ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1801/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1801/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin încheierea
pronunțată în ședința publică din 16 martie 2007, în
dosarul nr. 1104/122/200, Curtea de Apel București, secția a II-a
penală și pentru cauze cu minori și familie, în baza art. 300
2
C. proc. pen., raportat la art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., a fost
menținută starea de arest a apelantului inculpat R.C.
Pentru a dispune astfel,
instanța a reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 300
2
raportat la art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., pentru a fi
menținută starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri
a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia și revocarea
măsurii arestării preventive.
Recursul nu este fondat.
Prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu a fost trimis în judecată
în stare de arest preventiv inculpatul R.C. pentru tentativă la
infracțiunea de omor, faptă prevăzută și
pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.
Față de inculpat,
Curtea de Apel București a dispus luarea măsurii arestării
preventive prin încheierea nr. 449/ R din 10 august 2006, fiind emis mandatul
de arestare preventivă nr. 15/ UP din 10 august 2006 de aceiași
instanță.
Prin sentința
penală nr. 52 din 29 ianuarie 2007, Tribunalul Giurgiu, secția
penală, reținând art. 73 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul la 3
ani închisoare și a menținut starea de arest a acestuia.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel inculpatul.
În cadrul apelului, în mod corect
Curtea a verificat starea de arest a inculpatului în termenul de 60 de zile
prevăzut de lege, și a constatat că în cauză nu au apărut
elemente noi care să conducă la schimbarea temeiurilor avute în
vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului,
pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută
în sarcina inculpatului, fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului
în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, în cauză
existând indicii temeinice în sensul de presupunere rezonabilă că
inculpatul apelant a săvârșit fapta.
Constatând că
hotărârea atacată este temeinică și legală, în baza art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul
inculpatului, ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva încheierii din 16 martie 2007,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a
penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 1104/122/2006
(nr. vechi 618/2007).
Obligă recurentul inculpat
să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din
care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 30 martie 2007.