ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2011/2010

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 476 din 23 decembrie 2009, Tribunalul Constanța a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75. lit. a) C. pen., formulată de inculpații I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. și U.F.C. I. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul I.A.F. la pedeapsa de 8 (opt) ani și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului I.A.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a ( dreptul de a fi ales ) și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a interzis inculpatului I.A.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales) și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului l.A.F. Măsura dispusă se comunică administrației locului de deținere. În baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului I.A.F.

perioada reținerii și arestării preventive de la data de 02 martie 2009 la zi. II. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul I.M. la pedeapsa de 8 (opt) ani și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat. În baza art. 83 alin. (1) C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului I.M. prin Sentința penală nr. 293/P din 17 septembrie 2007 a Judecătoriei Mangalia, pe care o adaugă la pedeapsa stabilită prin prezenta, în final inculpatul I.M. execută pedeapsa de 9 (nouă) ani și 11 (unsprezece) luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului I.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales) și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a interzis inculpatului I.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales) și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului I.M. În baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului I.M. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 02 martie 2009 la zi.

III. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul O.G.M. la pedeapsa de 8 (opt) ani și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, în condițiile art. 57 C. pen. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului O.G.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a ( dreptul de a fi ales ) și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a interzis inculpatului O.G.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales) și lit. b) C. pen.

pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului O.G.M. În baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului O.G.M. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 02 martie 2009 la zi. IV. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul U.M. la pedeapsa de 8 (opt) ani și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, în condițiile art. 57 C. pen. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului U.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales ) și lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a interzis inculpatului U.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales) și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului U.M. În baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului U.M. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 02 martie 2009 la zi. V. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75. lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul U.F.C.

la pedeapsa de 8 (opt) ani și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, în condițiile art. 57 C. pen. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului U.F.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales) și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. în referire la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a interzis inculpatului U.F.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales) și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului U.F.C.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului U.F.C. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 02 martie 2009 la zi. A respins ca nefondate cererile formulate de inculpații I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. și U.F.C. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului a teslei cu coadă din lemn, cu dimensiunile ciocanului de 3,5/3,5 cm și a unei bâte din material lemnos tip baseball, ridicate din autoturismul marca D., conform procesului-verbal din data de 16 februarie 2009. În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului a săbiei ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului U.M., conform procesului-verbal din data de 02 martie 2009. În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc.

pen. a dispus restituirea către inculpatul U.M. a teslei cu coadă din lemn, cu dimensiunile ciocanului de 4,5/4 cm și a cuțitului (ridicate din autoturismul marca D., conform procesului-verbal din data de 16 februarie 2009), a 3 bâte din material lemnos tip baseball și a unui topor (ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului U.M., conform procesului-verbal din data de 02 martie 2009). În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul I.M. a 5 bâte din material lemnos și a 2 bare metalice (ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului I.M., conform procesului-verbal din data de 02 martie 2009). În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc.

pen. a dispus restituirea către inculpatul U.F.C. a tetierei autoturismului marca B., ridicată conform procesului-verbal din data de 16 februarie 2009. A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006 a obligat în solidar inculpații I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. și U.F.C. la plata sumei de 13.475,79 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța. A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T.I. În baza art. 14 C. proc. pen.

și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ. a obligat în solidar inculpații I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. și U.F.C. către partea civilă T.I. la plata următoarelor sume: - 10.000 RON cu titlu de daune materiale - 60.000 RON cu titlu de daune morale În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat inculpații I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. și U.F.C. la plata a câte 1.500 RON fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat. În baza art. 189 C. proc. pen. suma de 3.200 RON reprezentând onorarii apărători desemnați din oficiu - avocat S.E. (300 RON), avocat T.E.M. (300 RON), D.M. (500 RON), avocat C.L. (500 RON) și avocat N.A.V. (1.300 RON) s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului Constanța Pentru a se pronunța, în sensul celor menționate, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente: Inculpații I.A.F., I.M., O.G.M., U.M.

și U.F.C. locuiesc în com. Topraisar, jud. Constanța, fiind toți în relații apropiate, chiar lucrând de multe ori în același loc. Inculpatul I.A.F. este fratele inculpatului I.M., iar inculpatul U.M. este fratele inculpatului U.F.C. În ultimii ani inculpații au fost în conflict cu un alt grup de tineri din localitatea, ce era perceput drept grupul numitului T.F.G., fără a putea fi identificat un motiv serios și clar al stării conflictuale dintre cele două grupuri de tineri. Partea vătămată T.I. era apropiat grupului numitului T.F.G.

Pe parcursul timpului au fost formulate mai multe plângeri penale de persoane din cele două grupuri de tineri, care priveau pe inculpați, partea vătămată sau persoane din grupurile acestora, astfel cum rezultă din situația întocmită de Postul de Poliție Topraisar la data de 16 februarie 2009. Pe fondul stării conflictuale dintre inculpații și partea vătămată T.I., care în alte ocazii ar fi agresat unii dintre inculpați, aceștia din urmă au profitat de faptul că în data de 16 februarie 2009 s-au întâlnit cu partea vătămată T.I. în localitatea Topraisar, pe str. Ș.N. ce traversează zona centrală a comunei, și i-au aplicat corecție fizică. Până la întâlnirea cu partea vătămată, care a avut loc în jurul orei 16.30, inculpații I.A.F., I.M., O.G.M.

și U.M., în data de 16 februarie 2009, au fost la locul de muncă, respectiv la o școală din com. Cobadin, unde se făceau reparații capitale, astfel cum rezultă din declarațiile martorului M.A., coleg de serviciu cu inculpații. În cursul după amiezii, inculpații I.A.F., I.M., O.G.M. și U.M. au plecat de la locul de muncă, dar între timp inculpatul U.M. a mers cu inculpatul U.F.C. în satul Viișoara pentru a lua o capră. Cei doi s-au deplasat cu autoturismul marca B., pe care îl conducea inculpatul U.F.C. După ce au luat capra, cei doi inculpați au trecut pe la locul de muncă al inculpatului U.M., au fost strânse sculele pe care le foloseau și au plecat către loc. Topraisar, cu autoturismul marca B. condus de inculpatul U.F.C.

și autoturismul marca D., condus de inculpatul U.M. și cu care acesta se deplasase la locul de muncă. Pentru a reține persoanele care au fost să ia capra din satul Viișoara instanța are în vedere declarațiile martorei O.E. care a arătat că în data de 16 februarie 2009, în jurul orei 15,00, inculpatul U.F.C. a plecat cu autoturismul marca B. de la domiciliu și s-a întors împreună cu inculpatul U.M., după care au plecat de la domiciliu, întorcându-se în jurul orei 16,30 - 17,00. Acest aspect are relevanță în cauză pentru a demonstra că inculpatul U.F.C. a plecat de la domiciliu și s-a întâlnit cu inculpatul U.M., dar și cu ceilalți inculpați, fiind împreună la momentul întâlnirii cu partea vătămată, în contextul în care inculpații I.A.F., I.M., O.G.M.

și U.M. au încercat să acrediteze ipoteza că la locul faptei au ajuns inițial doar cei patru inculpați, iar inculpatul U.F.C. a sosit singur la locul faptei, după ce se consumase agresiunea asupra părții vătămate. După ce au transportat capra la locuința inculpaților U.M. și U.F.C., care locuiesc împreună, aceștia, împreună cu inculpații I.A.F., I.M. și O.G.M. au plecat cu cele două autoturisme către un magazin din centrul com. Topraisar, pentru a cumpăra niște scule. În drumul către magazin, în apropierea Grupului Școlar Topraisar, s-au întâlnit întâmplător pe stradă cu partea vătămată T.I., care se deplasa pe jos, astfel că inculpații au oprit autoturismele cu care se deplasau, au coborât și s-au îndreptat către partea vătămată, pe care au început să o lovească în mod concertat toți cei 5 inculpați, unii dintre aceștia având obiecte contondente asupra lor.

Astfel, inculpatul I.A.F. a lovit partea vătămată cu o bâtă în zona capului, iar inculpatul I.M. a lovit partea vătămată cu o teslă în aceeași zonă. Inculpații O.G.M., U.M. și U.F.C. au contribuit în mod activ la lovirea părții vătămate cu pumnii și picioarele. Urmare a loviturilor primite, partea vătămată a căzut la sol, iar inculpații s-au urcat în cele două autoturisme, părăsind în grabă locul faptei. Derularea agresiunii a fost rapidă, totul petrecându-se într-un interval de timp foarte scurt, de câteva zeci de secunde, astfel cum declară persoanele aflate în zona producerii agresiunii. În autoturismul marca B., ce se deplasa în față, se aflau inculpații U.F.C. (care conducea autoturismul) și I.A.F.

(aflat pe locul din dreapta față), iar în autoturismul marca D. se aflau inculpații U.M. (care conducea autoturismul), O.G.M. și I.M., astfel cum rezultă din declarațiile coroborate ale martorelor T.L. și T.A.L., care cu puțin timp înainte de agresiune au văzut cele două autoturisme și ocupanții din mașini. În sensul prezenței inculpaților I.M., O.G.M. și U.M. în autoturismul marca D. sunt și declarațiile acestora. Imediat după agresarea părții vătămate, organele de poliție au fost sesizate și s-au deplasat la fața locului, unde a fost identificată victima T.I., care era căzută jos, în stare de inconștiență, motiv pentru care victima a fost transportata către Spitalul Clinic Județean Constanța cu autoturismul marca D., conform procesului-verbal din data de 16 februarie 2009. Partea vătămată T.I.

a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral sever, fractură cu înfundare fronto-temporo-parietală stângă, marcă traumatică la creasta iliacă dreaptă, excoriații, mărci traumatice multiple la nivelul bazinului, membrelor inferioare, cu deformare la treimea medie a gleznei stângi. A fost supusă de urgență unei intervenții neurochirurgicale și i-a fost salvată viața, chiar prin resuscitare, după stop cardio-respirator, în condițiile în care suferise un traumatism cranio-cerebral cu fractură temporo-parietală stângă înfundată și plurieschiloasă, iar la data de 27 februarie 2009 a fost externată în stare ameliorată. Din cauza unei meningite purulente, complicație a leziunilor cranio-cerebrale suferite prin agresiune, a fost reinternată în perioada 16 martie - 03 aprilie 2009, fiind din nou externată în stare ameliorată.

Din cauza gravității leziunilor cerebrale, prin afazie, afectarea centrului vorbirii ori hemipareză, deși s-a încercat de mai multe ori, astfel cum s-a și consemnat în procesele- verbale din 19 și 27 februarie 2009, 11 martie 2009, 10 și 24 aprilie 2009, partea vătămată T.I. nu a putut fi audiată în faza de urmărire penală, ci s-a constatat că nu se poate exprima și nu își aduce aminte despre împrejurările în care a fost agresată. în faza de judecată partea vătămată a fost audiată, dar nu își mai amintește împrejurările comiterii faptei.

Din raportul de constatare medico-legală din 2 martie 2009 emis de Serviciul de Medicină Legală Constanța a rezultat că partea vătămată prezenta leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, din care unul alungit, pentru care necesita 40 - 45 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, iar leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei prin leziuni meningo-cerebrale grave, ce au necesitat intervenție neurochirurgicală de urgență; s-a menționat că este necesară reevaluarea medico-legală după expirarea perioadei de îngrijiri medicale. Astfel, partea vătămată a fost reexaminată și prin raportul constatare medico-legală din 21 aprilie 2009 emis de Serviciul de Medicină Legală Constanța s-a concluzionat că partea vătămată T.I.

a prezentat la 16 februarie 2009 leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure având caracteristici diferite. Tipul plăgii parieto-temporale stângi a scalpului (plagă delabrantă), aspectul și dimensiunile fracturii temporo-parietale stângi (formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 100/38 mm, eschile multiple și denivelare de 23 mm) pledează pentru lovirea extremității cefalice cu un obiect dur, având suprafața de impact între 4 și 16 cm 2 (posibil teslă ce acționează prin intermediul suprafeței metalice). Celelalte leziuni traumatice au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, dintre care unul alungit. Leziunile traumatice meningo-cerebrale au pus în primejdie viața victimei.

Durata îngrijirilor medicale acordată inițial (40 - 45 de zile) a fost prelungită la circa 70 - 80 de zile de la data producerii leziunilor traumatice, datorită complicației survenite în evoluție (meningită purulentă). Actualmente prezintă un deficit funcțional auditiv (hipoacuzie ureche dreaptă) și neurologic (afazie și hemipareză dreaptă), a căror evoluție în timp nu poate fi precizată. Sus-numitul rămâne cu infirmitate fizică permanentă prin lipsa de substanță osoasă (post eschilectomie). Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. și U.F.C., criticând greșita încadrarea juridică a faptei, în sensul de a se reține infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., nivelul despăgubirilor și individualizarea pedepselor.

Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins toate apelurile ca neîntemeiate prin Decizia penală nr. 36/P din 16 martie 2010. S-a apreciat că încadrarea juridică, dată faptei prin rechizitoriu este cea corectă, respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat, cei cinci inculpați, în mod conjugat și coordonat, imobilizând în loc public victima și aplicându-i acestuia lovituri multiple în zone anatomice vitale, ce i-au pus viața în primejdie, lăsând-o cu sechele permanente. Individualizarea pedepselor de asemenea, a fost apreciată ca justă, ținând seama de cauzele de agravare reținute pentru fiecare inculpat, iar soluționarea laturii civile s-a făcut în raport de probele administrate în cauză, cuantumul despăgubirilor fiind stabilit în concordanță cu dovezile existente la dosar.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații I.A.F., I.M., O.G.M., U.M. și U.F.C. Inculpatul I.M. a invocat, în principal, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. și, în subsidiar, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei. Inculpații I.A.F. și O.G.M. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei, iar inculpatul O.G.M. solicitând și aplicarea art. 86 1 C. pen. Inculpații U.M. și U.F.C. au solicitat, în principal, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel întrucât aceasta nu s-a pronunțat pe schimbarea de încadrare juridică ce a fost pusă în discuție la termenul din 2 martie 2010. Într-un prim subsidiar s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen.). Într-un al doilea subsidiar s-a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen.). De asemenea, a mai fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se redozarea pedepsei aplicate. Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. În cauză, în mod corect, a fost reținută situația de fapt și vinovăția inculpaților în raport de fapta comisă și calificată corect în tentativa la infracțiunea de omor calificat, soluție susținută de probele administrate, iar motivele de recurs invocate de inculpați sunt nefondate, după cum urmează: Motivul de recurs formulat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. (susținut de inculpații U.M. și U.F.C.) nu este fondat.

Critica vizează împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat în mod expres în dispozitivul hotărârii asupra schimbării încadrării juridice a faptei pusă în discuție la termenul din 2 martie 2010. La data de 2 martie 2010 au avut loc dezbaterile pe fond în apel, prin încheierea de ședință de la acea dată fiind amânată pronunțarea la data de 9 martie 2010 și, ulterior, la 16 martie 2010 când a și fost pronunțată hotărârea. În încheiere se consemnează că instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei pentru inculpații U.M. și U.F.C. și O.G.M. din forma autoratului în forma complicității la tentativă de omor calificat. Punerea în discuție, din oficiu, a schimbării încadrării juridice, nu obligă instanța să se pronunțe, în mod expres, în dispozitiv în sensul neaplicării art. 334 C. proc.

pen., după cum nici nu obligă instanța să procedeze la schimbarea de încadrare juridică a faptei pusă în discuție. În același sens s-a apreciat și prin Decizia nr. I din 16 ianuarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, într-un recurs în interesul legii, decizie prin care s-a reținut, în esență, că schimbarea încadrării juridice a faptei prin încheiere nu atrage incompatibilitatea judecătorului deoarece nu poate presupune, prin ea însăși, exprimarea părerii sale cu privire la soluția ce ar putea fi dată în acea cauză. În speță, nici nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice ci doar a fost pusă în discuție, iar acest lucru nu atrage obligarea instanței de a proceda la schimbarea încadrării, câtă vreme coroborarea probelor a dus la o altă soluție.

În considerentele hotărârii, instanța de apel motivează încadrarea juridică pe care a apreciat-o în cauză ca fiind cea reținută de prima instanță. Nici critica formulată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., prin care se solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. de către inculpații U.M. și U.F.C., nu este fondată. Din probe a rezultat că toți cei cinci inculpați au acționat în mod conjugat și coordonat, imobilizând victima într-un loc public și aplicându-i mai multe lovituri ce i-au pus viața în primejdie, lovituri aplicate în zone vitale, ceea ce a permis aprecierea că inculpații, chiar dacă nu au urmărit producerea decesului victimei, au acceptat rezultatul letal, acționând astfel cu intenția indirectă de a ucide.

Chiar dacă doar doi dintre inculpați au folosit la aplicarea loviturilor și obiecte dure (teslă și bâtă, apte de a ucide) și chiar dacă numai o parte din multitudinea loviturilor aplicate au produs leziuni care să pună viața victimei în pericol, nu se poate reține o încadrare juridică diferită pentru cei cinci inculpați, respectiv art. 182 alin. (2) C. pen. pentru trei inculpați și art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) pentru ceilalți doi inculpați, deoarece acțiunile de lovire au fost concertate, au urmărit imobilizarea victimei și toți inculpații au acționat coordonat, acceptând punerea în primejdie a vieții victimei. Motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., susținut de inculpații U.M.

și U.F.C. și I.M. este de asemenea nefondat. În faza de urmărire penală inculpatul U.M. a recunoscut participarea activă la agresiune prin folosirea pumnilor și picioarelor, pentru ca inculpatul U.F.C. să nege implicarea sa activă, invocând că a apărut la locul agresiunii întâmplător, dinspre Constanța, după momentul declanșării acesteia, că a intervenit în îndepărtarea agresorilor și a mutat victima de pe carosabil, iar că abia la plecare inculpatul I.A.F. a urcat în autoturismul său marca B. Inculpatul U.M. a relatat că în ziua de 16 februarie 2009, după ce veniseră din comuna Cobadin, de la locul de muncă, el cu I.A.F., I.M. și O.G.M. s-au deplasat cu autoturismul D. spre centrul comunei, pentru a cumpăra scule de la chioșcul zis „L.R.", iar acolo au coborât frații I., care s-au întâlnit întâmplător cu partea vătămată T.I.

s-au înjurat reciproc, s-au lovit reciproc, însă au intervenit el și inculpatul O.G.M., lovindu-l toți patru cu pumnii și picioarele, chiar și după ce a căzut, iar inculpatul I.A.F. fiind înarmat și cu bâta de baseball. Despre fratele său U.F.C. a susținut că acesta ar fi apărut în timpul agresiunii și a coborât cu intenția de a-i opri pe ei patru să mai lovească, apoi l-a și tras din șosea pe cel căzut și bătut. Însă din interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului U.F.C. rezultă că cei doi frați U. au luat legătura cu inculpatul I.A.F. imediat după ce au dat declarații și au plecat de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și au convenit cu acesta să dea declarații similare cu ale lor, atât el cât și fratele său I.M., precum și inculpatul O.G.M., în sensul de a tăgădui toți că la comiterea agresiunii s-ar fi folosit o teslă sau că au lovit-o pe victimă în zona capului ori că au participat toți cinci la agresiune.

De la numărul de telefon 07xx.xxx.xxx, inculpatul U.F.C. a transmis în ziua de 20 februarie 2009 mesajele prin care îi comunica coinculpatului I.A.F. ce să declare la procuror, adică să se înțeleagă ca să declare toți cinci la fel, iar pe de altă parte „M. să nu zică că el a dat cu tesla". Din aceleași interceptări a rezultat că inculpații I.A.F., I.M. și O.G.M., care au fost fugiți la rude în județul Iași, în jurul datei de 23 februarie 2009 au revenit în comuna Topraisar, însă nu s-au prezentat pentru audieri, ci au stat ascunși, iar inculpatul I.A.F.a a și luat legătura cu prietena sa T.A.L., pe care a învățat-o ce să declare la procuror și pe care a certat-o după audiere, pentru că a declarat despre el că s-ar fi aflat în autoturismul B. al inculpatului U.F.C.

din primul moment, adică de când se îndreptau spre locul unde a fost comisă agresiunea, iar nu doar după agresiune, cum au declarat în mod concertat toți cei cinci inculpați. Din convorbirile purtate de inculpați, declarațiile martorelor T.A.L., T.L. și O.E. rezultă că aceștia au fost prezenți împreună la locul săvârșirii faptei încă din primele momente, participând în comun la agresarea părții vătămate. Mai mult, aceste date se coroborează și cu declarațiile martorilor F.M., S.R.Ș., C.D.E., V.A.M., C.C., D.C. (martor cu identitate protejată), care au arătat că agresorii au coborât din două autoturisme, unul D. și unul B., au agresat-o în mod violent pe victimă și apoi au fugit cu autoturismele, primii doi martori precizând că agresorii erau înarmați cu bâte și un ciocan sau o teslă, cu care au lovit.

La fel, și martorul Ș.M.M. a relatat că lumea strânsă la fața locului vorbea că au fost folosite la agresiune o teslă sau o bâtă, apoi că inculpatul U.F.C. i-a comunicat telefonic acestui martor că ei l-au bătut pe T.I., iar pentru a putea trece cu mașina el a și tras din șosea pe partea vătămată. Aspectul referitor la folosirea unei tesle, indicat de martori se coroborează cu descrierea de către medici a fracturii înfundate profunde de la capul victimei, cu concluziile actelor medico-legale și cu împrejurarea că în autoturismul marca D., pe podeaua pasagerului dreapta față, loc unde s-a aflat inculpatul I.M. când au fugit de la fața locului, a fost găsită o teslă cu coada defectă (nefixată bine în coadă), cu conținutul convorbirii telefonice dintre inculpații U.F.C.

și I.A.F., când cel dintâi îl sfătuia pe cel de-al doilea să își învețe fratele să nu declare că a lovit cu tesla, precum și cu rezultatul testului poligraf la care a fost supus inculpatul I.M., care a prezentat un comportament simulat în răspunsul negativ la întrebarea privind lovirea victimei cu tesla în cap. Despre prezența inculpatului U.F.C. la locul faptei din primele momente ale agresiunii se face referire în mod explicit în declarațiile martorilor C.D.E., V.A.M. Chiar și inculpatul U.F.C., în declarația din data de 16 aprilie 2009, a recunoscut că a participat la agresiune, a lovit partea vătămată cu pumnul în partea superioară a corpului și l-a ținut de glugă, în timp de ceilalți loveau „la grămadă", poziție menținută și la confruntarea din data de 23 aprilie 2009. În ceea ce privește folosirea unor obiecte contondente pentru agresarea părții vătămate T.I., instanța reține, în raport de probatoriul administrat, că doar inculpații l.A.F.

și l.M. au utilizat asemenea obiecte, respectiv inculpatul l.A.F. a lovit partea vătămată cu o bâtă în zona capului, iar inculpatul l.M. a lovit partea vătămată cu o teslă în aceeași zonă. Inculpatul I.A.F. a recunoscut implicarea în agresiune, inclusiv lovirea părții vătămate cu o bâtă, aspect confirmat și de inculpații I.M., O.G.M. și U.M. Inculpatul I.M. a negat agresarea părții vătămate prin lovirea cu o teslă, însă din mijloacele de probă administrate rezultă contrariul. Martorii audiați în cauză nu au putut indica persoanele care au folosit obiecte contondente în acțiunea de agresare a părții vătămate, dat fiind că inculpații au acționat într-un timp foarte scurt și în mod conjugat, așa încât în mod obiectiv era dificil a recunoaște persoanele care au avut asupra lor corpuri dure, însă unii martori au relevat că cel puțin unii agresori aveau asemenea obiecte (în acest sens sunt declarațiile martorilor F.M., S.R.Ș.

- martor cu identitate protejată). În autoturismul marca D., pe podeaua pasagerului dreapta față, loc unde s-a aflat inculpatul I.M. când au plecat de la fața locului, a fost găsită o teslă; inculpatul O.G.M., în declarația din data de 08 aprilie 2009 a precizat că inculpatul I.M. a lovit cu tesla; în același sens este declarația inculpatului U.F.C. din data de 16 aprilie 2009; martorii F.M. și S.R.Ș. au făcut referire la împrejurarea că unul dintre agresori aveau un obiect de genul unei tesle; inculpatul O.G.M., care făcuse referire la faptul că inculpatul U.M. ar fi lovit cu tesla, a precizat la confruntarea din data de 23 aprilie 2009 că nu este reală această afirmație; în procesul-verbal de confruntare din data de 23 aprilie 2009 inculpatul U.F.C.

a declarat că referirea la inculpatul U.M., care ar fi lovit cu tesla, era urmarea unei înțelegeri între inculpații O.G.M. și I.A.F.; în convorbirea telefonică dintre inculpații U.F.C. și I.A.F., cel dintâi îl sfătuia pe cel de-al doilea să își învețe fratele (I.M.) să nu declare că a lovit cu tesla; rezultatul testului poligraf la care a fost supus inculpatul I.M. a relevat un comportament simulat în răspunsul negativ la întrebarea privind lovirea victimei cu tesla în cap. Toate aceste date dovedesc că cel care a lovit cu tesla este inculpatul I.M. În ceea ce privește individualizarea pedepselor (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.) critică susținută de toți inculpații recurenți, Înalta Curte că aceasta este corectă, cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Inculpaților li s-a aplicat câte o pedeapsă de 8 ani și 3 luni închisoare, ceea ce reprezintă o orientare ușor peste minimul prevăzut de lege, iar o reducere a acesteia nu se justifică având în vedere împrejurările comiterii faptei, în condițiile circumstanței agravante prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., precum și consecințele acesteia, partea vătămată rămânând cu infirmitate fizică permanentă prin lipsa de substanță osoasă, prezentând un deficit funcțional auditiv (hipoacuzic ureche dreaptă) și neurologic (afazie și hemipareză dreaptă). Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Conform art. 385 16 , art. 381 C. proc. pen. și art. 81 C. pen. se va deduce prevenția la zi pentru inculpați. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat, onorariul asistenței din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.M., I.A.F., O.G.M., U.M. și U.F.C. împotriva Deciziei penale nr. 36/P din 16 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, durata reținerii și a arestării preventive de la 2 martie 2009, la 21 mai 2010. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2010.