ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1811/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 141 din 19 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția penală, a fost condamnat inculpatul B.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la 18 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; - violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la 5 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul B.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost revocată liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 1.937 zile din pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. aplicată prin Sentința penală nr. 145 din 03 mai 2000 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 139/91/2000, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de 14 noiembrie 2012 - ora 15:15 la zi. A fost obligat inculpatul la 5.000 RON despăgubiri materiale și la 10.000 RON daune morale către partea civilă G.C. A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile după cum urmează: - către Spitalul Județean de Urgență "S.P." Focșani la 618,98 RON plus dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului; - către Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea la 826,02 RON plus dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

A fost obligat inculpatul la 3228,65 RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență "P.D.N.O." lași. S-au confiscat bețele din corn folosite la agresiune, puse la dispoziția organelor de cercetare penală de mama inculpatului, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Vrancea. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele: În dimineața zilei de 18 noiembrie 2012 victima G.V., ajutat de martorul P.M., a început să curețe grădina de vegetația uscată, iar în jurul orei 13:00 a dat foc la aceasta, cei doi continuându-și activitatea în grădină. La rândul său, inculpatul B.C. se afla la locuința mamei sale și a simțit la un moment dat miros de fum.

Urmând sursa acestuia a constatat că fumul provine de la focul aprins de vecinul său G.V. Deranjat de acest lucru, fiind și sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a ieșit înjurând din curtea casei și s-a îndreptat spre locuința victimei pe stradă, trecând prin dreptul martorilor G.M.C. și G.I. Martorul G.I. a observat că inculpatul era foarte nervos și avea în mână un băț "ciobănesc", a intrat în curtea casei victimei, apoi în grădină, unde i-a cerut acesteia să stingă focul întrucât riscă să-i dea foc la fânărie. Victima i-a cerut inculpatului să iasă din grădina sa și i-a spus că face ce vrea pe proprietatea sa și el va răspunde dacă se întâmplă ceva. În fața acestui refuz inculpatul a plecat acasă, amenințând că va face apel la pompieri.

La scurt timp inculpatul a ieșit din nou din curtea sa având în mână același băț "ciobănesc", cu care s-a îndreptat iarăși spre locuința victimei. De această dată inculpatul a fost oprit din drumul său, în stradă, de martorul G.I., iar la intervenția sa inculpatul a revenit acasă tot agitat și înjurând. După alte 5 minute inculpatul, nervos că vecinul său nu i-a dat ascultare să stingă focul, a luat un alt băț "ciobănesc" mai gros, cu care a pornit din nou către casa victimei. A pătruns din nou în curte și apoi în grădină pe o poartă spre care victima și martorul P.M. stăteau cu spatele. Inculpatul i-a cerut din nou victimei G.V. să stingă focul, însă acesta i-a spus să plece acasă și să dea telefon la pompieri dacă așa vrea.

Fiind din nou refuzat, inculpatul s-a enervat și a lovit de două ori cu bățul în cap pe victimă, cele două "bușituri" alertându-l pe martorul P.M., aflat în acel moment cu spatele, astfel încât acesta a venit repede spre cei doi, cerându-i inculpatului să nu mai lovească întrucât "a omorât omu'". Aflat încă în stare de surescitare, inculpatul s-a îndreptat și spre martorul P.M., aplicând o lovitură cu bățul și în direcția acestuia, însă lovitura a fost parată de martor cu sapa pe care o avea în mână. După acest moment inculpatul a plecat spre casa sa. În drum s-a întâlnit din nou cu martorii G.M.C. și G.I., făcându-le semn acestora să tacă din gură și spunând că "l-a aranjat pe G.! Și că "i-a dat un băț pe spate". Ulterior victima a fost ajutată de martorii P.M.

și G.I. să se spele de sânge la cișmeaua din curtea casei, iar martorul G.M.C. a apelat serviciile specializate pentru a trimite o ambulanță să transporte victima la spital. Dată fiind gravitatea rănilor provocate de loviturile aplicate, victima a fost transportată la Spitalul de Neurochirurgie "N.O." Iași unde a fost supus unei intervenții chirurgicale, însă a decedat la data de 18 noiembrie 2012. În cauză s-a reținut intenția inculpatului în ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de omor deosebit de grav, întrucât acesta i-a spus martorei F.M.N., atunci când aceasta i-a reproșat loviturile aplicate nașului său, că "a fost un prost, că trebuia să-l omoare" fiindcă victima putea să le dea foc la case astfel cum făcuse focul în grădină.

Ulterior inculpatul a mers și la martorul C.C., căruia i-a povestit ce a făcut. Din Raportul de constatare medico-legală nr. 2006 din 24 decembrie 2012, fiind constatate multiple leziuni de violență la nivelul capului, respectiv traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie dilacerare cerebrală, hematom intracerebral, hematom și hemoragie subarahnoidiană, concluziile actului medico-legal fiind că acestea au fost create prin lovire activă cu obiecte contondente. Totodată, în raport se menționează că între leziunile cranio-cerebrale și deces există o legătură directă de cauzalitate.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută mai sus a rezultat din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto; declarațiile inculpatului; declarațiile martorilor; proces-verbal de recunoaștere obiecte și planșe foto; raport de constatare medico-legală; raport de expertiză medico-legală psihiatrică; acte medicale; proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare. În drept, s-a constatat că fapta inculpatului B.C. de a pătrunde fără drept în curtea victimei G.V. în data de 13 noiembrie 2012 și de a-l lovi pe acesta în zona capului, cu intenție, în mod repetat, cu un băț "ciobănesc" din corn provocându-i multiple leziuni care au condus la decesul victimei în data de 18 noiembrie 2012, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav și violare de domiciliu prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.

și art. 192 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., motiv pentru care acesta a răspuns penal. Incidența dispozițiilor art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost atrasă de faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru o infracțiune de omor calificat. Aceeași condamnare la o pedeapsă de 16 ani închisoare aplicată pentru o infracțiune prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. prin Sentința penală nr. 145 din 03 mai 2000 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia penală nr. 300 din 22 iunie 2000 a Curții de Apel Galați și din executarea căreia a fost eliberat condiționat la data de 22 iunie 2010 cu un rest de pedeapsă de 1.937 zile de închisoare, i-a atras inculpatului starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

S-a constatat că moartea victimei a fost violentă, că aceasta s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie dilacerare cerebrală, hematom intracerebral, hematom și hemoragie subarahnoidiană; că topografia și morfologia leziunilor tanatogeneratoare au pledat pentru producerea lor prin lovire activă cu obiecte contondente; că între leziunile cranio-cerebrale și deces a existat o legătură directă de cauzalitate. S-a conchis astfel, că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața părții vătămate, rezultat letal care s-a și produs. Că este așa a rezultat și din declarațiile martorilor P.M.

dată la urmărirea penală și la instanță, care a arătat că "inculpatul dorea să se întoarcă să lovească din nou victima", că victima era plină de sânge și avea o lovitură la cap, era chiar o gaură deasupra tâmplei, că inițial când inculpatul a pătruns în grădina victimei "era băut, avea o privire tulbure, avea în mână un ciomag de oi". De asemenea, intenția de a suprima victima a rezultat și din faptul că inculpatul a lovit victima din spate, așa cum rezultă din declarația martorei F.M.N. dată la instanță. Cu declarația acestei martore, precum și cu declarația martorului G.M.C. s-a dovedit și infracțiunea de violare de domiciliu, inculpatul pătrunzând de două ori în curtea victimei. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului B.C.

s-a avut în vedere gradul de pericol concret al faptei, persoana inculpatului și poziția sa procesuală. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul B.C. Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a apreciat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei, care a fost apreciată ca fiind prea mică raportat la persoana inculpatului recidivist, care a mai săvârșit anterior o infracțiune de omor. S-a solicitat aplicarea unei pedepse la maximul special prevăzut de lege și aplicarea unui spor de pedeapsă ca urmare a concursului de infracțiuni. S-a mai criticat neaplicare pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

aplicate prin Sentința penală nr. 145/2000 a Tribunalului Vrancea. Inculpatul B.C. a apreciat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală deoarece nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor, victima decedând ca urmare a tratamentului medical neadecvat și nu loviturilor aplicate. Prin Decizia penală nr. 251/A din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost desființată în parte Sentința penală nr. 141/2013 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare: S-a dispus ca inculpatul B.C. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă din pedeapsă perioada arestării preventive începând de la 14 noiembrie 2012 la zi. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.C. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 RON s-a dispus va fi avansat din fondurile Ministerul Justiției către Baroul Galați. Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că în mod judicios instanța de fond, având în vedere probele administrate în cauză, a constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.

S-a arătat că vinovăția inculpatului rezultă din următoarele probe: Declarația martorului ocular P.M., care precizează următoarele: Inculpatul i-a cerut din nou victimei G.V. să stingă focul, însă acesta i-a spus să plece acasă și să dea telefon la pompieri dacă așa vrea. Fiind din nou refuzat, inculpatul s-a enervat și a lovit de două ori cu bățul în cap pe victimă, cele două "bușituri" alertându-l pe martorul P.M., aflat în acel moment cu spatele, astfel încât acesta a venit repede spre cei doi, cerându-i inculpatului să nu mai lovească întrucât "a omorât omu'". Aflat încă în stare de surescitare, inculpatul s-a îndreptat și spre martorul P.M., aplicând o lovitură cu bățul și în direcția acestuia, însă lovitura a fost parată de martor cu sapa pe care o avea în mână.

După acest moment inculpatul a plecat spre casa sa. Această declarație din care rezultă că inculpatul a lovit victima cu bățul în cap de două ori se coroborează cu concluziile expertizei medico -legale. Din Raportul de constatare medico-legală nr. 2006 din 24 decembrie 2012, sunt constatate multiple leziuni de violență la nivelul capului, respectiv traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene, contuzie dilacerare cerebrală, hematom intracerebral, hematom și hemoragie subarahnoidiană, concluziile actului medico-legal fiindcă acestea au fost create prin lovire activă cu obiecte contondente. Totodată, în raport se menționează că între leziunile cranio-cerebrale și deces a existat o legătură directă de cauzalitate.

Raportat la aceste două probe a rezultat cu claritate că inculpatul B.C. a pătruns fără permisiune în curtea victimei G.V. și în urma unui conflict spontan a aplicat acestuia cu un corp contondent două lovituri de mare intensitate în zona capului. Pe cale de consecință, în mod judicios, instanța de fond, a reținut că inculpatul B.C. se face vinovat atât de săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, cât și de infracțiunea de omor deosebit de grav, urmând a respinge apelul inculpatului, care apreciază că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii deduse judecății. De asemenea instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepselor și gravitatea faptei săvârșite de inculpat, care a dus la decesul unei persoane, dar și modalitatea concretă de săvârșire pe fondul unui conflict spontan și a unei stări de nervozitate a inculpatului.

În raport de aceste elemente corespunzătoare criteriilor prev. de art. 72 C. pen., Curtea a apreciat că pedeapsa de 18 ani închisoare, în regim de detenție, este suficientă pentru asigurarea scopului preventiv, educativ al pedepsei prev. de art. 52 C. pen. În ceea ce privește neaplicarea sporului de pedeapsă; Curtea a apreciat că în condițiile în care aplicarea sporului este facultativă, în mod corect instanța de fond, a ales varianta aplicării pedepsei cele mai grele, care să fie și pedeapsa rezultantă de executat, aceasta fiind suficientă pentru reeducarea inculpatului. În concluzie, Curtea a apreciat că nu se impune majorarea pedepsei și nici aplicarea unui spor, cuantumul sancțiunii rezultante de 18 ani închisoare, în regim de detenție, asigurând pe deplin scopul sancțiunii penale.

Totuși, verificând hotărârea apelată s-a constatat că în mod greșit instanța de fond, în condițiile în care prin Sentința penală nr. 145/2000 pronunțată de Tribunalul Vrancea, inculpatului B.C. i s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani, nu s-a pronunțat asupra acestei măsuri în condițiile în care a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat din această sentință de 1.937 zile închisoare. În concret, instanța de fond, trebuia să revoce restul de pedeapsă rămas neexecutat și în urma contopirii cu pedeapsa rezultantă, aplicată pentru faptele deduse judecății, trebuia să dispună și contopirea pedepselor complementare, respectiv: pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată prin sentința penală apelată, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, și să dispună ca inculpatul B.C. să execute pe lângă pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cea mai grea, respectiv aceea de 5 ani. Împotriva acestei decizii, inculpatul B.C. a declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare, achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina sa întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor nici sub aspectul laturii obiective și nici sub aspectul laturii subiective; în subsidiar prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. s-a solicitat o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia. Examinând recursul declarat de inculpatul B.C. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele: În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, la 17 octombrie 2013 deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, și înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la 13 noiembrie 2013, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen., în redactarea dată prin sus arătata lege. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17 2 alin. (1) art. 385 9 C. proc.

pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Critica inculpatului vizând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nu poate fi subsumat (circumscris) cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit cu care casarea poate interveni, "când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334 - 337", deoarece, în realitate, se tinde la o reapreciere a stării de fapt - aspect de netemeinicie, iar nu de nelegalitate și nu poate fi luată în discuție din moment ce pct. 18 al art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen. a fost abrogat, încât examinarea, de către instanța de recurs, a stării de fapt reținută prin decizia instanței de apel nu mai este posibilă. Critica vizând reindividualizarea pedepsei, nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., potrivit cu care "este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau prin care s-a făcut o greșită aplicare a legii", neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, text de lege care, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost, de asemenea, modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.

Urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal și de procedură penală), instanța este datoare să verifice dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care "în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă". Întrucât inculpatul a fost condamnat și pentru infracțiunea de violare de domiciliu, Înalta Curte a făcut demersurile necesare, în sensul că părții civile G.C. i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 224 alin. (3) C. pen., care ar fi permis, dacă partea civilă și-ar fi retras plângerea pentru această infracțiune, încetarea procesului penal în baza art. 396 alin. (6) rap.

la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., ceea ce însă nu s-a întâmplat. Înalta Curte constată că, în speța de față, dispozițiile legii penale vechi sunt favorabile inculpatului pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: După cum se poate observa, inculpatul a fost condamnat la: - 18 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În consecință, a fost revocată liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 1.937 zile din pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 145 din 03 mai 2000, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 139/91/2000, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunându-se ca inculpatul B.C. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M. Of. al României nr. 372 din 20 mai 2014 dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Cu alte cuvinte, determinarea legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii mai blânde și nu a dispozițiilor mai blânde dintr-o lege, neputându-se combina prevederi din legea veche cu prevederi din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, adică în pofida prevederilor art. 61 din Constituție, s-ar permite judecătorului să legifereze, iar nu să se mărginească la aplicarea legii. În noul C. pen.

infracțiunile săvârșite de inculpat au corespondent în art. 189 alin. (1) lit. e) C. pen. (infracțiune sancționată tot cu detențiunea pe viață sau cu închisoarea de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi) și art. 224 alin. (2) C. pen. (infracțiune sancționată mai ușor, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, în loc de închisoare de la 3 la 10 ani). Așadar, inculpatul B.C. a săvârșit un concurs real de infracțiuni, mai înainte ca durata pedepsei din a cărei executare fusese liberat condiționat să se fi împlinit și în stare de recidivă (postcondamnatorie, potrivit distincției ce se făcea în C. pen. din 1969). În fiecare din aceste ipoteze, C. pen. din 1969 prevedea cumulul juridic al pedepselor, cu posibilitatea, fie a sporirii pedepsei celei mai grele până la maximul ei special și a aplicării unui spor de pedeapsă (art. 34 alin. (1) lit. a), art. 39 alin. (1)), fie doar a aplicării unui spor de pedeapsă (art. 61 alin. (1)). Noul C. pen.

stabilește, pentru fiecare din cele trei ipoteze, un tratament sancționator cu mult mai sever, caracterizat, în cazul concursului de infracțiuni prin obligativitatea adăugării sporului de pedeapsă (și încă de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite ), art. 39 alin. (1) lit. b), respectiv, prin cumul aritmetic al pedepselor aplicate, în cazul recidivei (art. 43 alin. (2)) și al revocării liberării condiționate (art. 104 alin. (2) cu referire la art. 101). Pentru aceste considerente Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 251/A din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen, recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 251/A din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la 28 mai 2014. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2014. Procesat de AM