ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2067/2011

Asupra cauzei penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 13 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea, încadrarea juridică a fost completată cu art. 20 C. pen. raportat la art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și inculpatul A.S. a fost condamnat la: - 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen.; - 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la violare de domiciliu prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.; - o pedeapsă principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 în referire la art. 176 lit. d) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului iar, potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive cu începere de la data de 13 februarie 2010 la zi. S-a luat act că partea vătămată B.G. nu s-a constituit parte civilă. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 306,34 RON către Spitalul Municipal Adjud și la plata sumei de 432,4 RON către Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: În ziua de 12 februarie 2010 A.S.

a consumat excesiv băuturi alcoolice, în diverse locații și cu mai multe persoane, ajungând la domiciliul său în jurul orei 00,30 în stare avansată de ebrietate. Pe acest fond, inculpatul a luat hotărârea infracțională de a pătrunde în locuința vecinei sale, B.G., pentru a sustrage bunuri, în special produse alimentare. În acest sens, în jurul orei 1,30 A.S. s-a înarmat cu un briceag cu plăsele de culoare albastră, a luat o mască de cauciuc, reprezentând o figură hidoasă și o brichetă cu lanternă tip "led", a ieșit în curtea din spatele locuinței sale și folosindu-se de o scară s-a urcat pe gardul despărțitor. Acesta se înarmase cu intenția de a suprima viața părții vătămate B.G., în situația în care era surprins de proprietară în locuința ei.

Autorul s-a prins cu mâinile de o bară metalică și a sărit în curtea părții vătămate, pe o porțiune de ciment, pe care nu era zăpadă (în acea perioadă au fost precipitații abundente). S-a deplasat apoi la intrarea din spate a locuinței părții vătămate, a spart un geam cu un braț, a introdus mâna pe orificiul astfel creat și a rotit cheia în broasca ce asigura ușa de acces în interior. A.S. a căutat în bucătărie produse alimentare, după care a mers pe hol, spre ușa de ieșire în strada Al.I.C. unde a întrerupt alimentarea cu energie electrică a locuinței, prin scoaterea siguranțelor de la tabloul electric. La un moment dat, inculpatul a auzit zgomote din camera dinspre stradă, unde dormea B.G., împrejurare în care s-a speriat, crezând că va fi surprins în locuință de proprietară.

Astfel, autorul având masca din cauciuc pe față, a pătruns în această încăpere, a aprins lanterna de la brichetă pentru a observa unde era așezată partea vătămată în pat și i-a pus mâna pe gură deoarece aceasta începuse să țipe. Imediat, A.S. a lovit-o de mai multe ori pe victimă în zona gâtului, a toracelui și a brațului stâng, cauzându-i mai multe plăgi. În timpul acestei agresiuni, între partea vătămată și inculpat a fost o luptă fizică, iar la un moment dat, B.G. a căzut și a rămas nemișcată pentru a crea convingerea autorului că a decedat. Din acest motiv, A.S., fiind sigur că victima a decedat, a părăsit în grabă locuința acesteia, fără a mai sustrage vreun bun, deplasându-se pe același traseu pe unde a intrat.

După ce a ajuns în locuința sa, inculpatul a ascuns briceagul, masca și bricheta într-o sobă, părăsind apoi domiciliul și mergând în apartamentul numitului M.R.D. din mun. Adjud, județul Vrancea. Partea vătămată a ieșit pe stradă, strigând după ajutor, mergând apoi la imobilul din apropiere, aparținând numitului N.N., persoană care a sesizat telefonic aspecte relatate de B.G. prin intermediul apelului de urgență 112. B.G.

a fost transportată cu ambulanța la Spitalul municipal Adjud, și internată în Secția Chirurgie, iar după examinarea acesteia de către un specialist din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Vrancea, s-a concluzionat că victima prezenta leziuni de natură traumatică (escoriații pe fața laterală dreapta și fața anterioară a gâtului, plagă înțepată față exterioară braț stâng, plagă pe toracele anterior și două plăgi față dorsală a mâinii stângi) ce s-au produs prin lovire cu un corp înțepător-tăietor, apucare/comprimare/zgâriere cu mâinile și pot data din cursul nopții de 12 - 13 februarie 2010. S-a reținut că situația de fapt, astfel cum a fost prezentată mai sus, a fost dovedită cu procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto, declarațiile părții vătămate B.G., ale martorilor O.C., N.N.

și M.P.D., coroborate cu recunoașterea inculpatului. Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că inculpatul A.S. prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial dar păstrează capacitatea de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. În drept, prima instanță a reținut că faptele inculpatului A.S., care în noaptea de 12 - 13 februarie 2010 a pătruns fără drept în curtea și în locuința vecinei sale B.G., situată în Municipiul Adjud, jud. Vrancea, cu scopul de a sustrage produse alimentare, purtând o mască și fiind înarmat cu un briceag, situație în care i-a aplicat mai multe lovituri victimei în zona gâtului, pieptului și a brațelor, cauzându-i leziuni de natură traumatică, urmând să suprime viața acesteia, faptă comisă pentru a săvârși o tâlhărie, întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunile de tâlhărie, omor deosebit de grav și violare de domiciliu prev. de art. 20 C. pen., rap.

la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și alin. 21 lit. b), c) C. pen., art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 176 lit. d) C. pen. și art. 20 C. pen., raportat la art. 192 alin. (1), (2) C. pen. Pentru completarea încadrării juridice cu art. 20 C. pen., raportat la art. 192 alin. (1), (2) C. pen., prima instanță a avut în vedere că inculpatul A.S., în noaptea de 12 - 13 februarie 2010 a pătruns fără drept în curtea și locuința vecinei sale B.G. situată în mun. Adjud, cu scopul de a sustrage produse alimentare, fapta de pătrundere în locuință fiind urmată de o tâlhărie aflată în concurs real. Pentru încadrarea în tentativă la omor deosebit de grav, s-a avut în vedere faptul că inculpatul a pătruns în curtea și locuința părții vătămate B.G.

pentru a săvârși o tâlhărie. De asemenea, pentru această încadrare pledează obiectul vulnerabil folosit, respectiv briceagul, zona vitală vizată, respectiv gâtul, pieptul și brațele și numărul loviturilor aplicate așa cum rezultă din referatul medico-legal depusă la urmărirea penală. Că intenția inculpatului a fost să suprime viața părții vătămate rezultă din obiectul vulnerant folosit precum și zonele vitale afectate, chiar dacă raportul medico-legal concluzionează că leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața părții vătămate. Împotriva Sentinței penale nr. 13 - 28 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul A.S..

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie, din următoarele motive. În mod greșit s-a completat încadrarea juridică și a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de violare de domiciliu prevăzută de art. 20 raportat la art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. S-a invocat că instituția completării juridice nu se regăsește în C. proc. pen. și tentativă la violare de domiciliu nu este încriminată. S-a arătat că potrivit Deciziei XXXI/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în cazul de față, infracțiunea de violare de domiciliu nu este absorbită în infracțiunea de tâlhărie, situație în care instanța avea obligația să facă aplicarea art. 334 C. proc.

pen. și să schimbe încadrarea juridică dintr-o singură infracțiune de tâlhărie în două infracțiuni, respectiv infracțiunea de tâlhărie și infracțiunea de violare de domiciliu. Instanța de fond a omis să facă aplicarea art. 118 lit. b) C. pen. și să dispună confiscarea unui cuțit tip briceag, unei măști și a unei brichete, bunuri pe care inculpatul le-a folosit la săvârșirea infracțiunii. Instanța a omis să facă aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008 și să dispună prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea înscrierii în Sistemul național de date genetice judiciare. Ca motiv de netemeinicie s-a invocat că, față de modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit faptele și de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, pedepsele aplicate sunt prea mici.

Inculpatul A.S. a susținut că a recunoscut și regretat faptele, a săvârșit faptele deoarece se afla într-un moment dificil și era în stare de ebrietate, situație în care poate beneficia de circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința aplicării art. 76 C. pen. și coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege. Prin Decizia penală nr. 56 din 3 martie 2011 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva Sentinței penale nr. 13 din 26 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 1602/91/2010 și în consecință: A fost desființată în parte, respectiv numai în ceea ce privește dispozițiile privind condamnarea inculpatului A.S.

(deținut în Penitenciarul Galați, fiul lui D. și M., născut în loc. Adjud, jud. Vrancea) pentru cele trei infracțiuni, Sentința penală nr. 13 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare. Conform dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul A.S. dintr-o singură infracțiune de tentativă de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. 21 lit. b) și c) C. pen., în două infracțiuni, respectiv infracțiunea de tentativă de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen. și infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

și, în această încadrare juridică, a condamnat pe inculpat la: - o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen.; - o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul A.S. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat în vederea distrugerii un cuțit tip briceag, o mască și o brichetă, bunuri folosite la săvârșirea infracțiunilor și aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Vrancea. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea înscrierii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.S. împotriva Sentinței penale nr. 13 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea. Conform art. 383 alin. (1 1 ) în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa principală durata arestării preventive cu începere de la data de 13 februarie 2010 până la 3 martie 2011. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.S. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel. Suma de 200 RON, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel - avocat D.I., s-a dispus a fi virată în contul Baroului Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a apreciat ca fiind corect reținute situația de fapt și vinovăția inculpatului de către prima instanță. Cu privire la încadrarea juridică s-a apreciat că infracțiunea de violare de domiciliu nu este absorbită în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., fiind vorba de două infracțiuni distincte aflate în concurs real, instanța trebuia să facă aplicarea art. 334 C. proc. pen. În ceea ce privește apelul inculpatului, instanța de apel l-a considerat nefondat, pedeapsa aplicată fiind just individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., nejustificându-se reținerea circumstanțelor atenuante.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.), solicitând reducerea cuantumului pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma motivului invocat și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente: Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că, în mod corect, instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen., art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., art. 20 raportat la art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., referitor la aprecierea probelor, reținând în mod corect situația de fapt, constând în aceea că în noaptea de 12 - 13 februarie 2010 inculpatul A.S. a pătruns fără drept în curtea și în locuința vecinei sale B.G. situată în municipiul Adjud, cu scopul de a sustrage produse alimentare, purtând o mască și fiind înarmat cu un briceag, situație în care i-a aplicat mai multe lovituri victimei în zona gâtului, pieptului și a brațelor, cauzându-i leziuni de natură traumatică, urmărind să suprime viața acestora, fapta comisă pentru a săvârși o tâlhărie. Examinând recursul inculpatului prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază pedeapsa just individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen., neimpunându-se reindividualizarea acesteia.

Faptele inculpatului, în număr de trei, îndreptate atât împotriva vieții părții vătămate, cât și bunurilor acesteia, aducând atingere unor valori fundamentale ocrotite de lege, atrag în numele dreptului inviolabil la viață, la integritate fizică, psihică și materială a oricărei ființe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorului. Nu se poate ca, pentru faptele săvârșite împotriva altor semeni de ai săi și cărora a încercat să le curme viața răspunderea sa penală să nu fie corespunzătoare încălcărilor grave aduse ordinii sociale și vieții.

Inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen.

român, art. 52 alin. (1), potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni". Fapta este neîndoielnic gravă, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curte va ține seama că acțiunea violentă a inculpatului a avut drept consecință punerea în primejdie a unei vieți omenești, împrejurare care coroborată cu modul în care fapta a fost săvârșită demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispozițiile art. 1 C. pen., ce prevăd că "legea penală apără persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept". Astfel, susținerile inculpatului privind reținerea circumstanțelor atenuante sunt nefondate, instanța nefiind obligată să facă aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen., lipsa antecedentelor penale și comportamentul sincer al inculpatului reprezintă aspecte justificate ale unei conduite conform normelor de conviețuire sociale și a unei atitudini responsabile în fața actului de justiție.

Față de aceste considerente, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva Deciziei penale nr. 56/A din 3 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Conform art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 13 februarie 2010 la 19 mai 2011. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva Deciziei penale nr. 56/A din 3 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 13 februarie 2010 la 19 mai 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2011.