ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4254/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

A. Prin Sentința penală nr. 186 din 02 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Alba, s-a resping cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei și a fost condamnat inculpatul P.V. cetățean român, cu antecedente penale, la pedeapsa de 20 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174, 175 lit. d), 176 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv începând cu 28 septembrie 2010 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului P.V.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea bâtei - corp delict aparținând inculpatului și cu care a fost comisă fapta.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către aparținătorii victimei S.S. a unei pălării și a unei coase metalice cu coadă din lemn ce au aparținut victimei, bunuri care în prezent se află în camera de corpuri delicte a Tribunalului Alba.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.V., în condițiile prev. de art. 7 alin. (1) din lege și în baza art. 5 alin. (5) a fost informat inculpatul că probele prelevate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

S-au admis acțiunile civile formulate în cauză și în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul P.V. la plata sumei de 50.000 RON, daune morale către partea civilă S.V., suma de 50.000 RON daune morale, către partea civilă S.L.M. și plata sumei de 55.000 RON, din care 50.000 RON daune morale și 5.000 RON daune materiale, către partea civilă Ș.A.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 2.000 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 27 septembrie 2010, victima S.S. a venit din satul F. P., comuna S., unde domicilia, în satul V., comuna R. pentru a efectua unele lucrări agricole pe un teren ce-i aparținea. În timp ce se afla pe acel teren, victima a fost văzută de inculpatul P.V. care și-a amintit că avea de primit de la victimă și alți doi localnici câte 500 RON despăgubiri pentru un incident petrecut în 2009.

Atât datorită firii sale violente cât și datorită faptului că în momentul respectiv se afla sub influența alcoolului, inculpatul a intrat pe terenul victimei și, în loc să poarte o discuție cu aceasta referitor la datoria respectivă, a început să-i aplice lovituri repetate cu o bâtă, trântind-o la pământ și neținând cont că avea de a face cu o persoană de vârstă înaintată - 74 de ani.

Violențele exercitate de inculpat asupra victimei au fost văzute de soții B.C. și O. aflați în grădina învecinată și care au început să strige la inculpat cerându-i să înceteze, însă în momentul în care l-au văzut pe inculpat îndreptându-se spre ei, cei doi martori s-au retras spre casa lor, iar inculpatul a reînceput să o lovească cu aceeași bâtă pe victimă, deși aceasta era la pământ, incapabilă să opună rezistență și să se apere.

După ce incidentul a luat sfârșit iar inculpatul a părăsit locul faptei, martorul B.C. a venit la victimă pentru a-i acorda ajutor dar a constatat că era deja decedată.

Prima instanță a reținut că inculpatul P.V. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. d), 176 lit. a) C. pen.

Instanța de fond a respins cererea inculpatul prin apărătorul său ales de schimbare a încadrării juridice a faptei în omor prev. de art. 174 C. pen., deoarece inculpatul a suprimat viața victimei în condițiile prev. de art. 175 lit. d) C. pen., dată fiind vârsta înaintată a acesteia, constituția astenică și disproporția între forța sa și forța fizică a inculpatului; de asemenea, fapta a fost săvârșită și în condițiile prev. de art. 176 lit. a) C. pen. întrucât a aplicat cu bestialitate cel puțin 16 lovituri de bâtă unei persoane de 74 de ani, în două „reprize" deși încă de la primele lovituri victima a fost trântită la pământ și a o supune pe aceasta la suferințe intense datorită leziunilor ce i-au fost cauzate, se circumscrie termenului de „cruzimi" în accepțiunea legii penale.

Prima instanță nu a admis nici apărarea inculpatului în sensul că ar fi fost provocat de victimă care l-ar fi tăiat cu coasa, deoarece probele nu confirmă cu certitudine această variantă.

Reținând vinovăția inculpatului în baza textelor de lege indicate, prima instanță i-a aplicat pedeapsa de 20 de ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. și anume: limitele legale de pedeapsă, gradul ridicat de pericol social al faptei și persoana inculpatului care nu este la prima confruntare cu legea penală și are o fire violentă.

În ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., precum și probele administrate cauzei.

B. împotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termen inculpatul P.V.

În motivele scrise depuse la dosar, precum și în susținerea orală a apelului, inculpatul personal și prin apărătorul ales a solicitat, în principal, reducerea pedepsei aplicate în procedura reglementată de art. 320

1

C. proc. pen. raportat la împrejurarea că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar prima instanță nu i-a pus în vedere prevederile art. 320

1

C. proc. pen., deși avea această obligație; în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante, raportat la atitudinea de recunoaștere a faptei de către inculpat și la faptul că inculpatul a comis fapta în condițiile provocării din partea victimei.

La termenul de judecată din 18 august 2011, instanța de apel a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174, art. 175 lit. d), art. 176 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174 C. pen., concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 18 august 2011.

Prin Decizia penală nr. 109/A din 19 august 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, menținându-se starea de arest a acestuia.

C. împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele încadrării juridice date faptei și individualizării pedepsei, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 174 C. pen. și reducerea pedepsei ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) și (7) C. proc. pen. și art. 13 C. pen.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatului este întemeiat.

Noțiunea de „cruzime" avută în vedere în cuprinsul art. 176 lit. a) C. pen. are în vedere exercitarea asupra corpului victimei sau psihicului acesteia, în timpul cât aceasta este conștientă, a unor suferințe în plus decât cele generate în mod obișnuit de acțiunea de ucidere a unei persoane; caracteristica omorului comis prin cruzimi constă în aceea că autorul infracțiunii întrebuințează în mod voit anumite metode și mijloace de chinuire a victimei, ceea ce în speța de față nu se relevă. Totodată, sub aspect subiectiv, circumstanța prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen. relevă din partea făptuitorului o perversitate maximă, ceea ce l-a determinat pe legiuitor să includă în latura subiectivă a infracțiunii nu numai intenția directă sau indirectă de comitere a omorului, dar și intenția de a supune victima la chinuri, altele decât cele care aparțin în mod firesc omorului, suferințe suplimentare care pot fi depistate detașat de chinurile inerente omorului și care pot fi desprinse din materialitatea faptei, pentru că sunt cauzate de acte distincte de cele specifice omorului.

Actele de cruzime se comit pentru a chinui victima înainte de a o ucide, fie pentru a-i prelungi suferințele înainte de a înceta din viață, fie pentru săvârșirea omorului. Nu se pune problema existenței distincte a două feluri de acte, acelea prin care se comite omorul propriu-zis și acelea prin care se chinuie victima, cu atât mai mult cu cât prin „cruzimi" în sensul legii se înțelege și aspectul de ferocitate, ieșit din comun, cu care făptuitorul săvârșește omorul. în speță, nu s-a dovedit ca victimei să-i fi fost provocate suferințe inutile, de mare intensitate, prelungite în timp, întrucât loviturile repetate aplicate victimei peste cap, trunchi și membre cu un băț (bâtă), în 2 reprize, la un interval scurt de timp, ce au condus la pierderea cunoștinței, cu agonia de scurtă durată și în final la deces, nu pot fi apreciate ca acte de cruzime, din care să se desprindă intenția inculpatului de a supune victima la chinuri.

Prin urmare, prin specificul și obiectul folosit, repetarea loviturilor nu exprimă decât modalitatea de a realiza uciderea, iar suferințele victimei au fost inevitabile și subsecvente acțiunii de ucidere săvârșite de inculpat, nefiind provocate în vederea cauzării unei dureri deosebite, prelungite în timp, care sunt de esența agravantei prevăzută în art. 176 lit. a) C. pen.

În plus, actele dosarului nu relevă sentimentul de oroare și groază ce ar fi fost inspirat persoanelor care au luat cunoștință de uciderea victimei, respectiv de metodele utilizate de inculpat.

Referitor la reținerea formei omorului calificat prev. de art. 175 lit. d) C. pen., constând în uciderea unei persoane profitând de starea de neputință a acesteia de a se apăra, Înalta Curte constată că instanța de fond și cea de apel au procedat corect, întrucât sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege, respectiv victima să se afle în stare de neputință de a se apăra și făptuitorul să profite de această stare a victimei; or, în raport de vârsta victimei - 74 ani și starea sa fizică - constituția astenică ce denotă o forța fizică vizibil inferioară celei a inculpatului -, este evident că inculpatul a profitat de starea victimei, mai ales când după primele lovituri aceasta a căzut la pământ.

În consecință, pentru aceste considerente, urmare admiterii recursului inculpatului, instanța va proceda, în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen. și art. 176 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen.

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., apelând la recunoașterea vinovăției și judecata în procedură simplificată, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.

Având în vedere și Deciziile Curții Constituționale nr. 1470/2011 și nr. 1483/2011 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., constatându-se că dispozițiile art. 320

1

sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, în raport și de poziția inculpatului care la termenul de soluționare a recursului a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., apelând la recunoașterea vinovăției și judecata în procedură simplificată, Înalta Curte va face aplicarea legii mai favorabile în sensul reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor reținută în sarcina inculpatului, cu o treime. Având în vedere noile limite (între 10 ani și 16 ani și 8 luni închisoare), ținând seama de modul de operare, contextul derulării faptei și mobilul acesteia, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, așa cum au fost ele relevate de raportul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov dar și de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, Înalta Curte va stabili o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege, constatând ca fiind corespunzătoare analiza criteriilor de individualizare și concluzia la care a ajuns instanța de apel sub acest aspect, apreciind totodată că, doar în acest mod, se va realiza scopul pedepsei, de constrângere și reeducare a inculpatului, dar și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat sub aspectul încadrării juridice dată faptei și a individualizării pedepsei, modificând decizia atacată în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen. și art. 176 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen. și, pe cale de consecință, va reduce cuantumului pedepsei de la 20 la 14 ani închisoare, inclusiv ca efect a aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art. 13 C. pen.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., va computa durata arestării preventive la zi, iar potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva Deciziei penale nr. 109/A din 19 august 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Casează în parte atât decizia recurată cât și Sentința penală nr. 186 din 2 mai 2011 a Tribunalului Alba numai cu privire încadrarea juridică a faptei și respectiv aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) și (1) C. proc. pen. și art. 13 C. pen.

Rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen. și art. 176 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen. și reduce pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. d) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. și art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., de la 20 de ani la 14 ani închisoare.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.V., durata arestării preventive de la 28 septembrie 2010 la 14 decembrie 2011.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2011.