ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 791/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 791/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului penal de față constată:

Prin sentința penală nr. 459/F din 19 octombrie

2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. 1602/122/2011, s-a dispus:

În baza art. 192

alin. (2) C. pen. condamnarea inculpatului I.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (parte vătămată A.I.).

În temeiul art. 174 alin. (1) comb. cu

art. 176 lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa detențiunii

pe viață și la 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

de omor deosebit de grav (victimă A.I.).

În temeiul art. 192 alin. (2) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul I.G. și la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu (parte vătămată L.I.V.).

În baza art. 20 rap. la art. 197 alin.

(1) și (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare

și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă la viol (parte vătămată L.I.V.).

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele susmenționate, stabilindu-se

ca inculpatul să execute pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În temeiul art. 71 C. pen., a fost interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestului preventiv de la 09

iulie 2010 la zi.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 C.

proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea

civilă formulată de partea civilă P.V. și obligat inculpatul la plata sumei de 10.000

RON, cu titlu de despăgubiri materiale.

În temeiul art. 17 alin. (3) C. proc.

pen. cu referire la art. 998 - 999 C. civ., a fost obligat inculpatul către partea

vătămată L.I.V. la plate sumei de 5.000 RON, daune morale.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008,

s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii

în baza de date a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, urmând a fi aduse

la cunoștința acestuia prevederile art. 5 alin. (5) din aceeași lege.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 RON, cheltuieli judiciare

statului.

Hotărârea în cauză a fost pronunțată de

instanța Tribunalului Giurgiu ca instanță de rejudecare, învestită în acest sens

prin decizia nr. 149/A din 12 mai 2011 a Curții de Apel București.

Inițial, procesul penal privind pe inculpatul

I.G. a fost soluționat în primă instanță prin sentința penală nr. 52/F din 9

februarie 2011 a Tribunalului Giurgiu. În apel, a fost pronunțată decizia nr. 149/A

din 12 mai 2011 a Curții de Apel București, constatându-se că prima instanță nu

se pronunțase cu privire la toate faptele descrise în actul de sesizare, încălcându-se

astfel dispozițiile art. 317 C. proc. pen.

În rejudecare, instanța Tribunalului Giurgiu

a pronunțat sentința penală nr. 459/F din 19 octombrie 2011, ce formează obiectul

examinării de față.

Ca situație da fapt, instanța de rejudecare

a reținut următoarele:

I.

La data de 8 iulie 2010, inculpatul a consumat

băuturi alcoolice în mai multe localuri din, județul Giurgiu, până în jurul orei

1

:

45, când a părăsit barul SC S. SRL situat

în apropierea locuinței victimei A.I.

Victima locuia singură în imobil și era

vizitată săptămânal de nepoata sa, P.V., și familia acesteia.

Inculpatul o cunoștea pe victimă, obișnuind

să o ajute la efectuarea lucrărilor în gospodărie, având astfel cunoștință despre

topografia locuinței cât și despre faptul că aceasta beneficia de pensie.

În ziua incidentului, bănuind că victima

își încasase drepturile de pensie, inculpatul a hotărât să pătrundă în locuința

acesteia pentru a o deposeda de respectiva sumă de bani, sens în care a escaladat

gardul curții și mai apoi, prin forțarea ferestrei, a pătruns în imobil.

După ce a căutat în camerele imobilului

fără a găsi însă suma de bani, inculpatul a escaladat aceeași fereastră spre exterior,

îndreptându-se spre camera pe care victima o folosea în mod obișnuit. După ce s-a

înarmat cu o coadă de sapă de aproximativ 1,50 metri lungime, găsită la intrarea

în imobilul folosit de victimă, inculpatul a forțat ușa cu acest obiect, a pătruns

în holul casei, apoi în bucătărie, după care a intrat în dormitor, observând că

victima dormea.

Din cauza zgomotului produs de deșurubarea

becului din cameră, victima s-a trezit din somn, moment în care inculpatul a prins-o

de gât cu ambele mâini, cerându-i să îi dea banii. Întrucât victima a refuzat, inculpatul

a lovit-o de mai multe ori în zona capului cu coada sapei cu care era înarmat, după

care a strâns-o de gât, cerându-i din nou să îi dea banii. După ce a constatat că

victima nu mai mișca, inculpatul a căutat banii în mobilierul din cameră, inclusiv

în soba din încăpere, găsind doar suma de 2 RON pe care nu și-a însușit-o însă.

Indignat că nu găsise banii pe care presupunea

că victima îi avea, inculpatul a spart un geam al ferestrei cu aceeași coadă de

lemn, după care a părăsit locul faptei.

Ulterior, inculpatul s-a deplasat în cartierul

S. și a încercat să înlăture urmele care îl incriminau ca autor al faptei, spălându-se

pe mâini de sânge și decupând porțiunea pătată de sânge din pantalonii pe care îi

purtase, material textil pe care împreună cu coada de sapă le-a aruncat în WC-ul

din curtea locuinței, unde au fost găsite de organele de urmărire penală.

Prin raportul medico-legal de autopsie,

s-a constatat că victima prezenta multiple leziuni de violență: un hematom epicranian

și facial difuz cu hematoame masive periorbito-orbitale bilaterale, cu plăgi primite

medio-frontală, frontală dreaptă, parietal stânga, occipital stânga; sânge la nas

și gură, iar la nivelul gâtului o fractură vitală a osului hioid, cu infiltrate

sanguine adiacente.

S-a concluzionat că moartea victimei a

fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecutivă unei

fracturi de hioid, determinată de o sugrumare produsă în cadrul unui politraumatism,

leziunile de violență fiind produse prin comprimare cu corpuri dure, între leziunile

cauzate și decesul victimei existând o legătură de cauzalitate directă și necondiționată.

II.

În aceeași noapte, inculpatul a luat rezoluția

infracțională de a întreține relații intime cu partea vătămată L.I.V., scop în care,

pentru a preîntâmpina o eventuală ripostă din partea tatălui minorei, s-a înarmat

cu o bâtă din lemn, plecând spre locuința victimei.

Inculpatul avea cunoștință că victima locuia

în imobil numai cu tatăl acesteia, consumând cu el băuturi alcoolice în seara precedentă.

Inculpatul a ajuns la locuința victimei

în jurul orelor 3:00 și a pătruns în imobil pe ușa neasigurată, îndreptându-se spre

camera unde dormea minora.

Partea vătămată a fost trezită din somn

de către inculpat care i-a obstrucționat căile respiratorii cu palmele, cerându-i

să întrețină cu el raporturi sexuale.

Victima a refuzat solicitarea inculpatului

și reușind să scape din mâinile acestuia, a cerut ajutor tatălui său.

Realizând că tatăl minorei se va trezi

din somn, inculpatul a părăsit imobilul.

Alarmat de strigătul fiicei sale, martorul

L.M.M. - tatăl victimei, s-a trezit din somn și a observat o persoană care părăsea

în grabă imobilul, fără a reuși însă să o prindă sau să o identifice din cauza întunericului.

Inculpatul a fost însă recunoscut de partea vătămată, aceasta observându-l în momentul

în care a fost imobilizată.

În drept, faptele inculpatului I.G. au

fost încadrate în dispozițiile art. 174 - 176 lit. d) C. pen., art. 192 alin.

(2) C. pen. - 2 fapte și art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), (3) C. pen.

Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată

cu apel de către inculpat, solicitându-se reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 360/A din 19 decembrie

2011 a Curții de Apel București, secția

I

penală, a fost admis apelul inculpatului și desființată în

parte sentința primei instanțe numai în ceea ce privește greșita stabilire a pedepselor

pentru unele dintre faptele concurente.

Ca urmare, în rejudecare, s-a dispus descontopirea

pedepsei rezultante a detențiunii pe viață și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în pedepsele

componente, repuse în individualitatea lor.

În temeiul art. 174 - 176 alin. (1)

lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.G. la pedeapsa de 25 ani închisoare

și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav (victimă

A.I.).

În temeiul art. 192 alin. (2) C. pen.,

a fost condamnat același inculpat și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu (parte vătămată L.I.V.).

În temeiul art. 33 lit. a) art. 34

lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele susmenționate

cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. (victimă A.I.) și

cu pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. stabilită pentru infracțiunea

de tentativă la viol prevăzută de art. 20 rap. la art. 197 alin. l, 3 C. pen. (parte

vătămată L.I.V.), urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,

de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Ca pedeapsă accesorie, a fost interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței. A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția

la zi. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că situația de fapt

și vinovăția inculpatului au fost bine stabilite de prima instanță, hotărârea pronunțată

în cauză fiind nelegală în ceea ce privește greșita caracterizare juridică a activității

infracționale desfășurate în dauna victimei A.I. și a cuantumului pedepselor aplicate

pentru infracțiunea de omor deosebit de grav și cele două infracțiuni de violare

de domiciliu săvârșite în dauna victimei și a părții vătămate L.I.V.

Având în vedere că învestirea instanței

de apel s-a făcut exclusiv prin apelul inculpatului, s-a arătat că nelegalitatea

decurgând din omisiunea încadrării faptei și ca infracțiune de tâlhărie nu mai putea

fi remediată de instanța de control judiciar, având în vedere principiul neagravării

situației în propria cale de atac.

În schimb, instanța de prim control judiciar

a procedat la reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunea

de omor deosebit de grav și violare de domiciliu - două fapte, constatând că instanța

de rejudecare aplicase pedepse mai severe decât cele stabilite în primul ciclu procesual,

agravând situația inculpatului în propria cale de atac.

Ca urmare, instanța de prim control judiciar,

procedând la o nouă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, a înlocuit

pedeapsa detențiunii pe viață cu pedeapsa de 20 ani închisoare și a redus pedepsele

de câte 5 ani închisoare aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 192

alin. (2) C. pen. cu pedeapsa de câte 3 ani închisoare.

Și împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul I.G., invocând cazul de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

S-a susținut că pedepsele aplicate inculpatului

sunt prea aspre față de circumstanțele personale favorabile ale inculpatului și

buna conduită adoptată în timpul procesului penal.

Examinând cauza în raport de critica formulată

și cazul de casare invocat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul

inculpatului este nefondat: Materialul probatoriu administrat în cauză confirmă

acuzațiile reținute în actul de sesizare a instanței, inculpatul făcându-se vinovat

de săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav - constând în aceea că, în noaptea

de 8 iulie 2010, a pătruns în locuința victimei A.I., cu scopul sustragerii unei

sume de bani, aplicându-i multiple lovituri cu o coadă de sapă până când aceasta

a decedat, - violare de domiciliu și tentativă de viol, constând în aceea că, în

aceeași noapte, pătrunzând în locuința părții vătămate L.I.V., inculpatul a încercat

să întrețină cu aceasta raporturi sexuale, activitatea materială rămânând în faza

tentativei.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor,

Înalta Curte constată că acestea au fost judicios stabilite în raport cu criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama atât de gravitatea faptelor, determinată

prin raportare la modul și mijloacele de săvârșire, importanța valorilor sociale

ocrotite prin norma de incriminare, rezultatul produs sau care s-ar fi putut produce,

precum și de relațiile preexistente între inculpat și victime, mobilul activității

infracționale și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Contextul de săvârșire a faptelor și modalitatea

în care inculpatul a acționat demonstrează o determinare neobișnuită în executarea

hotărârii infracționale de a ucide și justifică pe deplin pedeapsa de 25 ani închisoare

aplicată de instanța de apel, împrejurările invocate în favoare fiind deja valorificate

prin limitele de pedeapsă stabilite în cauză.

Probele administrate în cauză au demonstrat

că inculpatul a pătruns în locuința victimei A.I., în vârstă de 78 de ani, încercând,

fără scrupule, să-și însușească banii din pensia acesteia. A profitat de faptul

că victima era în vârstă, locuia singură și chiar dacă nu a găsit decât 2 RON nu

a avut nicio ezitare în a-i suprima viața în propria casă.

Nemulțumit că nu a găsit bani la prima

victimă, în aceeași noapte, inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate L.I.V.,

minoră în vârstă de 14 ani, obligând-o să întrețină raporturi sexuale. Intenția

nu a fost materializată din cauze independente de voința inculpatului, minora reușind

să scape din mâinile inculpatului și să strige după ajutor.

Raportat la modalitatea și împrejurările

comiterii infracțiunilor nu există niciun motiv care să justifice reducerea pedepselor

aplicate în apel, instanța de prim control judiciar dând eficiență atitudinii procesuale

a inculpatului, orientând pedepsele spre minimul special. De asemenea, s-a ținut

seama de comportamentul inculpatului anterior comiterii faptelor, de împrejurarea

că are în întreținere trei copii minori, dar și atitudinea sa procesuală.

Având în vedere considerentele expuse,

în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 360/A din 19 decembrie 2011 a Curții

de Apel București, secția

I

Penală.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., art. 383 alin. (2), art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 9 iulie 2010

la 19 martie 2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 360/A din 19 decembrie 2011 a Curții

de Apel București, secția

I

p

enală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și arestării preventive de la 9 iulie 2010 la 19 martie 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 19 martie 2012.