ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2007/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2007/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 578 din data de

14 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2427/122/2011, Tribunalul Giurgiu,

secția penală, cauze generale,

în

baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa de 3 (trei) ani și

6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.

În baza

art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 174 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului

B.S. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, și b) C. pen., pe o durată

de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza

art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. pen.,

a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza

art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. raportat la art. 33 lit. a) C. pen.,

a aplicat inculpatului B.S. pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), teza a II-a, și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza

art. 71 C. pen., a interzis inculpatului B.S. drepturile prevăzute de art. 64

lit. a), teza a II-a, și lit. b) C. pen.

În baza

art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.S., perioada

reținerii de 24 ore, din 10 septembrie 2011 până la data 11 septembrie 2011 și a

arestării preventive de la data de 16 septembrie 2011 și până la data de 14 decembrie

2011.

În baza

art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului B.S.

În baza

art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.F. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.

În baza

art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 174 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului

B.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, și b) C. pen., pe o durată

de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza

art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. pen.,

a condamnat pe inculpatul B.F. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza

art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. raportat la art. 33 lit. a) C. pen.,

a aplicat inculpatului B.F. pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

teza a II-a, și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza

art. 71 C. pen., a interzis inculpatului B.F. drepturile prevăzute de art. 64

lit. a), teza a II-a, și lit. b) C. pen.

În baza

art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.F., perioada

reținerii și arestării preventive de la 10 septembrie 2011 la 14 decembrie 2012.

În baza

art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului B.F.

În baza

art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 161 C. proc. pen.,

a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă T.N., așa cum a fost precizată.

A obligat pe

inculpații B.S. și B.F., în solidar, către partea civilă T.N., la plata sumei de

25.000 RON, din care suma de 7.000 RON, reprezintă daune materiale și suma de 18.000

RON reprezintă daune morale.

În baza

art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 161 C. proc. pen.

și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă

S.J.U. Giurgiu.

A obligat pe

inculpații B.S. și B.F., în solidar, către partea civilă S.J.U. Giurgiu, la plata

sumei de 1.990 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale, precum și

dobânda și penalitățile, calculate până la achitarea integrală a sumei.

În baza

art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 161 C. proc. pen.

și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă

S.C.U. București.

A obligat pe

inculpații B.S. și B.F., în solidar, către partea civilă S.C.U. București, la plata

sumei de 2.767,54 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale, precum

și dobânda, calculată până la achitarea integrală a sumei.

A dispus restituirea

către partea civilă T.N. a unei cozi de sapă în lungime de 75 cm. și a unui cuțit

cu mâner din lemn cu lungimea de 22 cm. și lungimea lamei de 9 cm. și către inculpatul

B.S. a unei șepci, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Giurgiu.

În baza

art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpații B.S. și B.F. la

plata sumei de 500 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 1006/P/2011

emis în data de 29 septembrie 2011 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu,

s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților B.F.

și B.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor și violare de domiciliu,

prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 192

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut în actul de

sesizare că, în seara zilei de 09 septembrie 2011, ora 20

30

, în satul

P., comuna G., județul Giurgiu, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict

preexistent, inculpații B.S. și B.F. (tată și fiu) au pătruns, fără drept, în curtea

locuinței părții vătămate T.N., ocazie cu care l-au agresat fizic, l-au doborât

la pământ, timp în care B.S. l-a imobilizat, iar B.F., cu intenția de a ucide, cu

un cuțit, a aplicat cu intensitate șase lovituri părții vătămate în zone vitale

ale corpului, provocându-i acestuia leziuni traumatice corporale grave, ce au necesitat

intervenția operatorie de urgență pentru salvarea vieții, inculpații încetând agresiunea

numai ca urmare a intervenției martorului T.Ș.

Inculpații B.F.

și B.S. au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, prin actul de

sesizare și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în

cursul urmăririi penale, pe care nu le-au contestat și le-au însușit, fără a propune

administrarea de probe noi, astfel că instanța a procedat la judecata cauzei, prin

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Procedând la

judecarea cauzei, instanța a avut în vedere probele administrate în etapa urmăririi

penale, respectiv: declarațiile inculpaților B.F. și B.S., declarația părții vătămate

T.N., declarațiile martorilor T.Ș., B.F., Ț.M.M., D.I. și D.F., proces-verbal de

cercetare la fața locului și planșa foto, proces-verbal de examinare a obiectelor

de îmbrăcăminte aparținând inculpatului B.F., raport de primă expertiză medico-legală

cu examinarea persoanei nr. x din 12 septembrie 2011 întocmit de Serviciul Județean

de Medicină Legală Giurgiu, raport de primă expertiză medico-legală cu examinarea

persoanei nr. y din 12 septembrie 2011 întocmit de Serviciul Județean de Medicină

Legală Giurgiu.

Împotriva sentinței

au declarat apel inculpații B.F. și B.S. și partea vătămată T.N.

Apelanții inculpați

B.F. și B.S. au criticat sentința atacată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării

pedepselor aplicate, solicitând reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiționată a executării

pedepselor aplicate.

Partea vătămată

T.N. nu a formulat în scris motive de apel și nici nu s-a prezentat la termenul

fixat pentru dezbateri, deși a fost legal citată.

Prin decizia

penală nr. 80 din 14 martie 2012 a Curții de Apel București, secția

I

penală,

au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către

inculpații B.F., B.S. și de partea vătămată T.N. împotriva sentinței penale nr.

578 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală.

A fost menținută

starea de arest a inculpaților și a fost computată prevenția pentru inculpatul B.S.

de la 10 la 11 septembrie 2011 și de la 16 septembrie 2011 la zi, iar pentru inculpatul

B.F. de la 10 septembrie 2011 la zi.

Au fost obligați

apelanții inculpați la câte 225 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de câte 25 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu urmând a se suporta

din fondul Ministerului Justiției.

A fost obligată

apelanta parte vătămată la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Examinând sentința

apelată în limitele și în conformitate cu disp. art. 371, 372 și 378 C. proc. pen.,

s-a constatat că apelurile sunt nefondate.

S-a reținut

că prima instanță a stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situația

de fapt și a dat o încadrare juridică corectă faptelor săvârșite de inculpați.

Astfel, s-a

reținut că fapta inculpatului B.S., constând în aceea că în data de 09

septembrie 2011 a lovit cu pumnul și a imobilizat pe partea vătămată T.N., în timp

ce inculpatul B.F. a aplicat părții vătămate, cu un cuțit, șase lovituri, în zone

vitale ale corpului, producându-i acesteia leziuni traumatice corporale grave, care

au necesitat intervenție chirurgicală și au pus în primejdie viața părții vătămate,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prev.

de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen.

Tot astfel,

s-a reținut că fapta inculpatului B.F., constând în aceea că, în data de 09

septembrie 2011, a aplicat părții vătămate T.N., cu un cuțit, șase lovituri, în

zone vitale ale corpului, producându-i acesteia leziuni traumatice grave, care au

necesitat intervenție chirurgicală și au pus în primejdie viața părții vătămate,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prev.

de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen.

S-a mai reținut

că fapta săvârșită de ambii inculpați, constând în aceea că la data de 09

septembrie 2011, în timpul nopții, au pătruns fără drept în curtea părții vătămate

T.N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 192

alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, s-a reținut că s-a dat semnificația

cuvenită tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., referitoare la gradul

de pericol social al faptelor, raportat la împrejurările în care au fost comise

faptele, consecințele produse și limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare.

De asemenea,

s-a constatat că s-a avut în vedere la individualizarea pedepselor împrejurarea

că inculpații nu au antecedente penale și au avut un comportament oscilant, inițial

negând săvârșirea faptelor pentru ca, ulterior, să revină asupra pozițiilor lor

și să solicite reducerea pedepselor aplicate cu 1/3, potrivit dispozițiilor

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Ca atare, s-a

apreciat că scopul preventiv - educativ al pedepsei se poate atinge doar prin aplicarea

pedepsei închisorii, orientată la nivelul minimului special, așa cum în mod corect

a reținut instanța de fond și nu se impune nici reținerea circumstanței atenuante

prev. de art. 74 lit. c) C. pen. și nici schimbarea modalității de executare a pedepselor

aplicate.

Împotriva deciziei

anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații B.F. și B.S.,

solicitând, prin intermediul

apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate și reducerea

pedepselor aplicate, prin reținerea circumstanțelor atenuante, cu aplicarea dispozițiilor

art. 81 sau 86

1

C. pen., în temeiul cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte,

examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care

urmează.

Situația de

fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este

în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără

dubiu, că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina

lor, de altfel aceștia recunoscând comiterea faptelor în fața primei instanțe, solicitând

să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Sub aspectul

individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de către recurenții inculpați

nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare

a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere

a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în

cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte

reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile

generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare,

aplicată inculpatului B.S. și respectiv, de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului

B.F., au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale

săvârșirii infracțiunilor, precum și circumstanțelor personale ale recurenților

inculpați.

De altfel, ca

să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului

său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă

sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului

de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât

și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Existența uneia

sau unora dintre împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a

altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe

atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea

dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea unor astfel de împrejurări

drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. În

această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul

împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de

orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoașterea

circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci lăsată

la aprecierea acesteia.

În prezenta

cauză, Înalta Curte constată că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante

în favoarea recurenților inculpați, cu consecința reducerii pedepselor, având în

vedere gradul de pericol social sporit al faptelor comise, care rezultă din limitele

de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul concret în care a fost derulată activitatea

infracțională, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților.

Ca atare, apreciind

că în cauză nu se justifică reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedepsele aplicate apar ca fiind temeinice

și legale, circumstanțele personale ale inculpaților fiind deja avute în vedere

de instanță cu prilejul aplicării sancțiunii.

Astfel fiind,

Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaților se încadrează în limitele

prevăzute de lege, fiind apte să răspundă scopului preventiv și de reeducare al

pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității

între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o

parte și sancțiunea aplicată,

pe

de altă parte, modalitatea de executare a pedepselor, respectiv cea în regim de

detenție, fiind, de asemenea, corect stabilită.

În

lumina acestor considerații, criticile

formulate de recurenții inculpați apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând

nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile

declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

În

temeiul art. 385

17

alin.

(4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedepsele

aplicate inculpaților timpul reținerii și al arestării preventive de la 10

septembrie 2011 la 11 iunie 2012 pentru inculpatul B.F. și respectiv, timpul reținerii

de la 10 septembrie 2011 la 11 septembrie 2011 și al arestării preventive de la

16 septembrie 2011 la 11 iunie 2012 pentru inculpatul B.S.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenții inculpați vor fî obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în care se vor include și onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații B.F. și B.S. împotriva deciziei penale

nr. 80 din 14 martie 2012 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților timpul reținerii și al arestării preventive de la 10

septembrie 2011 la 11 iunie 2012 pentru inculpatul B.F. și respectiv, timpul reținerii

de la 10 septembrie 2011 la 11 septembrie 2011 și al arestării preventive de la

16 septembrie 2011 la 11 iunie 2012 pentru inculpatul B.S.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile pentru apărătorii

desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 11 iunie 2012.