ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1508/2011

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

I. Prin încheierea de ședință din 31 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2599/122/2010 (1170/2011) s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului I.G. în prezent deținut în Penitenciarul Giurgiu, la 20 (douăzeci), deținut în baza MAP nr. 25/UP din 10 iulie 2010 emis de Tribunalul Giurgiu).

S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive.

S-a reținut că temeiurile de fapt și de drept [prevăzute de art. 143 și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.], avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul I.G., se mențin și în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.

Astfel, inculpatul a fost deja condamnat în prima instanță, prin sentința penală nr. 52/F din data 09 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în dosarul nr. 2599/122/2010, la o pedeapsă de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 176 lit. d) C. pen. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 20 (douăzeci) de ani închisoare.

S-a reținut că în noaptea de 08/09 iulie 2010, orele 02,00, în scopul săvârșirii unei tâlhării, inculpatul a pătruns în locuința victimei A.I. de 78 de ani din județul Giurgiu. Întrucât a fost surprins de victimă, pentru a nu fi denunțat și în același timp, pentru a o determina pe aceasta să-i dezvăluie locurile unde își ține banii, inculpatul, cu un obiect contondent (coadă de sapă), i-a aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului. Deoarece victima nu i-a dezvăluit locurile unde are banii (nu avea nici o sumă de bani în locuință), inculpatul a ucis-o pe aceasta prin sugrumare cu mâinile. După ce a constatat că A.I. a decedat, inculpatul a căutat sume de bani în celelalte încăperi ale locuinței, fără să găsească și să-și însușească bani. A părăsit locuința victimei, având asupra sa coada de sapă, după care s-a deplasat în Cartierul Siliștea, unde avea în construcție o locuință „la roșu” (locuință înstrăinată, anterior, altei persoane), ocazie cu care a constatat că, atât pe mâini, cât și pe pantalonii tip blues-jeans cu care era îmbrăcat, erau urme de sânge. Pentru înlăturarea acestora, după ce și-a spălat sângele de pe mâini, folosind un cuțit, prin decupare, a îndepărtat părțile inferioare ale crăcilor pantalonilor de blues-jeans pe care, împreună și cu coada de sapă, le-a ascuns în WC-ul din curtea locuinței.

În jurul orelor 03,00, a luat hotărârea să se deplaseze la domiciliul minorei L.I.V.  în scopul întreținerii de raporturi sexuale cu aceasta, cunoscând topografia locuinței, precum și faptul că minora locuiește într-un imobil cu tatăl său. Ajuns în camera minorei, prin constrângere, a încercat să întrețină raporturi sexuale cu ea, însă, datorită împotrivirii și strigătelor părții vătămate, precum și a intervenției iminente în ajutor al tatălui acesteia, inculpatul a părăsit locul faptei.

Împotriva sentinței de condamnare, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București (care a invocat greșita individualizare și dozare a pedepsei) și inculpatul (care nu și-au motivat, până la acest moment procesual, calea de atac exercitată în cauză), fiind fixat termen pentru judecarea apelurilor la data de 21 aprilie 2011.

Totodată, Curtea, observând în prealabil că fapta respectivă constituie o infracțiune pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, constată că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă și în prezent un pericol concret pentru ordinea publică, sens în care reține că acesta este acuzat de fapte deosebit de grave, a acționat cu intenție directă, în scopul uciderii victimei, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, întrucât mobilul victimei a fost săvârșirea unei tâlhării care nu s-a finalizat. Așadar, inculpatul a adus atingere celei mai importante valori ocrotite de legea penală, viața unei persoane.

De asemenea, în raport cu stadiul procesual al cauzei, Curtea constată că arestarea preventivă a inculpatului este în continuare necesară pentru a asigura buna desfășurare a judecății și că durata acestei măsuri nu depășește limitele unui termen rezonabil.

Față de toate aceste considerente, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., va menține măsura arestării preventive a inculpatului I.G. și va respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive.

II. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul I.G. criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia și revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, arătând că nu poate săvârși alte fapte, menționând că, critica încheierii vizează doar dispoziția cu privire la menținerea stării de arest.

Examinând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată, în raport de motivul de critică invocat cât și din oficiu sub toate aspectele așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de față declarat de inculpatul I.G. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât, instanța de apel a Curții de Apel București, secția I penală, investită cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și de inculpatul I.G. împotriva sentinței penale nr. 52/F din data 09 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, – cauze generale în dosarul nr. 2599/122/2010, a statuat în mod legal și temeinic că în cauză se mențin temeiurile de fapt avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul I.G., impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.

Astfel, inculpatul a fost condamnat în prima instanță, prin sentința penală nr. 52/F din data 09 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în dosarul nr. 2599/122/2010, la o pedeapsă de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 176 lit. d) C. pen. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 20 (douăzeci) de ani închisoare.

S-a reținut că în noaptea de 08/09 iulie 2010, orele 02,00, în scopul săvârșirii unei tâlhării, inculpatul a pătruns în locuința victimei A.I. de 78 de ani din județul Giurgiu. Întrucât a fost surprins de victimă, pentru a nu fi denunțat și în același timp, pentru a o determina pe aceasta să-i dezvăluie locurile unde își ține banii, inculpatul, cu un obiect contondent (coadă de sapă), i-a aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului. Deoarece victima nu i-a dezvăluit locurile unde are banii (nu avea nici o sumă de bani în locuință), inculpatul a ucis-o pe aceasta prin sugrumare cu mâinile. După ce a constatat că A.I. a decedat, inculpatul a căutat sume de bani în celelalte încăperi ale locuinței, fără să găsească și să-și însușească bani. A părăsit locuința victimei, având asupra sa coada de sapă, după care s-a deplasat în Cartierul Siliștea, unde avea în construcție o locuință „la roșu” (locuință înstrăinată, anterior, altei persoane), ocazie cu care a constatat că, atât pe mâini, cât și pe pantalonii tip blues-jeans cu care era îmbrăcat, erau urme de sânge. Pentru înlăturarea acestora, după ce și-a spălat sângele de pe mâini, folosind un cuțit, prin decupare, a îndepărtat părțile inferioare ale crăcilor pantalonilor de blues-jeans pe care, împreună și cu coada de sapă, le-a ascuns în WC-ul din curtea locuinței.

În jurul orelor 03,00, recurentul inculpat nominalizat a luat hotărârea să se deplaseze la domiciliul minorei L.I.V.  în scopul întreținerii de raporturi sexuale cu aceasta, cunoscând topografia locuinței, precum și faptul că minora locuiește într-un imobil cu tatăl său. Ajuns în camera minorei, prin constrângere, a încercat să întrețină raporturi sexuale cu ea, însă, datorită împotrivirii și strigătelor părții vătămate, precum și a intervenției iminente în ajutor al tatălui acesteia, inculpatul a părăsit locul faptei.

Concomitent, în cauză se mențin și temeiurile de drept ce au determinat luarea aceleiași măsuri relative la dispozițiile art. 143 C. proc. pen. și ale cazului de arestare preventivă prevăzut de art.148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Astfel, este întrunită pe deplin condiția unor pedepse prevăzute de lege cu închisoarea de 4 ani pentru infracțiunile imputate de omor deosebit de grav, tentativă de viol și violare de domiciliu, precum și existența unui pericol concret pentru ordinea publică, existând probe că lăsarea sa în libertate generează un atari pericol, întrucât recurentul inculpat a acționat cu intenție directă, în scopul uciderii victimei, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, întrucât mobilul victimei a fost săvârșirea unei tâlhării care nu s-a finalizat. Așadar, inculpatul recurent I.G. a adus atingere celei mai importante valori ocrotite de legea penală, viața unei persoane.

Văzând și dispozițiile art.192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva încheierii de ședință din 31 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I-a penală, pronunțată în dosarul nr. 2599/122/2010(1170/2011).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2011.