ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2067/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2067/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei penale

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 13 din 26 ianuarie

2011 a Tribunalului Vrancea, încadrarea juridică a fost completată cu art. 20

C. pen. raportat la art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și inculpatul A.S. a fost

condamnat la:

- 5 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit.

b) și c) C. pen.;

- 1 an și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la violare de domiciliu

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.;

- o pedeapsă

principală de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de

grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 în referire la art. 176

lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 8

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 71 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului iar,

potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive cu

începere de la data de 13 februarie 2010 la zi.

S-a luat act că

partea vătămată B.G. nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 306,34 RON către Spitalul Municipal Adjud și la

plata sumei de 432,4 RON către Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea cu titlu

de despăgubiri civile.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În ziua de 12

februarie 2010 A.S. a consumat excesiv băuturi alcoolice, în diverse locații și

cu mai multe persoane, ajungând la domiciliul său în jurul orei 00,30 în stare

avansată de ebrietate. Pe acest fond, inculpatul a luat hotărârea infracțională

de a pătrunde în locuința vecinei sale, B.G., pentru a sustrage bunuri, în

special produse alimentare.

În acest sens, în

jurul orei 1,30 A.S. s-a înarmat cu un briceag cu plăsele de culoare albastră,

a luat o mască de cauciuc, reprezentând o figură hidoasă și o brichetă cu

lanternă tip "led", a ieșit în curtea din spatele locuinței sale și

folosindu-se de o scară s-a urcat pe gardul despărțitor. Acesta se înarmase cu

intenția de a suprima viața părții vătămate B.G., în situația în care era

surprins de proprietară în locuința ei.

Autorul s-a prins cu

mâinile de o bară metalică și a sărit în curtea părții vătămate, pe o porțiune

de ciment, pe care nu era zăpadă (în acea perioadă au fost precipitații

abundente). S-a deplasat apoi la intrarea din spate a locuinței părții

vătămate, a spart un geam cu un braț, a introdus mâna pe orificiul astfel creat

și a rotit cheia în broasca ce asigura ușa de acces în interior.

A.S. a căutat în

bucătărie produse alimentare, după care a mers pe hol, spre ușa de ieșire în

strada Al.I.C. unde a întrerupt alimentarea cu energie electrică a locuinței,

prin scoaterea siguranțelor de la tabloul electric.

La un moment dat,

inculpatul a auzit zgomote din camera dinspre stradă, unde dormea B.G.,

împrejurare în care s-a speriat, crezând că va fi surprins în locuință de

proprietară. Astfel, autorul având masca din cauciuc pe față, a pătruns în

această încăpere, a aprins lanterna de la brichetă pentru a observa unde era

așezată partea vătămată în pat și i-a pus mâna pe gură deoarece aceasta

începuse să țipe.

Imediat, A.S. a

lovit-o de mai multe ori pe victimă în zona gâtului, a toracelui și a brațului

stâng, cauzându-i mai multe plăgi. În timpul acestei agresiuni, între partea

vătămată și inculpat a fost o luptă fizică, iar la un moment dat, B.G. a căzut

și a rămas nemișcată pentru a crea convingerea autorului că a decedat.

Din acest motiv,

A.S., fiind sigur că victima a decedat, a părăsit în grabă locuința acesteia,

fără a mai sustrage vreun bun, deplasându-se pe același traseu pe unde a

intrat.

După ce a ajuns în

locuința sa, inculpatul a ascuns briceagul, masca și bricheta într-o sobă,

părăsind apoi domiciliul și mergând în apartamentul numitului M.R.D. din mun.

Adjud, județul Vrancea.

Partea vătămată a

ieșit pe stradă, strigând după ajutor, mergând apoi la imobilul din apropiere,

aparținând numitului N.N., persoană care a sesizat telefonic aspecte relatate

de B.G. prin intermediul apelului de urgență 112.

B.G. a fost

transportată cu ambulanța la Spitalul municipal Adjud, și internată în Secția

Chirurgie, iar după examinarea acesteia de către un specialist din cadrul

Serviciului Județean de Medicină Legală Vrancea, s-a concluzionat că victima

prezenta leziuni de natură traumatică (escoriații pe fața laterală dreapta și fața

anterioară a gâtului, plagă înțepată față exterioară braț stâng, plagă pe

toracele anterior și două plăgi față dorsală a mâinii stângi) ce s-au produs

prin lovire cu un corp înțepător-tăietor, apucare/comprimare/zgâriere cu

mâinile și pot data din cursul nopții de 12 - 13 februarie 2010.

S-a reținut că

situația de fapt, astfel cum a fost prezentată mai sus, a fost dovedită cu

procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto, declarațiile

părții vătămate B.G., ale martorilor O.C., N.N. și M.P.D., coroborate cu

recunoașterea inculpatului.

Din raportul de

expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că inculpatul A.S. prezintă

diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial dar păstrează

capacitatea de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale.

În drept, prima

instanță a reținut că faptele inculpatului A.S., care în noaptea de 12 - 13

februarie 2010 a pătruns fără drept în curtea și în locuința vecinei sale B.G.,

situată în Municipiul Adjud, jud. Vrancea, cu scopul de a sustrage produse

alimentare, purtând o mască și fiind înarmat cu un briceag, situație în care

i-a aplicat mai multe lovituri victimei în zona gâtului, pieptului și a

brațelor, cauzându-i leziuni de natură traumatică, urmând să suprime viața

acesteia, faptă comisă pentru a săvârși o tâlhărie, întrunesc elementele

constitutive ale tentativei la infracțiunile de tâlhărie, omor deosebit de grav

și violare de domiciliu prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 211 alin. (2)

lit. a), b) și alin. 21 lit. b), c) C. pen., art. 20 C. pen., raportat la art.

174, 176 lit. d) C. pen. și art. 20 C. pen., raportat la art. 192 alin. (1),

(2) C. pen.

Pentru completarea

încadrării juridice cu art. 20 C. pen., raportat la art. 192 alin. (1), (2) C.

pen., prima instanță a avut în vedere că inculpatul A.S., în noaptea de 12 - 13

februarie 2010 a pătruns fără drept în curtea și locuința vecinei sale B.G.

situată în mun. Adjud, cu scopul de a sustrage produse alimentare, fapta de

pătrundere în locuință fiind urmată de o tâlhărie aflată în concurs real.

Pentru încadrarea în

tentativă la omor deosebit de grav, s-a avut în vedere faptul că inculpatul a

pătruns în curtea și locuința părții vătămate B.G. pentru a săvârși o tâlhărie.

De asemenea, pentru

această încadrare pledează obiectul vulnerabil folosit, respectiv briceagul,

zona vitală vizată, respectiv gâtul, pieptul și brațele și numărul loviturilor

aplicate așa cum rezultă din referatul medico-legal depusă la urmărirea penală.

Că intenția

inculpatului a fost să suprime viața părții vătămate rezultă din obiectul

vulnerant folosit precum și zonele vitale afectate, chiar dacă raportul

medico-legal concluzionează că leziunile traumatice nu au pus în primejdie

viața părții vătămate.

Împotriva Sentinței

penale nr. 13 - 28 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea au declarat apel, în

termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul A.S..

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vrancea a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și

netemeinicie, din următoarele motive.

În mod greșit s-a

completat încadrarea juridică și a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă de violare de domiciliu prevăzută de art. 20 raportat

la art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. S-a invocat că instituția completării

juridice nu se regăsește în C. proc. pen. și tentativă la violare de domiciliu

nu este încriminată.

S-a arătat că

potrivit Deciziei XXXI/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

în recurs în interesul legii, în cazul de față, infracțiunea de violare de

domiciliu nu este absorbită în infracțiunea de tâlhărie, situație în care

instanța avea obligația să facă aplicarea art. 334 C. proc. pen. și să schimbe

încadrarea juridică dintr-o singură infracțiune de tâlhărie în două

infracțiuni, respectiv infracțiunea de tâlhărie și infracțiunea de violare de

domiciliu.

Instanța de fond a

omis să facă aplicarea art. 118 lit. b) C. pen. și să dispună confiscarea unui

cuțit tip briceag, unei măști și a unei brichete, bunuri pe care inculpatul

le-a folosit la săvârșirea infracțiunii.

Instanța a omis să

facă aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008 și să dispună prelevarea de probe

biologice de la inculpat, în vederea înscrierii în Sistemul național de date

genetice judiciare.

Ca motiv de

netemeinicie s-a invocat că, față de modul și împrejurările concrete în care

inculpatul a săvârșit faptele și de gradul ridicat de pericol social al

faptelor săvârșite, pedepsele aplicate sunt prea mici.

Inculpatul A.S. a

susținut că a recunoscut și regretat faptele, a săvârșit faptele deoarece se

afla într-un moment dificil și era în stare de ebrietate, situație în care

poate beneficia de circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c)

C. pen., cu consecința aplicării art. 76 C. pen. și coborârea pedepselor sub

minimul special prevăzut de lege.

Prin Decizia penală

nr. 56 din 3 martie 2011 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vrancea împotriva Sentinței penale nr. 13 din 26 ianuarie 2011 pronunțată de

Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 1602/91/2010 și în consecință:

A fost desființată în

parte, respectiv numai în ceea ce privește dispozițiile privind condamnarea

inculpatului A.S. (deținut în Penitenciarul Galați, fiul lui D. și M., născut

în loc. Adjud, jud. Vrancea) pentru cele trei infracțiuni, Sentința penală nr.

13 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare.

Conform dispozițiilor

art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de

inculpatul A.S. dintr-o singură infracțiune de tentativă de tâlhărie prevăzută

de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. 21 lit. b) și

c) C. pen., în două infracțiuni, respectiv infracțiunea de tentativă de

tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a)

și b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen. și infracțiunea de violare

de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. și, în această

încadrare juridică, a condamnat pe inculpat la:

- o pedeapsă de 5 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie prevăzută de

art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

)

lit. b) și c) C. pen.;

- o pedeapsă de 4 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de

art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

A condamnat pe

același inculpat la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite

pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul A.S. să execute pedeapsa

principală cea mai grea de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe o durată 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat în vederea distrugerii un cuțit tip

briceag, o mască și o brichetă, bunuri folosite la săvârșirea infracțiunilor și

aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Vrancea.

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 76/2008 s-a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii de

condamnare, prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea înscrierii

în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A fost respins ca

nefondat apelul declarat de inculpatul A.S. împotriva Sentinței penale nr. 13

din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Vrancea.

Conform art. 383

alin. (1

1

) în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost

menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa principală durata arestării

preventive cu începere de la data de 13 februarie 2010 până la 3 martie 2011.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A.S. la plata sumei de 400

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Suma de 200 RON,

reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel - avocat

D.I., s-a dispus a fi virată în contul Baroului Galați din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de prim control judiciar a apreciat ca fiind corect

reținute situația de fapt și vinovăția inculpatului de către prima instanță.

Cu privire la

încadrarea juridică s-a apreciat că infracțiunea de violare de domiciliu nu

este absorbită în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., fiind vorba de două infracțiuni distincte aflate în concurs real,

instanța trebuia să facă aplicarea art. 334 C. proc. pen.

În ceea ce privește

apelul inculpatului, instanța de apel l-a considerat nefondat, pedeapsa

aplicată fiind just individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., nejustificându-se reținerea circumstanțelor atenuante.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o sub

aspectul greșitei individualizări a pedepsei (caz de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen.), solicitând reducerea cuantumului

pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma motivului invocat și din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., îl consideră

nefondat pentru următoarele considerente:

Din analiza

coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că, în

mod corect, instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la

rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art.

211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. b) și c)

C. pen., art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., art. 20 raportat la art. 174 și

art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a), 34 lit.

b) și art. 35 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte

consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C.

proc. pen., referitor la aprecierea probelor, reținând în mod corect situația

de fapt, constând în aceea că în noaptea de 12 - 13 februarie 2010 inculpatul

A.S. a pătruns fără drept în curtea și în locuința vecinei sale B.G. situată în

municipiul Adjud, cu scopul de a sustrage produse alimentare, purtând o mască

și fiind înarmat cu un briceag, situație în care i-a aplicat mai multe lovituri

victimei în zona gâtului, pieptului și a brațelor, cauzându-i leziuni de natură

traumatică, urmărind să suprime viața acestora, fapta comisă pentru a săvârși o

tâlhărie.

Examinând recursul

inculpatului prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază pedeapsa just individualizată în

raport de prevederile art. 72 C. pen., neimpunându-se reindividualizarea

acesteia.

Faptele inculpatului,

în număr de trei, îndreptate atât împotriva vieții părții vătămate, cât și

bunurilor acesteia, aducând atingere unor valori fundamentale ocrotite de lege,

atrag în numele dreptului inviolabil la viață, la integritate fizică, psihică

și materială a oricărei ființe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorului.

Nu se poate ca,

pentru faptele săvârșite împotriva altor semeni de ai săi și cărora a încercat

să le curme viața răspunderea sa penală să nu fie corespunzătoare încălcărilor

grave aduse ordinii sociale și vieții.

Inculpatul trebuia să

știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi,

care caracterizează comportamentul său în fața societății ca să-și poată

îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și

al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau

neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului

de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât

și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Funcțiile de

constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi

realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama

de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în

sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea

pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la

reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care

este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor

comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o

pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea

dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul

preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să

reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Numai o pedeapsă

justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și

finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen.

român, art. 52 alin. (1), potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni".

Fapta este

neîndoielnic gravă, astfel că în operația complexă a individualizării

tratamentului penal, Înalta Curte va ține seama că acțiunea violentă a

inculpatului a avut drept consecință punerea în primejdie a unei vieți

omenești, împrejurare care coroborată cu modul în care fapta a fost săvârșită

demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin

aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispozițiile art. 1

C. pen., ce prevăd că "legea penală apără persoana, drepturile și libertățile

acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept".

Astfel, susținerile

inculpatului privind reținerea circumstanțelor atenuante sunt nefondate,

instanța nefiind obligată să facă aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen.,

lipsa antecedentelor penale și comportamentul sincer al inculpatului reprezintă

aspecte justificate ale unei conduite conform normelor de conviețuire sociale

și a unei atitudini responsabile în fața actului de justiție.

Față de aceste

considerente, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva Deciziei

penale nr. 56/A din 3 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Conform art. 88 C.

pen. va deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 13

februarie 2010 la 19 mai 2011.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva Deciziei penale nr.

56/A din 3 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată, durata arestării preventive de la 13 februarie 2010 la 19 mai 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 mai 2011.