ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 791/2012

Asupra recursului penal de față constată: Prin sentința penală nr. 459/F din 19 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. 1602/122/2011, s-a dispus: În baza art. 192 alin. (2) C. pen. condamnarea inculpatului I.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (parte vătămată A.I.). În temeiul art. 174 alin. (1) comb. cu art. 176 lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa detențiunii pe viață și la 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav (victimă A.I.). În temeiul art. 192 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.G.

și la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (parte vătămată L.I.V.). În baza art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol (parte vătămată L.I.V.). În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele susmenționate, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În temeiul art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestului preventiv de la 09 iulie 2010 la zi. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În temeiul art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.V. și obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale. În temeiul art. 17 alin. (3) C. proc.

pen. cu referire la art. 998 - 999 C. civ., a fost obligat inculpatul către partea vătămată L.I.V. la plate sumei de 5.000 RON, daune morale. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii în baza de date a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, urmând a fi aduse la cunoștința acestuia prevederile art. 5 alin. (5) din aceeași lege. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 RON, cheltuieli judiciare statului. Hotărârea în cauză a fost pronunțată de instanța Tribunalului Giurgiu ca instanță de rejudecare, învestită în acest sens prin decizia nr. 149/A din 12 mai 2011 a Curții de Apel București.

Inițial, procesul penal privind pe inculpatul I.G. a fost soluționat în primă instanță prin sentința penală nr. 52/F din 9 februarie 2011 a Tribunalului Giurgiu. În apel, a fost pronunțată decizia nr. 149/A din 12 mai 2011 a Curții de Apel București, constatându-se că prima instanță nu se pronunțase cu privire la toate faptele descrise în actul de sesizare, încălcându-se astfel dispozițiile art. 317 C. proc. pen. În rejudecare, instanța Tribunalului Giurgiu a pronunțat sentința penală nr. 459/F din 19 octombrie 2011, ce formează obiectul examinării de față. Ca situație da fapt, instanța de rejudecare a reținut următoarele: I. La data de 8 iulie 2010, inculpatul a consumat băuturi alcoolice în mai multe localuri din, județul Giurgiu, până în jurul orei 1 : 45, când a părăsit barul SC S. SRL situat în apropierea locuinței victimei A.I.

Victima locuia singură în imobil și era vizitată săptămânal de nepoata sa, P.V., și familia acesteia. Inculpatul o cunoștea pe victimă, obișnuind să o ajute la efectuarea lucrărilor în gospodărie, având astfel cunoștință despre topografia locuinței cât și despre faptul că aceasta beneficia de pensie. În ziua incidentului, bănuind că victima își încasase drepturile de pensie, inculpatul a hotărât să pătrundă în locuința acesteia pentru a o deposeda de respectiva sumă de bani, sens în care a escaladat gardul curții și mai apoi, prin forțarea ferestrei, a pătruns în imobil. După ce a căutat în camerele imobilului fără a găsi însă suma de bani, inculpatul a escaladat aceeași fereastră spre exterior, îndreptându-se spre camera pe care victima o folosea în mod obișnuit.

După ce s-a înarmat cu o coadă de sapă de aproximativ 1,50 metri lungime, găsită la intrarea în imobilul folosit de victimă, inculpatul a forțat ușa cu acest obiect, a pătruns în holul casei, apoi în bucătărie, după care a intrat în dormitor, observând că victima dormea. Din cauza zgomotului produs de deșurubarea becului din cameră, victima s-a trezit din somn, moment în care inculpatul a prins-o de gât cu ambele mâini, cerându-i să îi dea banii. Întrucât victima a refuzat, inculpatul a lovit-o de mai multe ori în zona capului cu coada sapei cu care era înarmat, după care a strâns-o de gât, cerându-i din nou să îi dea banii. După ce a constatat că victima nu mai mișca, inculpatul a căutat banii în mobilierul din cameră, inclusiv în soba din încăpere, găsind doar suma de 2 RON pe care nu și-a însușit-o însă.

Indignat că nu găsise banii pe care presupunea că victima îi avea, inculpatul a spart un geam al ferestrei cu aceeași coadă de lemn, după care a părăsit locul faptei. Ulterior, inculpatul s-a deplasat în cartierul S. și a încercat să înlăture urmele care îl incriminau ca autor al faptei, spălându-se pe mâini de sânge și decupând porțiunea pătată de sânge din pantalonii pe care îi purtase, material textil pe care împreună cu coada de sapă le-a aruncat în WC-ul din curtea locuinței, unde au fost găsite de organele de urmărire penală. Prin raportul medico-legal de autopsie, s-a constatat că victima prezenta multiple leziuni de violență: un hematom epicranian și facial difuz cu hematoame masive periorbito-orbitale bilaterale, cu plăgi primite medio-frontală, frontală dreaptă, parietal stânga, occipital stânga; sânge la nas și gură, iar la nivelul gâtului o fractură vitală a osului hioid, cu infiltrate sanguine adiacente.

S-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecutivă unei fracturi de hioid, determinată de o sugrumare produsă în cadrul unui politraumatism, leziunile de violență fiind produse prin comprimare cu corpuri dure, între leziunile cauzate și decesul victimei existând o legătură de cauzalitate directă și necondiționată. II. În aceeași noapte, inculpatul a luat rezoluția infracțională de a întreține relații intime cu partea vătămată L.I.V., scop în care, pentru a preîntâmpina o eventuală ripostă din partea tatălui minorei, s-a înarmat cu o bâtă din lemn, plecând spre locuința victimei. Inculpatul avea cunoștință că victima locuia în imobil numai cu tatăl acesteia, consumând cu el băuturi alcoolice în seara precedentă.

Inculpatul a ajuns la locuința victimei în jurul orelor 3:00 și a pătruns în imobil pe ușa neasigurată, îndreptându-se spre camera unde dormea minora. Partea vătămată a fost trezită din somn de către inculpat care i-a obstrucționat căile respiratorii cu palmele, cerându-i să întrețină cu el raporturi sexuale. Victima a refuzat solicitarea inculpatului și reușind să scape din mâinile acestuia, a cerut ajutor tatălui său. Realizând că tatăl minorei se va trezi din somn, inculpatul a părăsit imobilul. Alarmat de strigătul fiicei sale, martorul L.M.M. - tatăl victimei, s-a trezit din somn și a observat o persoană care părăsea în grabă imobilul, fără a reuși însă să o prindă sau să o identifice din cauza întunericului.

Inculpatul a fost însă recunoscut de partea vătămată, aceasta observându-l în momentul în care a fost imobilizată. În drept, faptele inculpatului I.G. au fost încadrate în dispozițiile art. 174 - 176 lit. d) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. - 2 fapte și art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), (3) C. pen. Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată cu apel de către inculpat, solicitându-se reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 360/A din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul inculpatului și desființată în parte sentința primei instanțe numai în ceea ce privește greșita stabilire a pedepselor pentru unele dintre faptele concurente. Ca urmare, în rejudecare, s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante a detențiunii pe viață și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor. În temeiul art. 174 - 176 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.G. la pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav (victimă A.I.). În temeiul art. 192 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (parte vătămată L.I.V.). În temeiul art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele susmenționate cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

(victimă A.I.) și cu pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. stabilită pentru infracțiunea de tentativă la viol prevăzută de art. 20 rap. la art. 197 alin. l, 3 C. pen. (parte vătămată L.I.V.), urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Ca pedeapsă accesorie, a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția la zi.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost bine stabilite de prima instanță, hotărârea pronunțată în cauză fiind nelegală în ceea ce privește greșita caracterizare juridică a activității infracționale desfășurate în dauna victimei A.I. și a cuantumului pedepselor aplicate pentru infracțiunea de omor deosebit de grav și cele două infracțiuni de violare de domiciliu săvârșite în dauna victimei și a părții vătămate L.I.V. Având în vedere că învestirea instanței de apel s-a făcut exclusiv prin apelul inculpatului, s-a arătat că nelegalitatea decurgând din omisiunea încadrării faptei și ca infracțiune de tâlhărie nu mai putea fi remediată de instanța de control judiciar, având în vedere principiul neagravării situației în propria cale de atac.

În schimb, instanța de prim control judiciar a procedat la reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunea de omor deosebit de grav și violare de domiciliu - două fapte, constatând că instanța de rejudecare aplicase pedepse mai severe decât cele stabilite în primul ciclu procesual, agravând situația inculpatului în propria cale de atac. Ca urmare, instanța de prim control judiciar, procedând la o nouă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, a înlocuit pedeapsa detențiunii pe viață cu pedeapsa de 20 ani închisoare și a redus pedepsele de câte 5 ani închisoare aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. cu pedeapsa de câte 3 ani închisoare.

Și împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.G., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. S-a susținut că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea aspre față de circumstanțele personale favorabile ale inculpatului și buna conduită adoptată în timpul procesului penal.

Examinând cauza în raport de critica formulată și cazul de casare invocat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului este nefondat: Materialul probatoriu administrat în cauză confirmă acuzațiile reținute în actul de sesizare a instanței, inculpatul făcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav - constând în aceea că, în noaptea de 8 iulie 2010, a pătruns în locuința victimei A.I., cu scopul sustragerii unei sume de bani, aplicându-i multiple lovituri cu o coadă de sapă până când aceasta a decedat, - violare de domiciliu și tentativă de viol, constând în aceea că, în aceeași noapte, pătrunzând în locuința părții vătămate L.I.V., inculpatul a încercat să întrețină cu aceasta raporturi sexuale, activitatea materială rămânând în faza tentativei.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor, Înalta Curte constată că acestea au fost judicios stabilite în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama atât de gravitatea faptelor, determinată prin raportare la modul și mijloacele de săvârșire, importanța valorilor sociale ocrotite prin norma de incriminare, rezultatul produs sau care s-ar fi putut produce, precum și de relațiile preexistente între inculpat și victime, mobilul activității infracționale și datele ce caracterizează persoana inculpatului. Contextul de săvârșire a faptelor și modalitatea în care inculpatul a acționat demonstrează o determinare neobișnuită în executarea hotărârii infracționale de a ucide și justifică pe deplin pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată de instanța de apel, împrejurările invocate în favoare fiind deja valorificate prin limitele de pedeapsă stabilite în cauză.

Probele administrate în cauză au demonstrat că inculpatul a pătruns în locuința victimei A.I., în vârstă de 78 de ani, încercând, fără scrupule, să-și însușească banii din pensia acesteia. A profitat de faptul că victima era în vârstă, locuia singură și chiar dacă nu a găsit decât 2 RON nu a avut nicio ezitare în a-i suprima viața în propria casă. Nemulțumit că nu a găsit bani la prima victimă, în aceeași noapte, inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate L.I.V., minoră în vârstă de 14 ani, obligând-o să întrețină raporturi sexuale. Intenția nu a fost materializată din cauze independente de voința inculpatului, minora reușind să scape din mâinile inculpatului și să strige după ajutor. Raportat la modalitatea și împrejurările comiterii infracțiunilor nu există niciun motiv care să justifice reducerea pedepselor aplicate în apel, instanța de prim control judiciar dând eficiență atitudinii procesuale a inculpatului, orientând pedepsele spre minimul special.

De asemenea, s-a ținut seama de comportamentul inculpatului anterior comiterii faptelor, de împrejurarea că are în întreținere trei copii minori, dar și atitudinea sa procesuală. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 360/A din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I Penală. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., art. 383 alin. (2), art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 9 iulie 2010 la 19 martie 2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 360/A din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I p enală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 9 iulie 2010 la 19 martie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2012.