ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4190/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 138/D din 9 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus în baza art. 174 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului S.V., pentru săvârșirea infracțiunii de omor la pedeapsa de 7 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2221 din 02 decembrie 2009 a Judecătoriei Bacău definitivă la 15 decembrie 2009, pedeapsă ce urmează a fi executată alături de pedeapsa aplicată în cauză, astfel inculpatul având de executat 7 ani și 8 luni închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 27 februarie 2011 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea fragmentelor de lemn - colet 2, o bâtă lemn - colet 10, așchii de lemn - colet 11 aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău și păstrarea ca mijloc de probă a bunurilor aflate în plicurile și coletele aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău. S-a luat act de declarația inculpatului că este de acord cu plata despăgubirilor civile și în baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen., art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.500 RON despăgubiri civile față de partea civilă P.E. și s-a luat act că partea civilă P.F. nu are pretenții civile în cauză. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii și în baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că inculpatul S.V. și victima P.C.M., locuiau în satul B.V., com. Săucești, județul Bacău, în casele moștenite de la părinți, situate de o parte și de cealaltă a drumului european E85. Inculpatul și victima erau cunoscuți în sat ca fiind prieteni, petrecându-și timpul împreună, ambii fiind mari consumatori de băuturi alcoolice, deseori victima deplasându-se la locuința inculpatului cerând acestuia băuturi alcoolice.

La data de 25 februarie 2011, în jurul orelor 20:30, victima aflată sub influența băuturilor alcoolice, s-a deplasat la locuința inculpatului unde l-a găsit pe acesta dormind, victima fiind primită în casă de concubina inculpatului, numita D.I.-C. Victima a încercat să întrețină relații sexuale cu concubina inculpatului, împotriva voinței acesteia, acoperindu-i gura cu mâna și rupându-i pantalonii însă nu a reușit să finalizeze intenția, deoarece concubina inculpatului s-a împotrivit și a fugit ieșind din casă, ascunzându-se în grădina din spatele casei. Întrucât victima nu a reușit să o găsească pe concubina inculpatului, acesta a plecat la locuința sa, situată vis-a-vis de locuința inculpatului.

În aceeași seară, în momentul în care inculpatul S.V. s-a trezit, concubina acestuia i-a relatat că victima P.C.M., a încercat să întrețină relații sexuale cu ea, împotriva voinței sale. În dimineața zilei de 26 februarie 2011, în jurul orelor 09:00, inculpatul a apelat victima pe telefonul mobil al acesteia și i-a cerut să vină la domiciliul său, pentru a discuta despre cele petrecute cu o seară înainte. Victima s-a deplasat la locuința inculpatului unde cei doi au avut o discuție despre încercarea victimei de a întreține relații sexuale cu concubina inculpatului împotriva voinței acesteia. Victima nu a recunoscut că ar fi încercat să întrețină relații sexuale cu concubina inculpatului iar cei doi au sfârșit prin a consuma băuturi alcoolice, astfel cum obișnuiau în mod frecvent.

În jurul prânzului, inculpatul a servit masa împreună cu victima după care cei doi au continuat să consume băuturi alcoolice până în jurul orelor 17:00 - 17:30, oră la care și inculpatul și victima se aflau în stare avansată de ebrietate. Inculpatul a cerut victimei să plece acasă însă aceasta a refuzat să părăsească locuința inculpatului și s-a apropiat de concubina acestuia, a pus mâna pe hainele acesteia, dând de înțeles că dorește să întrețină relații sexuale cu ea. Concubina inculpatului a cerut sprijinul acestuia spunând că victima "trage" de ea, motiv pentru care inculpatul a cerut din nou victimei să plece acasă. Victima a refuzat din nou să plece acasă și a aplicat o lovitură cu pumnul în zona pieptului inculpatului.

Acesta a împins victima spre ieșire, victima a ripostat din nou strângând cu mâna pe inculpat de o porțiune din zona toracelui. În momentul inițial al conflictului, concubina inculpatului a încercat să îi calmeze pe aceștia, dar inculpatul a solicitat pe un ton imperativ acesteia să nu intervină în conflict, amenințând-o cu acte de violență, motiv pentru care concubina inculpatului s-a retras, rămânând în casă și după ce conflictul dintre cei doi s-a mutat în curtea locuinței inculpatului. Între inculpat și victimă a avut loc un conflict în care cei doi s-au agresat reciproc, inculpatul reușind să aplice victimei o lovitură care a făcut ca aceasta să rămână la sol. În acel moment, inculpatul a luat un obiect contondent, parul folosit la tasarea rumegușului în sobă, cu care a aplicat mai multe lovituri victimei în zona feței și capului, cauzând acesteia o hemoragie puternică.

Victima a rămas la sol, iar inculpatul a cerut imperativ concubinei sale să îl ajute să transporte victima până la locuința acesteia. Inculpatul și concubina sa au târât victima de picioare, traversând drumul european E85, până în curtea locuinței acesteia unde au abandonat victima, ușa de la intrare fiind încuiată, inculpatul intenționând să ducă victima în casă dar neavând cheie a renunțat. În momentul abandonării victimei în curtea locuinței sale, aceasta era în viață, inculpatul și concubina sa declarând că victima gemea iar cu prilejul cercetării la fața locului, s-a constatat că zăpada și gheața de sub corpul victimei fuseseră topite de căldura corpului acesteia. După transportarea victimei la locuința sa, inculpatul a încercat să șteargă urmele de sânge din curtea locuinței sale, cerând concubinei sale să îl ajute.

Aceasta, la solicitarea imperativă a inculpatului, a strâns o parte din zăpada pătată de sânge, cu o lopată și a aruncat-o în grădina victimei. Victima a rămas în curtea locuinței sale, așezată cu fața în jos, pe solul acoperit cu gheață, având zona abdomenului și toracelui descoperite ca urmare a ridicării hainelor acesteia prin efectul târârii pe sol și asfalt și a fost descoperită în cursul dimineții de 27 februarie 2011, în jurul orelor 07:40, de martorul P.V.-R., care venise la locuința victimei pentru a o împrumuta pe aceasta cu o sumă de bani, conform unei discuții telefonice avute în ziua anterioară. Instanța de fond a reținut că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută art. 174 alin. (1) C. pen.

și nu de lovituri cauzatoare de moarte, așa cum a solicitat inculpatul, deoarece acesta a aplicat mai multe lovituri, cu un corp contondent victimei P.C.M. până când acesta a rămas în stare de inconștiență, după care a transportat victima la locuința acesteia aflată vis-a-vis de locuința inculpatului, peste Drumul European E85, unde a abandonat-o, pe zăpadă și unde aceasta a rămas până în dimineață. Din punct de vedere al laturii subiective instanța de fond a constatat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, întrucât din probele administrate a reieșit că inculpatul nu a urmărit să provoace moartea victimei intenționând inițial să-i aplice numai o corecție, ca urmare a unui conflict spontan, motivat de faptul că victima intenționa să întrețină relații sexuale cu concubina inculpatului, însă cu ocazia derulării evenimentelor, acțiunile inculpatului au depășit cu mult limitele unei corecții, acesta acceptând posibilitatea încetării din viață a victimei.

A avut în vedere și elementele evidențiate de analiza laturii obiective numărul loviturilor, intensitatea acestora, zona vizată, obiectul folosit, disproporția de forță fizică dintre agresor și victimă, precum și atitudinea inculpatului după lovirea acesteia. Astfel, după ce i-a aplicat victimei lovituri de mare intensitate, inculpatul nu a încercat să-i dea acestei un prim ajutor, a târât victima pe un drum cu pietriș și a abandonat-o în zăpadă. La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, a fost de acord să despăgubească părțile vătămate, și prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. inculpatului a aplicat inculpatului o pedeapsă de 7 ani închisoare, sub minimul special cu executare. Împotriva Sentinței penale nr. 138/D din 9 iunie 2011 a Tribunalului Bacău, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe Lângă Tribunalul Bacău, inculpatul S.V. și partea vătămată P.F., Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău în motivarea apelului a arătat că soluția instanței de fond este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei, care este redus și față de faptul că nu s-a ținut cont de gradul ridicat de pericol al infracțiunii, a solicitat aplicarea unei pedepse mai mari. Partea vătămată P.F. a criticat sentința atacată cu privire la individualizarea pedepsei, arătând că pedeapsa este prea mică raportat la fapta săvârșită de inculpat.

Inculpatul S.V. a criticat soluția instanței de fond susținând că deși s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. se impunea schimbarea încadrării juridice din art. 174 alin. (1) C. pen. în art. 183 C. pen., precum și reținerea stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., arătând totodată că instanța a respins prima cerere, iar pe cea de a doua nici nu a consemnat-o. Prin Decizia penală nr. 107 din 18 august 2011 Curtea de Apel Bacău în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, partea vătămată P.F. și inculpatul S.V., împotriva Sentinței penale nr. 138/D din 9 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău doar cu privire la omisiunea reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

și a cuantumului pedepsei principale. A desființat sub aceste aspecte sentința penală atacată, și în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 73 lit. b) C. pen., în referire la art. 37 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul S.V., pentru săvârșirea infracțiunii de omor la pedeapsa de 9 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2221 din 02 decembrie 2009 a Judecătoriei Bacău definitivă la 15 decembrie 2009, pedeapsă care va fi executată alături de pedeapsa aplicată în cauză.

Astfel, inculpatul va avea de executat pedeapsa de 9 ani și 8 luni închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate în baza art. 383 alin. (1 1 ) cu referire la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului S.V. și în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus durata arestului de la 9 iunie 2011 la zi. A constatat instanța de apel că pedeapsa principală de 7 ani închisoare aplicată inculpatului de instanța de fond nu este aptă și suficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ reglementat de art. 52 C. pen. și se impune majorarea acesteia având în vedere comportament extrem de violent al inculpatului, modul în care acesta a acționat cât și starea de recidivă postcondamnatorie.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul S.V. instanța de apel a constatat că este întemeiat doar cu privire la omisiunea instanței de fond de a reține în favoarea acestuia circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. întrucât deși inculpatul i-a solicitat victimei de mai multe ori să părăsească imobilul, acțiunea victimei de a refuza să părăsească locuința inculpatului și de a pune mâna pe concubina acestuia dând de înțeles că dorește să întrețină relații sexuale cu ea, raportat la cererea de sprijin a femeii, are semnificația unei provocări.

Referitor la cererea de a fi schimbată încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută art. 183 C. pen., instanța de apel a constatat că nu se impune schimbarea încadrării juridice, întrucât încadrarea reținută de Tribunalul Bacău este corectă în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., deoarece inculpatul a aplicat mai multe lovituri, cu un corp contondent victimei P.C.M. până când acesta a rămas în stare de inconștiență, după care a transportat victima la locuința acesteia aflată vis-a-vis de locuința inculpatului, unde a abandonat-o, pe zăpadă și unde aceasta a rămas până dimineața. Esențial la stabilirea intenției de a suprima viața victimei este aspectul că în momentul abandonării victimei în curtea locuinței sale, aceasta era în viață, inculpatul și concubina sa chiar au declarat că victima gemea iar cu prilejul cercetării la fața locului, s-a constatat că zăpada și gheața de sub corpul victimei fuseseră topite de căldura corpului acesteia.

Astfel, instanța de apel deși a reținut prevederile art. 73 lit. b) C. pen. raportat la starea de recidivă și prevederile art. 80 C. pen. a apreciat că nu se impune scăderea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, ci din contră se impune majorarea pedepsei și a aplicat inculpatului o pedeapsă de 9 ani și 8 luni închisoare prin revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2221 din 02 decembrie 2009 a Judecătoriei Bacău definitivă la 15 decembrie 2009. Împotriva Deciziei penale nr. 107 din 18 august 2011 a Curții de Apel Bacău la data de 25 august 2011 a formulat recurs inculpatul S.V. și în temeiul cazului de casare prevăzut de 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere ca a recunoscut și regretat fapta, și în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul S.V. este ne fondat pentru următoarele considerente: Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. invocat de inculpatul S.V. prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță și instanța de apel au reținut că, din punct de vedere al laturii subiective, inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă, deoarece după aplicarea loviturii și doborârii victimei acțiunile inculpatului au depășit cu mult limitele unei corecții, acesta acceptând posibilitatea încetării din viață a victimei. Esențial în încadrarea juridică a faptei inculpatului este forma și modalitatea de vinovăție cu care s-a acționat. Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective al infracțiunii rezultă din materialitate actului, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, precum și comportamentul ulterior al inculpatului.

Din raportul de constatare medico-legală rezultă că victima ar fi fost lovită și cu un corp tăietor-despicător ușor foarte probabil lopată, însă din cercetări nu s-a putut stabili care este obiectul folosit, inculpatul declarând că era în stare de ebrietate și nu își mai amintește ce s-a întâmplat. De altfel, inculpatul în declarația sa aflată la dosar urmărire penală a declarat "atunci și eu l-am lovit cu pumnul în zona feței, moment în care a căzut .. moment în care eu am luat o bâtă cu care l-am lovit de mai multe ori în zona capului.." . Inculpatul în declarațiile sale aflate la dosar urmărire penală a precizat că în momentul abandonării victimei în curtea locuinței în zăpadă, aceasta era în viață, deoarece victima respira, gemea și se văita de durere.

De asemenea, Înalta Curte constată că există legătură de cauzalitate directă între moartea victimei și faptele săvârșite de inculpat față de probele administrate - procesului-verbal de cercetare la fața locului; proces-verbal de folosire a câinelui de serviciu; declarația părții vătămate P.E.; declarația părții vătămate P.F.; raportul de constatare medico-legală din 11 aprilie 2011 al S.M.L. Bacău; proces-verbal de examinare corporală a inculpatului; declarațiile martorilor N.R., D.I.-C., P.V.-R. și nu în ultimul rând declarațiile inculpatului S.V. Astfel, probele administrate, confirmă că moartea victimei P.M. a fost violenta și s-a datorat șocului mixt traumatic și hemoragie în urma unui traumatism cranio-facial și toracic, leziunile suferite de victimă fiind sigur și direct mortale, în lipsa îngrijirilor medicale prompte și calificate, în momentul decesului victima având o îmbibație de 2,35 ‰ alcool pur în sânge.

Totodată, chiar declarațiile inculpatului confirmă situația de fapt așa cum a fost reținută și faptul că încadrarea juridică a fost stabilită corect de instanța de fond și confirmată de instanța de apel, acesta precizând în declarațiile sale că după ce a aplicat mai multe lovituri victimei, a transportat-o prin zăpadă și a abandonat victima în șanț, pe timp de iarnă. Ceea ce ar putea determina reținerea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., ar fi numai culpa inculpatului față de producerea consecinței mai grave, respectiv moartea victimei, însă inculpatul a prevăzut rezultatul grav al faptei și, deși nu l-a urmărit, l-a acceptat, astfel încât nu a acționat cu praeterintenție.

Înalta Curte constată că fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. Înalta Curte, cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpatul S.V. constată că la individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului de către instanța de apel au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pentru realizarea atât a funcțiilor de constrângere și reeducare cât și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză - omor prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. este pedepsită cu închisoarea de la 10 ani la 20 ani, inculpatului fiindu-i o pedeapsă de 9 ani închisoare de către instanța de prim control judiciar. Pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. care stabilesc criteriile generale de individualizare ținându-se seama de dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere circumstanțele săvârșirii faptei, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de apel dispozițiile art. 73 lit. b) C. proc. pen. și a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru omor în condițiile aplicării prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., avându-se în vedere că fapta a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, așa cum rezultă din fișa de cazier aflată la dosarul de urmărire penală, din care rezultă că prin Sentința penală nr. 2221 din 02 decembrie 2009 a Judecătoriei Bacău, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendare cu aplicarea art. 81 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002.

Având în vedere limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., gradul de pericol social al faptei, faptul că inculpatul a comis o infracțiune de o gravitate deosebită, prin care se aduce atingere relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, răpindu-i-se victimei, bunul cel mai de preț care este viața, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta respectiv prin aplicarea mai multor lovituri de mare intensitate, târârea pe zăpadă și abandonarea victimei în zăpadă, care era în viață la momentul abandonării, Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator, și pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, fiind just individualizată față de dispozițiile mai sus-menționate, astfel încât nu se impune o reducere a acesteia, care răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei și datele personale ale inculpatului cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului S.V. potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 27 februarie 2011 la 8 decembrie 2011. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva Deciziei penale nr. 107 din 18 august 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 27 februarie 2011 la 8 decembrie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2011.