ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 183/2013

Deliberând asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 207 din 10 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1873/91/2011, Tribunalul Vrancea, secția penală, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen. în art. 211 alin. (1), alin. (2 1 ) lit. a) și b), alin. (2 2 ) lit. b) și c) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen. și a condamnat pe inculpatul M.A.A. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen. și alin. (2 2 ) lit. b) și c) C. pen. la 12 ani și 8 luni închisoare; - violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

la 8 ani închisoare: - omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen. la 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și e) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 10 noiembrie 2010 până la 17 noiembrie 2010. Conform art. 7 pct. 1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul M.A.A., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 109 pct. 4 C. proc. pen., a dispus restituirea bunurilor către P.C., bunuri ce au fost ridicate în baza procesului-verbal din 19 octombrie 2010, cât și a bunurilor ridicate din domiciliul inculpatului și al părinților acestuia în baza procesului verbal din 18 octombrie 2010. Conform art. 350 C. proc. pen. cu referire la art. 357 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 RON reprezentând despăgubiri materiale și la suma de 2.500 RON daune morale către partea civilă M.I., precum și la cheltuieli de judecată. Pentru dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 2428/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost trimis în judecată inculpatul M.A.A..

în sinteză, s-a reținut prin actul de sesizare, că în noaptea de 16 din 17 octombrie 2009, inculpatul M.A.A., a pătruns în domiciliul numitei M.L. din satul P., cornuna T., jud. Vrancea, împrejurare în care a lovit-o pe aceasta de mai multe ori cu un cuțit în zona feței, a gâtului și pe corp, cauzându-i leziuni traumatice ce au dus la decesul acesteia, faptă ce a fost comisă pentru a săvârși sau ascunde comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, ce a constat în sustragerea sumei de 1.600 RON din locuința victimei. Analizând materialul probator administrat în cursul procesului penal, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În luna august 2009 numita M.L. a început ample lucrări de renovare a locuinței, angajând în acest sens pe numitul M.G.

(cumnatul fiului său M.I.), care avea o echipă de muncitori zilieri. S-a reținut că M.L., în vârstă de 72 de ani, locuia împreună cu soțul ei M.S. (în prezent decedat) într-un imobil situat pe raza comunei T., satul P., județul Vrancea. Datorită unor leziuni traumatice suferite la nivelul capului (a fost lovit de un cal), de câțiva ani M.S. era imobilizat la pat și nu era conștient de ceea ce se petrecea în jurul său, acesta fiind îngrijit de soție, dar și de vecina lor, C.M.G. în calitate de asistent social. Începând cu data de 5 octombrie 2009, echipa de muncitori a lui M.G. a fost compusă numai din inculpatul M.A.A., P.C., G.M.M., toți având domiciliile în comuna T., județul Vrancea. Lucrările de renovare au vizat interiorul locuinței victimei astfel că toți cei din echipă aveau acces în imobil și au putut cunoaște, în detaliu, configurația imobilului.

În perioada efectuării lucrărilor, ori de câte ori era nevoie, M.G. a achiziționat materiale de construcție cu bani primiți de la M.L., victima deținând în locuință sume importante, obținute din pensie sau din vânzarea recoltei de struguri de pe terenurile proprietatea familiei, aspecte cunoscute de toți muncitorii, inclusiv de inculpat. În toamna anului 2009 inculpatul M.A.A. urma cursurile unei școli de șoferi și avea o datorie la un magazin din comună, astfel că, acesta avea nevoie urgentă de bani. Observând că M.L. deținea sume importante de bani s-a hotărât să-i sustragă, sens în care a efectuat și unele acte materiale premergătoare. Astfel, în seara zilei de 16 octombrie 2009, în jurul orei 18.00, după terminarea programului de lucru, la solicitarea șefului de echipă M.G., inculpatul M.A.A.

a mers în camera dinspre drum a locuinței victimei pentru a închide și a asigura fereastra cu geam tip termopan. Întrucât era hotărât să revină la imobilul victimei în noaptea respectivă, inculpatul a închis fereastra (geamul) încăperii, însă fără a-l asigura prin fixarea siguranțelor unei canate în toc și răsucirea mânerului la 180° al celei de a doua canate. Practic, cele două canate ale geamului erau închise dar, fără a fi blocate, putând fi deschise prin simpla împingere din exterior. Înainte de a părăsi domiciliul victimei, inculpatul M.A.A. s-a întors de la poartă în locuință cu acordul proprietarei sub pretextul că și-a uitat casca de protecție de la motoscuter. în realitate, autorul a verificat dacă geamul nu era blocat.

În drum spre locuința sa, inculpatul M.A.A. s-a oprit la magazinul SC P.C. SRL Tîmboiești din satul Slimnic, unde avea o datorie de aproximativ 510 RON. În acest context, a avut o discuție cu administratorul unității comerciale, C.L., în urma căreia i-a promis acestuia că a doua zi îi va aduce, în contul datoriei, suma de 475 RON, deși nu avea de primit salariul sau alte drepturi bănești într-un interval scurt de timp. Inculpatul M.A.A. s-a deplasat apoi la domiciliu, unde se aflau părinții lui și concubina sa numita P.M. Ajuns acasă, începând cu ora 20.00, inculpatul a început să facă mai multe teste specifice examenului pentru obținerea permisului de conducere, fiind ajutat de concubina sa până în jurul orelor 22.30-23.00, când aceasta s-a culcat.

La scurt timp, M.A.A. s-a îmbrăcat, luând dintr-o cutie de carton haine curate, spălate, o geacă bleumarin cu inscripțiile „O." și „N.". Întrucât în noaptea respectivă ploua abundent, inculpatul a îmbrăcat pe deasupra o pelerină, iar pe cap și-a pus un fes din „PNA", ambele de culoare neagră. în continuare, inculpatul s-a înarmat cu un briceag, cu mâner metalic și lamă lungă de aproximativ 15 cm, cuțit aflat în locuință. După aceste pregătiri, cu ajutorul motoscuterului, inculpatul s-a deplasat către domiciliul victimei, zgomotul motorului fiind auzit și de vecinul său C.N. Pentru a nu fi recunoscut, inculpatul și-a transformat fesul în cagulă prin desfacerea cusăturilor la un capăt și prin tăierea materialului în față (folosind acel cuțit pe care-l acea asupra sa), în zona ochilor și nasului.

Ajungând la domiciliul victimei, autorul a sărit gardul de la drum, în zona unui pom din grădină, noroiul de pe talpa încălțămintei (o pereche de adidas) fiind șters pe ramurile tulpinei, mergând apoi la geamul pe care-l lăsase neasigurat, mai devreme, în acea seară. Inculpatul M.A.A. a împins o canată și s-a deschis fereastra, situație în care, escaladând fereastra, a pătruns în prima încăpere a locului victimei (peretele exterior al casei a fost murdărit de noroi în zona soclului unde autorul s-a sprijinit cu piciorul).

Cunoscând foarte bine imobilul, inculpatul a trecut cu ușurință, pe întuneric, peste toate obstacolele (de exemplu: o ușă interioară era acoperită cu folie lipită pe margine chiar de către el cu bandă adezivă, pe care a înlăturat-o și a deschis­ei, iar o altă ușă era scoasă din balamale, blocată cu piese de mobilier, putându-se trece în cealaltă cameră printr-o fantă îngustă din partea superioară), ajungând în a patra încăpere, unde bănuia că păstrează banii M.L. În acest loc, a scotocit în sertarele din bufetul de bucătărie, după care a intrat în „bucătăria de vară", unde, lângă peretele dinspre est, era patul în care era așezat M.S. În colțul dinspre nord-est al acestei încăperi era construit un dormitor, prin separare cu doi pereți, unde victima obișnuia să doarmă noaptea.

În această „bucătărie de vară", autorul a căutat inițial, în masa tip dulap, pe care era așezat un televizor, iar într-unul din cele trei sertare a găsit suma de 1.600 RON. Datorită zgomotului produs, inculpatul M.A.A. a fost surprins de victimă și recunoscut, motiv pentru care, inițial, a încercat să o imobilizeze și, nereușind, a atacat-o cu violență, lovind-o de mai multe ori cu acel cuțit tip briceag ce-l avea la el, atât în zona feței, cât și la nivelul gâtului, pieptului și mâinilor, cauzându-i multiple plăgi tăiat-înjunghiat, care au dus la decesul victimei și în aceste împrejurări a sustras și suma de 1.600 RON. În acest sens pledează urmele de comprimare, adică de ținere, leziunile de la mâini, cât și plăgile de tăiat-înjunghiate de la nivelul gâtului, pieptului.

Precipitat de întâlnirea cu victima și de faptele comise, inculpatul a părăsit în fugă domiciliul celor doi soți, ieșind în curte direct pe ușa exterioară a „bucătăriei de vară" și în drum spre poartă s-a urcat pe motoscuter și a plecat spre domiciliul său. Pentru a nu fi recunoscut, inculpatul a plecat în viteză cu motoreta ignorând faptul că afară ploua abundent iar pe traseu erau porțiuni de drum accidentat, aspecte ce au fost de natură să cauzeze avarii motoscuterului (ruperea cadrului și defectarea sistemului electric de pornire). Ajuns acasă, inculpatul M.A.A. a spălat cuțitul folosit pentru agresiune și mâinile murdare de sânge, folosind și săpun, apa reziduală a lăsat-o în balia din camera sa.

În acea dimineață, 17 septembrie 2009, în jurul orei 03.00, când P.M., concubina lui, s-a trezit pentru a lua un medicament, inculpatul M.A.A. se afla în acel loc, simulând că a învățat toată noaptea (efort ce nu-l poate justifica) și că nu a părăsit locuința părinților, cu toate că a doua zi, devreme, ar fi trebuit să meargă la lucru la imobilul victimei. În acea dimineață, la insistențele concubinei, inculpatul s-a trezit destul de greu și în loc să se pregătească pentru a pleca la lucru, a început să repare la motoscuter, motivând față de cei din familie și față de M.G. (patronul de construcție) că lipsa de la programul de lucru s-a datorat defecțiunilor acestui mijloc de locomoție. Mai târziu, în jurul orelor 08.00-09.00, M.L.

a fost găsită decedată în locuința proprie de M.G., C.F. și B.L. În opinia instanței de fond, faptele s-au petrecut așa cum au fost expuse și rezultă din următoarele împrejurări: Autorul cunoștea foarte bine atât locuința victimei, cât și pe cei doi soți, având în vedere următoarele argumente: inculpatul avea cunoștință despre configurația construcției, de modul de acces în interior, dar mai ales de faptul că geamul de la stradă deși era închis, nu era asigurat. Faptul că știa de acel geam, rezultă din urmele de încălțăminte găsite la fața locului. Cu ocazia cercetării, au fost evidențiate două urme de încălțăminte în grădina de la drum, pe solul moale, umed, orientate ca direcție de deplasare doar spre geam, ceea ce rezultă că, autorul nu a ezitat.

De asemenea, autorul avea știință despre faptul că imobilul era ocupat de două persoane în vârstă, inofensive, aproape fără posibilități de apărare, aspect ce rezultă din modul cum s-a deplasat în interiorul imobilului, în sensul că s-a deplasat direct, fără nici o reținere, până la încăperile unde se aflau M.S. și M.L. Un alt element ce a fost avut în vedere, a fost faptul că autorul avea cunoștință că victima deținea sume importante de bani. Deseori, la solicitarea șefului de echipă M.G., victima îi dădea acestuia diferite sume de bani pentru a procura materiale de construcții și, nu de puține ori, inculpatul era de față (declarația martorului M.G.). S-a reținut că agresorul cunoștea faptul că M.S.

era bolnav psihic și imobilizat, întrucât a acționat lângă acesta, ignorându-l pe motiv că nefiind conștient nu poate interveni, nici în apărarea soției și nici nu putea da informații într-o eventuală anchetă. Faptul că în noaptea de 16 din 17 octombrie 2009 inculpatul M.A.A. a plecat de la domiciliul său din satul T. și s-a deplasat la domiciliul victimei din satul P. pe o distanță de 6-7 km, rezultă în special din declarația concubinei sale P.M., coroborată cu declarația vecinului său C.N. Astfel, P.M. a declarat că în noaptea de 16 octombrie 2009, în jurul orei 22.40, a adormit, inculpatul rămânând treaz în aceeași cameră, sub pretextul că învață pentru examenul de permis de conducere. În noaptea respectivă, în jurul orei 03.00, când acesta s-a trezit pentru a-și lua un medicament, l-a găsit pe M.A.A.

treaz, fapt ce i s-a părut neobișnuit pentru că, până în noaptea respectivă, concubinul său nu a manifestat o asemenea stăruință de a învăța, dar și faptul că, în fiecare zi, la ora 07.00 trebuia să se întâlnească cu ceilalți colegi de muncă, la domiciliul lui M.G., pentru a se deplasa la punctul de lucru, care, în ziua respectivă, era chiar la imobilul victimei. O altă afirmație pe care o face concubina în declarația sa, și care întărește convingerea că M.A.A. este autorul faptelor, este cea care se referă la geaca de culoare bleumarin. Astfel, P.M. a susținut în mod constant, atât la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, că în dimineața zilei de 17 octombrie 2009, a observat o geacă bleumarin, pe care anterior o pusese într-o cutie, după ce o spălase și o uscase, era în hol, udă și murdară de noroi, ceea ce duce la o singură concluzie și anume că inculpatul o folosise în noaptea respectivă.

A mai arătat că, în zilele anterioare comiterii faptelor, M.A.A. nu a folosit geaca, fapt confirmat și de șeful său M.G. Un alt aspect relatat de concubină în declarația sa, se referă la starea tehnică a motoscuterului. Faptul că a doua zi inculpatul trebuia să repare acel motoscuter, în condițiile în care, cu o seară înainte, era în stare bună de funcționare, reprezintă un alt element care conduce la concluzia de folosire a acestuia de inculpat în noaptea respectivă, iar ruperea cadrului explică faptul că plecarea de la fața locului s-a făcut în mod precipitat, în fugă, pe un drum cu porțiuni accidentate, traseu ce corespunde cu cel dintre domiciliul său și locuința victimei. Tot în dimineața zilei de 17 octombrie 2009, conform susținerilor sale, P.M.

a sesizat că o balie de culoare roșie, pe care o folosise seara și pe care o golise, a găsit-o cu apă și spumă de săpun în ea. Această afirmație indică faptul că în acea noapte, inculpatul a fost nevoit să se spele, cel mai probabil de sânge. În dimineața zilei de 18 octombrie 2009, P.M. a mai observat că fesul de culoare neagră din PNA, pa care-l purta frecvent autorul era descusut și tăiat sub forma unei capule. Acest fes fusese spălat cu câteva zile înainte de P.M., moment în care nu era descusut și tăiat, în starea în care se găsea în dimineața de 18 octombrie 2009. În ziua de 19 octombrie 2009, la imobilul inculpatului M.A.A. s-a efectuat o percheziție domiciliară, împrejurare în care s-a constatat că din locuința sa lipseau un cuțit tip briceag cu mâner metalic, o pereche de adidas și o pelerină, ambele de culoare neagră, pe care autorul Ie-a purtat în acea perioadă.

Inculpatul M.A.A. aflase anterior că la locul faptei s-au găsit urmele de încălțăminte ale autorului, fără a cunoaște că acestea nu au putut fi prelevate deoarece erau constituite din noroi rămas de pe talpă pe ramurile unui pom de pe lângă gard, iar ploaia le afectase. Dispariția cuțitului și a perechii de adidas din imobilul inculpatului nu a putut fi explicat de acesta, nici organelor de urmărire penală și nici la cercetarea judecătorească. De această dispariție au fost surprinși și părinții lui. Nu lipsit de importanță este faptul că la data de 15 ianuarie 2010 P.M. a plecat în Grecia, pentru a munci, iar în seara de 3 ianuarie 2011, fiind contactată telefonic, aceasta a relatat că, după omorul comis asupra victimei M.L., a purtat în mai multe rânduri discuții cu M.A.A., iar într-una din discuții concubinul său a afirmat că a aruncat adidașii pe care i-a purtat în acel moment în WC-ul locuinței sale, aspecte consemnate într-un proces-verbal.

La momentul comiterii faptelor inculpatul și-a luat o serie de măsuri de precauție. În acest sens, fesul de culoare neagră, și l-a transformat în cagulă ca să nu fie recunoscut și ca să nu lase urme la locul faptei a purtat mănuși. Cu toate acestea au fost identificate urme cu profilul său genetic, pe puloverul purtat de victimă. Astfel, profilul genetic al numitului M.A.A., probă notată în cadrul raportului de constatare tehnico-științifică, este regăsit în cantitate minoritară în cadrul acestui amestec, fapt ce a dus la concluzia că „numitul M.A.A., nu poate fi exclus ca fiind contribuitor la crearea acestei microurme biologice". De asemenea, în raportul de constatare medico-legală la pct. II intitulat „constatării la autopsie-examen extern", la pct. 8 se menționează că pe față laterală al brațului stâng al victimei au fost identificate echimoze.

Așadar, s-a reținut că aceste leziuni, care s-au produs prin prinderea energică a victimei de brațul stâng, au corespondent în zona puloverului unde s-a identificat microurmă ce conține în cantitate minoritară profilul genetic al inculpatului M.A.A., ceea ce rezultă, așa cum s-a arătat anterior, că inculpatul fiind surprins de victimă, inițial a imobilizat-o, ca ulterior să o atace violent cu acel briceag dispărut de la domiciliul său. Faptul că autorul a sustras suma de 1.600 RON, rezultă din declarația lui M.N., care a relatat că în seara de 15 octombrie 2009 a discutat la telefon cu mama sa, M.L. și a aflat că mai avea în locuință această sumă de bani, care nu au mai fost găsiți cu ocazia cercetării locului și nici ulterior.

Un ultim element, și nu lipsit de importanță, și pe care instanța l-a avut vedere, a fost faptul că în toate declarațiile date la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească, inculpatul nu amintește de vizita făcută la un magazin alimentar în seara zilei de 16 octombrie 2009, unde avea o datorie de 510 RON și unde a purtat o discuție cu martorul C.L., patronul magazinului respectiv. În mod vădit inculpatul a omis a face o asemenea precizare, pentru că, fiind inclus în cercul de bănuiți, să nu se concluzioneze, ca motivare a faptelor sale, sustragerea banilor de la victimă pentru achitarea datoriei. În afară de aceasta, s-au avut în vedere și o serie de aspecte relatate de inculpat care nu sunt confirmate de martorii audiați în cauză.

De exemplu: M.A.A. în declarație (dosar de urmărire penală) susține: constatând o defecțiune la sistemul electric și-a dat seama că nu o poate remedia și atunci l-a sunat pe patron spunându-i „că nu pot să mă deplasez la serviciu", discuție purtată la ora 07.10 cu ocazia primului apel telefonic. Patronul-martorul M.G. nu confirmă că în discuția purtată, inculpatul ar fi făcut o astfel de susținere. Astfel în declarația sa (dosar urmărire penală), M.G., referindu-se la discuție purtată cu inculpatul, cu ocazia convorbirii telefonice de la ora 07.10 arată: acesta mi-a spus „că s-a trezit târziu și-n scurt timp va veni la muncă". Același martor a precizat că inculpatul se deplasa cu motoreta la domiciliul său, unde se prezentau și ceilalți muncitori și împreună, cu autoturismul, mergeau la punctul de lucru.

Venirea inculpatului în ziua de 16 octombrie 2009 direct la punctul de lucru cu motoreta l-a surprins atât pe M.G., cât și pe ceilalți muncitori, pentru ei fiind ceva neobișnuit.

Faptul că inculpatul, din proprie inițiativă, s-a „deplasat" la fereastră pentru a o închide, întoarcerea acestuia de la poartă în cameră sub pretextul că și-a uitat casca, omisiunea de a menționa, în declarațiile date, vizita la magazin unde avea o datorie, și angajamentul luat față de administratorul societății respective că a doua zi va achita suma de 475 RON din 510 RON, concluziile raportului Institutului de Criminalistică, a raportului de constatare medico-legală, urmele de pași ce au fost evidențiate de la gard, direct la fereastra ce trebuia a fi asigurată de M.A.A., faptul că, la două zile de la comiterea faptei, cu ocazia percheziției, nu s-au găsit la domiciliul inculpatului un cuțit tip briceag, o pereche de adidași și o pelerină, fesul transformat în cagulă, geaca de culoare bleumarin udă și apa din balie găsita a doua zi, faptul că susținerile sale din declarație nu au fost confirmate și de ceilalți martori (patron, colegi de muncă), dar și contradicțiile din propriile declarații, și, nu în ultimul rând, schimbarea de comportament sesizat atât de concubină, cât și de părinții săi, toate acestea duc la concluzia că M.A.A.

este autorul faptelor din noaptea de 16 din 17 octombrie 2009. La încadrarea juridică a faptelor, așa cum au fost reținute în sarcina inculpatului M.A.A. s-a avut în vedere și decizia nr. 31/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a recursului în interesul legii declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, motiv pentru care, în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică, inculpatul fiind condamnat pentru infracțiunile de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și lit. b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen., violare de domiciliu prevăzut de art. 192 alin. (2) C. pen., omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), întrucât faptele au fost săvârșite înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele.

La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acestora, instanța de fond, conform art. 72 C. pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul și împrejurările în care au fost comise, de urmările produse, dar și de importanța valorilor sociale afectate. De asemenea s-a avut în vedere și datele personale ale inculpatului M.A.A., respectiv, că este tânăr și nu are antecedente penale. Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, dar cu executare în penitenciar, asigură realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen. În temeiul art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10 noiembrie 2010, până la 17 noiembrie 2010. Conform art. 7 pct. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul M.A.A., după rămânerea definitivă a hotărârii. Întrucât s-a apreciat că obiectele ridicate cu ocazia perchezițiilor efectuate la P.C., cât și la domiciliul inculpatului și al părinților, nu au nici o legătură cu faptele pentru care inculpatul M.A.A. a fost condamnat, în baza art. 109 pct. 4 C. proc. pen., au fost restituite persoanelor cărora le aparțin. Cu privire la starea de arest, au fost reținute și următoarele aspecte: - prin încheierea din 10 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 4961/91/2010, Tribunalul Vrancea în baza art. 149 1 C. proc.

pen. a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.A.A. pentru o perioadă de 30 zile, respectiv până la 9 decembrie 2010, fiind incidente art. 136, art. 148 lit. f) și art. 149 C. proc. pen. - împotriva acestei hotărâri, inculpatul M.A.A. a declarat recurs, iar prin încheierea din 17 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul 4961/91/2010 Curtea de Apel Galați a casat încheierea din 10 noiembrie 2010 a Tribunalului Vrancea și a dispus față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură ce a fost prelungită de procuror până la sesizarea instanței. Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut următoarele: Părțile vătămate M.I. și M.N. s-au constituit părți civile cu sumele de câte 10.000 RON, daune materiale și de câte 5.000 lei daune morale.

Din declarațiile martorilor, M.F., T.S. rezultă că părțile civile s-au ocupat de înmormântarea victimei, cât și de pomenile ulterioare suportând toate cheltuielile ocazionate de aceste evenimente. În aceste împrejurări, cererea acestora privind plata despăgubirilor materiale a fost apreciată ca fiind întemeiată, astfel ca, inculpatul a fost obligat și la plata despăgubirilor materiale către părțile civile M.I. și M.N. În ceea ce privește cererea de despăgubire pentru daunele morale instanța de fond a apreciat-o ca întemeiată, având în vedere că decesul mamei, ca urmare a faptelor comise de inculpat, a produs o suferință psihică, deci un prejudiciu personal nepatrimonial, ce se impune a fi compensat prin daune morale potrivit legii civile.

Împotriva hotărârii instanței de fond, a declarat apel inculpatul M.A.A. criticând-o ca fiind nelegală, solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Apelantul a arătat, în sinteză, că nu sunt probe care să-l incrimineze și că cele reținute de instanța de judecată nu sunt suficiente pentru a-l indica pe el ca autor al faptelor. Prin decizia penală nr. 142 A din 13 iunie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală, în complet de divergență, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.A.A. Împotriva ambelor hotărâri, inculpatul M.A.A. a declarat recurs, motivele și cazurile de casare fiind menționate în înscrisul depus la dosar, precum și în încheierea de dezbateri și amânarea pronunțării deciziei.

În motivele scrise de recurs, în sinteză, s-au menționat o serie de critici cu privire la modul de evaluare și coroborare a probelor, la neexaminarea și nemotivarea corespunzătoare a înlăturării tuturor apărărilor inculpatului, la probele pe baza cărora s-a stabilit autorul faptei, toate acestea, în opinia apărării, justificând concluzia nevinovăției inculpatului; un alt argument invocat a fost și cel referitor la „lipsa unanimității de opinie a membrilor completului de judecată de la instanța de apel". De asemenea, se constată că, în apel, s-a invocat încheierea din data de 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați prin care completul de 3 judecători a admis recursul inculpatului împotriva încheierii de arestare preventivă, făcând trimitere la motivarea încheierii din recurs în care apărarea susține că s-a menționat că „în speță probele aflate la dosarul cauzei nu vin să susțină acuzațiile aduse inculpatului astfel încât să formeze convingerea Curții că măsura arestării preventive luată de prima instanță este întemeiată … ". Recursul inculpatului va fi admis pentru motivele ce se vor arăta: Stabilirea situației de fapt este, în principiu, atributul instanțelor competente să devolueze cauza în fapt și în drept, respectiv, instanța de fond și instanța de apel, în cazul ambelor fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta și completa stabilire a faptelor.

Prin excepție, examinarea situației de fapt poate reveni instanței de recurs numai în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Întrucât declarația de apel a inculpatului nu a limitat, în nici un fel, caracterul devolutiv integral al căii de atac, instanța de apel avea dreptul și obligația examinării integrale a cauzei penale, în drept și în fapt. Este adevărat că potrivit art. 378 alin. (2) C. proc. pen. instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor administrate în fața primei instanțe, ceea ce relevă concluzia că nu este obligată să readministreze probele de la fond, cu excepția obligativității ascultării inculpatului [în situațiile prevăzute de art. 378 alin. (2) C. proc.

pen.]. Totuși, potrivit art. 378 alin. (1) C. proc. pen., instanța de apel verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror probe noi, administrate în fața instanței de apel. În motivele de apel ale inculpatului, expuse pe cele 8 pagini ale înscrisului depus la dosar, sunt arătate apărările invocate de-a lungul procesului penal, dar sunt examinate critic și toate probele care, în opinia acuzării și, respectiv, a instanței de fond, dovedesc vinovăția inculpatului. în esență, apărarea a susținut că nu sunt probe certe, directe, care să dovedească vinovăția inculpatului, ci numai probe indirecte care, și acestea, nu ar fi fost temeinic examinate și coroborate de instanța de fond și de asemenea, că au fost examinate toate apărările acestuia.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului de apel, rezultă următoarele: Prin aplicarea principiului repartizării aleatorii, cauza a avut ca prim termen de judecată data de 27 ianuarie 2012. Ulterior, cauza a fost amânată la termenele din 27 februarie 2012, 28 martie 2012, și 27 aprilie 2012. La termenul din 27 aprilie 2012 au avut loc dezbaterile, pronunțarea deciziei fiind amânată la data 8 mai 2012 și, apoi, la 10 mai 2012. La data de 10 mai 2012, cauza a fost repusă pe rol „în vederea judecării cauzei în complet de divergență". În urma repunerii pe rol a cauzei, s-a stabilit termenul din 28 mai 2012, când au avut loc dezbaterile, pronunțarea deciziei fiind amânată la data de 13 iunie 2012 când, în complet de divergență, a fost pronunțată decizia penală nr. 142 A din 13 iunie 2012. De asemenea, se mai constată următoarele: Referitor la compunerea completului de judecată de la cele 4 termene de judecată (27 ianuarie 2012, 27 februarie 2012, 28 martie 2012 și 27 aprilie 2012) se constată că membrii completului de judecată căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza penală (27 ianuarie 2012) au fost aceeași numai la primul termen (27 ianuarie 2012) și la ultimul termen (27 aprilie 2012). Potrivit art. 292 alin. (2) C. proc.

pen. „Completul de judecată trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei. Când aceasta nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor". De asemenea, conform art. 11 din Legea nr. 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară „Activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective". La dosar sunt depuse înscrisuri care atestă că nu a fost posibil ca judecata, la toate termenele, să fie realizată de completul în compunerea inițială, complet desemnat prin repartizarea aleatorie a cauzelor.

Însă, examinarea încheierilor de ședință relevă o particularitate ce decurge din chiar dispozițiile inserate în aceste hotărâri judecătorești, după cum urmează: - prin încheierea din 27 ianuarie 2012, completul investit prin repartizarea aleatorie a cauzei 3 amânat judecarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a avocatului ales, dar și pentru atașarea CD-urilor care conțin „înregistrări ale convorbirilor telefonice, fotografii și un film judiciar, activități efectuate cu ocazia cercetării la fața locului din data de 17 octombrie 2009"; examinarea încheierii sugerează că instanța, din oficiu, a apreciat necesară atașarea acestor CD-uri; - prin încheierea din data de 27 februarie 2012, în complet fiind numai unul din cei doi judecători care erau membrii completului investit cu judecarea cauzei, s-a constatat că au fost depuse CD-urile solicitate, s-a luat act că apelantul inculpat nu dorește să dea declarații în apel iar instanța, din oficiu, a pus în discuție „reaudierea martorilor din acte ...P.C., G.M.M., C.L.

și P.M.". Cauza a fost amânată „având în vedere că ... pentru acest termen completul A 2 nu este legal constituit și pentru legala constituire a acestuia față de complexitatea dosarului", dar și „în vederea audierii CD-ului care conține interceptările telefonice", menționându-se expres că se „prorogă discuția cu privire la necesitatea reaudierii martorilor din acte"; - prin încheierea din 28 martie 2012, în complet fiind numai unul dintre cei doi judecători investiți inițial cu judecarea cauzei, însă altul decât cel de la termenul anterior și, respectiv, al doilea judecător era altul decât cel de la termenul anterior, s-a menționat că se renunță la ascultarea martorilor arătați anterior deoarece „Curtea apreciază că din actele dosarului rezultă că martorii au dat declarații clare în cauză și având în vedere că atât acuzarea, cât și apărarea au apreciat că nu mai este necesară reaudierea acestora ...". Cauza a fost amânată „pentru constituirea legală a completului de judecată și în vederea audierii CD-ului care conține interceptările telefonice..." - în sfârșit, la termenul din 27 aprilie 2012, completul a fost constituit din cei doi judecători care au format completul investit prin repartizarea aleatorie a cauzei penale.

S-a luat act că inculpatul nu dorește să fie audiat în apel și s-a menționat că „s-a procedat la audierea DVD-ului privind înregistrările unor convorbiri telefonice ...". S-a dispus trecerea la dezbateri, instanța a rămas în pronunțare, însă, întrucât cei doi judecători au avut opinii diferite cu privire la soluția ce urma a fi dispusă, cauza a fost repusă pe rol pentru judecare în complet de divergență.

Se constată astfel că, deși chiar instanța a menționat în cele două încheieri necesitatea legalei constituiri a completului A 2, în acele ședințe au fost soluționate aspecte importante ale judecării cauzei în apel (dispunerea, din oficiu, a reaudierii unor martori, apoi renunțarea la reaudierea respectivilor martori), aspecte ce pot fi apreciate ca importante având în vedere că însăși instanța a statuat cu privire la „complexitatea dosarului". Dispunerea reaudierii unor martori a avut loc din oficiu (27 februarie 2012), când s-a constatat „complexitatea dosarului", la acel termen atât acuzarea, cât și apărarea punând concluzii în sensul că nu se impune reaudierea; revenirea asupra dispoziției de reaudiere a martorilor (28 martie 2012) a avut loc cu motivarea că nici acuzarea, și nici apărarea nu insistă în acest sens, adică aceeași poziție procesuală exprimată la termenul anterior.

Așa cum s-a arătat, dispozițiile legale permit schimbarea componenței completului de judecată, ceea ce s-a făcut în prezenta cauză, la dosar existând înscrisuri care atestă situațiile care au impus aceste modificări, cât și modul în care a intrat celălalt judecător în compunerea completului, însă, în raport cu mențiunile inserate în încheierile de ședință, chiar de către instanță la termenele arătate, cu privire la „legala constituire a completului de judecată", se poate concluziona că soluționarea în modul arătat a unor aspecte privind judecarea cauzei în apel este de natură a afecta conținutul „dreptului la un proces echitabil". Soluționarea apelului în complet de divergență (aspect la care recurentul inculpat a făcut referire în motivele de recurs, pct. 6) poate fi de natură a sugera rezonabilitatea constatării inițiale a completului de judecată privind „complexitatea dosarului" (încheierea din 27 februarie 2012), aspect care impune nu numai necesitatea examinării eventualei reaudieri a unor martori (astfel cum, de altfel, a apreciat instanța la unul dintre termene) sau necesității administrării unor probe noi, chiar și din oficiu, dar și obligația analizei riguroase, pe de o parte, a tuturor probelor administrate, iar pe de altă parte a tuturor apărărilor inculpatului,

toate aceste aspecte de natură probatorie și juridică urmând a fi arătate în partea expozitivă a deciziei, numai în acest fel inculpatul fiind convins că apărările lui au fost cu adevărat examinate, iar instanța ierarhic superioară având posibilitatea reală de a controla judiciar hotărârea judecătorească. De altfel, potrivit art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanța de apel „este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate". Constatând preocuparea instanței de apel pentru depunerea la dosar a CD/DVD-urilor care conțin „înregistrări ale convorbirilor telefonice, fotografii și un film judiciar, activități efectuate cu ocazia cercetării la fața locului din data de 17 octombrie 2009" instanța de apel, în vederea verificării tuturor apărărilor inculpatului, va examina necesitatea ascultării/vizionării înregistrărilor respective și, în final, va aprecia asupra relevanței probatorii a acestor mijloace de probă.

Deși instanța de apel a menționat că s-a procedat la audierea DVD-ului care conține înregistrările unor convorbiri telefonice, nu s-a arătat care a fost conținutul acestora, persoanele ale căror convorbiri au fost interceptate și care este relevanța probatorie a înregistrărilor respective. Acest lucru se impunea mai ales că la dosarul de urmărire penală este redată doar o convorbire telefonică (din 29 decembrie 2009). Conținutul acestui înscris sugerează și examinarea de către instanța de apel a necesității reaudierii cel puțin a martorului P.C., astfel cum reiese din încheierea de ședință din 27 februarie 2012, acesta fiind primul din lista de martori ce se intenționa a fi reaudiați în apel.

De asemenea, instanța de apel va examina necesitatea reaudierii tuturor martorilor ascultați la instanța de fond, în măsura în care apreciază că între declarațiile date la urmărirea penală și cele date la instanța de fond există contraziceri sau că la instanța de fond ascultarea lor a fost făcută incomplet. Având în vedere cele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. c) din C. proc. pen., precum cu cele ale art. 192 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul inculpatului, va casa decizia atacată și va dispune rejudecarea cauzei de instanța de apel, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului urmând a rămâne în sarcina statului.

În vederea rejudecării cauzei, instanța de apel poate dispune reaudierea martorilor ascultați la instanța de fond, precum și administrarea oricărei probe noi, în vederea stabilirii complete a situației de fapt și verificării tuturor apărărilor inculpatului, acesta urmând să fie audiat pentru a oferi explicații suplimentare în măsura în care solicită ori consimte să fie ascultat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.A.A. împotriva deciziei penale nr. 142/A din 13 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 21 ianuarie 2013.