse aplicate anterior în speță, este în măsură să satisfacă raportul faptă-urmări, altfel ar intra în derizoriu o acțiune mai mult decât reprobabilă de ucidere a unei persoane, cu impact deosebit inclusiv asupra colectivității locale din care făceau parte peroanele implicate, însă, pe de altă parte, a promova sancțiunea propusă de instanța fondului ar conduce la o privire critică și neunitară asupra practicii judiciare în ansamblul acesteia raportat la instrumentarea și soluționarea unor astfel de pricini.

În consecință recursul acestui inculpat este de admis, este incident cazul de casare de la pct. 14, se va casa în parte decizia exclusiv cu raportare la individualizarea pedepsei acestui inculpat ce va fi redusă la 6 ani, cu menținerea celorlalte dispoziții și cu deducerea perioadei de arest preventiv suportată în cauză de inculpatul recurent.

În ceea ce privește recursul inculpatei L., în funcție de contextul procesual descris, va fi privit ca neavenit sub aspectul solicitării de achitare a inculpatei de sub învinuirea pentru care a fost condamnată, fiind de discutat doar pe marginea sancțiunii aplicate acesteia, modificarea sa din apel.

Instanța de recurs reține că înlăturarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., dispozițiilor art. 76 lit. e) C. pen. și majorarea pedepsei aplicată inculpatei L.S. de la 2 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare s-a concretizat cu deplin temei.

Instanțele ierarhic inferioare au avut în vedere la individualizarea pedepsei aspectele cum ar fi persoana inculpatei, cu trecut nepedepsit, are spre creștere și educare 2 copii minori așa încât s-a dispus o sancțiune fără privare de libertate, aspect ce trebuie a fi privit ca suficient în circumstanțierea favorabilă a acesteia, iar pedeapsa din apel apare a fi mai echilibrată în funcție de fapta comisă, obiectivă în toate coordonatele sale.

Așa fiind, recursul acesteia este de respins ca nefondat pe considerentele art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul L.I.V. împotriva Deciziei penale nr. 47/ A din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală numai cu privire la individualizarea pedepsei și rejudecând în fond reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen. de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare urmare reținerii dispozițiilor art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L.I.V., durata reținerii și arestării preventive de la 29 octombrie 2009 la 4 februarie 2011.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.S. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurenta inculpată L.S. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul L.I.V., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2011.

Sursă