ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1801/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 16 martie 2007, în dosarul nr. 1104/122/200, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, în baza art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a apelantului inculpat R.C. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., pentru a fi menținută starea de arest a inculpatului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia și revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul nu este fondat. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul R.C. pentru tentativă la infracțiunea de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. Față de inculpat, Curtea de Apel București a dispus luarea măsurii arestării preventive prin încheierea nr. 449/ R din 10 august 2006, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 15/ UP din 10 august 2006 de aceiași instanță. Prin sentința penală nr. 52 din 29 ianuarie 2007, Tribunalul Giurgiu, secția penală, reținând art. 73 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul la 3 ani închisoare și a menținut starea de arest a acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul. În cadrul apelului, în mod corect Curtea a verificat starea de arest a inculpatului în termenul de 60 de zile prevăzut de lege, și a constatat că în cauză nu au apărut elemente noi care să conducă la schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, în cauză existând indicii temeinice în sensul de presupunere rezonabilă că inculpatul apelant a săvârșit fapta. Constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins recursul inculpatului, ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva încheierii din 16 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 1104/122/2006 (nr. vechi 618/2007). Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2007.