ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1811/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1811/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
Sentința penală nr. 141 din 19 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Vrancea,
secția penală, a fost condamnat inculpatul B.C. pentru săvârșirea
infracțiunilor de:
-
omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c)
C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la 18 ani închisoare și 2 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen.;
-
violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37
lit. a) C. pen. la 5 ani închisoare.
În
baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul B.C.
să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și 2 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen.
A
fost revocată liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 1.937 zile din
pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64 C. pen. aplicată prin Sentința penală nr. 145 din 03 mai 2000
pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 139/91/2000, rest care a fost
contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să
execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și 2 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În
baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
A
fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.
S-a
dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de 14 noiembrie 2012 -
ora 15:15 la zi.
A
fost obligat inculpatul la 5.000 RON despăgubiri materiale și la 10.000 RON
daune morale către partea civilă G.C.
A
fost obligat inculpatul la despăgubiri civile după cum urmează: - către
Spitalul Județean de Urgență "S.P." Focșani la 618,98 RON plus
dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și
până la achitarea integrală a debitului;
-
către Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea la 826,02 RON plus dobânda legală
începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea
integrală a debitului.
În
baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de
la inculpat.
A
fost obligat inculpatul la 3228,65 RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic
de Urgență "P.D.N.O." lași.
S-au
confiscat bețele din corn folosite la agresiune, puse la dispoziția organelor
de cercetare penală de mama inculpatului, aflate la camera de corpuri delicte a
Tribunalului Vrancea.
Pentru
a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În
dimineața zilei de 18 noiembrie 2012 victima G.V., ajutat de martorul P.M., a
început să curețe grădina de vegetația uscată, iar în jurul orei 13:00 a dat
foc la aceasta, cei doi continuându-și activitatea în grădină.
La
rândul său, inculpatul B.C. se afla la locuința mamei sale și a simțit la un
moment dat miros de fum. Urmând sursa acestuia a constatat că fumul provine de
la focul aprins de vecinul său G.V. Deranjat de acest lucru, fiind și sub
influența băuturilor alcoolice, inculpatul a ieșit înjurând din curtea casei și
s-a îndreptat spre locuința victimei pe stradă, trecând prin dreptul martorilor
G.M.C. și G.I.
Martorul
G.I. a observat că inculpatul era foarte nervos și avea în mână un băț
"ciobănesc", a intrat în curtea casei victimei, apoi în grădină, unde
i-a cerut acesteia să stingă focul întrucât riscă să-i dea foc la fânărie.
Victima
i-a cerut inculpatului să iasă din grădina sa și i-a spus că face ce vrea pe
proprietatea sa și el va răspunde dacă se întâmplă ceva.
În
fața acestui refuz inculpatul a plecat acasă, amenințând că va face apel la
pompieri.
La
scurt timp inculpatul a ieșit din nou din curtea sa având în mână același băț
"ciobănesc", cu care s-a îndreptat iarăși spre locuința victimei. De
această dată inculpatul a fost oprit din drumul său, în stradă, de martorul
G.I., iar la intervenția sa inculpatul a revenit acasă tot agitat și înjurând.
După
alte 5 minute inculpatul, nervos că vecinul său nu i-a dat ascultare să stingă
focul, a luat un alt băț "ciobănesc" mai gros, cu care a pornit din
nou către casa victimei. A pătruns din nou în curte și apoi în grădină pe o
poartă spre care victima și martorul P.M. stăteau cu spatele.
Inculpatul
i-a cerut din nou victimei G.V. să stingă focul, însă acesta i-a spus să plece
acasă și să dea telefon la pompieri dacă așa vrea.
Fiind
din nou refuzat, inculpatul s-a enervat și a lovit de două ori cu bățul în cap
pe victimă, cele două "bușituri" alertându-l pe martorul P.M., aflat
în acel moment cu spatele, astfel încât acesta a venit repede spre cei doi,
cerându-i inculpatului să nu mai lovească întrucât "a omorât omu'".
Aflat încă în stare de surescitare, inculpatul s-a îndreptat și spre martorul
P.M., aplicând o lovitură cu bățul și în direcția acestuia, însă lovitura a
fost parată de martor cu sapa pe care o avea în mână. După acest moment
inculpatul a plecat spre casa sa.
În
drum s-a întâlnit din nou cu martorii G.M.C. și G.I., făcându-le semn acestora
să tacă din gură și spunând că "l-a aranjat pe G.! Și că "i-a dat un
băț pe spate".
Ulterior
victima a fost ajutată de martorii P.M. și G.I. să se spele de sânge la
cișmeaua din curtea casei, iar martorul G.M.C. a apelat serviciile specializate
pentru a trimite o ambulanță să transporte victima la spital.
Dată
fiind gravitatea rănilor provocate de loviturile aplicate, victima a fost
transportată la Spitalul de Neurochirurgie "N.O." Iași unde a fost
supus unei intervenții chirurgicale, însă a decedat la data de 18 noiembrie
2012.
În
cauză s-a reținut intenția inculpatului în ceea ce privește latura subiectivă a
infracțiunii de omor deosebit de grav, întrucât acesta i-a spus martorei
F.M.N., atunci când aceasta i-a reproșat loviturile aplicate nașului său, că
"a fost un prost, că trebuia să-l omoare" fiindcă victima putea să le
dea foc la case astfel cum făcuse focul în grădină.
Ulterior
inculpatul a mers și la martorul C.C., căruia i-a povestit ce a făcut.
Din
Raportul de constatare medico-legală nr. 2006 din 24 decembrie 2012, fiind
constatate multiple leziuni de violență la nivelul capului, respectiv
traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie dilacerare cerebrală,
hematom intracerebral, hematom și hemoragie subarahnoidiană, concluziile
actului medico-legal fiind că acestea au fost create prin lovire activă cu obiecte
contondente.
Totodată,
în raport se menționează că între leziunile cranio-cerebrale și deces există o
legătură directă de cauzalitate.
Situația
de fapt astfel cum a fost reținută mai sus a rezultat din următoarele mijloace
de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto;
declarațiile inculpatului; declarațiile martorilor; proces-verbal de
recunoaștere obiecte și planșe foto; raport de constatare medico-legală; raport
de expertiză medico-legală psihiatrică; acte medicale; proces-verbal de
constatare a efectuării actelor premergătoare.
În
drept, s-a constatat că fapta inculpatului B.C. de a pătrunde fără drept în
curtea victimei G.V. în data de 13 noiembrie 2012 și de a-l lovi pe acesta în
zona capului, cu intenție, în mod repetat, cu un băț "ciobănesc" din
corn provocându-i multiple leziuni care au condus la decesul victimei în data
de 18 noiembrie 2012, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de
omor deosebit de grav și violare de domiciliu prevăzute de art. 174 alin. (1)
C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen. toate
cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., motiv pentru care acesta a răspuns penal.
Incidența
dispozițiilor art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost atrasă de faptul că
inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru o infracțiune de omor
calificat.
Aceeași
condamnare la o pedeapsă de 16 ani închisoare aplicată pentru o infracțiune
prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. prin Sentința penală nr.
145 din 03 mai 2000 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia penală nr.
300 din 22 iunie 2000 a Curții de Apel Galați și din executarea căreia a fost
eliberat condiționat la data de 22 iunie 2010 cu un rest de pedeapsă de 1.937
zile de închisoare, i-a atras inculpatului starea de recidivă postcondamnatorie
prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
S-a
constatat că moartea victimei a fost violentă, că aceasta s-a datorat
insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism
cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie dilacerare cerebrală, hematom
intracerebral, hematom și hemoragie subarahnoidiană; că topografia și
morfologia leziunilor tanatogeneratoare au pledat pentru producerea lor prin
lovire activă cu obiecte contondente; că între leziunile cranio-cerebrale și
deces a existat o legătură directă de cauzalitate.
S-a
conchis astfel, că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața părții
vătămate, rezultat letal care s-a și produs.
Că
este așa a rezultat și din declarațiile martorilor P.M. dată la urmărirea
penală și la instanță, care a arătat că "inculpatul dorea să se întoarcă
să lovească din nou victima", că victima era plină de sânge și avea o
lovitură la cap, era chiar o gaură deasupra tâmplei, că inițial când inculpatul
a pătruns în grădina victimei "era băut, avea o privire tulbure, avea în
mână un ciomag de oi".
De
asemenea, intenția de a suprima victima a rezultat și din faptul că inculpatul
a lovit victima din spate, așa cum rezultă din declarația martorei F.M.N. dată
la instanță.
Cu
declarația acestei martore, precum și cu declarația martorului G.M.C. s-a
dovedit și infracțiunea de violare de domiciliu, inculpatul pătrunzând de două
ori în curtea victimei.
La
individualizarea pedepsei aplicată inculpatului B.C. s-a avut în vedere gradul
de pericol concret al faptei, persoana inculpatului și poziția sa procesuală.
Împotriva
acestei hotărâri au formulat apel în termen legal Parchetul de pe lângă
Tribunalul Vrancea și inculpatul B.C.
Parchetul
de pe lângă Tribunalul Vrancea a apreciat că hotărârea instanței de fond este
nelegală și netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei, care a fost
apreciată ca fiind prea mică raportat la persoana inculpatului recidivist, care
a mai săvârșit anterior o infracțiune de omor. S-a solicitat aplicarea unei
pedepse la maximul special prevăzut de lege și aplicarea unui spor de pedeapsă
ca urmare a concursului de infracțiuni.
S-a
mai criticat neaplicare pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev.
de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicate prin Sentința penală nr. 145/2000 a
Tribunalului Vrancea.
Inculpatul
B.C. a apreciat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală deoarece nu se
face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor, victima decedând ca urmare a
tratamentului medical neadecvat și nu loviturilor aplicate.
Prin
Decizia penală nr. 251/A din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția
penală și pentru cauze cu minori a fost admis apelul declarat de către
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost desființată în parte Sentința
penală nr. 141/2013 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
S-a
dispus ca inculpatul B.C. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 18 ani
închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
A
fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă din pedeapsă
perioada arestării preventive începând de la 14 noiembrie 2012 la zi. Au fost
menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A
fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.C.
În
baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. apelantul inculpat a fost obligat la
plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 RON s-a dispus va fi avansat din
fondurile Ministerul Justiției către Baroul Galați.
Pentru
a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că în mod judicios
instanța de fond, având în vedere probele administrate în cauză, a constatat
săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat și a dat acesteia încadrarea
juridică corespunzătoare prevederilor legale.
S-a
arătat că vinovăția inculpatului rezultă din următoarele probe:
Declarația
martorului ocular P.M., care precizează următoarele: Inculpatul i-a cerut din
nou victimei G.V. să stingă focul, însă acesta i-a spus să plece acasă și să
dea telefon la pompieri dacă așa vrea.
Fiind
din nou refuzat, inculpatul s-a enervat și a lovit de două ori cu bățul în cap
pe victimă, cele două "bușituri" alertându-l pe martorul P.M., aflat
în acel moment cu spatele, astfel încât acesta a venit repede spre cei doi,
cerându-i inculpatului să nu mai lovească întrucât "a omorât omu'".
Aflat încă în stare de surescitare, inculpatul s-a îndreptat și spre martorul
P.M., aplicând o lovitură cu bățul și în direcția acestuia, însă lovitura a
fost parată de martor cu sapa pe care o avea în mână. După acest moment
inculpatul a plecat spre casa sa.
Această
declarație din care rezultă că inculpatul a lovit victima cu bățul în cap de
două ori se coroborează cu concluziile expertizei medico -legale.
Din
Raportul de constatare medico-legală nr. 2006 din 24 decembrie 2012, sunt
constatate multiple leziuni de violență la nivelul capului, respectiv
traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie dilacerare cerebrală,
hematom intracerebral, hematom și hemoragie subarahnoidiană, concluziile
actului medico-legal fiindcă acestea au fost create prin lovire activă cu
obiecte contondente.
Totodată,
în raport se menționează că între leziunile cranio-cerebrale și deces a existat
o legătură directă de cauzalitate.
Raportat
la aceste două probe a rezultat cu claritate că inculpatul B.C. a pătruns fără
permisiune în curtea victimei G.V. și în urma unui conflict spontan a aplicat
acestuia cu un corp contondent două lovituri de mare intensitate în zona
capului.
Pe
cale de consecință, în mod judicios, instanța de fond, a reținut că inculpatul
B.C. se face vinovat atât de săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu,
cât și de infracțiunea de omor deosebit de grav, urmând a respinge apelul
inculpatului, care apreciază că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii
deduse judecății.
De
asemenea instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepselor și
gravitatea faptei săvârșite de inculpat, care a dus la decesul unei persoane,
dar și modalitatea concretă de săvârșire pe fondul unui conflict spontan și a
unei stări de nervozitate a inculpatului.
În
raport de aceste elemente corespunzătoare criteriilor prev. de art. 72 C. pen.,
Curtea a apreciat că pedeapsa de 18 ani închisoare, în regim de detenție, este
suficientă pentru asigurarea scopului preventiv, educativ al pedepsei prev. de
art. 52 C. pen.
În
ceea ce privește neaplicarea sporului de pedeapsă; Curtea a apreciat că în
condițiile în care aplicarea sporului este facultativă, în mod corect instanța
de fond, a ales varianta aplicării pedepsei cele mai grele, care să fie și
pedeapsa rezultantă de executat, aceasta fiind suficientă pentru reeducarea
inculpatului.
În
concluzie, Curtea a apreciat că nu se impune majorarea pedepsei și nici
aplicarea unui spor, cuantumul sancțiunii rezultante de 18 ani închisoare, în
regim de detenție, asigurând pe deplin scopul sancțiunii penale.
Totuși,
verificând hotărârea apelată s-a constatat că în mod greșit instanța de fond,
în condițiile în care prin Sentința penală nr. 145/2000 pronunțată de
Tribunalul Vrancea, inculpatului B.C. i s-a aplicat pe lângă pedeapsa
principală de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5
ani, nu s-a pronunțat asupra acestei măsuri în condițiile în care a dispus
revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat din
această sentință de 1.937 zile închisoare.
În
concret, instanța de fond, trebuia să revoce restul de pedeapsă rămas
neexecutat și în urma contopirii cu pedeapsa rezultantă, aplicată pentru
faptele deduse judecății, trebuia să dispună și contopirea pedepselor
complementare, respectiv: pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după
executarea pedepsei principale, cu pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată prin sentința
penală apelată, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, și să dispună ca
inculpatul B.C. să execute pe lângă pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a
și b) C. pen., cea mai grea, respectiv aceea de 5 ani.
Împotriva
acestei decizii, inculpatul B.C. a declarat, în termen legal, recursul de față,
solicitând, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1)
pct. 12 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare,
achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.
proc. pen., pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina sa întrucât nu sunt
întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor nici sub aspectul laturii
obiective și nici sub aspectul laturii subiective; în subsidiar prin invocarea
cazului de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen. s-a solicitat o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii
cuantumului acesteia.
Examinând
recursul declarat de inculpatul B.C. prin raportare la dispozițiile art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta
Curte de Casație și Justiție, constată următoarele:
În
cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel
Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, la 17 octombrie 2013 deci
ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind
unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, și înregistrat pe
rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la 13 noiembrie
2013, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de
recurs prevăzute în art. 385
9
alin. (1) C. proc. pen., în redactarea
dată prin sus arătata lege.
Prin
Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că
unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate
substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de
pct. 17
2
alin. (1) art. 385
9
C. proc. pen., intenția
clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a
restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat
ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Critica
inculpatului vizând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.
10 lit. d) C. proc. pen., nu poate fi subsumat (circumscris) cazului de casare
prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit cu
care casarea poate interveni, "când nu sunt întrunite elementele
constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de
condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis
în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334 - 337", deoarece,
în realitate, se tinde la o reapreciere a stării de fapt - aspect de
netemeinicie, iar nu de nelegalitate și nu poate fi luată în discuție din
moment ce pct. 18 al art. 385
9
alin. (1) C. proc. pen. a fost
abrogat, încât examinarea, de către instanța de recurs, a stării de fapt
reținută prin decizia instanței de apel nu mai este posibilă.
Critica
vizând reindividualizarea pedepsei, nu intră sub incidența cazului de casare
prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen.,
potrivit cu care "este supusă casării hotărârea care este contrară legii
sau prin care s-a făcut o greșită aplicare a legii", neputând fi examinată
nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, text de lege care, în
realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat
de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost, de asemenea, modificat,
stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat
pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se,
așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia
deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai
poate fi invocată în recurs.
Urmare
a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal și de
procedură penală), instanța este datoare să verifice dacă în cauză sunt
aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care "în cazul în care,
de la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au
intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".
Întrucât
inculpatul a fost condamnat și pentru infracțiunea de violare de domiciliu,
Înalta Curte a făcut demersurile necesare, în sensul că părții civile G.C. i-au
fost aduse la cunoștință prevederile art. 224 alin. (3) C. pen., care ar fi
permis, dacă partea civilă și-ar fi retras plângerea pentru această
infracțiune, încetarea procesului penal în baza art. 396 alin. (6) rap. la art.
16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., ceea ce însă nu s-a întâmplat.
Înalta
Curte constată că, în speța de față, dispozițiile legii penale vechi sunt
favorabile inculpatului pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
După
cum se poate observa, inculpatul a fost condamnat la:
-
18 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de
omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c)
cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
-
5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev.
de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În
baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.C.
să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și 2 ani interzicere a
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen.
În
consecință, a fost revocată liberarea condiționată pentru restul neexecutat de
1.937 zile din pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor
prevăzute de art. 64 C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 145 din 03 mai
2000, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 139/91/2000, rest care a
fost contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunându-se ca
inculpatul B.C. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 18 ani
închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Potrivit
Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M. Of. al
României nr. 372 din 20 mai 2014 dispozițiile art. 5 C. pen. sunt
constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi
succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Cu
alte cuvinte, determinarea legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii
mai blânde și nu a dispozițiilor mai blânde dintr-o lege, neputându-se combina
prevederi din legea veche cu prevederi din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o
lex tertia, adică în pofida prevederilor art. 61 din Constituție, s-ar permite
judecătorului să legifereze, iar nu să se mărginească la aplicarea legii.
În
noul C. pen. infracțiunile săvârșite de inculpat au corespondent în art. 189
alin. (1) lit. e) C. pen. (infracțiune sancționată tot cu detențiunea pe viață
sau cu închisoarea de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi) și art.
224 alin. (2) C. pen. (infracțiune sancționată mai ușor, cu închisoare de la 6
luni la 3 ani sau amendă, în loc de închisoare de la 3 la 10 ani).
Așadar,
inculpatul B.C. a săvârșit un concurs real de infracțiuni, mai înainte ca
durata pedepsei din a cărei executare fusese liberat condiționat să se fi
împlinit și în stare de recidivă (postcondamnatorie, potrivit distincției ce se
făcea în C. pen. din 1969).
În
fiecare din aceste ipoteze, C. pen. din 1969 prevedea cumulul juridic al
pedepselor, cu posibilitatea, fie a sporirii pedepsei celei mai grele până la
maximul ei special și a aplicării unui spor de pedeapsă (art. 34 alin. (1) lit.
a), art. 39 alin. (1)), fie doar a aplicării unui spor de pedeapsă (art. 61
alin. (1)).
Noul
C. pen. stabilește, pentru fiecare din cele trei ipoteze, un tratament
sancționator cu mult mai sever, caracterizat, în cazul concursului de
infracțiuni prin obligativitatea adăugării sporului de pedeapsă (și încă de 1/3
din totalul celorlalte pedepse stabilite ), art. 39 alin. (1) lit. b),
respectiv, prin cumul aritmetic al pedepselor aplicate, în cazul recidivei
(art. 43 alin. (2)) și al revocării liberării condiționate (art. 104 alin. (2)
cu referire la art. 101).
Pentru
aceste considerente Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul
declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 251/A din 17
octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu
minori.
În
baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen, recurentul inculpat va fi obligat la
plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr.
251/A din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru
cauze cu minori.
Deduce
din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de
la 14 noiembrie 2012 la 28 mai 2014.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 28 mai 2014.
Procesat
de AM