ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 183/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 183/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 207 din 10

noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1873/91/2011, Tribunalul Vrancea, secția

penală, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de

art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2

1

)

lit.

b) și c) C. pen. în art. 211 alin. (1), alin. (2

1

) lit. a) și b),

alin. (2

2

) lit. b) și c) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen. și a condamnat

pe inculpatul M.A.A. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- tâlhărie prevăzută

de art. 211 alin. (1), alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen. și alin. (2

2

)

lit. b) și c) C. pen. la 12 ani și 8 luni închisoare;

- violare de domiciliu

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. la 8 ani închisoare:

- omor deosebit

de grav prevăzut de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C.

pen. la 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și e) C. pen.

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și e) C. pen.

În temeiul

art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive

cu începere de la 10 noiembrie 2010 până la 17 noiembrie 2010.

Conform art. 7

pct. 1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul

M.A.A., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 109

pct. 4 C. proc. pen., a dispus restituirea bunurilor către P.C., bunuri ce au fost

ridicate în baza procesului-verbal din 19 octombrie 2010, cât și a bunurilor ridicate

din domiciliul inculpatului și al părinților acestuia în baza procesului verbal

din 18 octombrie 2010.

Conform art. 350

C. proc. pen. cu referire la art. 357 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. s-a menținut

măsura obligării de a nu părăsi localitatea până la rămânerea definitivă a prezentei

hotărâri.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 4.000 RON reprezentând despăgubiri materiale și la

suma de 2.500 RON daune morale către partea civilă M.I., precum și la cheltuieli

de judecată.

Pentru dispune

în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr. 2428/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost trimis în

judecată inculpatul M.A.A.. în sinteză, s-a reținut prin actul de sesizare, că în

noaptea de 16 din 17 octombrie 2009, inculpatul M.A.A., a pătruns în domiciliul

numitei M.L. din satul P., cornuna T., jud. Vrancea, împrejurare în care a lovit-o

pe aceasta de mai multe ori cu un cuțit în zona feței, a gâtului și pe corp, cauzându-i

leziuni traumatice ce au dus la decesul acesteia, faptă ce a fost comisă pentru

a săvârși sau ascunde comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, ce a constat în sustragerea

sumei de 1.600 RON din locuința victimei.

Analizând materialul

probator administrat în cursul procesului penal, instanța de fond a reținut următoarea

situație de fapt:

În luna august

2009 numita M.L. a început ample lucrări de renovare a locuinței, angajând în acest

sens pe numitul M.G. (cumnatul fiului său M.I.), care avea o echipă de muncitori

zilieri.

S-a reținut că

M.L., în vârstă de 72 de ani, locuia împreună cu soțul ei M.S. (în prezent decedat)

într-un imobil situat pe raza comunei T., satul P., județul Vrancea.

Datorită unor

leziuni traumatice suferite la nivelul capului (a fost lovit de un cal), de câțiva

ani M.S. era imobilizat la pat și nu era conștient de ceea ce se petrecea în jurul

său, acesta fiind îngrijit de soție, dar și de vecina lor, C.M.G. în calitate de

asistent social.

Începând cu data

de 5 octombrie 2009, echipa de muncitori a lui M.G. a fost compusă numai din inculpatul

M.A.A., P.C., G.M.M., toți având domiciliile în comuna T., județul Vrancea.

Lucrările de renovare

au vizat interiorul locuinței victimei astfel că toți cei din echipă aveau acces

în imobil și au putut cunoaște, în detaliu, configurația imobilului.

În perioada efectuării

lucrărilor, ori de câte ori era nevoie, M.G. a achiziționat materiale de construcție

cu bani primiți de la M.L., victima deținând în locuință sume importante, obținute

din pensie sau din vânzarea recoltei de struguri de pe terenurile proprietatea familiei,

aspecte cunoscute de toți muncitorii, inclusiv de inculpat.

În toamna anului

2009 inculpatul M.A.A. urma cursurile unei școli de șoferi și avea o datorie la

un magazin din comună, astfel că, acesta avea nevoie urgentă de bani. Observând

că M.L. deținea sume importante de bani s-a hotărât să-i sustragă, sens în care

a efectuat și unele acte materiale premergătoare.

Astfel, în seara

zilei de 16 octombrie 2009, în jurul orei 18.00, după terminarea programului de

lucru, la solicitarea șefului de echipă M.G., inculpatul M.A.A. a mers în camera

dinspre drum a locuinței victimei pentru a închide și a asigura fereastra cu geam

tip termopan.

Întrucât era hotărât

să revină la imobilul victimei în noaptea respectivă, inculpatul a închis fereastra

(geamul) încăperii, însă fără a-l asigura prin fixarea siguranțelor unei canate

în toc și răsucirea mânerului la 180° al celei de a doua canate. Practic, cele două

canate ale geamului erau închise dar, fără a fi blocate, putând fi deschise prin

simpla împingere din exterior.

Înainte de a părăsi

domiciliul victimei, inculpatul M.A.A. s-a întors de la poartă în locuință cu acordul

proprietarei sub pretextul că și-a uitat casca de protecție de la motoscuter. în

realitate, autorul a verificat dacă geamul nu era blocat.

În drum spre locuința

sa, inculpatul M.A.A. s-a oprit la magazinul SC P.C. SRL Tîmboiești din satul Slimnic,

unde avea o datorie de aproximativ 510 RON. În acest context, a avut o discuție

cu administratorul unității comerciale, C.L., în urma căreia i-a promis acestuia

că a doua zi îi va aduce, în contul datoriei, suma de 475 RON, deși nu avea de primit

salariul sau alte drepturi bănești într-un interval scurt de timp.

Inculpatul M.A.A.

s-a deplasat apoi la domiciliu, unde se aflau părinții lui și concubina sa numita

P.M.

Ajuns acasă, începând

cu ora 20.00, inculpatul a început să facă mai multe teste specifice examenului

pentru obținerea permisului de conducere, fiind ajutat de concubina sa până în jurul

orelor 22.30-23.00, când aceasta s-a culcat. La scurt timp, M.A.A. s-a îmbrăcat,

luând dintr-o cutie de carton haine curate, spălate, o geacă bleumarin cu inscripțiile

„O." și „N.". Întrucât în noaptea respectivă ploua abundent, inculpatul

a îmbrăcat pe deasupra o pelerină, iar pe cap și-a pus un fes din „PNA", ambele

de culoare neagră. în continuare, inculpatul s-a înarmat cu un briceag, cu mâner

metalic și lamă lungă de aproximativ 15 cm, cuțit aflat în locuință.

După aceste pregătiri,

cu ajutorul motoscuterului, inculpatul s-a deplasat către domiciliul victimei, zgomotul

motorului fiind auzit și de vecinul său C.N.

Pentru a nu fi

recunoscut, inculpatul și-a transformat fesul în cagulă prin desfacerea cusăturilor

la un capăt și prin tăierea materialului în față (folosind acel cuțit pe care-l

acea asupra sa), în zona ochilor și nasului.

Ajungând la domiciliul

victimei, autorul a sărit gardul de la drum, în zona unui pom din grădină, noroiul

de pe talpa încălțămintei (o pereche de adidas) fiind șters pe ramurile tulpinei,

mergând apoi la geamul pe care-l lăsase neasigurat, mai devreme, în acea seară.

Inculpatul M.A.A. a împins o canată și s-a deschis fereastra, situație în care,

escaladând fereastra, a pătruns în prima încăpere a locului victimei (peretele exterior

al casei a fost murdărit de noroi în zona soclului unde autorul s-a sprijinit cu

piciorul).

Cunoscând foarte

bine imobilul, inculpatul a trecut cu ușurință, pe întuneric, peste toate obstacolele

(de exemplu: o ușă interioară era acoperită cu folie lipită pe margine chiar de

către el cu bandă adezivă, pe care a înlăturat-o și a deschis­ei, iar o altă ușă

era scoasă din balamale, blocată cu piese de mobilier, putându-se trece în cealaltă

cameră printr-o fantă îngustă din partea superioară), ajungând în a patra încăpere,

unde bănuia că păstrează banii M.L. În acest loc, a scotocit în sertarele din bufetul

de bucătărie, după care a intrat în „bucătăria de vară", unde, lângă peretele

dinspre est, era patul în care era așezat M.S.

În colțul dinspre

nord-est al acestei încăperi era construit un dormitor, prin separare cu doi pereți,

unde victima obișnuia să doarmă noaptea.

În această „bucătărie

de vară", autorul a căutat inițial, în masa tip dulap, pe care era așezat un

televizor, iar într-unul din cele trei sertare a găsit suma de 1.600 RON.

Datorită zgomotului

produs, inculpatul M.A.A. a fost surprins de victimă și recunoscut, motiv pentru

care, inițial, a încercat să o imobilizeze și, nereușind, a atacat-o cu violență,

lovind-o de mai multe ori cu acel cuțit tip briceag ce-l avea la el, atât în zona

feței, cât și la nivelul gâtului, pieptului și mâinilor, cauzându-i multiple plăgi

tăiat-înjunghiat, care au dus la decesul victimei și în aceste împrejurări a sustras

și suma de 1.600 RON.

În acest sens

pledează urmele de comprimare, adică de ținere, leziunile de la mâini, cât și plăgile

de tăiat-înjunghiate de la nivelul gâtului, pieptului.

Precipitat de

întâlnirea cu victima și de faptele comise, inculpatul a părăsit în fugă domiciliul

celor doi soți, ieșind în curte direct pe ușa exterioară a „bucătăriei de vară"

și în drum spre poartă s-a urcat pe motoscuter și a plecat spre domiciliul său.

Pentru a nu fi

recunoscut, inculpatul a plecat în viteză cu motoreta ignorând faptul că afară ploua

abundent iar pe traseu erau porțiuni de drum accidentat, aspecte ce au fost de natură

să cauzeze avarii motoscuterului (ruperea cadrului și defectarea sistemului electric

de pornire).

Ajuns acasă, inculpatul

M.A.A. a spălat cuțitul folosit pentru agresiune și mâinile murdare de sânge, folosind

și săpun, apa reziduală a lăsat-o în balia din camera sa.

În acea dimineață,

17 septembrie 2009, în jurul orei 03.00, când P.M., concubina lui, s-a trezit pentru

a lua un medicament, inculpatul M.A.A. se afla în acel loc, simulând că a învățat

toată noaptea (efort ce nu-l poate justifica) și că nu a părăsit locuința părinților,

cu toate că a doua zi, devreme, ar fi trebuit să meargă la lucru la imobilul victimei.

În acea dimineață,

la insistențele concubinei, inculpatul s-a trezit destul de greu și în loc să se

pregătească pentru a pleca la lucru, a început să repare la motoscuter, motivând

față de cei din familie și față de M.G. (patronul de construcție) că lipsa de la

programul de lucru s-a datorat defecțiunilor acestui mijloc de locomoție.

Mai târziu, în

jurul orelor 08.00-09.00, M.L. a fost găsită decedată în locuința proprie de M.G.,

C.F. și B.L.

În opinia instanței

de fond, faptele s-au petrecut așa cum au fost expuse și rezultă din următoarele

împrejurări:

Autorul cunoștea

foarte bine atât locuința victimei, cât și pe cei doi soți, având în vedere următoarele

argumente: inculpatul avea cunoștință despre configurația construcției, de modul

de acces în interior, dar mai ales de faptul că geamul de la stradă deși era închis,

nu era asigurat.

Faptul că știa

de acel geam, rezultă din urmele de încălțăminte găsite la fața locului. Cu ocazia

cercetării, au fost evidențiate două urme de încălțăminte în grădina de la drum,

pe solul moale, umed, orientate ca direcție de deplasare doar spre geam, ceea ce

rezultă că, autorul nu a ezitat.

De asemenea, autorul

avea știință despre faptul că imobilul era ocupat de două persoane în vârstă, inofensive,

aproape fără posibilități de apărare, aspect ce rezultă din modul cum s-a deplasat

în interiorul imobilului, în sensul că s-a deplasat direct, fără nici o reținere,

până la încăperile unde se aflau M.S. și M.L.

Un alt element

ce a fost avut în vedere, a fost faptul că autorul avea cunoștință că victima deținea

sume importante de bani. Deseori, la solicitarea șefului de echipă M.G., victima

îi dădea acestuia diferite sume de bani pentru a procura materiale de construcții

și, nu de puține ori, inculpatul era de față (declarația martorului M.G.).

S-a reținut că

agresorul cunoștea faptul că M.S. era bolnav psihic și imobilizat, întrucât a acționat

lângă acesta, ignorându-l pe motiv că nefiind conștient nu poate interveni, nici

în apărarea soției și nici nu putea da informații într-o eventuală anchetă.

Faptul că în noaptea

de 16 din 17 octombrie 2009 inculpatul M.A.A. a plecat de la domiciliul său din

satul T. și s-a deplasat la domiciliul victimei din satul P. pe o distanță de 6-7

km, rezultă în special din declarația concubinei sale P.M., coroborată cu declarația

vecinului său C.N.

Astfel, P.M. a

declarat că în noaptea de 16 octombrie 2009, în jurul orei 22.40, a adormit, inculpatul

rămânând treaz în aceeași cameră, sub pretextul că învață pentru examenul de permis

de conducere.

În noaptea respectivă,

în jurul orei 03.00, când acesta s-a trezit pentru a-și lua un medicament, l-a găsit

pe M.A.A. treaz, fapt ce i s-a părut neobișnuit pentru că, până în noaptea respectivă,

concubinul său nu a manifestat o asemenea stăruință de a învăța, dar și faptul că,

în fiecare zi, la ora 07.00 trebuia să se întâlnească cu ceilalți colegi de muncă,

la domiciliul lui M.G., pentru a se deplasa la punctul de lucru, care, în ziua respectivă,

era chiar la imobilul victimei.

O altă afirmație

pe care o face concubina în declarația sa, și care întărește convingerea că M.A.A.

este autorul faptelor, este cea care se referă la geaca de culoare bleumarin.

Astfel, P.M. a

susținut în mod constant, atât la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării

judecătorești, că în dimineața zilei de 17 octombrie 2009, a observat o geacă bleumarin,

pe care anterior o pusese într-o cutie, după ce o spălase și o uscase, era în hol,

udă și murdară de noroi, ceea ce duce la o singură concluzie și anume că inculpatul

o folosise în noaptea respectivă.

A mai arătat că,

în zilele anterioare comiterii faptelor, M.A.A. nu a folosit geaca, fapt confirmat

și de șeful său M.G.

Un alt aspect

relatat de concubină în declarația sa, se referă la starea tehnică a motoscuterului.

Faptul că a doua

zi inculpatul trebuia să repare acel motoscuter, în condițiile în care, cu o seară

înainte, era în stare bună de funcționare, reprezintă un alt element care conduce

la concluzia de folosire a acestuia de inculpat în noaptea respectivă, iar ruperea

cadrului explică faptul că plecarea de la fața locului s-a făcut în mod precipitat,

în fugă, pe un drum cu porțiuni accidentate, traseu ce corespunde cu cel dintre

domiciliul său și locuința victimei.

Tot în dimineața

zilei de 17 octombrie 2009, conform susținerilor sale, P.M. a sesizat că o balie

de culoare roșie, pe care o folosise seara și pe care o golise, a găsit-o cu apă

și spumă de săpun în ea. Această afirmație indică faptul că în acea noapte, inculpatul

a fost nevoit să se spele, cel mai probabil de sânge.

În dimineața zilei

de 18 octombrie 2009, P.M. a mai observat că fesul de culoare neagră din PNA, pa

care-l purta frecvent autorul era descusut și tăiat sub forma unei capule.

Acest fes fusese

spălat cu câteva zile înainte de P.M., moment în care nu era descusut și tăiat,

în starea în care se găsea în dimineața de 18 octombrie 2009.

În ziua de 19

octombrie 2009, la imobilul inculpatului M.A.A. s-a efectuat o percheziție domiciliară,

împrejurare în care s-a constatat că din locuința sa lipseau un cuțit tip briceag

cu mâner metalic, o pereche de adidas și o pelerină, ambele de culoare neagră, pe

care autorul Ie-a purtat în acea perioadă.

Inculpatul M.A.A.

aflase anterior că la locul faptei s-au găsit urmele de încălțăminte ale autorului,

fără a cunoaște că acestea nu au putut fi prelevate deoarece erau constituite din

noroi rămas de pe talpă pe ramurile unui pom de pe lângă gard, iar ploaia le afectase.

Dispariția cuțitului

și a perechii de adidas din imobilul inculpatului nu a putut fi explicat de acesta,

nici organelor de urmărire penală și nici la cercetarea judecătorească.

De această dispariție

au fost surprinși și părinții lui.

Nu lipsit de importanță

este faptul că la data de 15 ianuarie 2010 P.M. a plecat în Grecia, pentru a munci,

iar în seara de 3 ianuarie 2011, fiind contactată telefonic, aceasta a relatat că,

după omorul comis asupra victimei M.L., a purtat în mai multe rânduri discuții cu

M.A.A., iar într-una din discuții concubinul său a afirmat că a aruncat adidașii

pe care i-a purtat în acel moment în WC-ul locuinței sale, aspecte consemnate într-un

proces-verbal.

La momentul comiterii

faptelor inculpatul și-a luat o serie de măsuri de precauție.

În acest sens,

fesul de culoare neagră, și l-a transformat în cagulă ca să nu fie recunoscut și

ca să nu lase urme la locul faptei a purtat mănuși.

Cu toate acestea

au fost identificate urme cu profilul său genetic, pe puloverul purtat de victimă.

Astfel, profilul

genetic al numitului M.A.A., probă notată în cadrul raportului de constatare tehnico-științifică,

este regăsit în cantitate minoritară în cadrul acestui amestec, fapt ce a dus la

concluzia că „numitul M.A.A., nu poate fi exclus ca fiind contribuitor la crearea

acestei microurme biologice".

De asemenea, în

raportul de constatare medico-legală la pct. II intitulat „constatării la autopsie-examen

extern", la pct. 8 se menționează că pe față laterală al brațului stâng al

victimei au fost identificate echimoze.

Așadar, s-a reținut

că aceste leziuni, care s-au produs prin prinderea energică a victimei de brațul

stâng, au corespondent în zona puloverului unde s-a identificat microurmă ce conține

în cantitate minoritară profilul genetic al inculpatului M.A.A., ceea ce rezultă,

așa cum s-a arătat anterior, că inculpatul fiind surprins de victimă, inițial a

imobilizat-o, ca ulterior să o atace violent cu acel briceag dispărut de la domiciliul

său.

Faptul că autorul

a sustras suma de 1.600 RON, rezultă din declarația lui M.N., care a relatat că

în seara de 15 octombrie 2009 a discutat la telefon cu mama sa, M.L. și a aflat

că mai avea în locuință această sumă de bani, care nu au mai fost găsiți cu ocazia

cercetării locului și nici ulterior.

Un ultim element,

și nu lipsit de importanță, și pe care instanța l-a avut vedere, a fost faptul că

în toate declarațiile date la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească,

inculpatul nu amintește de vizita făcută la un magazin alimentar în seara zilei

de 16 octombrie 2009, unde avea o datorie de 510 RON și unde a purtat o discuție

cu martorul C.L., patronul magazinului respectiv.

În mod vădit inculpatul

a omis a face o asemenea precizare, pentru că, fiind inclus în cercul de bănuiți,

să nu se concluzioneze, ca motivare a faptelor sale, sustragerea banilor de la victimă

pentru achitarea datoriei.

În afară de aceasta,

s-au avut în vedere și o serie de aspecte relatate de inculpat care nu sunt confirmate

de martorii audiați în cauză.

De exemplu: M.A.A.

în declarație (dosar de urmărire penală) susține: constatând o defecțiune la sistemul

electric și-a dat seama că nu o poate remedia și atunci l-a sunat pe patron spunându-i

„că nu pot să mă deplasez la serviciu", discuție purtată la ora 07.10 cu ocazia

primului apel telefonic.

Patronul-martorul

M.G. nu confirmă că în discuția purtată, inculpatul ar fi făcut o astfel de susținere.

Astfel în declarația

sa (dosar urmărire penală), M.G., referindu-se la discuție purtată cu inculpatul,

cu ocazia convorbirii telefonice de la ora 07.10 arată: acesta mi-a spus „că s-a

trezit târziu și-n scurt timp va veni la muncă".

Același martor

a precizat că inculpatul se deplasa cu motoreta la domiciliul său, unde se prezentau

și ceilalți muncitori și împreună, cu autoturismul, mergeau la punctul de lucru.

Venirea inculpatului

în ziua de 16 octombrie 2009 direct la punctul de lucru cu motoreta l-a surprins

atât pe M.G., cât și pe ceilalți muncitori, pentru ei fiind ceva neobișnuit.

Faptul că inculpatul,

din proprie inițiativă, s-a „deplasat" la fereastră pentru a o închide, întoarcerea

acestuia de la poartă în cameră sub pretextul că și-a uitat casca, omisiunea de

a menționa, în declarațiile date, vizita la magazin unde avea o datorie, și angajamentul

luat față de administratorul societății respective că a doua zi va achita suma de

475 RON din 510 RON, concluziile raportului Institutului de Criminalistică, a raportului

de constatare medico-legală, urmele de pași ce au fost evidențiate de la gard, direct

la fereastra ce trebuia a fi asigurată de M.A.A., faptul că, la două zile de la

comiterea faptei, cu ocazia percheziției, nu s-au găsit la domiciliul inculpatului

un cuțit tip briceag, o pereche de adidași și o pelerină, fesul transformat în cagulă,

geaca de culoare bleumarin udă și apa din balie găsita a doua zi, faptul că susținerile

sale din declarație nu au fost confirmate și de ceilalți martori (patron, colegi

de muncă), dar și contradicțiile din propriile declarații, și, nu în ultimul rând,

schimbarea de comportament sesizat atât de concubină, cât și de părinții săi, toate

acestea duc la concluzia că M.A.A. este autorul faptelor din noaptea de 16 din

17 octombrie 2009.

La încadrarea

juridică a faptelor, așa cum au fost reținute în sarcina inculpatului M.A.A. s-a

avut în vedere și decizia nr. 31/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

ca urmare a recursului în interesul legii declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, motiv pentru care, în temeiul art. 334 C.

proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică, inculpatul fiind condamnat pentru infracțiunile

de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și lit. b) și

alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., violare de domiciliu prevăzut de

art. 192 alin. (2) C. pen., omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 alin.

(1), art. 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b), întrucât faptele au fost săvârșite înainte de a fi condamnat

definitiv pentru vreuna din ele.

La alegerea pedepsei,

precum și la individualizarea cuantumului acestora, instanța de fond, conform

art. 72 C. pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite,

determinat atât de modul și împrejurările în care au fost comise, de urmările produse,

dar și de importanța valorilor sociale afectate. De asemenea s-a avut în vedere

și datele personale ale inculpatului M.A.A., respectiv, că este tânăr și nu are

antecedente penale. Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a apreciat

că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, dar cu executare

în penitenciar, asigură realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.

În temeiul

art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive,

începând cu data de 10 noiembrie 2010, până la 17 noiembrie 2010.

Conform art. 7

pct. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul

M.A.A., după rămânerea definitivă a hotărârii.

Întrucât s-a apreciat

că obiectele ridicate cu ocazia perchezițiilor efectuate la P.C., cât și la domiciliul

inculpatului și al părinților, nu au nici o legătură cu faptele pentru care inculpatul

M.A.A. a fost condamnat, în baza art. 109 pct. 4 C. proc. pen., au fost restituite

persoanelor cărora le aparțin.

Cu privire la

starea de arest, au fost reținute și următoarele aspecte:

- prin încheierea

din 10 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 4961/91/2010, Tribunalul Vrancea

în baza art. 149

1

C. proc. pen. a dispus arestarea preventivă a inculpatului

M.A.A. pentru o perioadă de 30 zile, respectiv până la 9 decembrie 2010, fiind incidente

art. 136, art. 148 lit. f) și art. 149 C. proc. pen.

- împotriva acestei

hotărâri, inculpatul M.A.A. a declarat recurs, iar prin încheierea din 17

noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul 4961/91/2010 Curtea de Apel Galați a casat

încheierea din 10 noiembrie 2010 a Tribunalului Vrancea și a dispus față de inculpat

măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură ce a fost prelungită

de procuror până la sesizarea instanței.

Sub aspectul laturii

civile, instanța de fond a reținut următoarele:

Părțile vătămate

M.I. și M.N. s-au constituit părți civile cu sumele de câte 10.000 RON, daune materiale

și de câte 5.000 lei daune morale. Din declarațiile martorilor, M.F., T.S. rezultă

că părțile civile s-au ocupat de înmormântarea victimei, cât și de pomenile ulterioare

suportând toate cheltuielile ocazionate de aceste evenimente. În aceste împrejurări,

cererea acestora privind plata despăgubirilor materiale a fost apreciată ca fiind

întemeiată, astfel ca, inculpatul a fost obligat și la plata despăgubirilor materiale

către părțile civile M.I. și M.N. În ceea ce privește cererea de despăgubire pentru

daunele morale instanța de fond a apreciat-o ca întemeiată, având în vedere că decesul

mamei, ca urmare a faptelor comise de inculpat, a produs o suferință psihică, deci

un prejudiciu personal nepatrimonial, ce se impune a fi compensat prin daune morale

potrivit legii civile.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, a declarat apel inculpatul M.A.A. criticând-o ca fiind nelegală,

solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire

la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Apelantul a arătat, în sinteză, că nu sunt probe

care să-l incrimineze și că cele reținute de instanța de judecată nu sunt suficiente

pentru a-l indica pe el ca autor al faptelor.

Prin decizia penală

nr. 142 A din 13 iunie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală, în complet de

divergență, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.A.A.

Împotriva ambelor

hotărâri, inculpatul M.A.A. a declarat recurs, motivele și cazurile de casare fiind

menționate în înscrisul depus la dosar, precum și în încheierea de dezbateri și

amânarea pronunțării deciziei.

În motivele scrise

de recurs, în sinteză, s-au menționat o serie de critici cu privire la modul de

evaluare și coroborare a probelor, la neexaminarea și nemotivarea corespunzătoare

a înlăturării tuturor apărărilor inculpatului, la probele pe baza cărora s-a stabilit

autorul faptei, toate acestea, în opinia apărării, justificând concluzia nevinovăției

inculpatului; un alt argument invocat a fost și cel referitor la „lipsa unanimității

de opinie a membrilor completului de judecată de la instanța de apel". De asemenea,

se constată că, în apel, s-a invocat încheierea din data de 17 noiembrie 2010 a

Curții de Apel Galați prin care completul de 3 judecători a admis recursul inculpatului

împotriva încheierii de arestare preventivă, făcând trimitere la motivarea încheierii

din recurs în care apărarea susține că s-a menționat că „în speță probele aflate

la dosarul cauzei nu vin să susțină acuzațiile aduse inculpatului astfel încât să

formeze convingerea Curții că măsura arestării preventive luată de prima instanță

este întemeiată ....".

Recursul inculpatului

va fi admis pentru motivele ce se vor arăta:

Stabilirea situației

de fapt este, în principiu, atributul instanțelor competente să devolueze cauza

în fapt și în drept, respectiv, instanța de fond și instanța de apel, în cazul ambelor

fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta și completa stabilire

a faptelor. Prin excepție, examinarea situației de fapt poate reveni instanței de

recurs numai în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având

drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Întrucât declarația

de apel a inculpatului nu a limitat, în nici un fel, caracterul devolutiv integral

al căii de atac, instanța de apel avea dreptul și obligația examinării integrale

a cauzei penale, în drept și în fapt.

Este adevărat

că potrivit art. 378 alin. (2) C. proc. pen. instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor administrate în fața primei instanțe, ceea ce relevă concluzia că nu este

obligată să readministreze probele de la fond, cu excepția obligativității ascultării

inculpatului [în situațiile prevăzute de art. 378 alin. (2) C. proc. pen.]. Totuși,

potrivit art. 378 alin. (1) C. proc. pen., instanța de apel verifică hotărârea atacată

pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror probe

noi, administrate în fața instanței de apel.

În motivele de

apel ale inculpatului, expuse pe cele 8 pagini ale înscrisului depus la dosar, sunt

arătate apărările invocate de-a lungul procesului penal, dar sunt examinate critic

și toate probele care, în opinia acuzării și, respectiv, a instanței de fond, dovedesc

vinovăția inculpatului. în esență, apărarea a susținut că nu sunt probe certe, directe,

care să dovedească vinovăția inculpatului, ci numai probe indirecte care, și acestea,

nu ar fi fost temeinic examinate și coroborate de instanța de fond și de asemenea,

că au fost examinate toate apărările acestuia.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului de apel, rezultă următoarele:

Prin aplicarea

principiului repartizării aleatorii, cauza a avut ca prim termen de judecată data

de 27 ianuarie 2012.

Ulterior, cauza

a fost amânată la termenele din 27 februarie 2012, 28 martie 2012, și 27

aprilie 2012.

La termenul din

27 aprilie 2012 au avut loc dezbaterile, pronunțarea deciziei fiind amânată la data

8 mai 2012 și, apoi, la 10 mai 2012.

La data de 10

mai 2012, cauza a fost repusă pe rol „în vederea judecării cauzei în complet de

divergență".

În urma repunerii

pe rol a cauzei, s-a stabilit termenul din 28 mai 2012, când au avut loc dezbaterile,

pronunțarea deciziei fiind amânată la data de 13 iunie 2012 când, în complet de

divergență, a fost pronunțată decizia penală nr. 142 A din 13 iunie 2012.

De asemenea, se

mai constată următoarele:

Referitor la compunerea

completului de judecată de la cele 4 termene de judecată (27 ianuarie 2012, 27

februarie 2012, 28 martie 2012 și 27 aprilie 2012) se constată că membrii completului

de judecată căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza penală (27 ianuarie 2012) au

fost aceeași numai la primul termen (27 ianuarie 2012) și la ultimul termen (27

aprilie 2012).

Potrivit art.

292 alin. (2) C. proc. pen. „Completul de judecată trebuie să rămână același în

tot cursul judecării cauzei. Când aceasta nu este posibil, completul se poate schimba

până la începerea dezbaterilor". De asemenea, conform art. 11 din Legea

nr. 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară „Activitatea de judecată

se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și

continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la

judecată din motive obiective".

La dosar sunt

depuse înscrisuri care atestă că nu a fost posibil ca judecata, la toate termenele,

să fie realizată de completul în compunerea inițială, complet desemnat prin repartizarea

aleatorie a cauzelor.

Însă, examinarea

încheierilor de ședință relevă o particularitate ce decurge din chiar dispozițiile

inserate în aceste hotărâri judecătorești, după cum urmează:

- prin încheierea

din 27 ianuarie 2012, completul investit prin repartizarea aleatorie a cauzei 3

amânat judecarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului ales,

dar și pentru atașarea CD-urilor care conțin „înregistrări ale convorbirilor telefonice,

fotografii și un film judiciar, activități efectuate cu ocazia cercetării la fața

locului din data de 17 octombrie 2009"; examinarea încheierii sugerează că

instanța, din oficiu, a apreciat necesară atașarea acestor CD-uri;

- prin încheierea

din data de 27 februarie 2012, în complet fiind numai unul din cei doi judecători

care erau membrii completului investit cu judecarea cauzei, s-a constatat că au

fost depuse CD-urile solicitate, s-a luat act că apelantul inculpat nu dorește să

dea declarații în apel iar instanța, din oficiu, a pus în discuție „reaudierea martorilor

din acte ...P.C., G.M.M., C.L. și P.M.". Cauza a fost amânată „având în vedere

că ... pentru acest termen completul A 2 nu este legal constituit și pentru legala

constituire a acestuia față de complexitatea dosarului", dar și „în vederea

audierii CD-ului care conține interceptările telefonice", menționându-se expres

că se „prorogă discuția cu privire la necesitatea reaudierii martorilor din acte";

- prin încheierea

din 28 martie 2012, în complet fiind numai unul dintre cei doi judecători investiți

inițial cu judecarea cauzei, însă altul decât cel de la termenul anterior și, respectiv,

al doilea judecător era altul decât cel de la termenul anterior, s-a menționat că

se renunță la ascultarea martorilor arătați anterior deoarece „Curtea apreciază

că din actele dosarului rezultă că martorii au dat declarații clare în cauză și

având în vedere că atât acuzarea, cât și apărarea au apreciat că nu mai este necesară

reaudierea acestora ...". Cauza a fost amânată „pentru constituirea legală

a completului de judecată și în vederea audierii CD-ului care conține interceptările

telefonice..."

- în sfârșit,

la termenul din 27 aprilie 2012, completul a fost constituit din cei doi judecători

care au format completul investit prin repartizarea aleatorie a cauzei penale. S-a

luat act că inculpatul nu dorește să fie audiat în apel și s-a menționat că „s-a

procedat la audierea DVD-ului privind înregistrările unor convorbiri telefonice

...". S-a dispus trecerea la dezbateri, instanța a rămas în pronunțare, însă,

întrucât cei doi judecători au avut opinii diferite cu privire la soluția ce urma

a fi dispusă, cauza a fost repusă pe rol pentru judecare în complet de divergență.

Se constată astfel

că, deși chiar instanța a menționat în cele două încheieri necesitatea legalei constituiri

a completului A 2, în acele ședințe au fost soluționate aspecte importante ale judecării

cauzei în apel (dispunerea, din oficiu, a reaudierii unor martori, apoi renunțarea

la reaudierea respectivilor martori), aspecte ce pot fi apreciate ca importante

având în vedere că însăși instanța a statuat cu privire la „complexitatea dosarului".

Dispunerea reaudierii unor martori a avut loc din oficiu (27 februarie 2012), când

s-a constatat „complexitatea dosarului", la acel termen atât acuzarea, cât

și apărarea punând concluzii în sensul că nu se impune reaudierea; revenirea asupra

dispoziției de reaudiere a martorilor (28 martie 2012) a avut loc cu motivarea că

nici acuzarea, și nici apărarea nu insistă în acest sens, adică aceeași poziție

procesuală exprimată la termenul anterior.

Așa cum s-a arătat,

dispozițiile legale permit schimbarea componenței completului de judecată, ceea

ce s-a făcut în prezenta cauză, la dosar existând înscrisuri care atestă situațiile

care au impus aceste modificări, cât și modul în care a intrat celălalt judecător

în compunerea completului, însă, în raport cu mențiunile inserate în încheierile

de ședință, chiar de către instanță la termenele arătate, cu privire la „legala

constituire a completului de judecată", se poate concluziona că soluționarea

în modul arătat a unor aspecte privind judecarea cauzei în apel este de natură a

afecta conținutul „dreptului la un proces echitabil". Soluționarea apelului

în complet de divergență (aspect la care recurentul inculpat a făcut referire în

motivele de recurs, pct. 6) poate fi de natură a sugera rezonabilitatea constatării

inițiale a completului de judecată privind „complexitatea dosarului" (încheierea

din 27 februarie 2012), aspect care impune nu numai necesitatea examinării eventualei

reaudieri a unor martori (astfel cum, de altfel, a apreciat instanța la unul dintre

termene) sau necesității administrării unor probe noi, chiar și din oficiu, dar

și obligația analizei riguroase, pe de o parte, a tuturor probelor administrate,

iar pe de altă parte a tuturor apărărilor inculpatului, toate aceste aspecte de

natură probatorie și juridică urmând a fi arătate în partea expozitivă a deciziei,

numai în acest fel inculpatul fiind convins că apărările lui au fost cu adevărat

examinate, iar instanța ierarhic superioară având posibilitatea reală de a controla

judiciar hotărârea judecătorească. De altfel, potrivit art. 378 alin. (3) C.

proc. pen., instanța de apel „este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

de apel invocate".

Constatând preocuparea

instanței de apel pentru depunerea la dosar a CD/DVD-urilor care conțin „înregistrări

ale convorbirilor telefonice, fotografii și un film judiciar, activități efectuate

cu ocazia cercetării la fața locului din data de 17 octombrie 2009" instanța

de apel, în vederea verificării tuturor apărărilor inculpatului, va examina necesitatea

ascultării/vizionării înregistrărilor respective și, în final, va aprecia asupra

relevanței probatorii a acestor mijloace de probă. Deși instanța de apel a menționat

că s-a procedat la audierea DVD-ului care conține înregistrările unor convorbiri

telefonice, nu s-a arătat care a fost conținutul acestora, persoanele ale căror

convorbiri au fost interceptate și care este relevanța probatorie a înregistrărilor

respective. Acest lucru se impunea mai ales că la dosarul de urmărire penală este

redată doar o convorbire telefonică (din 29 decembrie 2009). Conținutul acestui

înscris sugerează și examinarea de către instanța de apel a necesității reaudierii

cel puțin a martorului P.C., astfel cum reiese din încheierea de ședință din 27

februarie 2012, acesta fiind primul din lista de martori ce se intenționa a fi reaudiați

în apel.

De asemenea, instanța

de apel va examina necesitatea reaudierii tuturor martorilor ascultați la instanța

de fond, în măsura în care apreciază că între declarațiile date la urmărirea penală

și cele date la instanța de fond există contraziceri sau că la instanța de fond

ascultarea lor a fost făcută incomplet.

Având în vedere

cele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2

lit. c) din C. proc. pen., precum cu cele ale art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte va admite recursul inculpatului, va casa decizia atacată și va dispune

rejudecarea cauzei de instanța de apel, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea

recursului urmând a rămâne în sarcina statului.

În vederea rejudecării

cauzei, instanța de apel poate dispune reaudierea martorilor ascultați la instanța

de fond, precum și administrarea oricărei probe noi, în vederea stabilirii complete

a situației de fapt și verificării tuturor apărărilor inculpatului, acesta urmând

să fie audiat pentru a oferi explicații suplimentare în măsura în care solicită

ori consimte să fie ascultat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul M.A.A. împotriva deciziei penale nr. 142/A din 13 iunie 2012

a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia

penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului, din care onorariul parțial al apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi, 21 ianuarie 2013.