ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1061/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1061/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 398 din 27 septembrie 2010 Tribunalul Galați a condamnat

inculpatul B.I.C. la o pedeapsă de 20 de ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C.

pen. pe o durată de 8 ( opt ) ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit.

h) C. pen. (faptă din 26/27 noiembrie 2009).

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat

inculpatului B.I.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a

menținut starea de arest a inculpatului B.I.C., iar conform art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive

de la 27 noiembrie 2009 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a

dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii

profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin.

(1) C. proc. pen. în ref. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul B.I.C. la

plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 10.000 lei

cu titlu de daune morale către părțile civile V.S. și V.E.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus

restituirea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii care însoțește

dosarul, către părțile civile părțile civile V.S. și V.E.

Conform art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca

onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă totală de 400 lei ( din care

200 lei – pentru faza de urmărire penală), să fie avansat din fondurile

Ministerului Justiției către Baroul Galați, iar suma de 135 lei reprezentând

costul expertizei medico-legale psihiatrice să fie avansat din fondurile

Ministerului Justiției în contul Institutului Național de Medicină Legală Mina

Minovici nr. RO98.TREZ.7045.009X.XX00.0183 deschis la Trezoreria sector 4

București.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a

fost obligat inculpatul B.I.C. la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință instanța

de fond a reținut că în cursul anului 2006, inculpatul B.I.C., în vârsta de 20

de ani, s-a stabilit împreuna cu mama sa, B.E., la locuința unei rude, locuință

care se învecina cu cea a victimei V.I., în vârstă de 83 de ani.

Cu trecerea timpului, inculpatul B.I.C. a

cunoscut-o pe victima V.I., iar datorita faptului că fiul acesteia V.S. a

părăsit țara, stabilindu-se în Italia, a fost acceptat de familia victimei in

ideea de a o ajuta pe aceasta la activitățile gospodărești.

În virtutea acestui fapt, inculpatul a

început să viziteze locuința victimei, iar conform propriilor declarații, în

ultimele două săptămâni, acesta mergea aproape zilnic la domiciliul victimei,

rămânând peste noapte la aceasta.

In noaptea de 25/26 noiembrie 2009, miercuri

spre joi, inculpatul B.I.C. a mers la locuința victimei, ocazie cu care a

dormit in camera in care stătea aceasta. Inculpatul a declarat ca, pe parcursul

nopții, a discutat cu victima, la un moment dat aceasta întrebându-l daca nu

dorește sa se căsătoreasca si daca nu și-a găsit o prietena, aspecte

interpretate de către inculpat ca fiind aluzii sexuale. Datorita faptului ca

acesta, conform propriei declarații „era ca si drogat, întrucât fumase o țigară

tare”, a decis să întrețină relații sexuale cu victima, aceasta din urmă fiind

de acord. Inculpatul a declarat că a avut un singur raport sexual normal,

complet, neprotejat, ejaculând în vaginul victimei. Singura precizare pe care

inculpatul a făcut-o cu privire la raportul sexual a fost aceea că a forțat

puțin picioarele victimei ca să stea cum vroia el.

Cu ocazia constatării medico-legale, în

secreția vaginala a victimei V.I. s-au pus in evidenta spermatozoizi.

După acest episod, inculpatul a declarat că,

după ce s-a trezit, a plecat la un prieten pe nume Z.M., fără a-i spune

acestuia ce se întâmplase. De asemenea, inculpatul a precizat ca nu a luat bani

sau alte valori din locuința victimei.

Potrivit declarației inculpatului, la data de

26 noiembrie 2009, acesta s-a întâlnit cu numitul Z.M., apoi cu mătușa sa L.D.

și a mers la două baruri din comună, inclusiv la un Internet Cafe, unde a

consumat alcool, circa 300 grame de vodcă si două sticle de bere.

În jurul orelor 24,00-01,00, inculpatul s-a

întors la locuința sa, fiind sub influența alcoolului, dar „nefiind beat”, după

cum susține în declarația dată in faza de urmărire penală. Declară inculpatul

că, o dată ajuns acasă, pur si simplu i-a venit ideea de a omorî pe cineva,

sens în care s-a îmbrăcat cu o bluză veche, peste geaca de fâș, în ideea de nu

se murdări de sânge. Motivul pentru care a hotărât să suprime viața cuiva, fără

să precizeze persoana nu a fost unul plauzibil, inculpatul precizând că dorea

să facă ceva rău, deoarece era criticat de către rudele sale.

Cu această idee, de a ucide pe cineva,

inculpatul, conform propriei declarații, „s-a fixat pe V.I.”, sens în care a

sărit gardul care despărțea locuința sa de locuința victimei, mergând prima dată

în bucătăria locuinței, de unde a luat un cuțit de pe un dulap. În continuare,

profitând de faptul că zona nu era iluminată, becul amplasat în afara locuinței

fiind stins, inculpatul a mers la ușa camerei unde știa că doarme victima.

Inculpatul a strigat-o pe victimă, iar aceasta după aproximativ 5 minute i-a

descuiat ușa din interior.

În acel moment inculpatul a apucat-o pe

victimă de gât, aceasta din urmă neavând timp să scoată vreun sunet, a împins-o

în interiorul locuinței, unde victima a căzut pe pat. Aici, inculpatul i-a

aplicat cu mâna stângă prima lovitură de cuțit în zona gâtului și imediat o

lovitură în zona inimii. Inculpatul i-a aplicat în continuare mai multe

lovituri de cuțit, fără să știe numărul acestora și fără să precizeze în ce

zone a aplicat loviturile de cuțit. Datorită rapidității atacului, victima nu a

avut timp să țipe și nici să riposteze.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală, examenul semnelor de violență a relevat 18 plăgi înțepat -

tăiate penetrante și perforante, produse cu corp tăietor - înțepător. (fila 70

dosar urm. pen.)

După ce a lovit victima în modul arătat mai

sus, inculpatul a ieșit din cameră, a închis ușa și apoi a spălat cuțitul de

sânge într-un butoi cu apă, situat în imediata apropiere a ușii, aspect fixat

prin fotografiere cu ocazia reconstituirii. Inculpatul a spălat și clanța ușii

de la intrare, gândindu-se că ar fi putut să o murdărească de sânge și, de

asemenea, s-a spălat pe mâini. În continuare, s-a dezbrăcat de bluza cu care

era îmbrăcat, a învelit cuțitul în bluză, sărind din nou gardul spre locuința

sa, aspecte fixate prin fotografiere cu ocazia reconstituirii.

La locuința sa, inculpatul B.I.C. s-a spălat

din nou pe mâini cu săpun, spălând și cuțitul tot cu săpun. În continuare,

inculpatul a luat bluza și cuțitul, intenționând să le arunce. La circa un

kilometru de locuința sa, în zona rampei C.F.R. inculpatul a aruncat separat

cuțitul și apoi bluza în curtea numitului P.F., de unde au și fost ridicate de

către organele de urmărire penală.

După aceea, inculpatul a apelat la S.N.U.A.U.

112 de pe telefonul său mobil cu numărul, rămânând în zona respectivă pentru a

fi găsit de către lucrătorii de poliție. Inculpatul a fost depistat de către

lucrătorii de poliție în dreptul locuinței victimei V.I., de unde a fost condus

la sediul Postului de Poliție Tulucești pentru cercetări.

Potrivit concluziilor raportului de

constatare medico-legală, moartea numitei V.I. a fost violentă și s-a datorat

șocului hemoragic instalat datorită hemoragiei externe și interne consecutive

unor traumatisme deschise toraco-abdominale și la nivelul gâtului, cu multiple

plăgi înțepat-tăiate penetrante și perforante, cu secțiuni traheale, pulmonare

cardiace, aortice, gastrice, hepatice și pancreatice și ale aortei toracice și

abdominale. Leziunile constatate la necropsie au putut fi produse: - echimozele

și excoriațiile submandibulare și latero-cervicale, prin comprimare cu

degetele; - leziunile buzelor, fie prin comprimare cu mâna, fie prin lovire cu

mijloc contondent; - ; plăgile de la nivelul gâtului, toracelui și abdomenului,

prin loviri repetate cu corp tăietor înțepător, având lama cu un tăiș cu lățime

de maxim 2,5 cm și lungime de minim 16 cm; echimozele de pe coapse, posibil

prin comprimare cu degetele; echimoza și excoriațiile genunchiului stâng, prin

cădere. Toate leziunile au caracter vital, plăgile toraco-abdominale au fost

sigur și direct mortale, iar între acestea și deces există legătură directă și

imediată de cauzalitate. În secreția vaginală s-au pus în evidență spermatozoizi

care obiectivează consumarea unui raport sexual recent, cu intromisiune, în

ultimele 48 de ore.

Audiat cu respectarea garanțiilor procesuale,

în faza de urmărire penală, inculpatul B.I.C. a avut o atitudine oscilantă în

ceea ce privește infracțiunea pentru care a fost cercetat. Astfel, audiat fiind

înainte de începerea urmăririi penale, apoi în calitate de învinuit, respectiv

de inculpat, acesta a recunoscut săvârșirea faptei de omor în modalitatea și

împrejurările mai sus descrise. După ce s-au extins cercetările și în ceea ce

privește infracțiunile de violare de domiciliu și de viol, inculpatul, în urma

reaudierii a precizat că nu-și mai menține declarațiile date anterior în fața

procurorului și că nu-și mai amintește ce s-a întâmplat. Astfel, a declarat că

a pătruns în curtea victimei prin escaladarea gardului împrejmuitor al

locuinței, locuința inculpatului fiind alăturată. Ulterior, inculpatul a

revenit și a arătat că, de fapt, a intrat pe poarta imobilului, afară fiind

întuneric. Acesta a mai declarat că, datorită faptului că dormea frecvent la

victimă acasă, nu crede că aceasta i-ar fi reproșat faptul că venea noapte la

ea în curte și în casa.

Nu s-a putut proba faptul că nu a existat

consimțământul persoanei care le folosea, în speță victima V.I., de a permite

accesul inculpatului la orice ora în curtea și locuința sa. Nu s-a putut proba

nici faptul că victima i-ar fi cerut să părăsească locuința sau curtea și că

inculpatul ar fi refuzat să părăsească locuința sau curtea, la cererea

victimei.

După reaudierea inculpatului și cu privire la

infracțiunea de viol, acesta a recunoscut că a avut un raport sexual complet și

neprotejat cu victima V.I., dar anterior decesului acesteia, mai precis cu o

seară înainte. Inculpatul a mai declarat că propunerea de a întreține relații

sexuale a aparținut victimei, iar inculpatul a fost de acord, deși inițial a

declarat exact invers.

Cu privire la modul de producere a

leziunilor, inculpatul a declarat că a strâns-o de gât pe victimă, o singură

dată, dar la momentul la care a pătruns în locuința acesteia, așa explicându-și

acesta leziunile produse la nivel submandibular și latero-cervical.

În legătură cu leziunile descrise la nivelul

buzelor victimei, inculpatul nu a oferit nicio explicație, mărginindu-se să

declare că nu a lovit victima nici cu pumnii și nici cu alte obiecte.

În legătură cu echimozele din zona coapselor

victimei, inculpatul a declarat că, de fapt, „i-a forțat puțin picioarele I.,

ca să stea cum vroia el”.

După ce s-a dispus schimbarea încadrării

juridice, inculpatul nu a mai dorit să facă vreo declarație, precizând că nu-și

mai amintește nimic.( fila 124 dosar urm. pen.)

Cu ocazia prezentării materialului de

urmărire penală, inculpatul B.I.C. a declarat că recunoaște învinuirea, numai

dacă sunt probe împotriva sa.

În faza cercetării judecătorești, inculpatul

s-a prevalat de dreptul de a nu face declarații prevăzut de art. 70 C. proc.

pen. ( fila 22 dosar instanță ).

Situația de fapt reținută și vinovăția

inculpatului B.I.C. au fost dovedite cu:

- procesul verbal de cercetare la fața

locului și planșele foto, din care rezultă locul și poziția în care a fost

găsit cadavrul victimei. Cu această ocazie s-a constatat că victima avea

capotul și cămașa de noapte ridicate până în zona coapselor și nu avea lenjeria

intimă; de asemenea, a fost ridicată o bluză de culoare albastră care prezenta urme

de substanță brun roșcată precum și cuțitul pe care inculpatul a susținut că

l-a folosit la săvârșirea faptei și care a fost găsit în grădina martorului P.F.

( filele 19-21 dosar urm. pen. )

- raportul de constatare medico-legală (

necropsie ) potrivit căruia

moartea numitei V.I.

a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic instalat datorită hemoragiei

externe și interne consecutive unor traumatisme deschise toraco-abdominale și

la nivelul gâtului, cu multiple plăgi înțepat-tăiate penetrante și perforante,

cu secțiuni traheale, pulmonare cardiace, aortice, gastrice, hepatice și

pancreatice și ale aortei toracice și abdominale. Leziunile constatate la

necropsie au putut fi produse: - echimozele și excoriațiile submandibulare și

latero-cervicale, prin comprimare cu degetele; - leziunile buzelor, fie prin

comprimare cu mâna, fie prin lovire cu mijloc contondent; - plăgile de la

nivelul gâtului, toracelui și abdomenului, prin loviri repetate cu corp tăietor

înțepător, având lama cu un tăiș cu lățime de maxim 2,5 cm și lungime de minim

16 cm; echimozele de pe coapse, posibil prin comprimare cu degetele; echimoza

și excoriațiile genunchiului stâng, prin cădere. Toate leziunile au caracter

vital, plăgile toraco-abdominale au fost sigur și direct mortale, iar între

acestea și deces există legătură directă și imediată de cauzalitate. În

secreția vaginală s-au pus în evidență spermatozoizi care obiectivează

consumarea unui raport sexual recent, cu intromisiune, în ultimele 48 de ore. (

filele 70-72 dosar urm. pen. );

- declarațiile părților civile ( filele 23,

108 dosar instanță );

- declarația martorelor B.S. și R.P. –

nepoata și respectiv cuscra victimei care aveau cunoștință despre faptul că

aceasta adăpostea un tânăr, respectiv că îi dădea de mâncare și îi permitea să

doarmă la ea în casă. Martorele au precizat că în mai multe rânduri i-au spus

victimei că acest lucru nu li se pare normal și că tânărul respectiv pare

periculos ( filele 74-75 dosar urm. pen., fila 81 dosar urm. pen., 113, 47dosar

instanță );

- declarația martorei G.M. care a precizat că

l-a văzut pe inculpat de mai multe ori în casa victimei și i-a spus acesteia că

nu este firesc și că ar trebui să nu-l mai primească pentru că ar putea să o

omoare (filele 87 dosar urm. pen., 112 dosar instanță );

- declarația martorei M.M. – vecina

inculpatei, care a arătat avea cunoștință despre faptul că inculpatul venea

frecvent în casa victimei care îi dădea de mâncare. Martora a precizat că în

zilele de miercuri și joi, înainte de decesul victimei, s-a întâlnit cu

aceasta, victima precizându-i că în serile anterioare B.I.C. a venit la

locuința sa în jurul orei 23,00-24,00 și a dormit la ea în cameră (filele 93-96

dosar urm. pen., 111 dosar instanță );

- declarația martorului P.F. în curtea

locuinței căruia inculpatul a precizat că a aruncat cuțitul folosit la

săvârșirea faptei și bluza cu care era îmbrăcat; în prezența martorului

lucrătorul de poliție a identificat și ridicat corpurile delicte ( fila 98

dosar urm. pen., 46 dosar instanță )

- declarația de recunoaștere dată de inculpat

în faza de urmărire penală (fila 109-112, 122-123 dosar urm. pen. )

Cu privire la încadrarea juridică a faptei,

reține instanța de fond că în cauză nu poate fi reținută agravanta prev. de

art. 176 lit. a) C. pen. așa cum a solicitat reprezentantul parchetului,

motivând că numărul mare de lovituri aplicate victimei nu poate conduce în mod

automat la concluzia că fapta a fost comisă prin cruzimi.

La individualizarea pedepsei aplicată

inculpatului instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C.

pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul B.I.C

.

Parchetul a criticat hotărârea atacată pentru

nelegalitate și netemeinicie motivând că în mod greșit instanța de fond nu a

reținut la încadrarea juridică a faptei și dispozițiile art. 176 lit. a) C.

pen., fapt pentru care a solicitat reținerea acestor dispoziții legale cu

consecința aplicării unei pedepse într-un cuantum mai mare.

La rândul său inculpatul a criticat sentința

pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 175/A din 13

decembrie 2010 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondate apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de inculpatul

B.I.C.

împotriva sentinței penale nr. 398

din 27 septembrie 2010 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr.

435/121/2010.

A menținut starea de arest a inculpatului și

a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, începând cu data

de 27 noiembrie 2009 și până la zi – 13 decembrie 2010.

A obligat inculpatul-apelant la plata sumei

de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, urmând a fi

avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a

reținut că soluția primei instanțe este legală și temeinică atât sub aspectul

încadrării juridice a faptei cât și cu privire la individualizarea pedepsei.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs inculpatul B.I.C.

, invocând motive de netemeinicie în sensul

că pedeapsa aplicată este prea aspră, fapt pentru care solicită reducerea

acesteia.

În susținerea recursului său inculpatul

invocă cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei

recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul inculpatului nu este

fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a

fost corect stabilită de instanța de fond în urma coroborării tuturor probelor

administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare

judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt

reținute, în mod corect apreciind instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite

condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen.

Probele administrate în cauză au dovedit

indubitabil că în noaptea de 26/27 noiembrie 2009 pe fondul consumului de

alcool după ce a întreținut cu victima V.I., în vârstă de 83 de ani un raport

sexual normal prin constrângerea acesteia, i-a aplicat victimei multiple

lovituri cu un cuțit ce au condus la decesul acesteia.

Inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii

de omor, el având însă o poziție oscilantă în faza de urmărire penală în raport

de împrejurările în care a pătruns în locuința victimei precum și în raport de

împrejurările în care a întreținut raporturi sexuale cu victima.

În faza de cercetare judecătorească

inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere potrivit disp. art. 70 alin. (2) C.

proc. pen.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului

Înalta Curte reține că instanța de fond a avut în vedere la individualizarea

judiciară a pedepsei dispozițiile art. 52 și art. 72 C. pen., Astfel, instanța

de fond reține gradul ridicat de pericol social al faptei comise, limitele

speciale ale pedepsei cuprinse între 15 și 25 ani închisoare, modalitatea și

împrejurările comiterii faptei respectiv, după ce a pătruns în locuința

victimei și a întreținut cu aceasta raporturi sexuale, pentru a ascunde aceste

fapte, inculpatul i-a aplicat 18 lovituri de cuțit dând dovadă de o

agresivitate deosebită, determinând moartea victimei, persoană în vârstă de 83

de ani, aflată în imposibilitate de a se apăra.

Gravitatea deosebită a faptelor împiedică

reținerea ambelor circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului cum

ar fi lipsa antecedentelor penale și atitudinea de recunoaștere a faptelor.

De altfel, aceste împrejurări au fost avute

în vedere de instanța de fond care a orientat pedeapsa aplicată inculpatului

spre mediul prevăzut de lege.

Înalta Curte apreciază că în cauză nu există

alte împrejurări care să facă posibilă aplicarea unei pedepse într-un cuantum

mai mic, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C.

pen. referitor la scopul educativ și coercitiv al pedepsei.

Față de considerentele arătate, reținând că

în cauză nu există alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu

să conducă la reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat

recursul declarat de inculpat.

În baza art. 385

17

alin. (4) C.

proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) din același cod va computa

prevenția de la 27 noiembrie 2009 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.I.C. împotriva deciziei penale nr. 175/A din 13 decembrie 2010 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de

la 27 noiembrie 2009 la 18 martie 2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie

2011.