ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1660/2011

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:

1.Tribunalul Alba, secția penală, prin sentința penală nr. 438 din 4 octombrie 2010 pronunțată în dosar nr. 4599/107/2010 a condamnat pe inculpatul A.C. la pedeapsa principală de:

- 7 (șapte) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de doi ani (pedeapsă complementară) pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 alin. (2) C. pen. [prin schimbarea încadrării juridice a faptei licite din infracțiunea mai gravă de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) C. pen.(„cu premeditare”) referitor la care a fost efectuată urmărirea penală și dispusă trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriu].

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv începând cu 21 aprilie 2010 la zi.

In baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului A.C.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului – corp delict ridicat din locuința inculpatului cu ocazia cercetării la fața locului și aflat în camera de corpuri delicte a Tribunalului Alba.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat după rămânerea definitivă a sentinței a unei perechi de pantofi tip adidas și a unei geci ridicate cu ocazia cercetărilor și aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului Alba.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către aparținătorii victimei, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe a obiectelor de îmbrăcăminte aparținând victimei P.F.N., aflate în prezent în camera de corpuri delicte a Tribunalului Alba.

A admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile P.Ș. și B.S., aceasta din urmă atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant al minorilor A.C.A. n. la 14 martie 1998 și A.K.D. n. la 08 iunie 2005 și în consecință:

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul A.C. să plătească părților civile P.Ș. și B.S. câte 20.000 lei fiecăruia, cu titlu de daune morale iar minorilor A.C.A. și A.K.D. câte 30.000 lei fiecăruia, cu același titlu.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice în condițiile alin. (2) de la inculpatul A.C., în vederea introducerii în SNDGJ.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea 76/2008 aduce la cunoștința inculpatului că probele biologice prelevate la ieșirea din penitenciar vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A.C. la plata sumei de 3200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 2600 lei în faza de urmărire penală și 600 lei în instanță. Suma de 400 lei inclusă în aceste cheltuieli și care reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu în faza de urmărire penală și în faza de judecată va fi virată în contul BCAJ Alba din fondurile MJLC.

În baza art. 189 raportat la art. 191 alin. (1) C. proc. pen. suma de 400 lei reprezentând onorariul apărătorului prin care s-a acordat asistență judiciară gratuită părților civile a rămas în sarcina statului urmând a fi virată din fondurile MJLC în contul BCAJ Alba.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul A.C. și victima P.F.M. au avut o relație de concubinaj de lungă durată din care au rezultat minorii A.C.A. și A.K.D.

Cei doi concubini și-au construit o locuință în curtea casei părinților victimei, aceștia ajutând-o pe victimă atât la treburile casnice, cât și la creșterea celor 2 minori, întrucât inculpatul era plecat la muncă în străinătate perioade lungi din an.

La un moment dat întrei cei 2 concubini au apărut neînțelegeri care au dus la despărțirea acestora la sfârșitul anului 2009, victima mutându-se cu chirie într-o altă locuință și începând o relație cu un alt bărbat, numitul F.C.

După despărțirea de victimă, inculpatul a rămas în locuința construită împreună cu victima și a încercat să păstreze legătura cu aceasta încercând să o determine să se împace.

În acest sens comportamentul inculpatului a fost constant, iar insistențele sale pentru împăcare au fost percepute de rudele și de prietenii audiați în cauză în calitate de martori.

Conform declarațiilor acelorași martori,victima era nehotărâtă, oscilând între împăcare și despărțire. Această incertitudine în care era ținut inculpatul i-a creat acestuia o stare de nemulțumire și nervozitate, la care s-a adăugat și sentimentul de gelozie făcându-l să răbufnească uneori și să afirme la un moment dat către martorul L.G. că preferă să o vadă moartă pe victimă decât să o știe cu alt bărbat,afirmație recunoscută și de către inculpat dar pusă atât de acesta cât și de martor pe seama stării de supărare și nervozitate în care se afla.

La începutul lunii martie 2010 inculpatul a plecat din Ungaria unde se afla la muncă, venind acasă pentru a serba ziua de naștere a fiului său, fiind invitat la petrecere de către victimă. Cu acea ocazie cei doi s-au înțeles bine au fost destul de apropiați iar victima a fost aproape de a se împăca cu inculpatul.

În aceeași lună martie 2010, inculpatul s-a deplasat cu mașina la locuința victimei la cererea acesteia pentru a-i aduce niște haine iar când victima s-a urcat în autoturism inculpatul a blocat portierele și a obligat-o să meargă cu el până la Deva, încercând să o convingă să reia conviețuirea dar, fiind refuzat de victimă, i-a dat acesteia o palmă.

În seara de 20 aprilie 2010 victima a fost invitată cu copii la locuința inculpatului, unde au mâncat împreună seara și au povestit din nou despre împăcare. La o anumită oră minorii și mama lor au plecat să doarmă în casa bunicilor iar inculpatul a rămas în locuința sa. Către dimineață a fost vizitat din nou de victimă, ocazie cu care între cei doi s-a consumat un raport sexual iar această apropiere l-a făcut din nou pe inculpat să spere că vor relua viața în comun.

În jurul orei 8 în dimineața de 21 aprilie 2010 sora victimei – martora P.R. a bătut la ușa locuinței inculpatului și l-a rugat să o ducă cu mașina până la Sebeș.

La întoarcerea de la Sebeș inculpatul a intrat în locuința sa iar martora în cea a părinților săi unde a întâlnit-o pe victimă și a văzut că aceasta avea un ibric c u cafea în mână, spunându-i că merge să bea o cafea cu inculpatul.

În locuința acestuia, în timp ce își beau cafeaua, victima i-a spus inculpatului că s-a hotărât să rupă definitiv relația cu el și să rămână cu numitul F.C. Năucit de această veste, inculpatul a pus mâna pe cuțitul de bucătărie rămas pe masă din seara precedentă când au mâncat împreună și a început să-i aplice lovituri repetate victimei în spate și apoi în față, în zona toracică, cauzându-i plăgi toracice penetrante cu lezare cardiacă și aortică, care au condus la deces.

După săvârșirea faptei inculpatul a părăsit locuința și a mers la sediul Poliției din Alba Iulia unde s-a autodenunțat.

S-a constatat că această stare de fapt rezultă din probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală și pe parcursul cercetării judecătorești și anume; procesul verbal de consemnare a autodenunțului formulat de inculpatul A.C.; proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto; raportul de constatare medico legală, autopsie care atestă vă moartea victimei P.F.N. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe și interne urmare a unor plăgi toracice penetrante, cu lezare cardiacă și aortică, leziunile traumatice produse prin lovire repetată cu un corp tăietor – înțepător (între leziunile traumatice și deces, există legături de cauzalitate directă, necondiționată, poziția victimei - agresor în momentul comiterii faptei reținută de procuror este plauzibilă; moartea datează din 21 aprilie 2010; prezența spermei în conductul vaginal probează consumarea unui raport sexual care poate data din 21 aprilie 2010), raportul de expertiză medico - legală biocriminalistică întocmit de SML Alba, declarațiile martorilor A.R., L.G., P.R.E., P.R.P., P.O.Ș., declarațiile inculpatului prin care acesta recunoaște fapta de omor dar fără premeditare

În actul de sesizare a instanței, fapta inculpatului a fost încadrată juridic în dispozițiile art. 174, art. 175 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. și anume omor cu premeditare și din motive josnice.

Inculpatul, prin memoriul scris depus la dosar, a solicitat înlăturarea art. 175 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. d) C. pen. arătând că nu a premeditat uciderea victimei considerând că gelozia nu poate fi încadrată la motive josnice.

Instanța de fond a calificat acest memoriu ca o cerere de schimbare a încadrării juridice , cerere pe care a apreciat-o ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente: în cazul intenției premeditate, autorul faptei ia hotărârea în stare de relativ – calm, își stabilește în plan de acțiune și face acte de pregătire, situație ce nu se regăsește în speță avându-se în vedere că inculpatul a comis omorul cu intenție spontană, care este diametral opusă față de intenția premeditată, caracterizându-se prin aceea că hotărârea infracțională este luată ad-hoc și pusă imediat în executare; din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul A.C. a premeditat săvârșirea faptei, martorii A.R. și L.G. menționați în rechizitoriu ca fiind persoane față de care inculpatul și-ar fi exprimat intenția de a o omorî pe victima P.F., au fost audiați pe parcursul cercetării judecătorești dar din declarațiile date nu a rezultat premeditarea faptei de către inculpat /chiar dacă acesta ar fi făcut vreodată afirmații de genul „mai bine o știu moartă, decât cu altul” cum a spus martorul L.G., cuvintele respective au fost spuse pe fondul stării de supărare și de un bărbat al cărui orgoliu fusese atins de conduita concubinei / mai mult dacă inculpatul ar fi luat dinainte hotărârea de a-și ucide concubina, ar fi făcut acest lucru în cursul serii de 20 aprilie 2010, sau în primele ore ale dimineții de 21 aprilie 2010 când s-a aflat în compania victimei și nu ar fi lăsat-o pe aceasta să plece din locuință, după consumarea raportului sexual, a argumentat justificativ instanța.

În ceea ce privește circumstanța agravantă a motivelor josnice s-a apreciat că aceasta a fost reținută greșit de procuror cu referire la gelozie. Gelozia este un sentiment mai mult sau mai puțin chinuitor, provocat de bănuiala sau certitudinea că persoana iubită este necredincioasă, este o trăire, o stare sufletească, de condamnat în opinia unora și de compătimit în opinia altora, dar care nu poate fi asimilată motivelor josnice, în accepțiunea art. 75 lit. d) C. pen. Dimpotrivă răzbunarea este un motiv josnic, dorința de a înlătura un rival este un motiv josnic, uciderea unei persoane pentru a o moșteni este un motiv josnic, dar niciuna dintre aceste situații nu se regăsește în speța de față.

Pentru considerentele expuse, tribunalul în baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea inculpatului și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 174, art. 175 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174 C. pen. și l-a condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.

Instanța de fond a apreciat că se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. dată fiind conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii precum și atitudinea ulterioară prin prezentarea la poliție și autodenunțarea sa.

În ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi dintre cele prevăzute de art. 64 C. pen. s-a apreciat că nu se justifică interzicerea drepturilor părintești, prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. deoarece inculpatul își iubește mult cei doi copii minori. În speță interzicerea drepturilor amintite a fost solicitată cu referire la înscrisul de la fila 29 în care se arată că fiul minor în vârstă de 12 ani ar dori să nu mai aibă nici o legătură cu tatăl său.

Acest unic înscris este insuficient pentru aplicarea pedepsei accesorii sus-menționate avându-se în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză și celelalte înscrisuri aflate la dosar din care rezultă că inculpatul era apropiat de copii săi și preocupat să le asigure condiții cât mai bune de viață.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. a fost aplicată însă inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art.88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 21 aprilie 2010 la zi iar în baza art. 350 rap. la art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului.

Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială către stat a unui cuțit – corp delict iar în baza art.109 alin. (5) C. proc. pen. a fost dispusă restituirea către inculpat a unei perechi de pantofi tip adidas și a unei geci, iar către aparținătorii victimei a obiectelor de îmbrăcăminte aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului Alba.

În conformitate cu dispozițiile art. 15 și urm. C. proc. pen. în cauză s-au constituit părți civile părinții victimei, numiții P.Ș. și B.S. - aceasta din urmă atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentant legal al minorilor A.C.A.  și A.K.D. , copii victimei - care au solicitat obligarea inculpatului la sumele de 50.000 lei pentru majori și respectiv 150.000 lei pentru minori cu titlu de daune morale, reprezentând suferințele psihice și celelalte traume datorate uciderii fiicei și respectiv mamei minorilor.

Instanța în baza art. 998, art. 999 C. civ., prin apreciere a obligat inculpatul la câte 20.000 lei daune morale către părțile civile amintite și respectiv câte 30.000 lei pentru fiecare din cei doi minori.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice în condițiile alin. (2) din lege de la inculpatul A.C. și în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice prelevate la ieșirea din penitenciar vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

- a majorat pedeapsa închisorii aplicată inculpatului de la 7 ani închisoare la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen., înlăturând dispozițiile privind reținerea și aplicarea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului;

- a obligat pe inculpat și la plata unei prestații periodice lunare în favoarea minorilor A.C.A.  și A.K.D. în sumă de câte 75 lei începând cu data de 21 aprilie 2010 și până la majoratul minorilor;

- a majorat daunele morale acordate minorilor A.C.A. și A.K.D. de la 30.000 lei la 50.000 lei, pentru fiecare minor.

În temeiul art. 381 alin. (1) rap. la art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a intimatului-inculpat fiindu-i computat din noua pedeapsă principală majorată stabilită în apel timpul reținerii și arestării preventive de la 21 aprilie 2010 la 28 ianuarie 2011.

Decizând astfel, Curtea a statuat că prima instanță a administrat probele necesare aflării adevărului în cauză, în baza cărora a stabilit situația de fapt reală în sensul că în data de 21 aprilie 2010, în jurul orelor 10,00, urmare refuzului victimei P.F.N. de a relua relația de concubinaj din care au rezultat cei doi copii minori, inculpatul i-a aplicat 6 lovituri de cuțit din față și spate, în zona toracică, care i-au provocat leziuni care au provocat decesul acesteia, faptă apreciată în mod corect realiza elementele constitutive ale infracțiunii de omor simplu prevăzute de art. 174 C. pen.

Motivul de apel invocat de procuror privind schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) C. pen. („cu premeditare”) motivat de împrejurarea că inculpatul a afirmat anterior față de diverse persoane „mai bine o știu moartă decât cu altul”, probat prin declarația martorului L.G., a fost respins ca neîntemeiat cu motivarea că în cauză nu a existat o pregătire cu sânge rece a acțiunii de a ucide, iar luarea și realizarea hotărârii infracționale a fost una ad-hoc generată de refuzul victimei de a relua relațiile de concubinaj.

În același sens instanța de control judiciar a argumentat că simpla gelozie, nu este suficientă pentru a constitui un motiv josnic, și ca atare nu poate fi reținută ca circumstanță agravantă prevăzută de art. 75 lit. d) C. pen.

Înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea pedepsei închisorii la cererea procurorului și a părților civile a fost motivată cu referire la dispozițiile art. 72 C. pen., în considerarea pericolului social concret al faptei și periculozității sociale sporite a inculpatului - a aplicat 6 lovituri de cuțit în zona toracică victimei, a avut și anterior un comportament insultător și violent față de victimă aplicându-i repetat corecții corporale astfel cum au relatat martorii A.R. și L.G. – date și împrejurări în ansamblul cărora a fost apreciată nejustificată reținerea de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. în favoarea inculpatului.

Pe latură civilă s-a constatat că prima instanță a omis să se pronunțe și asupra cererii reprezentantei legale a minorilor pentru obligarea inculpatului - separat de daunele morale - și la plata unei prestații periodice lunare care să compenseze aportul victimei, mama acestora, la creșterea, întreținerea și educarea celor doi minori.

În acest sens, folosindu-se ca bază de calcul estimativă venitul minim pe economie de 470 lei s-a stabilit ca inculpatul să plătească minorilor o prestație periodică lunară în cuantum de 75 lei începând cu data săvârșirii faptei și până la majoratul acestora.

Curtea, în baza art. 15 și urm. C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ. a constatat parțial întemeiată cererea părții civile și pentru majorarea daunelor morale acordate minorilor al căror cuantum a fost stabilit în apel la câte 50.000 lei fiecare.

Instanța de apel, luând în considerare declarațiile martorilor și înscrisul de la fila 56 dosar fond din care rezultă preocuparea inculpatului pentru creșterea și educarea minorilor, a apreciat că motivul de netemeinicie privind interzicerea față de inculpat și a drepturilor părintești prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. este nefondat.

9

pct. 17 și 17

2

C. proc. pen. – cu solicitarea în principal de a se schimba încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d) [săvârșirea infracțiunii din motive josnice în speță gelozia inculpatului] și respectiv art. 75 alin. (2) C. pen. [relația anterioară de concubinaj a inculpatului cu victima apreciată de asemenea ca motiv josnic de către recurentă] și de a i se interzice inculpatului și drepturile părintești prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. ca pedeapsă complementară și accesorie iar în subsidiar de a i se majora pedeapsa principală actuală stabilită în apel apreciată ca lipsită de fermitate în raport cu dispozițiile art. 52 C. pen. – este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Este stabilit cu certitudine în cauză – inclusiv cu recunoașterea necondiționată a acestuia și denunțarea imediată a celor întâmplate la postul local de poliție - că la data de 21 aprilie 2010 în locuința acestuia, în timp ce își beau cafeaua, victima i-a spus inculpatului că s-a hotărât să rupă definitiv relația de concubinaj cu acesta și să rămână cu numitul F.C., situație în care năucit de această veste, inculpatul a pus mâna pe cuțitul de bucătărie rămas pe masă din seara precedentă când au mâncat împreună și a început să-i aplice lovituri repetate victimei în spate și apoi în față, în zona toracică, cauzându-i plăgi toracice penetrante cu lezare cardiacă și aortică, care au condus la deces – faptă ce realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor simplu prevăzută de art. 174 C. pen.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul A.C. a premeditat săvârșirea faptei, martorii A.R. și L.G. menționați în rechizitoriu ca fiind persoane față de care inculpatul și-ar fi exprimat anterior intenția de a o omorî pe victima P.F., audiați pe parcursul cercetării judecătorești, neconfirmând existența acestei circumstanțe agravante legale.

Chiar dacă acesta a făcut afirmații de genul ,,mai bine o știu moartă, decât cu altul” cum a relatat martorul L.G., cuvintele respective au fost spuse pe fondul stării de supărare și de un bărbat al cărui orgoliu fusese atins de conduita concubinei. Mai mult dacă inculpatul ar fi luat dinainte hotărârea de a-și ucide concubina, ar fi făcut acest lucru în cursul serii de 20 aprilie 2010, sau în primele ore ale dimineții de 21 aprilie 2010 când s-a aflat în compania victimei.

În ceea ce privește circumstanța agravantă a săvârșirii faptei din motive josnice prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. (gelozie) și respectiv art. 75 alin. (2) C. pen. (relația anterioară de concubinaj a inculpatului cu victima) motivul de recurs în acest sens formulat de partea civilă este de asemenea neîntemeiat.

Gelozia este un sentiment mai mult sau mai puțin chinuitor, provocat de bănuiala sau certitudinea că persoana iubită este necredincioasă, este o trăire, o stare sufletească, de condamnat în opinia unora și de compătimit în opinia altora, dar care nu poate fi asimilată motivelor josnice, în accepțiunea art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen.;aceeași apreciere se impune și cu privire la pretinsul motiv josnic constând în relațiile anterioare de concubinaj dintre inculpat și victimă, cu referire la dispozițiile art. 75 alin. (2) C. pen.; în interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate jurisprudența a statuat că răzbunarea este un motiv josnic, dorința de a înlătura un rival este un motiv josnic, uciderea unei persoane pentru a o moșteni este un motiv josnic, dar niciuna dintre aceste situații nu se regăsește în speța de față.

Pedeapsa închisorii majorată de la 7 la 12 ani în apel, avându-se în vedere împrejurările în care a fost comisă infracțiunea de omor de către inculpat precum și celelalte date privind persoana și conduita anterioară a acestuia este în concordanță cu dispozițiile art. 72 C. pen., fiind nejustificată o nouă majorare a acesteia.

Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. este de asemenea nejustificată în speță – astfel cum au statuat în mod corect instanțele anterioare - avându-se în vedere probele administrate în cauză atestând că inculpatul este preocupat de creșterea și îngrijirea celor doi minori pe care îi iubește efectiv.

Interzicerea drepturilor amintite a fost solicitată de partea civilă recurentă cu referire la înscrisul de la fila 29 în care se arată că fiul minor în vârstă de 12 ani ar dori să nu mai aibă nici o legătură cu tatăl său.

Acest unic înscris este insuficient pentru aplicarea pedepsei accesorii sus-menționate avându-se în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză și celelalte înscrisuri aflate la dosar din care rezultă că inculpatul era apropiat de copii săi și preocupat să le asigure condiții cât mai bune de viață.

În consecință în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă B.S. împotriva deciziei penale nr. 11/A din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe inculpatul A.C.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă B.S. împotriva deciziei penale nr. 11/A din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe inculpatul A.C.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.C. durata arestării preventive de la 21 aprilie 2010 la 26 aprilie 2011.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26 aprilie 2011.