ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3971/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 27 din 08 februarie 2013, Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea inculpatului A.C., la: - 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen.; - 10 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 75 lit. c) C. pen. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsa de 536 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 53/2009 a Judecătoriei Panciu, rest de pedeapsă care a fost contopit cu pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință, dispunându-se ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa principală de 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei. Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A.C. Conform art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei principale, perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 6 mai 2012 până la data pronunțării sentinței. A fost condamnat inculpatul C.A., la: - 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen.; - 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen.

Conform art. 33 Iit.a și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei. Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. Conform art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 6 mai 2012 până la data pronunțării sentinței. A fost condamnat inculpatul B.G., la: - 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen.; - 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei. Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. Conform art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 6 mai 2012 până la data pronunțării sentinței.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații A.C., C.A. și B.G., în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. Au fost obligați cei trei inculpați, inculpatul minor C.A. în solidar cu părțile responsabile civilmente A.L. și A.V., iar pe inculpatul minor B.G. în solidar cu partea responsabila civilmente B.N., să plătească părții civile Z.E. sumele de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale și 20.000 RON, reprezentând daune morale. Au fost respinse, ca nefondate, restul daunelor morale solicitate de partea civila Z.E. S-a constatat că părțile civile Z.M. și S.C. nu au solicitat despăgubiri civile în cauză.

S-a dispus restituirea către mama victimei, Z.M. a unui portmoneu aparținând victimei Z.M.A. și care a fost introdus în camera de corpuri delicte a Tribunalului Vrancea la data de 17 septembrie 2012. Conform art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul major A.C., inculpatul minor C.A. în solidar cu părinții săi și inculpatul minor B.G.

în solidar cu mama sa, să plătească statului sumele de câte 2.500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care: suma de cate 404 RON reprezintă taxa medico-legală, pentru autopsia medico-legală, determinarea alcoolemiei, transportul cadavrului și examenul histopatologic, taxă ce a fost achitată prin ordin de plată în contul Spitalului Județean F., deschis la Trezoreria Focșani; suma de cate 135 RON reprezintă taxa pentru expertiza medico-legală psihiatrică a fiecărui inculpat; sumele de cate 600 RON la urmărirea penală și câte 300 RON la cercetarea judecătorească, reprezintă onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarea stare de fapt, inculpatii A.C.

și C.A. sunt frați, iar inculpatul B.G. este prieten cu aceștia, în unele perioade chiar locuind cu aceștia. În după-amiaza zilei de 1 mai 2012 victima Z.M.A. se afla în barul SC M.P. SRL din comuna S., județul Vrancea, local în care se găseau și cei trei inculpați. Cât timp părțile au stat în bar, victima a jucat la aparatele electronice unde a câștigat o suma mare, aproape 500 RON din care a mai jucat de 300 RON, rămânându-i astfel suma de 200 RON. De asemenea Ie-a cumpărat din banii săi de băut martorului V.N.I. și inculpatului major 3 beri și a mai jucat și tenis, schimbând la patronul barului suma de 50 euro. În aceste împrejurări, cei trei inculpați, care se uitau la victimă cum joacă la aparate, au observat cî aceasta deține sume mari de bani, atât în RON cât și euro și au luat hotărârea de a-i sustrage banii.

În acest sens, cei trei inculpați au plecat din bar înainte de închiderea programului și cu câteva minute înaintea plecării victimei, ascunzându-se pe marginea unui drum, pe traseul spre locuința victimei, cu intenția de a-l ataca pe acesta și a-i sustrage bunurile și banii, cunoscând că victima se afla și în stare de ebrietate. La scurt timp în zonă a apărut victima care se deplasa sinuos, pe fondul consumului de alcool și pe care inculpații au început sa o urmărească, în scopul de a găsi un moment propice pentru a o ataca. În scurt timp inculpații au ajuns victima din urma, inculpatul A.C. i-a aplicat acesteia două lovituri cu pumnul în zona capului și a trântit-o la pământ, după care împreună cu cei doi inculpați minori au deposedat-o pe victimă de inelul din material galben pe care-l purta pe deget, de un pachet de țigări, un telefon mobil marca X. și un portmoneu în care se aflau acte de identitate ale victimei, un card bancar și sumele de 100 euro și 190 RON.

Întrucât victima îl recunoscuse pe inculpatul A.C. acesta din urmă Ie-a propus celorlalți doi inculpați minori să o arunce într-o fântână din apropiere, propunere acceptată de minori. În acest sens cei trei inculpați au apucat victima de brațe și picioare, au ridicat-o de la sol și au dus-o la fântâna din apropiere. După ce au așezat victima deasupra tubulaturii, poziționată cu capul în jos, aceasta a încercat să se salveze, prinzându-se cu mâinile de găleata de scos apa și de ulucul de la fântână, dar inculpatul A.C. a împins-o cu forță încât victima a căzut în interior decedând imediat prin înec. Ulterior cei trei inculpați s-au deplasat Ia domiciliile lor, iar pe traseu s-au spălat la o alta fântâna, unde au aruncat și portofelul victimei, după ce în prealabil și-au însușit sumele de bani din acesta.

A doua zi cei trei inculpați s-au deplasat în orașul Panciu, inițial la casa de schimb aparținând SC E. SRL unde au schimbat valuta sustrasă de la victimă, apoi la un magazin, de unde și-au cumpărat obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte. Telefonul mobil sustras de Ia victimă, a fost vândut de inculpatul A.C. la câteva zile martorului R.P., căruia inculpatul i-a spus ca bunul respectiv l-a găsit într-un bar. Victima a fost scoasă din fântâna de un echipaj al I.S.U. Vrancea, în prezența organelor de poliție la data de 5 mai 2012. În cursul urmăririi penale s-a efectuat autopsia cadavrului și prin raportul emis de Serviciul de Medicină Legală Vrancea s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive unei asfixii mecanice prin submersie în apă, înec, poate data din 1 din 2 mai 2012 și între asfixie și deces exista legătura de cauzalitate directă necondiționată.

În drept, s-a reținut că faptele inculpaților A.C., C.A. și B.G., care în noaptea de 1 mai 2012, în jurul orelor 23:30, în timp ce se aflau pe drumul public din comuna S., județul Vrancea, care duce la domiciliul victimei, au deposedat-o pe aceasta, prin violență de sumele de 190 RON și 100 euro, un portmoneu în care se mai aflau un card bancar, un telefon mobil marca X., un pachet de țigări și un inel din metal galben și pentru a ascunde aceste fapte având în vedere că victima l-a recunoscut pe inculpatul major, au aruncat-o într-o fântână din apropiere, victima decedând pe Ioc prin înec, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzute de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

și art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., referitoare la concursul real de infracțiuni. Inculpatului A.C. i-a fost reținută circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., pentru că a comis ambele fapte împreună cu fratele și prietenul lui, ambii minori, cunoscând această împrejurare, iar inculpaților C.A. și B.G. le-au fost aplicate dispozițiile referitoare la minoritatea făptuitorului, având în vedere că aceștia nu aveau împlinită vârsta de 16 ani la data comiterii faptelor.

La individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsa prevăzute pentru infracțiunile comise, gradul de pericol social al acestora, circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, dar și datele ce circumstanțiată persoana inculpaților. În concret, s-a ținut seama de împrejurarea că infracțiunea de omor deosebit de grav face parte din categoria celor mai grave, îndreptate împotriva valorii sociale supreme ocrotite de legiuitor, respectiv viața unei persoane, iar infracțiunea de tâlhărie este una dintre cele mai grave infracțiuni contra patrimoniului și contra integrității corporale ale unei persoane.

Pe lângă gravitatea infracțiunilor, instanța de fond a reținut și gravitatea ce a rezultat din modalitatea de operare. Inculpații, la o vârstă atât de fragedă fiind capabili de astfel de fapte de o gravitate deosebită, după punerea în aplicare a înțelegerii avute în bar, premeditat urmărind victima și deposedând-o de bunuri prin violența, profitând și de starea de beție în care se găsea aceasta dar și de împrejurarea că era noapte și nu era nicio persoana prin zonă, apoi a aruncat-o în fântână, nefiind „sensibilizați” nici măcar de rezistența opusă de victimă. Expertizele medico-legale psihiatrice întocmite în cauză au concluzionat că inculpații nu prezintă tulburări psihice de natură a le afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și au discernământul păstrat în raport cu fapta.

Totodată, aceleași rapoarte de expertiză au scos în evidență trăsăturile agresive, violente ale acestora, ceea ce denotă o periculozitate sporită. De asemenea, din anchetele sociale efectuate la domiciliile inculpaților minori și din referatele de evaluare întocmite pentru aceștia rezultă aceleași aspecte ca inculpații minori provin din familii dezorganizate, perspectivele lor de reintegrare în comunitate sunt în conexiune directă cu abandonul școlar, lipsa valorilor necesare relaționării, lipsa resurselor financiare ale familiei, influența negativă din partea familiei, împrejurarea că părinții minorilor i-au scăpat de sub supraveghere. De altfel, pe parcursul prezentului proces doar părinții inculpatului C.A.

s-au prezentat Ia un singur termen de judecată și au susținut că „nu are ce să-i facă minorului”. Tot din referatul de evaluare mai rezultă că inculpatul minor C.A. a mai comis alte două fapte pentru care are dosar penal pe rolul Judecătoriei Panciu și înainte de a răspunde penal a mai comis alte patru furturi pe raza comunei de domiciliu. Inculpatul major A.C. a mai fost condamnat de doua ori pentru infracțiuni contra patrimoniului și se afla în stare de recidivă poscondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., față de restul de pedeapsă de 536 zile care nu era împlinit la data comiterii prezentelor infracțiuni.

Pe lângă toate acestea, instanța de fond a mai reținut, în mod negativ și atitudinea adoptată de inculpați față de fapte și urmările lor, aceștia la fiecare termen de judecată adoptând o atitudine de nepăsare și chiar distracție, atitudine care a creat convingerea instanței că inculpații nu se căiesc și nu regretă faptele, ba chiar nu conștientizează gravitatea lor și nu înțeleg de ce trebuie să fie pedepsiți pentru acestea. Pentru toate acestea, instanța de fond Ie-a aplicat inculpaților pedepse cu executare în regim de detenție, apreciind că aceasta este singura modalitate prin care scopul pedepsei poate fi atins, modalitate de executare care atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., apreciind că o persoana condamnată pentru o infracțiune de omor calificat, fiind incompatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat sau de a fi ales în autoritățile publice.

Dreptul la vot nefiind în corelație directă cu infracțiunea comisă de inculpat nu i-a fost interzis acestuia. Față de natura și gravitatea infracțiunii contra vieții comisă de inculpatul major A.C., având în vedere împrejurările cauzei și cuantumul pedepsei principale aplicate pentru această infracțiune, instanța de fond a apreciat că este necesară și chiar obligatorie aplicarea pedepsei complementare în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pedeapsa care s-a dispus a fi executată după executarea pedepsei principale. Având în vedere gravitatea faptelor și periculozitatea inculpatului major A.C., conform art. 61 C. pen., instanța de fond a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 536 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicata prin sentința penală nr. 53/2009 a Judecătoriei Panciu, rest ce a fost contopit cu pedeapsa rezultantă.

Cu privire la soluționarea laturii civile, instanța de fond a avut în vedere ca daunele materiale solicitate de partea civila Z.E., soția victimei au fost dovedite în totalitate cu declarațiile celor doi martori propuși de aceasta, H.N. și G.M., aceștia precizând că soția victimei a suportat toate cheltuielile cu înmormântarea și cu pomenirile de 9, 20 și 40 zile și că aceste cheltuieli depășesc suma de 10.000 RON cât a solicitat partea civilă. În consecință instanța a acordat despăgubirile materiale conform celor solicitate. În ce privește daunele morale, instanța a apreciat că suma de 50.000 RON solicitată de soția victimei, este într-un cuantum prea mare raportat Ia criteriile care trebuiesc avute în vedere la acordarea acestora.

S-a reținut că este de necontestat că, urmare faptei săvârșite de inculpați, partea civilă, soția victimei, a fost expusă unor reale suferințe fizice și psihice. Însă, în lipsa unor criterii obiective de determinare a daunelor morale, instanța de fond a considerat că acestea trebuie acordate într-un cuantum ce poate fi apreciat ca fiind unul rezonabil pentru a compensa suferințele de natură fizică și psihică îndurate de partea civilă. În acest context, instanța de fond a subliniat că rolul despăgubirilor morale, dificil de cuantificat, este de a repara o suferință psihică, ele netrebuind să constituie nici „amenzi excesive” pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate pentru părțile civile.

În acord cu aceste criterii, instanța de fond a apreciat că suma de 20.000 RON este îndestulătoare pentru a răspunde scopului anterior menționat, cu atât mai mult cu cât partea care Ie-a solicitat este soția victimei, nu o rudă de sânge pentru care suferința ar fi mult mai mare și era despărțită în fapt de soțul ei, fiind plecată în Italia, unde se află și în prezent. S-a constatat că mama victimei și fiica acesteia dintr-o căsătorie anterioara, respectiv Z.M. și S.C. nu s-au constituit părți civile în cauză. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul A.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor apel, Parchetul a susținut că pedepsele aplicate inculpatului A.C., precum și pedeapsa rezultantă nu corespund pericolului social al faptelor comise, precum și periculozității persoanei inculpatului, acesta fiind recidivist, atingerea scopului educativ-preventiv al pedepsei așa cum este stabilit prin art. 52 C. pen. neputându-se realiza decât prin aplicarea pedepsei detențiunii pe viață pentru infracțiunea de omor deosebit de grav și o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat pentru infracțiunea de tâlhărie. În subsidiar, s-a solicitat a se aprecia asupra pedepselor aplicate pentru fiecare din cele două infracțiuni deduse judecății precum și asupra cuantumului pedepsei rezultante.

S-a apreciat că acestea sunt netemeinice, atât prin cuantumul redus cât și prin neaplicarea unor sporuri de pedeapsă în cadrul operațiunilor de contopire succesivă. Suplimentar, față de motivele invocate, procurorul de ședință a invocat nelegalitatea hotărârii întrucât prima instanță a omis să dispună, în temeiul art. 118 lit. e) C. pen., confiscarea sumei de 30 RON de la inculpatul A.C. pe care acesta a primit-o din vânzarea telefonului către martorul de bună credință R.P., telefonul fiind recuperat de organele de poliție, iar martorul nu a formulat pretenții civile. De asemenea, s-a susținut că se impunea respingerea acțiunii civile formulată de partea vătămată S.C., întrucât, deși aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON daune materiale și 5.000 RON daune morale, aceasta nu s-a mai prezentat în fața instanței pentru a justifica daunele cerute.

La rândul său inculpatul A.C. a susținut, că s-ar fi impus achitarea întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu el este autorul, că la momentul comiterii faptelor se afla într-un super marchet din orașul Panciu împreună cu martorul P.P., astfel că nu ar fi avut cum să comită faptele, că a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârșirea acestora doar că să-și salveze fratele și pe prietenul acestuia și că a fost audiat când se afla sub influența unor substanțe etnobotanice și a alcoolului. În subsidiar, a susținut că pedeapsa aplicată este exagerat de mare și că raportat la vârsta tânără, în mod greșit instanța de fond nu s-a orientat către o pedeapsă mai blândă.

Verificând sentința penală atacată raportat la motivele invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că prima instanță pe baza ansamblului probator a reținut o corectă stare de fapt și a dat infracțiunilor încadrarea juridică legală.

Astfel, cu probatoriul administrat în cauză, respectiv: - procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice prin care s-au fixat urmele infracțiunii și s-a stabilit poziția și starea mijloacelor materiale de probă, - raportul de constatare medico-legală asupra cadavrului victimei emis de Serviciul de Medicină Legală Vrancea prin care s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, că s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive unei asfixii mecanice prin submersie în apă, înec, care poate data din 1 din 2 mai 2012 și că între asfixie și deces există legătura de cauzalitate directă necondiționată, - declarațiile martorilor P.P., V.N.I., A.C.A., V.M. și G.C.R., care au confirmat prezența inculpaților în bar, precum și momentul la care aceștia au plecat pe rând, ultimul fiind C.A.

care a urmărit îndeaproape victima, - declarația martorului P.A. căruia inculpații i-au oferit spre vânzare un telefon mobil, - declarația martorului R.P. care a cumpărat de la inculpatul A.C. telefonul mobil sustras de la victimă, - declarația salariatei la casa de schimb valutar din orașul Panciu, unde inculpații au schimbat valuta sustrasă de la victimă, - procesul-verbal de reconstituire activitate în cursul căreia inculpații au precizat cu lux de amănunte cum au procedat tâlhărirea victimei și la aruncarea acesteia în fântână, - coroborat cu declarațiile fiecărui inculpat date în cursul urmăririi penale prin care au recunoscut în totalitate faptele de care au fost acuzați, conducând, prin amănuntele indicate, la stabilirea situației de fapt astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței, - afirmațiile inculpatului minor B.G.

făcute cu ocazia acordării ultimului cuvânt acesta precizând că regretă faptele care s-au petrecut așa cum a recunoscut la urmărirea penală, s-a demonstrat că în noaptea de 1 mai 2012, în jurul orei 23:30 inculpatul apelant A.C. împreună cu coinculpații minori C.A. și B.G. au urmărit-o pe victima Z.M.A., în timp ce aceasta se deplasa pe drum către casă, cu intenția de a-i sustrage banii, și, profitând de întuneric, de împrejurarea că pe drum nu se aflau alte persoane, precum și de starea de ebrietate a victimei, inculpatul A.C. i-a aplicat două lovituri cu pumnul în cap, victima cazând la sol, inculpații minori C.A. și B.G.

au deposedat-o de un telefon mobil, un pachet de țigări, un inel din material galben și un portofel în care se găseau actele de stare civila ale victimei și sumele de 100 euro și 190 RON, după care realizând că victima i-a recunoscut și, pentru a nu fi trași la răspundere pentru fapta de tâlhărie, s-au hotărât s-o omoare, sens în care toți trei inculpații au ridicat-o la marginea unei fântâni unde au aruncat-o cu capul în jos, victima decedând pe loc prin înec. Faptele astfel expuse, în ce îl privește pe inculpatul apelant A.C., s-a reținut că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie aflate în concurs real, prevăzute de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

și art 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen. și de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora în mod corect instanța de fond a procedat la condamnarea inculpatului. Simpla negare a săvârșirii faptei, sau invocarea unei împrejurări care ar fi putut constitui un alibi. deplasarea în jurul orei 23 la un supermarchet dintr-o localitate apropiată, care nu s-a confirmat, din relațiile obținute de Ia SC Z. SNC Focșani rezultând că programul supermarchetului Z. din Panciu a fost la data de 1 mai 2012 între orele 08:00-21:00 s-a reținut că nu sunt de natură să atragă achitarea întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., probatoriul administrat demonstrând fără echivoc că inculpatul a fost autorul faptelor reținute în sarcina sa. Așa fiind, Curtea nu a primit solicitarea privind achitarea, în cauză nefiind incidente dispozițiile ar. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În ce privește solicitările vizând individualizarea pedepselor stabilite inculpatului apelant, respectiv solicitarea Parchetului ca inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa detențiunii, pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav sau majorarea cuantumului pedepselor stabilite, corelativ cu solicitarea inculpatului de a-i fi reduse pedepsele, Curtea a reținut următoarele: Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii, atât gravității faptei cât și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, precum și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii Ca măsură de constrângere și reeducare, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii penale aplicate, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuind să fie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale. În cauza de față, prin raportare Ia condițiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. Curtea a constatat că pedepsele aplicate nu au fost just dimensionate, nefiind apte să răspundă scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., neexistând însă suficiente motive pentru condamnarea inculpatului la pedeapsa detențiunii pe viață, dar nici pentru reducerea pedepselor stabilite acestuia.

Având în vedere natura relațiilor sociale încălcate prin săvârșirea celor două infracțiuni, una dintre ele afectând valoarea supremă, respectiv dreptul la viață, gravitatea activității infracționale, reliefată prin modul și mijloacele de săvârșire (atacarea pe timp de noapte a unei persoane aflată în imposibilitatea de a se apăra atât din cauza stării de ebrietate în care se afla, cât și a numărului de atacatori, modul în care a fost concepută săvârșirea celor două infracțiuni, contribuția majoră avută de inculpat la săvârșirea infracțiunii, antrenarea în activitatea infracțională a doi minori, dintre care unul îi era frate), conduita procesuală nesinceră manifestată în cursul judecății, acesta încercând să acrediteze ideea că nu este autorul faptelor reținute în sarcina sa, starea de recidivă postcondamnatorie în care a comis infracțiunile, atrasă de o condamnare aplicată anterior pentru infracțiuni contra patrimoniului, Curtea a constatat că motivele de netemeinicie invocate de Parchet vizând cuantumul pedepselor stabilite inculpatului A.C., sunt întemeiate, impunându-se majorarea acestora.

De asemenea, s-a constatat că și motivele de nelegalitate invocate de Parchet sunt fondate, motive la care a achiesat și inculpatul, fapt ce atrage admiterea, doar sub aceste aspecte, și a apelului declarat de acesta. Astfel, instanța de fond a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen. potrivit cărora sunt supuse confiscării bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Or, martorul R.P. care a cumpărat de la inculpatul A.C. telefonul mobil sustras de la victimă pentru suma de 30 RON, nu a formulat pretenții civile în cauză, deși telefonul i-a fost ridicat, împrejurare în care cu privire la suma de 30 RON trebuia să se dispună confiscarea specială.

De asemenea, s-a constatat, conform probatoriului, că toate cheltuielile cu înmormântarea victimei și pomenirile ulterioare au fost suportate doar de soția acestuia, partea civilă Z.E. și că între victimă și fiica sa S.C. provenită dintr-o altă căsătorie nu au existat relații apropiate care să conducă la concluzia că aceasta a suferit vreo traumă psihică în urma pierderii tatălui, acest fapt rezultând chiar din declarația acesteia dată în cursul urmăririi penale, dar și din lipsa de interes manifestată în tot cursul judecății, când, deși legal citată nu s-a prezentat niciodată în fața judecătorului fondului și nici în fața instanței de apel. Toate aceste elemente au condus la concluzia că pretențiile civile solicitate în cauză de partea vătămată S.C.

nu sunt întemeiate și că deci acțiunea civilă formulată de aceasta trebuia respinsă de prima instanță ca nefondată. Neprocedând conform celor mai sus arătate, prima instanță a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală. Pentru toate aceste motive, constatând că apelurile de față sunt întemeiate, Curtea Ie-a admis, conform dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Pe cale de consecință, s-a desființat în parte sentința penală nr. 27 din 8 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 3461/91/2012 și, în rejudecare, după repunerea succesivă în individualitatea lor a pedepselor componente ale rezultantelor de câte 20 de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o perioadă de 5 ani, a majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat Ia art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., de Ia 20 de ani închisoare la 22 de ani închisoare. A majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A.C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen., combinat cu art. 34 lit. b) C. pen.

și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat spre executare inculpatului A.C. pedeapsa cea mai grea de 22 de ani închisoare, sporită la 24 de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen., s-a contopit pedeapsa de 24 de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, cu restul de pedeapsă de 536 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 53/2009 a Judecătoriei Panciu, urmând ca inculpatul A.C.

să execute pedeapsa cea mai grea de 24 de ani închisoare, sporită la 24 de ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A.C. suma de 30 RON. S-au înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile potrivit cărora s-a constatat că partea civilă S.C. nu a solicitat despăgubiri civile în cauză și s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de aceasta. Restul dispozițiilor sentinței penale apelate au fost menținute. Totodată, în baza art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen., în referire la art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A.C., iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 6 mai 2012, până la zi (respectiv, 18 iulie 2013). În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției,către Baroul Galați, a sumei de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în apel (av. P.T.). Împotriva acestei decizii a declarat, în termen, recurs inculpatul A.C., solicitând casarea ei doar sub aspectul laturii penale. Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., și a solicitat reducerea pedepsei. Examinând recursul declarat de inculpatul A.C. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 18 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar Ia chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, că recurentul inculpat și-a motivat recursul la data de 9 octombrie 2013 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 11 decembrie 2013), respectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. În speța de față, instanța de control judiciar, apreciază însă, că aceste critici formulate de recurentul inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., întrucât, reindividualizarea pedepsei era prevăzută în cazul de casare prevăzut de pct. 14 teza I, al art. 385 9 C. proc. pen., însă acest caz de casare, a fost abrogat, prin Legea nr. 2/2013. Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 196/A din 18 iulie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.C., durata reținerii și arestării preventive de Ia 6 mai 2012 la 11 decembrie 2013. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat,recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 196/A din 18 iulie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.C., durata reținerii și arestării preventive de Ia 6 mai 2012 la 11 decembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publicăf azi 11 decembrie 2013.