ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4190/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4190/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 138/D din 9 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus în baza

art. 174 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului S.V., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor la pedeapsa de 7 ani închisoare și 6 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C.

pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2221 din 02 decembrie 2009 a

Judecătoriei Bacău definitivă la 15 decembrie 2009, pedeapsă ce urmează a fi

executată alături de pedeapsa aplicată în cauză, astfel inculpatul având de

executat 7 ani și 8 luni închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 27

februarie 2011 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de

arest a inculpatului.

În baza art. 71 C.

pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea fragmentelor de lemn - colet 2, o bâtă lemn -

colet 10, așchii de lemn - colet 11 aflate la camera de corpuri delicte a

Tribunalului Bacău și păstrarea ca mijloc de probă a bunurilor aflate în

plicurile și coletele aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

S-a luat act de

declarația inculpatului că este de acord cu plata despăgubirilor civile și în

baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 7.500 RON despăgubiri civile față de partea civilă

P.E. și s-a luat act că partea civilă P.F. nu are pretenții civile în cauză.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat la

data rămânerii definitive a hotărârii și în baza art. 191 C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că inculpatul S.V. și victima

P.C.M., locuiau în satul B.V., com. Săucești, județul Bacău, în casele

moștenite de la părinți, situate de o parte și de cealaltă a drumului european

E85. Inculpatul și victima erau cunoscuți în sat ca fiind prieteni,

petrecându-și timpul împreună, ambii fiind mari consumatori de băuturi

alcoolice, deseori victima deplasându-se la locuința inculpatului cerând

acestuia băuturi alcoolice.

La data de 25

februarie 2011, în jurul orelor 20:30, victima aflată sub influența băuturilor

alcoolice, s-a deplasat la locuința inculpatului unde l-a găsit pe acesta

dormind, victima fiind primită în casă de concubina inculpatului, numita

D.I.-C.

Victima a încercat să

întrețină relații sexuale cu concubina inculpatului, împotriva voinței

acesteia, acoperindu-i gura cu mâna și rupându-i pantalonii însă nu a reușit să

finalizeze intenția, deoarece concubina inculpatului s-a împotrivit și a fugit

ieșind din casă, ascunzându-se în grădina din spatele casei.

Întrucât victima nu a

reușit să o găsească pe concubina inculpatului, acesta a plecat la locuința sa,

situată vis-a-vis de locuința inculpatului.

În aceeași seară, în

momentul în care inculpatul S.V. s-a trezit, concubina acestuia i-a relatat că

victima P.C.M., a încercat să întrețină relații sexuale cu ea, împotriva

voinței sale.

În dimineața zilei de

26 februarie 2011, în jurul orelor 09:00, inculpatul a apelat victima pe

telefonul mobil al acesteia și i-a cerut să vină la domiciliul său, pentru a

discuta despre cele petrecute cu o seară înainte. Victima s-a deplasat la

locuința inculpatului unde cei doi au avut o discuție despre încercarea

victimei de a întreține relații sexuale cu concubina inculpatului împotriva

voinței acesteia. Victima nu a recunoscut că ar fi încercat să întrețină

relații sexuale cu concubina inculpatului iar cei doi au sfârșit prin a consuma

băuturi alcoolice, astfel cum obișnuiau în mod frecvent.

În jurul prânzului,

inculpatul a servit masa împreună cu victima după care cei doi au continuat să

consume băuturi alcoolice până în jurul orelor 17:00 - 17:30, oră la care și

inculpatul și victima se aflau în stare avansată de ebrietate.

Inculpatul a cerut

victimei să plece acasă însă aceasta a refuzat să părăsească locuința inculpatului

și s-a apropiat de concubina acestuia, a pus mâna pe hainele acesteia, dând de

înțeles că dorește să întrețină relații sexuale cu ea. Concubina inculpatului a

cerut sprijinul acestuia spunând că victima "trage" de ea, motiv

pentru care inculpatul a cerut din nou victimei să plece acasă. Victima a

refuzat din nou să plece acasă și a aplicat o lovitură cu pumnul în zona

pieptului inculpatului. Acesta a împins victima spre ieșire, victima a ripostat

din nou strângând cu mâna pe inculpat de o porțiune din zona toracelui.

În momentul inițial

al conflictului, concubina inculpatului a încercat să îi calmeze pe aceștia,

dar inculpatul a solicitat pe un ton imperativ acesteia să nu intervină în

conflict, amenințând-o cu acte de violență, motiv pentru care concubina

inculpatului s-a retras, rămânând în casă și după ce conflictul dintre cei doi

s-a mutat în curtea locuinței inculpatului.

Între inculpat și

victimă a avut loc un conflict în care cei doi s-au agresat reciproc,

inculpatul reușind să aplice victimei o lovitură care a făcut ca aceasta să

rămână la sol. În acel moment, inculpatul a luat un obiect contondent, parul

folosit la tasarea rumegușului în sobă, cu care a aplicat mai multe lovituri

victimei în zona feței și capului, cauzând acesteia o hemoragie puternică.

Victima a rămas la

sol, iar inculpatul a cerut imperativ concubinei sale să îl ajute să transporte

victima până la locuința acesteia.

Inculpatul și

concubina sa au târât victima de picioare, traversând drumul european E85, până

în curtea locuinței acesteia unde au abandonat victima, ușa de la intrare fiind

încuiată, inculpatul intenționând să ducă victima în casă dar neavând cheie a

renunțat. În momentul abandonării victimei în curtea locuinței sale, aceasta

era în viață, inculpatul și concubina sa declarând că victima gemea iar cu

prilejul cercetării la fața locului, s-a constatat că zăpada și gheața de sub

corpul victimei fuseseră topite de căldura corpului acesteia.

După transportarea

victimei la locuința sa, inculpatul a încercat să șteargă urmele de sânge din

curtea locuinței sale, cerând concubinei sale să îl ajute. Aceasta, la

solicitarea imperativă a inculpatului, a strâns o parte din zăpada pătată de

sânge, cu o lopată și a aruncat-o în grădina victimei. Victima a rămas în

curtea locuinței sale, așezată cu fața în jos, pe solul acoperit cu gheață,

având zona abdomenului și toracelui descoperite ca urmare a ridicării hainelor

acesteia prin efectul târârii pe sol și asfalt și a fost descoperită în cursul

dimineții de 27 februarie 2011, în jurul orelor 07:40, de martorul P.V.-R.,

care venise la locuința victimei pentru a o împrumuta pe aceasta cu o sumă de

bani, conform unei discuții telefonice avute în ziua anterioară.

Instanța de fond a

reținut că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către

inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege și întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută art. 174 alin. (1) C. pen. și

nu de lovituri cauzatoare de moarte, așa cum a solicitat inculpatul, deoarece

acesta a aplicat mai multe lovituri, cu un corp contondent victimei P.C.M. până

când acesta a rămas în stare de inconștiență, după care a transportat victima

la locuința acesteia aflată vis-a-vis de locuința inculpatului, peste Drumul

European E85, unde a abandonat-o, pe zăpadă și unde aceasta a rămas până în

dimineață.

Din punct de vedere

al laturii subiective instanța de fond a constatat că inculpatul a acționat cu

intenție indirectă, întrucât din probele administrate a reieșit că inculpatul

nu a urmărit să provoace moartea victimei intenționând inițial să-i aplice

numai o corecție, ca urmare a unui conflict spontan, motivat de faptul că

victima intenționa să întrețină relații sexuale cu concubina inculpatului, însă

cu ocazia derulării evenimentelor, acțiunile inculpatului au depășit cu mult

limitele unei corecții, acesta acceptând posibilitatea încetării din viață a

victimei.

A avut în vedere și

elementele evidențiate de analiza laturii obiective numărul loviturilor,

intensitatea acestora, zona vizată, obiectul folosit, disproporția de forță

fizică dintre agresor și victimă, precum și atitudinea inculpatului după

lovirea acesteia. Astfel, după ce i-a aplicat victimei lovituri de mare

intensitate, inculpatul nu a încercat să-i dea acestei un prim ajutor, a târât

victima pe un drum cu pietriș și a abandonat-o în zăpadă.

La individualizarea

pedepsei instanța de fond a avut în vedere circumstanțele personale ale

inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat

săvârșirea faptei, a fost de acord să despăgubească părțile vătămate, și prin

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

inculpatului a aplicat inculpatului o pedeapsă de 7 ani închisoare, sub minimul

special cu executare.

Împotriva Sentinței

penale nr. 138/D din 9 iunie 2011 a Tribunalului Bacău, în termen legal, au

declarat apel Parchetul de pe Lângă Tribunalul Bacău, inculpatul S.V. și partea

vătămată P.F., Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău în motivarea apelului a

arătat că soluția instanței de fond este netemeinică sub aspectul cuantumului

pedepsei, care este redus și față de faptul că nu s-a ținut cont de gradul

ridicat de pericol al infracțiunii, a solicitat aplicarea unei pedepse mai

mari.

Partea vătămată P.F.

a criticat sentința atacată cu privire la individualizarea pedepsei, arătând că

pedeapsa este prea mică raportat la fapta săvârșită de inculpat.

Inculpatul S.V. a

criticat soluția instanței de fond susținând că deși s-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. se impunea schimbarea încadrării

juridice din art. 174 alin. (1) C. pen. în art. 183 C. pen., precum și

reținerea stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., arătând

totodată că instanța a respins prima cerere, iar pe cea de a doua nici nu a

consemnat-o.

Prin Decizia penală

nr. 107 din 18 august 2011 Curtea de Apel Bacău în baza art. 379 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bacău, partea vătămată P.F. și inculpatul S.V., împotriva Sentinței penale nr.

138/D din 9 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău doar cu privire la

omisiunea reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante

prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și a cuantumului pedepsei principale.

A desființat sub

aceste aspecte sentința penală atacată, și în baza art. 174 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 73 lit. b) C.

pen., în referire la art. 37 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen. a condamnat pe

inculpatul S.V., pentru săvârșirea infracțiunii de omor la pedeapsa de 9 ani

închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C.

pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2221 din 02 decembrie 2009 a

Judecătoriei Bacău definitivă la 15 decembrie 2009, pedeapsă care va fi

executată alături de pedeapsa aplicată în cauză. Astfel, inculpatul va avea de

executat pedeapsa de 9 ani și 8 luni închisoare și 6 ani interzicerea

drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate în baza art. 383 alin. (1

1

)

cu referire la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului

S.V. și în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus durata arestului de la

9 iunie 2011 la zi.

A constatat instanța

de apel că pedeapsa principală de 7 ani închisoare aplicată inculpatului de

instanța de fond nu este aptă și suficientă pentru atingerea scopului preventiv

și educativ reglementat de art. 52 C. pen. și se impune majorarea acesteia

având în vedere comportament extrem de violent al inculpatului, modul în care

acesta a acționat cât și starea de recidivă postcondamnatorie.

În ceea ce privește

apelul declarat de inculpatul S.V. instanța de apel a constatat că este

întemeiat doar cu privire la omisiunea instanței de fond de a reține în

favoarea acestuia circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit.

b) C. pen. întrucât deși inculpatul i-a solicitat victimei de mai multe ori să

părăsească imobilul, acțiunea victimei de a refuza să părăsească locuința

inculpatului și de a pune mâna pe concubina acestuia dând de înțeles că dorește

să întrețină relații sexuale cu ea, raportat la cererea de sprijin a femeii,

are semnificația unei provocări.

Referitor la cererea

de a fi schimbată încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută art. 183 C.

pen., instanța de apel a constatat că nu se impune schimbarea încadrării

juridice, întrucât încadrarea reținută de Tribunalul Bacău este corectă în

infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., deoarece

inculpatul a aplicat mai multe lovituri, cu un corp contondent victimei P.C.M.

până când acesta a rămas în stare de inconștiență, după care a transportat

victima la locuința acesteia aflată vis-a-vis de locuința inculpatului, unde a

abandonat-o, pe zăpadă și unde aceasta a rămas până dimineața. Esențial la

stabilirea intenției de a suprima viața victimei este aspectul că în momentul

abandonării victimei în curtea locuinței sale, aceasta era în viață, inculpatul

și concubina sa chiar au declarat că victima gemea iar cu prilejul cercetării

la fața locului, s-a constatat că zăpada și gheața de sub corpul victimei

fuseseră topite de căldura corpului acesteia.

Astfel, instanța de

apel deși a reținut prevederile art. 73 lit. b) C. pen. raportat la starea de

recidivă și prevederile art. 80 C. pen. a apreciat că nu se impune scăderea

pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, ci din contră se impune

majorarea pedepsei și a aplicat inculpatului o pedeapsă de 9 ani și 8 luni

închisoare prin revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 8

luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2221 din 02 decembrie 2009 a

Judecătoriei Bacău definitivă la 15 decembrie 2009.

Împotriva Deciziei

penale nr. 107 din 18 august 2011 a Curții de Apel Bacău la data de 25 august

2011 a formulat recurs inculpatul S.V. și în temeiul cazului de casare prevăzut

de 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei, având

în vedere ca a recunoscut și regretat fapta, și în temeiul cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. a solicitat schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar

și din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din

același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul S.V. este ne

fondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. invocat de

inculpatul S.V. prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de

art. 183 C. pen., Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță și

instanța de apel au reținut că, din punct de vedere al laturii subiective,

inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă, deoarece după aplicarea

loviturii și doborârii victimei acțiunile inculpatului au depășit cu mult

limitele unei corecții, acesta acceptând posibilitatea încetării din viață a

victimei.

Esențial în

încadrarea juridică a faptei inculpatului este forma și modalitatea de

vinovăție cu care s-a acționat. Forma și modalitatea intenției, element al

laturii subiective al infracțiunii rezultă din materialitate actului, din

obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică

vizată, precum și comportamentul ulterior al inculpatului.

Din raportul de

constatare medico-legală rezultă că victima ar fi fost lovită și cu un corp

tăietor-despicător ușor foarte probabil lopată, însă din cercetări nu s-a putut

stabili care este obiectul folosit, inculpatul declarând că era în stare de

ebrietate și nu își mai amintește ce s-a întâmplat.

De altfel, inculpatul

în declarația sa aflată la dosar urmărire penală a declarat "atunci și eu

l-am lovit cu pumnul în zona feței, moment în care a căzut .. moment în care eu

am luat o bâtă cu care l-am lovit de mai multe ori în zona capului.." .

Inculpatul în declarațiile sale aflate la dosar urmărire penală a precizat că

în momentul abandonării victimei în curtea locuinței în zăpadă, aceasta era în

viață, deoarece victima respira, gemea și se văita de durere.

De asemenea, Înalta

Curte constată că există legătură de cauzalitate directă între moartea victimei

și faptele săvârșite de inculpat față de probele administrate -

procesului-verbal de cercetare la fața locului; proces-verbal de folosire a

câinelui de serviciu; declarația părții vătămate P.E.; declarația părții

vătămate P.F.; raportul de constatare medico-legală din 11 aprilie 2011 al

S.M.L. Bacău; proces-verbal de examinare corporală a inculpatului; declarațiile

martorilor N.R., D.I.-C., P.V.-R. și nu în ultimul rând declarațiile

inculpatului S.V.

Astfel, probele

administrate, confirmă că moartea victimei P.M. a fost violenta și s-a datorat

șocului mixt traumatic și hemoragie în urma unui traumatism cranio-facial și

toracic, leziunile suferite de victimă fiind sigur și direct mortale, în lipsa

îngrijirilor medicale prompte și calificate, în momentul decesului victima

având o îmbibație de 2,35

‰

alcool pur în sânge.

Totodată, chiar

declarațiile inculpatului confirmă situația de fapt așa cum a fost reținută și

faptul că încadrarea juridică a fost stabilită corect de instanța de fond și

confirmată de instanța de apel, acesta precizând în declarațiile sale că după

ce a aplicat mai multe lovituri victimei, a transportat-o prin zăpadă și a

abandonat victima în șanț, pe timp de iarnă.

Ceea ce ar putea

determina reținerea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de

art. 183 C. pen., ar fi numai culpa inculpatului față de producerea consecinței

mai grave, respectiv moartea victimei, însă inculpatul a prevăzut rezultatul

grav al faptei și, deși nu l-a urmărit, l-a acceptat, astfel încât nu a

acționat cu praeterintenție.

Înalta Curte constată

că fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiunea de

omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte, cu

privire la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. invocat de inculpatul S.V. constată că la individualizarea pedepsei ce i-a

fost aplicată inculpatului de către instanța de apel au fost avute în vedere

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pentru

realizarea atât a funcțiilor de constrângere și reeducare cât și a scopului

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

Infracțiunea pentru

care inculpatul este cercetat în prezenta cauză - omor prevăzută și pedepsită

de art. 174 alin. (1) C. pen. este pedepsită cu închisoarea de la 10 ani la 20

ani, inculpatului fiindu-i o pedeapsă de 9 ani închisoare de către instanța de

prim control judiciar.

Pedeapsa aplicată a

fost corect individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. care stabilesc

criteriile generale de individualizare ținându-se seama de dispozițiile părții

generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.,

gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere

circumstanțele săvârșirii faptei, Înalta Curte constată că în mod corect a

reținut instanța de apel dispozițiile art. 73 lit. b) C. proc. pen. și a dispus

condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru omor în

condițiile aplicării prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., avându-se

în vedere că fapta a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, așa

cum rezultă din fișa de cazier aflată la dosarul de urmărire penală, din care rezultă

că prin Sentința penală nr. 2221 din 02 decembrie 2009 a Judecătoriei Bacău,

inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendare cu

aplicarea art. 81 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Având în vedere

limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., gradul de pericol

social al faptei, faptul că inculpatul a comis o infracțiune de o gravitate

deosebită, prin care se aduce atingere relațiilor sociale referitoare la

dreptul la viață al persoanei, răpindu-i-se victimei, bunul cel mai de preț

care este viața, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta respectiv

prin aplicarea mai multor lovituri de mare intensitate, târârea pe zăpadă și

abandonarea victimei în zăpadă, care era în viață la momentul abandonării,

Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator,

și pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de apel, față de

dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de

constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni, fiind just individualizată față de dispozițiile mai

sus-menționate, astfel încât nu se impune o reducere a acesteia, care răspunde

atât principiului proporționalității între gravitatea faptei și datele

personale ale inculpatului cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Înalta Curte, ținând

seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a

probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu

există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va

respinge recursul inculpatului S.V. potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C.

proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 27 februarie 2011

la 8 decembrie 2011.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva Deciziei penale nr.

107 din 18 august 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 27 februarie 2011 la

8 decembrie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 decembrie 2011.