ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2011/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2011/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 476 din 23 decembrie

2009, Tribunalul Constanța a respins ca nefondată cererea de schimbare a

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la

art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75. lit.

a) C. pen., formulată de inculpații I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. și U.F.C.

I. În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen. a condamnat inculpatul I.A.F. la pedeapsa de 8 (opt) ani și 9 (nouă) luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, în

condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen. a interzis inculpatului I.A.F. drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a ( dreptul de a fi ales ) și lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. în referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i)

C. pen. a interzis inculpatului I.A.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a (dreptul de a fi ales) și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani,

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului

l.A.F. Măsura dispusă se comunică administrației locului de deținere.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului I.A.F. perioada

reținerii și arestării preventive de la data de 02 martie 2009 la zi.

II. În baza art. 20

C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a)

C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul I.M. la pedeapsa de 8

(opt) ani și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor calificat.

În baza art. 83 alin.

(1) C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și

2 luni închisoare aplicată inculpatului I.M. prin Sentința penală nr. 293/P din

17 septembrie 2007 a Judecătoriei Mangalia, pe care o adaugă la pedeapsa

stabilită prin prezenta, în final inculpatul I.M. execută pedeapsa de 9 (nouă)

ani și 11 (unsprezece) luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen. a interzis inculpatului I.M. drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales) și lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. în referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i)

C. pen. a interzis inculpatului I.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a (dreptul de a fi ales) și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani,

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului

I.M.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului I.M. perioada reținerii

și arestării preventive de la data de 02 martie 2009 la zi.

III. În baza art. 20

C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a)

C. pen. a condamnat inculpatul O.G.M. la pedeapsa de 8 (opt) ani și 3 (trei)

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat,

în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen. a interzis inculpatului O.G.M. drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a ( dreptul de a fi ales ) și lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. în referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i)

C. pen. a interzis inculpatului O.G.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a (dreptul de a fi ales) și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani,

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului

O.G.M.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului O.G.M. perioada

reținerii și arestării preventive de la data de 02 martie 2009 la zi.

IV. În baza art. 20

C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a)

C. pen. a condamnat inculpatul U.M. la pedeapsa de 8 (opt) ani și 3 (trei) luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, în

condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen. a interzis inculpatului U.M. drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales ) și lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. în referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i)

C. pen. a interzis inculpatului U.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a (dreptul de a fi ales) și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani,

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului

U.M.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului U.M. perioada reținerii

și arestării preventive de la data de 02 martie 2009 la zi.

V. În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75. lit. a)

C. pen. a condamnat inculpatul U.F.C. la pedeapsa de 8 (opt) ani și 3 (trei)

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat,

în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen. a interzis inculpatului U.F.C. drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales) și lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. în referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i)

C. pen. a interzis inculpatului U.F.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a (dreptul de a fi ales) și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani,

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului

U.F.C.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului U.F.C. perioada

reținerii și arestării preventive de la data de 02 martie 2009 la zi.

A respins ca

nefondate cererile formulate de inculpații I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. și U.F.C.

privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu

părăsi localitatea.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului a

teslei cu coadă din lemn, cu dimensiunile ciocanului de 3,5/3,5 cm și a unei

bâte din material lemnos tip baseball, ridicate din autoturismul marca D.,

conform procesului-verbal din data de 16 februarie 2009.

În baza art. 118

alin. (1) lit. f) C. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului a

săbiei ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința

inculpatului U.M., conform procesului-verbal din data de 02 martie 2009.

În baza art. 357

alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul U.M. a

teslei cu coadă din lemn, cu dimensiunile ciocanului de 4,5/4 cm și a cuțitului

(ridicate din autoturismul marca D., conform procesului-verbal din data de 16

februarie 2009), a 3 bâte din material lemnos tip baseball și a unui topor

(ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului

U.M., conform procesului-verbal din data de 02 martie 2009).

În baza art. 357

alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul I.M. a 5

bâte din material lemnos și a 2 bare metalice (ridicate cu ocazia percheziției

domiciliare efectuate la locuința inculpatului I.M., conform procesului-verbal

din data de 02 martie 2009).

În baza art. 357

alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul U.F.C. a

tetierei autoturismului marca B., ridicată conform procesului-verbal din data

de 16 februarie 2009.

A admis acțiunea

civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență

Constanța.

În baza art. 14 C.

proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., art.

313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006 a obligat în

solidar inculpații I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. și U.F.C. la plata sumei de

13.475,79 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă Spitalul Clinic

Județean de Urgență Constanța.

A admis în parte

acțiunea civilă formulată de partea civilă T.I.

În baza art. 14 C.

proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ. a

obligat în solidar inculpații I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. și U.F.C. către partea

civilă T.I. la plata următoarelor sume:

- 10.000 RON cu titlu

de daune materiale

- 60.000 RON cu titlu

de daune morale

În baza art. 191

alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat inculpații I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. și

U.F.C. la plata a câte 1.500 RON fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 189 C.

proc. pen. suma de 3.200 RON reprezentând onorarii apărători desemnați din

oficiu - avocat S.E. (300 RON), avocat T.E.M. (300 RON), D.M. (500 RON), avocat

C.L. (500 RON) și avocat N.A.V. (1.300 RON) s-a avansat din fondurile

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului

Constanța

Pentru a se pronunța,

în sensul celor menționate, prima instanță a avut în vedere următoarele

considerente:

Inculpații I.A.F.,

I.M., O.G.M., U.M. și U.F.C. locuiesc în com. Topraisar, jud. Constanța, fiind

toți în relații apropiate, chiar lucrând de multe ori în același loc.

Inculpatul I.A.F. este fratele inculpatului I.M., iar inculpatul U.M. este

fratele inculpatului U.F.C. În ultimii ani inculpații au fost în conflict cu un

alt grup de tineri din localitatea, ce era perceput drept grupul numitului

T.F.G., fără a putea fi identificat un motiv serios și clar al stării

conflictuale dintre cele două grupuri de tineri. Partea vătămată T.I. era

apropiat grupului numitului T.F.G.

Pe parcursul timpului

au fost formulate mai multe plângeri penale de persoane din cele două grupuri

de tineri, care priveau pe inculpați, partea vătămată sau persoane din

grupurile acestora, astfel cum rezultă din situația întocmită de Postul de

Poliție Topraisar la data de 16 februarie 2009.

Pe fondul stării

conflictuale dintre inculpații și partea vătămată T.I., care în alte ocazii ar

fi agresat unii dintre inculpați, aceștia din urmă au profitat de faptul că în

data de 16 februarie 2009 s-au întâlnit cu partea vătămată T.I. în localitatea

Topraisar, pe str. Ș.N. ce traversează zona centrală a comunei, și i-au aplicat

corecție fizică.

Până la întâlnirea cu

partea vătămată, care a avut loc în jurul orei 16.30, inculpații I.A.F., I.M.,

O.G.M. și U.M., în data de 16 februarie 2009, au fost la locul de muncă,

respectiv la o școală din com. Cobadin, unde se făceau reparații capitale,

astfel cum rezultă din declarațiile martorului M.A., coleg de serviciu cu

inculpații.

În cursul după amiezii,

inculpații I.A.F., I.M., O.G.M. și U.M. au plecat de la locul de muncă, dar

între timp inculpatul U.M. a mers cu inculpatul U.F.C. în satul Viișoara pentru

a lua o capră. Cei doi s-au deplasat cu autoturismul marca B., pe care îl

conducea inculpatul U.F.C. După ce au luat capra, cei doi inculpați au trecut

pe la locul de muncă al inculpatului U.M., au fost strânse sculele pe care le

foloseau și au plecat către loc. Topraisar, cu autoturismul marca B. condus de

inculpatul U.F.C. și autoturismul marca D., condus de inculpatul U.M. și cu

care acesta se deplasase la locul de muncă. Pentru a reține persoanele care au

fost să ia capra din satul Viișoara instanța are în vedere declarațiile

martorei O.E. care a arătat că în data de 16 februarie 2009, în jurul orei

15,00, inculpatul U.F.C. a plecat cu autoturismul marca B. de la domiciliu și

s-a întors împreună cu inculpatul U.M., după care au plecat de la domiciliu,

întorcându-se în jurul orei 16,30 - 17,00. Acest aspect are relevanță în cauză

pentru a demonstra că inculpatul U.F.C. a plecat de la domiciliu și s-a

întâlnit cu inculpatul U.M., dar și cu ceilalți inculpați, fiind împreună la

momentul întâlnirii cu partea vătămată, în contextul în care inculpații I.A.F.,

I.M., O.G.M. și U.M. au încercat să acrediteze ipoteza că la locul faptei au

ajuns inițial doar cei patru inculpați, iar inculpatul U.F.C. a sosit singur la

locul faptei, după ce se consumase agresiunea asupra părții vătămate.

După ce au

transportat capra la locuința inculpaților U.M. și U.F.C., care locuiesc

împreună, aceștia, împreună cu inculpații I.A.F., I.M. și O.G.M. au plecat cu

cele două autoturisme către un magazin din centrul com. Topraisar, pentru a

cumpăra niște scule. În drumul către magazin, în apropierea Grupului Școlar

Topraisar, s-au întâlnit întâmplător pe stradă cu partea vătămată T.I., care se

deplasa pe jos, astfel că inculpații au oprit autoturismele cu care se

deplasau, au coborât și s-au îndreptat către partea vătămată, pe care au

început să o lovească în mod concertat toți cei 5 inculpați, unii dintre

aceștia având obiecte contondente asupra lor. Astfel, inculpatul I.A.F. a lovit

partea vătămată cu o bâtă în zona capului, iar inculpatul I.M. a lovit partea

vătămată cu o teslă în aceeași zonă. Inculpații O.G.M., U.M. și U.F.C. au

contribuit în mod activ la lovirea părții vătămate cu pumnii și picioarele.

Urmare a loviturilor primite, partea vătămată a căzut la sol, iar inculpații

s-au urcat în cele două autoturisme, părăsind în grabă locul faptei. Derularea

agresiunii a fost rapidă, totul petrecându-se într-un interval de timp foarte

scurt, de câteva zeci de secunde, astfel cum declară persoanele aflate în zona

producerii agresiunii. În autoturismul marca B., ce se deplasa în față, se

aflau inculpații U.F.C. (care conducea autoturismul) și I.A.F. (aflat pe locul

din dreapta față), iar în autoturismul marca D. se aflau inculpații U.M. (care

conducea autoturismul), O.G.M. și I.M., astfel cum rezultă din declarațiile

coroborate ale martorelor T.L. și T.A.L., care cu puțin timp înainte de

agresiune au văzut cele două autoturisme și ocupanții din mașini. În sensul

prezenței inculpaților I.M., O.G.M. și U.M. în autoturismul marca D. sunt și

declarațiile acestora.

Imediat după

agresarea părții vătămate, organele de poliție au fost sesizate și s-au

deplasat la fața locului, unde a fost identificată victima T.I., care era

căzută jos, în stare de inconștiență, motiv pentru care victima a fost

transportata către Spitalul Clinic Județean Constanța cu autoturismul marca D.,

conform procesului-verbal din data de 16 februarie 2009.

Partea vătămată T.I.

a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța cu

diagnosticul de traumatism cranio-cerebral sever, fractură cu înfundare

fronto-temporo-parietală stângă, marcă traumatică la creasta iliacă dreaptă,

excoriații, mărci traumatice multiple la nivelul bazinului, membrelor

inferioare, cu deformare la treimea medie a gleznei stângi. A fost supusă de

urgență unei intervenții neurochirurgicale și i-a fost salvată viața, chiar

prin resuscitare, după stop cardio-respirator, în condițiile în care suferise

un traumatism cranio-cerebral cu fractură temporo-parietală stângă înfundată și

plurieschiloasă, iar la data de 27 februarie 2009 a fost externată în stare

ameliorată. Din cauza unei meningite purulente, complicație a leziunilor

cranio-cerebrale suferite prin agresiune, a fost reinternată în perioada 16

martie - 03 aprilie 2009, fiind din nou externată în stare ameliorată. Din

cauza gravității leziunilor cerebrale, prin afazie, afectarea centrului

vorbirii ori hemipareză, deși s-a încercat de mai multe ori, astfel cum s-a și

consemnat în procesele- verbale din 19 și 27 februarie 2009, 11 martie 2009, 10

și 24 aprilie 2009, partea vătămată T.I. nu a putut fi audiată în faza de

urmărire penală, ci s-a constatat că nu se poate exprima și nu își aduce aminte

despre împrejurările în care a fost agresată. în faza de judecată partea

vătămată a fost audiată, dar nu își mai amintește împrejurările comiterii

faptei.

Din raportul de

constatare medico-legală din 2 martie 2009 emis de Serviciul de Medicină Legală

Constanța a rezultat că partea vătămată prezenta leziuni traumatice care au

putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, din care unul alungit, pentru

care necesita 40 - 45 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații,

iar leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei prin leziuni

meningo-cerebrale grave, ce au necesitat intervenție neurochirurgicală de

urgență; s-a menționat că este necesară reevaluarea medico-legală după expirarea

perioadei de îngrijiri medicale.

Astfel, partea

vătămată a fost reexaminată și prin raportul constatare medico-legală din 21

aprilie 2009 emis de Serviciul de Medicină Legală Constanța s-a concluzionat că

partea vătămată T.I. a prezentat la 16 februarie 2009 leziuni traumatice care

au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure având caracteristici diferite.

Tipul plăgii parieto-temporale stângi a scalpului (plagă delabrantă), aspectul

și dimensiunile fracturii temporo-parietale stângi (formă dreptunghiulară cu

dimensiunile de 100/38 mm, eschile multiple și denivelare de 23 mm) pledează

pentru lovirea extremității cefalice cu un obiect dur, având suprafața de

impact între 4 și 16 cm

2

(posibil teslă ce acționează prin

intermediul suprafeței metalice). Celelalte leziuni traumatice au putut fi

produse prin lovire cu corpuri dure, dintre care unul alungit. Leziunile

traumatice meningo-cerebrale au pus în primejdie viața victimei. Durata

îngrijirilor medicale acordată inițial (40 - 45 de zile) a fost prelungită la

circa 70 - 80 de zile de la data producerii leziunilor traumatice, datorită

complicației survenite în evoluție (meningită purulentă). Actualmente prezintă

un deficit funcțional auditiv (hipoacuzie ureche dreaptă) și neurologic (afazie

și hemipareză dreaptă), a căror evoluție în timp nu poate fi precizată.

Sus-numitul rămâne cu infirmitate fizică permanentă prin lipsa de substanță

osoasă (post eschilectomie).

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpații I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. și U.F.C., criticând

greșita încadrarea juridică a faptei, în sensul de a se reține infracțiunea

prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., nivelul despăgubirilor și

individualizarea pedepselor.

Curtea de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins

toate apelurile ca neîntemeiate prin Decizia penală nr. 36/P din 16 martie

2010.

S-a apreciat că

încadrarea juridică, dată faptei prin rechizitoriu este cea corectă, respectiv

tentativă la infracțiunea de omor calificat, cei cinci inculpați, în mod

conjugat și coordonat, imobilizând în loc public victima și aplicându-i

acestuia lovituri multiple în zone anatomice vitale, ce i-au pus viața în

primejdie, lăsând-o cu sechele permanente.

Individualizarea

pedepselor de asemenea, a fost apreciată ca justă, ținând seama de cauzele de

agravare reținute pentru fiecare inculpat, iar soluționarea laturii civile s-a

făcut în raport de probele administrate în cauză, cuantumul despăgubirilor

fiind stabilit în concordanță cu dovezile existente la dosar.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs inculpații I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. și U.F.C.

Inculpatul I.M. a

invocat, în principal, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18

C. proc. pen., solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

și, în subsidiar, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.

Inculpații I.A.F. și

O.G.M. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., solicitând reducerea pedepsei, iar inculpatul O.G.M. solicitând și

aplicarea art. 86

1

C. pen.

Inculpații U.M. și

U.F.C. au solicitat, în principal, în cadrul cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 10 C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de apel întrucât aceasta nu s-a pronunțat pe schimbarea de încadrare

juridică ce a fost pusă în discuție la termenul din 2 martie 2010.

Într-un prim

subsidiar s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea

prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.).

Într-un al doilea

subsidiar s-a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

(caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.).

De asemenea, a mai

fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., solicitându-se redozarea pedepsei aplicate.

Recursurile sunt

neîntemeiate.

Înalta Curte,

analizând decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și în

conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază

că aceasta este legală și temeinică.

În cauză, în mod

corect, a fost reținută situația de fapt și vinovăția inculpaților în raport de

fapta comisă și calificată corect în tentativa la infracțiunea de omor

calificat, soluție susținută de probele administrate, iar motivele de recurs

invocate de inculpați sunt nefondate, după cum urmează:

Motivul de recurs

formulat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10

C. proc. pen. (susținut de inculpații U.M. și U.F.C.) nu este fondat.

Critica vizează împrejurarea că instanța de apel nu

s-a pronunțat în mod expres în dispozitivul hotărârii asupra schimbării

încadrării juridice a faptei pusă în discuție la termenul din 2 martie 2010.

La data de 2 martie

2010 au avut loc dezbaterile pe fond în apel, prin încheierea de ședință de la

acea dată fiind amânată pronunțarea la data de 9 martie 2010 și, ulterior, la

16 martie 2010 când a și fost pronunțată hotărârea.

În încheiere se

consemnează că instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării

juridice a faptei pentru inculpații U.M. și U.F.C. și O.G.M. din forma

autoratului în forma complicității la tentativă de omor calificat.

Punerea în discuție,

din oficiu, a schimbării încadrării juridice, nu obligă instanța să se

pronunțe, în mod expres, în dispozitiv în sensul neaplicării art. 334 C. proc.

pen., după cum nici nu obligă instanța să procedeze la schimbarea de încadrare

juridică a faptei pusă în discuție.

În același sens s-a

apreciat și prin Decizia nr. I din 16 ianuarie 2006 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, Secțiile Unite, într-un recurs în interesul legii,

decizie prin care s-a reținut, în esență, că schimbarea încadrării juridice a

faptei prin încheiere nu atrage incompatibilitatea judecătorului deoarece nu

poate presupune, prin ea însăși, exprimarea părerii sale cu privire la soluția

ce ar putea fi dată în acea cauză.

În speță, nici nu s-a

dispus schimbarea încadrării juridice ci doar a fost pusă în discuție, iar

acest lucru nu atrage obligarea instanței de a proceda la schimbarea

încadrării, câtă vreme coroborarea probelor a dus la o altă soluție.

În considerentele

hotărârii, instanța de apel motivează încadrarea juridică pe care a apreciat-o

în cauză ca fiind cea reținută de prima instanță.

Nici critica

formulată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

C. proc. pen., prin care se solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în

infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. de către inculpații U.M.

și U.F.C., nu este fondată.

Din probe a rezultat

că toți cei cinci inculpați au acționat în mod conjugat și coordonat,

imobilizând victima într-un loc public și aplicându-i mai multe lovituri ce

i-au pus viața în primejdie, lovituri aplicate în zone vitale, ceea ce a permis

aprecierea că inculpații, chiar dacă nu au urmărit producerea decesului

victimei, au acceptat rezultatul letal, acționând astfel cu intenția indirectă

de a ucide.

Chiar dacă doar doi

dintre inculpați au folosit la aplicarea loviturilor și obiecte dure (teslă și

bâtă, apte de a ucide) și chiar dacă numai o parte din multitudinea loviturilor

aplicate au produs leziuni care să pună viața victimei în pericol, nu se poate

reține o încadrare juridică diferită pentru cei cinci inculpați, respectiv art.

182 alin. (2) C. pen. pentru trei inculpați și art. 20 raportat la art. 174 -

175 lit. i) pentru ceilalți doi inculpați, deoarece acțiunile de lovire au fost

concertate, au urmărit imobilizarea victimei și toți inculpații au acționat

coordonat, acceptând punerea în primejdie a vieții victimei.

Motivul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., susținut de inculpații

U.M. și U.F.C. și I.M. este de asemenea nefondat.

În faza de urmărire penală inculpatul U.M. a

recunoscut participarea activă la agresiune prin folosirea pumnilor și picioarelor,

pentru ca inculpatul U.F.C. să nege implicarea sa activă, invocând că a apărut

la locul agresiunii întâmplător, dinspre Constanța, după momentul declanșării

acesteia, că a intervenit în îndepărtarea agresorilor și a mutat victima de pe

carosabil, iar că abia la plecare inculpatul I.A.F. a urcat în autoturismul său

marca B. Inculpatul U.M. a relatat că în ziua de 16 februarie 2009, după ce

veniseră din comuna Cobadin, de la locul de muncă, el cu I.A.F., I.M. și O.G.M.

s-au deplasat cu autoturismul D. spre centrul comunei, pentru a cumpăra scule

de la chioșcul zis „L.R.", iar acolo au coborât frații I., care s-au

întâlnit întâmplător cu partea vătămată T.I. s-au înjurat reciproc, s-au lovit

reciproc, însă au intervenit el și inculpatul O.G.M., lovindu-l toți patru cu

pumnii și picioarele, chiar și după ce a căzut, iar inculpatul I.A.F. fiind

înarmat și cu bâta de baseball. Despre fratele său U.F.C. a susținut că acesta

ar fi apărut în timpul agresiunii și a coborât cu intenția de a-i opri pe ei

patru să mai lovească, apoi l-a și tras din șosea pe cel căzut și bătut. Însă

din interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului U.F.C. rezultă că

cei doi frați U. au luat legătura cu inculpatul I.A.F. imediat după ce au dat

declarații și au plecat de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și au

convenit cu acesta să dea declarații similare cu ale lor, atât el cât și

fratele său I.M., precum și inculpatul O.G.M., în sensul de a tăgădui toți că

la comiterea agresiunii s-ar fi folosit o teslă sau că au lovit-o pe victimă în

zona capului ori că au participat toți cinci la agresiune. De la numărul de

telefon 07xx.xxx.xxx, inculpatul U.F.C. a transmis în ziua de 20 februarie 2009

mesajele prin care îi comunica coinculpatului I.A.F. ce să declare la procuror,

adică să se înțeleagă ca să declare toți cinci la fel, iar pe de altă parte „M.

să nu zică că el a dat cu tesla".

Din aceleași

interceptări a rezultat că inculpații I.A.F., I.M. și O.G.M., care au fost

fugiți la rude în județul Iași, în jurul datei de 23 februarie 2009 au revenit

în comuna Topraisar, însă nu s-au prezentat pentru audieri, ci au stat ascunși,

iar inculpatul I.A.F.a a și luat legătura cu prietena sa T.A.L., pe care a

învățat-o ce să declare la procuror și pe care a certat-o după audiere, pentru

că a declarat despre el că s-ar fi aflat în autoturismul B. al inculpatului

U.F.C. din primul moment, adică de când se îndreptau spre locul unde a fost

comisă agresiunea, iar nu doar după agresiune, cum au declarat în mod concertat

toți cei cinci inculpați.

Din convorbirile

purtate de inculpați, declarațiile martorelor T.A.L., T.L. și O.E. rezultă că

aceștia au fost prezenți împreună la locul săvârșirii faptei încă din primele

momente, participând în comun la agresarea părții vătămate.

Mai mult, aceste date

se coroborează și cu declarațiile martorilor F.M., S.R.Ș., C.D.E., V.A.M.,

C.C., D.C. (martor cu identitate protejată), care au arătat că agresorii au

coborât din două autoturisme, unul D. și unul B., au agresat-o în mod violent

pe victimă și apoi au fugit cu autoturismele, primii doi martori precizând că

agresorii erau înarmați cu bâte și un ciocan sau o teslă, cu care au lovit. La

fel, și martorul Ș.M.M. a relatat că lumea strânsă la fața locului vorbea că au

fost folosite la agresiune o teslă sau o bâtă, apoi că inculpatul U.F.C. i-a

comunicat telefonic acestui martor că ei l-au bătut pe T.I., iar pentru a putea

trece cu mașina el a și tras din șosea pe partea vătămată. Aspectul referitor

la folosirea unei tesle, indicat de martori se coroborează cu descrierea de

către medici a fracturii înfundate profunde de la capul victimei, cu

concluziile actelor medico-legale și cu împrejurarea că în autoturismul marca

D., pe podeaua pasagerului dreapta față, loc unde s-a aflat inculpatul I.M.

când au fugit de la fața locului, a fost găsită o teslă cu coada defectă

(nefixată bine în coadă), cu conținutul convorbirii telefonice dintre

inculpații U.F.C. și I.A.F., când cel dintâi îl sfătuia pe cel de-al doilea să

își învețe fratele să nu declare că a lovit cu tesla, precum și cu rezultatul

testului poligraf la care a fost supus inculpatul I.M., care a prezentat un

comportament simulat în răspunsul negativ la întrebarea privind lovirea

victimei cu tesla în cap.

Despre prezența

inculpatului U.F.C. la locul faptei din primele momente ale agresiunii se face

referire în mod explicit în declarațiile martorilor C.D.E., V.A.M. Chiar și

inculpatul U.F.C., în declarația din data de 16 aprilie 2009, a recunoscut că a

participat la agresiune, a lovit partea vătămată cu pumnul în partea superioară

a corpului și l-a ținut de glugă, în timp de ceilalți loveau „la grămadă",

poziție menținută și la confruntarea din data de 23 aprilie 2009.

În ceea ce privește

folosirea unor obiecte contondente pentru agresarea părții vătămate T.I.,

instanța reține, în raport de probatoriul administrat, că doar inculpații

l.A.F. și l.M. au utilizat asemenea obiecte, respectiv inculpatul l.A.F. a

lovit partea vătămată cu o bâtă în zona capului, iar inculpatul l.M. a lovit

partea vătămată cu o teslă în aceeași zonă.

Inculpatul I.A.F. a

recunoscut implicarea în agresiune, inclusiv lovirea părții vătămate cu o bâtă,

aspect confirmat și de inculpații I.M., O.G.M. și U.M.

Inculpatul I.M. a

negat agresarea părții vătămate prin lovirea cu o teslă, însă din mijloacele de

probă administrate rezultă contrariul.

Martorii audiați în

cauză nu au putut indica persoanele care au folosit obiecte contondente în

acțiunea de agresare a părții vătămate, dat fiind că inculpații au acționat

într-un timp foarte scurt și în mod conjugat, așa încât în mod obiectiv era

dificil a recunoaște persoanele care au avut asupra lor corpuri dure, însă unii

martori au relevat că cel puțin unii agresori aveau asemenea obiecte (în acest

sens sunt declarațiile martorilor F.M., S.R.Ș. - martor cu identitate

protejată).

În autoturismul marca

D., pe podeaua pasagerului dreapta față, loc unde s-a aflat inculpatul I.M.

când au plecat de la fața locului, a fost găsită o teslă; inculpatul O.G.M., în

declarația din data de 08 aprilie 2009 a precizat că inculpatul I.M. a lovit cu

tesla; în același sens este declarația inculpatului U.F.C. din data de 16

aprilie 2009; martorii F.M. și S.R.Ș. au făcut referire la împrejurarea că unul

dintre agresori aveau un obiect de genul unei tesle; inculpatul O.G.M., care

făcuse referire la faptul că inculpatul U.M. ar fi lovit cu tesla, a precizat

la confruntarea din data de 23 aprilie 2009 că nu este reală această afirmație;

în procesul-verbal de confruntare din data de 23 aprilie 2009 inculpatul U.F.C.

a declarat că referirea la inculpatul U.M., care ar fi lovit cu tesla, era

urmarea unei înțelegeri între inculpații O.G.M. și I.A.F.; în convorbirea

telefonică dintre inculpații U.F.C. și I.A.F., cel dintâi îl sfătuia pe cel

de-al doilea să își învețe fratele (I.M.) să nu declare că a lovit cu tesla;

rezultatul testului poligraf la care a fost supus inculpatul I.M. a relevat un

comportament simulat în răspunsul negativ la întrebarea privind lovirea

victimei cu tesla în cap. Toate aceste date dovedesc că cel care a lovit cu

tesla este inculpatul I.M.

În ceea ce privește

individualizarea pedepselor (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.) critică susținută de toți inculpații recurenți, Înalta

Curte că aceasta este corectă, cu respectarea criteriilor generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Inculpaților li s-a aplicat câte o pedeapsă de 8 ani

și 3 luni închisoare, ceea ce reprezintă o orientare ușor peste minimul

prevăzut de lege, iar o reducere a acesteia nu se justifică având în vedere împrejurările

comiterii faptei, în condițiile circumstanței agravante prevăzute de art. 75

lit. a) C. pen., precum și consecințele acesteia, partea vătămată rămânând cu

infirmitate fizică permanentă prin lipsa de substanță osoasă, prezentând un

deficit funcțional auditiv (hipoacuzic ureche dreaptă) și neurologic (afazie și

hemipareză dreaptă).

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Conform art. 385

16

,

art. 381 C. proc. pen. și art. 81 C. pen. se va deduce prevenția la zi pentru

inculpați.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații

vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat, onorariul asistenței din

oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații I.M., I.A.F., O.G.M., U.M. și

U.F.C. împotriva Deciziei penale nr. 36/P din 16 martie 2010 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpaților, durata reținerii și a arestării preventive de la 2

martie 2009, la 21 mai 2010.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 mai 2010.