ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2007/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 578 din data de 14 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2427/122/2011, Tribunalul Giurgiu, secția penală, cauze generale, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 174 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului B.S. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu. În baza art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. raportat la art. 33 lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului B.S. pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului B.S. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.S., perioada reținerii de 24 ore, din 10 septembrie 2011 până la data 11 septembrie 2011 și a arestării preventive de la data de 16 septembrie 2011 și până la data de 14 decembrie 2011. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului B.S. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.F. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 174 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului B.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.F. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu. În baza art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. raportat la art. 33 lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului B.F. pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului B.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, și lit. b) C. pen. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.F., perioada reținerii și arestării preventive de la 10 septembrie 2011 la 14 decembrie 2012. În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. a menținut starea de arest a inculpatului B.F. În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 161 C. proc. pen., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă T.N., așa cum a fost precizată. A obligat pe inculpații B.S. și B.F., în solidar, către partea civilă T.N., la plata sumei de 25.000 RON, din care suma de 7.000 RON, reprezintă daune materiale și suma de 18.000 RON reprezintă daune morale. În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 161 C. proc. pen. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.J.U. Giurgiu. A obligat pe inculpații B.S. și B.F., în solidar, către partea civilă S.J.U.

Giurgiu, la plata sumei de 1.990 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale, precum și dobânda și penalitățile, calculate până la achitarea integrală a sumei. În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 161 C. proc. pen. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C.U. București. A obligat pe inculpații B.S. și B.F., în solidar, către partea civilă S.C.U. București, la plata sumei de 2.767,54 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale, precum și dobânda, calculată până la achitarea integrală a sumei. A dispus restituirea către partea civilă T.N. a unei cozi de sapă în lungime de 75 cm. și a unui cuțit cu mâner din lemn cu lungimea de 22 cm.

și lungimea lamei de 9 cm. și către inculpatul B.S. a unei șepci, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Giurgiu. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpații B.S. și B.F. la plata sumei de 500 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 1006/P/2011 emis în data de 29 septembrie 2011 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților B.F. și B.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor și violare de domiciliu, prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

și art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut în actul de sesizare că, în seara zilei de 09 septembrie 2011, ora 20 30 , în satul P., comuna G., județul Giurgiu, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict preexistent, inculpații B.S. și B.F. (tată și fiu) au pătruns, fără drept, în curtea locuinței părții vătămate T.N., ocazie cu care l-au agresat fizic, l-au doborât la pământ, timp în care B.S. l-a imobilizat, iar B.F., cu intenția de a ucide, cu un cuțit, a aplicat cu intensitate șase lovituri părții vătămate în zone vitale ale corpului, provocându-i acestuia leziuni traumatice corporale grave, ce au necesitat intervenția operatorie de urgență pentru salvarea vieții, inculpații încetând agresiunea numai ca urmare a intervenției martorului T.Ș.

Inculpații B.F. și B.S. au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, prin actul de sesizare și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care nu le-au contestat și le-au însușit, fără a propune administrarea de probe noi, astfel că instanța a procedat la judecata cauzei, prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Procedând la judecarea cauzei, instanța a avut în vedere probele administrate în etapa urmăririi penale, respectiv: declarațiile inculpaților B.F. și B.S., declarația părții vătămate T.N., declarațiile martorilor T.Ș., B.F., Ț.M.M., D.I.

și D.F., proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, proces-verbal de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte aparținând inculpatului B.F., raport de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. x din 12 septembrie 2011 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Giurgiu, raport de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. y din 12 septembrie 2011 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Giurgiu. Împotriva sentinței au declarat apel inculpații B.F. și B.S. și partea vătămată T.N. Apelanții inculpați B.F. și B.S. au criticat sentința atacată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, solicitând reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate. Partea vătămată T.N. nu a formulat în scris motive de apel și nici nu s-a prezentat la termenul fixat pentru dezbateri, deși a fost legal citată. Prin decizia penală nr. 80 din 14 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpații B.F., B.S. și de partea vătămată T.N. împotriva sentinței penale nr. 578 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală. A fost menținută starea de arest a inculpaților și a fost computată prevenția pentru inculpatul B.S. de la 10 la 11 septembrie 2011 și de la 16 septembrie 2011 la zi, iar pentru inculpatul B.F.

de la 10 septembrie 2011 la zi. Au fost obligați apelanții inculpați la câte 225 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu urmând a se suporta din fondul Ministerului Justiției. A fost obligată apelanta parte vătămată la 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Examinând sentința apelată în limitele și în conformitate cu disp. art. 371, 372 și 378 C. proc. pen., s-a constatat că apelurile sunt nefondate. S-a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt și a dat o încadrare juridică corectă faptelor săvârșite de inculpați. Astfel, s-a reținut că fapta inculpatului B.S., constând în aceea că în data de 09 septembrie 2011 a lovit cu pumnul și a imobilizat pe partea vătămată T.N., în timp ce inculpatul B.F.

a aplicat părții vătămate, cu un cuțit, șase lovituri, în zone vitale ale corpului, producându-i acesteia leziuni traumatice corporale grave, care au necesitat intervenție chirurgicală și au pus în primejdie viața părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. Tot astfel, s-a reținut că fapta inculpatului B.F., constând în aceea că, în data de 09 septembrie 2011, a aplicat părții vătămate T.N., cu un cuțit, șase lovituri, în zone vitale ale corpului, producându-i acesteia leziuni traumatice grave, care au necesitat intervenție chirurgicală și au pus în primejdie viața părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1) C. pen. S-a mai reținut că fapta săvârșită de ambii inculpați, constând în aceea că la data de 09 septembrie 2011, în timpul nopții, au pătruns fără drept în curtea părții vătămate T.N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, s-a reținut că s-a dat semnificația cuvenită tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor, raportat la împrejurările în care au fost comise faptele, consecințele produse și limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare.

De asemenea, s-a constatat că s-a avut în vedere la individualizarea pedepselor împrejurarea că inculpații nu au antecedente penale și au avut un comportament oscilant, inițial negând săvârșirea faptelor pentru ca, ulterior, să revină asupra pozițiilor lor și să solicite reducerea pedepselor aplicate cu 1/3, potrivit dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Ca atare, s-a apreciat că scopul preventiv - educativ al pedepsei se poate atinge doar prin aplicarea pedepsei închisorii, orientată la nivelul minimului special, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond și nu se impune nici reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. și nici schimbarea modalității de executare a pedepselor aplicate.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații B.F. și B.S., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate și reducerea pedepselor aplicate, prin reținerea circumstanțelor atenuante, cu aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86 1 C. pen., în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, de altfel aceștia recunoscând comiterea faptelor în fața primei instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de către recurenții inculpați nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului B.S. și respectiv, de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului B.F., au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, precum și circumstanțelor personale ale recurenților inculpați. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Existența uneia sau unora dintre împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea unor astfel de împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. În această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului. Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea recurenților inculpați, cu consecința reducerii pedepselor, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptelor comise, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul concret în care a fost derulată activitatea infracțională, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților. Ca atare, apreciind că în cauză nu se justifică reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedepsele aplicate apar ca fiind temeinice și legale, circumstanțele personale ale inculpaților fiind deja avute în vedere de instanță cu prilejul aplicării sancțiunii.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaților se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind apte să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepselor, respectiv cea în regim de detenție, fiind, de asemenea, corect stabilită. În lumina acestor considerații, criticile formulate de recurenții inculpați apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În temeiul art. 385 17 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și al arestării preventive de la 10 septembrie 2011 la 11 iunie 2012 pentru inculpatul B.F. și respectiv, timpul reținerii de la 10 septembrie 2011 la 11 septembrie 2011 și al arestării preventive de la 16 septembrie 2011 la 11 iunie 2012 pentru inculpatul B.S. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fî obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include și onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.F. și B.S. împotriva deciziei penale nr. 80 din 14 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și al arestării preventive de la 10 septembrie 2011 la 11 iunie 2012 pentru inculpatul B.F. și respectiv, timpul reținerii de la 10 septembrie 2011 la 11 septembrie 2011 și al arestării preventive de la 16 septembrie 2011 la 11 iunie 2012 pentru inculpatul B.S. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2012.