ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1685/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1685/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin

sentința penală nr. 176 din 13 decembrie 2010 a Tribunalului Mureș, secția

penală, în baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., a fost

condamnat inculpatul B.J.

, la pedeapsa de 3

ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art.

211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și (2)

1

lit. b) și c) C. pen., a

fost condamnat inculpatul B.J., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 175, art. 176 lit. d) C. pen., a

fost condamnat același

inculpat la pedeapsa principală de 18 ani

închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 8 ani pentru comiterea

infracțiunii de omor deosebit de grav.

În temeiul

art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) și a art. 35 alin. (1) C. pen.

, inculpatul B.J. va executa pedeapsa principală

cea mai grea, aceea de 18 ani închisoare la care se va adăuga pedeapsa

complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 8 ani.

În temeiul

art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării

preventive din data de 12 aprilie 2010 până la zi.

Potrivit art.

350 C. pen., a menținut măsura arestării preventive față de inculpat.

În temeiul și în

condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A constatat că

persoana vătămată C.R. nu s-a constituit parte civile în cauză.

A luat act de

faptul că partea civilă S.R. - mama victimei - a renunțat la pretențiile sale

civile.

În temeiul

art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum total de 1.380 lei, din care

suma de 1.000 lei provine din faza de urmărire penală.

Pentru a

hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 11 aprilie 2010, în jurul orelor

21:00, numita N.I.

împreună cu S.I. s-au deplasat la locuința numitei

C.R. din jud. Mureș, pentru a se uita la televizor.

În jurul

orelor 22:00 cei doi vizitatori au intenționat să plece.

Pentru

aceasta, gazda, C.R., a aprins lumina în curte și a ieșit din casă pentru a-i

conduce pe cei doi până la poartă.

Când au ajuns

afară din casă, cei trei au auzit zgomote din zona șopronului aflat în curte.

Lângă șopron au observat că erau adunate mai multe obiecte.

La rugămintea

proprietarei, numitul S.I. s-a dus să vadă ce se întâmplă.

Susnumitul,

apropiindu-se de șopron, l-a recunoscut pe inculpatul B.J. și i-a cerut

acestuia să iasă din șopron.

Proprietara

casei, C.R., a fugit la niște vecini să ceară ajutor.

În acest timp,

inculpatul B.J. a ieșit din șopron,

îndreptându-se

spre numitul S.I. Acesta din urmă, la rândul

său, s-a deplasat cu

spatele, pentru a se îndepărta de inculpat.

Când a ajuns

în dreptul scărilor de la intrarea în casă, inculpatul l-a lovit cu cuțitul pe

care-l avea asupra sa în zona inimii.

Evenimentul a

fost observat în direct de către numita N.I., care pe tot parcursul derulării

evenimentelor descrise mai sus, s-a aflat pe prispa casei numitei C.R.

Aceasta l-a

observat pe inculpatul B.J. apropiindu-se de

S.I.,

având un cuțit în mână și spunând: „tu nu o să mă mai

chemi pe mine

vreodată".

După ce inculpatul a lovit victima cu cuțitul, a

luat-o la fugă, părăsind

curtea numitei C.R., deplasându-se spre

domiciliul său.

Ajungând la

podul de peste pârâul Niraj, a aruncat cuțitul în apă.

Ajungând

acasă, inculpatul i-a povestit martorei M.E. - mătușa sa -, faptul că „l-a

împuns" pe S.I.

Imediat după

ce inculpatul a părăsit curtea locuinței numitei C.R., în locul respectiv au

sosit martorii S.I.N. și S.A., persoane chemate în ajutor de C.R.

Martora S.I.N.

- de profesie asistent medical -, a încercat să-i acorde primul ajutor victimei

S.I., însă cu toate eforturile depuse victima a decedat, echipajul de la

salvare sosit la fața locului neavând altceva de făcut decât să constate deces.

Din

concluziile provizorii emise de I.M.L. Tg-Mureș rezultă că moartea victimei

S.I. a fost violentă, datorându-se stopului cardio-respirator și hemoragiei

interne masive. Leziunea traumatică tanato-generatoare s-a putut produce prin

lovire directă cu un instrument tăietor-înțepător de tipul cuțitului, iar între

leziuni și deces există cauzalitate directă necondiționată.

Din raportul de autopsie medico-legală rezultă că

moartea numitului

S.I. a fost violentă, iar plaga tăiată-înțepată

penetrantă de la nivelul hemitoracelui stâng a lezat pericardul și cordul

victimei (leziune de ventricul drept și sept inter-ventricular). Traiectul

leziunii tanato-generatoare a fost de sus în jos și de la dreapta spre stânga,

cu poziția verosimilă autor - victimă față în față.

Potrivit

raportului de expertiză medico-legală de natură psihiatrică, inculpatul

prezintă diagnosticul: "tulburare de personalitate de tip antisocial.

Abuzuri etilice. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a

conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în

raport cu faptele pentru care este cercetat" (filele 114-115 dos.

instanței).

In cursul urmăririi penale, inculpatul a

recunoscut comiterea faptelor,

descriind modalitățile de comitere a

acestora. A arătat că, în ziua

respectivă,

după ce în prealabil consumase aproximativ o jumătate de litru

de țuică,

în jurul orelor 19:00-20:00, s-a hotărât să meargă la locuința numitei C.R.

pentru a sustrage fier vechi. Ajungând la locuința

acesteia, a escaladat gardul, după care, prin grădină, s-a deplasat

până la

șopron. A început să caute fier vechi, pe care l-a scos din

șopron și l-a așezat în două grămezi în fața șopronului. Una din bucățile de

fier a dus-o la gard și a aruncat-o peste acesta. La un moment dat, a observat

că s-a aprins lumina în curtea locuinței, motiv pentru care s-a ascuns în

șopron. Din casa numitei C.R. a ieșit aceasta și numiții S.I. și N.I. l-a

observat pe C.R. și S.I.

apropiindu-se spre

șopronul în care se afla. Numitul S.I. l-a

recunoscut și i-a cerut să

iasă afară. S-a supus și s-a îndreptat spre S.I., iar acesta s-a retras până în

apropierea scărilor de la intrarea în casă. în acel moment S.I. l-a lovit, fără

să știe cu ce, și, fiind băut, a căzut la pământ. Atunci a scos buzunar

briceagul, i-a desfăcut lama și când s-a ridicat de jos l-a lovit o singură

dată, mai precis l-a împuns, pe S.I. cu briceagul în zona pieptului, după care

a fugit din locul respectiv. Alergând spre casă,

când a ajuns la podul peste

râul Niraj a aruncat briceagul în apă. Ajuns

acasă, i-a povestit mătușii sale M.E. că „l-a împuns" pe S.I.

Pe baza

recunoașterii inculpatului s-a realizat o reconstituire.

În cursul

judecății, inculpatul a făcut uz de dreptul la tăcere.

Din

coroborarea probelor administrate în cauză prima instanță a reținut că

vinovăția inculpatului rezultă fără dubii.

Declarația sa

de recunoaștere din cursul urmării penale se

coroborează

cu aspectele reieșite din procesul verbal de cercetare la fața

locului,

cu concluziile actului provizoriu de medicină - legală și ale raportului de

autopsie medico-legală și cu declarațiile martorilor, în special ale martorei

N.I. - martor ocular.

De altfel,

declarațiile acestei martore infirmă varianta expusă de inculpat în cursul

urmăririi penale, potrivit căreia l-ar fi lovit pe S.I. ca urmare a faptului că

a fost provocat de acesta prin lovire.

Declarațiile

aceleiași martore coroborate cu concluziile actelor medico-legale infirmă și

varianta lovirii victimei cu un briceag, arma crimei fiind reprezentată de un

obiect tăietor-înțepător cu o lamă cu dimensiuni mai mari decât cele ale unui

briceag obișnuit.

Față de toate

cele menționate mai sus, prima instanță a reținut că fapta inculpatului B.J.,

care, la data de 11 aprilie 2010, în jurul orelor 21:00, a pătruns în curtea și

locuința numitei C.R. din jud. Mureș, fără a avea consimțământul proprietarei,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu -

prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.; fapta aceluiași

inculpat care, după ce a pătruns fără drept în curtea locuinței numitei C.R.,

în condițiile menționate

mai sus, a sustras

și a încercat să sustragă din aceasta bunuri, după care,

fiind surprins

de proprietară și de numitul S.I., a folosit violența pentru a-și asigura

scăparea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie -

prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1),

lit.

b) și alin. (2)

1

lit. b) și c) C. pen.

Fapta inculpatului B.J., de a aplica victimei

S.I.

, în condițiile descrise mai sus, o lovitură cu cuțitul în zona

pieptului,

cu intenția de a-i suprima

viața, urmare care s-a și produs, cu scopul de a

săvârși dar și de a

ascunde o tâlhărie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

deosebit de grav - prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate

inculpatului, prima instanță a ținut seama de criteriile generale prevăzute de

art. 72 C. pen., astfel că

deși a remarcat comportamentul relativ sincer

al inculpatului pe parcursul întregului proces penal, a apreciat că nu poate fi

reținută vreo

circumstanță atenuantă legală

sau judiciară, care să aibă drept consecință

reducerea pedepselor sub

minimul lor special. Aceasta deoarece infracțiunile de tâlhărie și de omor

deosebit de grav prezintă pericol social generic deosebit de ridicat, care se

reflectă în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, astfel că elemente ca vârsta

inculpatului, sinceritatea și

lipsa

antecedentelor penale pot să conducă doar la orientarea pedepselor

spre

minimul lor special, dar nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante

judiciare.

B.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului

pedepsei, solicitând

reducerea acestuia ca

efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev. de

art. 74 alin. (1) lit.

a), b) c) și art. 76 alin. (2) C. pen.

Prin decizia

penală nr. 16/A din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpat împotriva sentinței penale susmenționate, menținându-se

starea de arest a acestuia.

C.

Împotriva acestor hotărâri, în termen

legal, inculpatul B.J. a declarat recurs, aducând critici prin prisma cazului

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Prin

intermediul apărătorului din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea

recursului și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, ca

urmare a reținerii circumstanțelor personale - acesta fiind tânăr, a dat dovadă

de sinceritate pe parcursul procesului penal, nu este cunoscut cu antecedente

penale, iar la momentul săvârșirii faptei se afla sub influența băuturilor

alcoolice, având o reprezentare necorespunzătoare asupra faptei sale, întrucât

nu a dorit decât să sustragă niște bunuri.

Examinând

decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Înalta Curte

apreciază că în cauză nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante prev.

art. 74 alin. (1) lit. a), b) c) și art. 76 alin. (2) C. pen., așa cum a

solicitat inculpatul, întrucât, pe de o parte, lipsa antecedentelor penală

invocată de inculpat nu echivalează cu o conduită bună înainte de săvârșirea

faptei -, iar pe de altă parte, atitudinea de

recunoaștere

a faptei nu atrage automat reținerea circumstanței atenuante

prev. art.

74 alin. (1) lit. c) C. pen., ci poate fi avută în vedere la dozarea pedepsei,

așa cum este cazul în speță, pedeapsa fiind orientată spre minimul social

prevăzut de lege (15 ani). Nu în ultimul rând, nu se poate reține nici

stăruința depusă de infractor pentru a repara paguba pricinuită - art. 74 alin.

(1) lit. b), atâta vreme cât singura persoană vătămată constituită parte civilă

a renunțat la pretențiile civile în cursul cercetării judecătorești; totodată,

inculpatul nu a relevat alte împrejurări care să capete valențe ca și

circumstanțe atenuante.

De asemenea,

Înalta Curte apreciază că prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a

criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont atât de gradul

de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpat dar și de circumstanțele

personale ale acestuia. Prin raportare la condițiile generale de

individualizare a răspunderii penale reglementate de dispozițiile art. 72 C.

pen., Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată, de 18 ani închisoare, a fost

just dimensionată și este aptă să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C.

pen.

În raport de

cele arătate, Înalta Curte apreciază critica formulată de inculpatul privind

greșita individualizare a pedepselor, ca neîntemeiată, deoarece în cauză au

fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea

judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate, în cuantum de 18 ani

închisoare, asigură realizarea funcțiilor educativă și de exemplaritate cerute

de lege.

Ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul B.J. împotriva deciziei penale nr. 16/A din 04 februarie

2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Conform

dispozițiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata

arestării preventive, la zi, iar în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.J. împotriva deciziei penale nr.

16/A din 04 februarie 2011 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

12 aprilie 2010 la zi.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se va avansa

din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 27 aprilie 2011.