ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3971/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3971/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 27 din 08 februarie 2013, Tribunalul Vrancea a dispus

condamnarea inculpatului A.C., la:

- 20 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin.

(1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 lit. d) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen.;

- 10 ani închisoare pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și

c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 75 lit. c) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea

mai grea, aceea de 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Conform art. 61 C. pen. s-a dispus

revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsa de 536

zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 53/2009 a Judecătoriei Panciu,

rest de pedeapsă care a fost contopit cu pedeapsa rezultantă aplicată prin

prezenta sentință, dispunându-se ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa

principală de 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A.C.

Conform art. 88 alin. (1) C. pen. s-a

dedus din durata pedepsei principale, perioada reținerii și arestării

preventive, începând cu data de 6 mai 2012 până la data pronunțării sentinței.

A fost condamnat inculpatul C.A., la:

- 10 ani închisoare, pentru infracțiunea

de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

art. 109 C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru infracțiunea

de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen.

Conform art. 33 Iit.a și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen., pe durata executării pedepsei.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen.,

a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

Conform art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus

din durata pedepsei aplicate inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive,

începând cu data de 6 mai 2012 până la data pronunțării sentinței.

A fost condamnat inculpatul B.G., la:

- 10 ani închisoare, pentru infracțiunea

de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

art. 109 C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru infracțiunea

de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10

ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen., pe durata executării pedepsei.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen.,

a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

Conform art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus

din durata pedepsei aplicate inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive,

începând cu data de 6 mai 2012 până la data pronunțării sentinței.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a

dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații A.C., C.A. și B.G., în vederea

introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Au fost obligați cei trei inculpați, inculpatul

minor C.A. în solidar cu părțile responsabile civilmente A.L. și A.V., iar pe inculpatul

minor B.G. în solidar cu partea responsabila civilmente B.N., să plătească părții

civile Z.E. sumele de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale și 20.000 RON, reprezentând

daune morale.

Au fost respinse, ca nefondate, restul

daunelor morale solicitate de partea civila Z.E.

S-a constatat că părțile civile Z.M.

și S.C. nu au solicitat despăgubiri civile în cauză.

S-a dispus restituirea către mama victimei,

Z.M. a unui portmoneu aparținând victimei Z.M.A. și care a fost introdus în camera

de corpuri delicte a Tribunalului Vrancea la data de 17 septembrie 2012.

Conform art. 191 alin. (1) și (3) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul major A.C., inculpatul minor C.A. în solidar cu

părinții săi și inculpatul minor B.G. în solidar cu mama sa, să plătească statului

sumele de câte 2.500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care: suma

de cate 404 RON reprezintă taxa medico-legală, pentru autopsia medico-legală, determinarea

alcoolemiei, transportul cadavrului și examenul histopatologic, taxă ce a fost achitată

prin ordin de plată în contul Spitalului Județean F., deschis la Trezoreria Focșani;

suma de cate 135 RON reprezintă taxa pentru expertiza medico-legală psihiatrică

a fiecărui inculpat; sumele de cate 600 RON la urmărirea penală și câte 300 RON

la cercetarea judecătorească, reprezintă onorarii pentru apărătorii din oficiu,

ce au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a avut în vedere următoarea stare de fapt, inculpatii A.C. și C.A. sunt frați, iar

inculpatul B.G. este prieten cu aceștia, în unele perioade chiar locuind cu aceștia.

În

după-amiaza zilei de 1 mai 2012 victima Z.M.A. se afla în

barul SC M.P. SRL din comuna S., județul Vrancea, local în care se găseau și cei

trei inculpați. Cât timp părțile au stat în bar, victima a jucat la aparatele electronice

unde a câștigat o suma mare, aproape 500 RON din care a mai jucat de 300 RON, rămânându-i

astfel suma de 200 RON. De asemenea Ie-a cumpărat din banii săi de băut martorului

V.N.I. și inculpatului major 3 beri și a mai jucat și tenis, schimbând la patronul

barului suma de 50 euro.

În

aceste împrejurări, cei trei inculpați, care se uitau la victimă

cum joacă la aparate, au observat cî aceasta deține sume mari de bani, atât în RON

cât și euro și au luat hotărârea de a-i sustrage banii.

În

acest sens, cei trei inculpați au plecat din bar înainte de

închiderea programului și cu câteva minute înaintea plecării victimei, ascunzându-se

pe marginea unui drum, pe traseul spre locuința victimei, cu intenția de a-l ataca

pe acesta și a-i sustrage bunurile și banii, cunoscând că victima se afla și în

stare de ebrietate.

La scurt timp în zonă a apărut victima

care se deplasa sinuos, pe fondul consumului de alcool și pe care inculpații au

început sa o urmărească, în scopul de a găsi un moment propice pentru a o ataca.

În scurt timp inculpații au ajuns victima din urma, inculpatul A.C. i-a aplicat

acesteia două lovituri cu pumnul în zona capului și a trântit-o la pământ, după

care împreună cu cei doi inculpați minori au deposedat-o pe victimă de inelul din

material galben pe care-l purta pe deget, de un pachet de țigări, un telefon mobil

marca X. și un portmoneu în care se aflau acte de identitate ale victimei, un card

bancar și sumele de 100 euro și 190 RON.

Întrucât victima îl recunoscuse pe inculpatul

A.C. acesta din urmă Ie-a propus celorlalți doi inculpați minori să o arunce într-o

fântână din apropiere, propunere acceptată de minori. În acest sens cei trei inculpați

au apucat victima de brațe și picioare, au ridicat-o de la sol și au dus-o la fântâna

din apropiere. După ce au așezat victima deasupra tubulaturii, poziționată cu capul

în jos, aceasta a încercat să se salveze, prinzându-se cu mâinile de găleata de

scos apa și de ulucul de la fântână, dar inculpatul A.C. a împins-o cu forță încât

victima a căzut în interior decedând imediat prin înec.

Ulterior cei trei inculpați s-au deplasat

Ia domiciliile lor, iar pe traseu s-au spălat la o alta fântâna, unde au aruncat

și portofelul victimei, după ce în prealabil și-au însușit sumele de bani din acesta.

A doua zi cei trei inculpați s-au deplasat

în orașul Panciu, inițial la casa de schimb aparținând SC E. SRL unde au schimbat

valuta sustrasă de la victimă, apoi la un magazin, de unde și-au cumpărat obiecte

de îmbrăcăminte și încălțăminte.

Telefonul mobil sustras de Ia victimă,

a fost vândut de inculpatul A.C. la câteva zile martorului R.P., căruia inculpatul

i-a spus ca bunul respectiv l-a găsit într-un bar.

Victima a fost scoasă din fântâna de un

echipaj al I.S.U. Vrancea, în prezența organelor de poliție la data de 5 mai 2012.

În

cursul urmăririi penale s-a efectuat autopsia cadavrului

și prin raportul emis de Serviciul de Medicină Legală Vrancea s-a stabilit că moartea

victimei a fost violentă, s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive

unei asfixii mecanice prin submersie în apă, înec, poate data din 1 din 2 mai 2012

și între asfixie și deces exista legătura de cauzalitate directă necondiționată.

În

drept, s-a reținut că faptele inculpaților A.C., C.A. și B.G.,

care în noaptea de 1 mai 2012, în jurul orelor 23:30, în timp ce se aflau pe drumul

public din comuna S., județul Vrancea, care duce la domiciliul victimei, au deposedat-o

pe aceasta, prin violență de sumele de 190 RON și 100 euro, un portmoneu în care

se mai aflau un card bancar, un telefon mobil marca X., un pachet de țigări și un

inel din metal galben și pentru a ascunde aceste fapte având în vedere că victima

l-a recunoscut pe inculpatul major, au aruncat-o într-o fântână din apropiere, victima

decedând pe Ioc prin înec, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

de omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzute de art. 174 alin. (1) raportat la

art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. b) și lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., referitoare la concursul real

de infracțiuni.

Inculpatului A.C. i-a fost reținută circumstanța

agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., pentru că a comis ambele fapte împreună

cu fratele și prietenul lui, ambii minori, cunoscând această împrejurare, iar inculpaților

C.A. și B.G. le-au fost aplicate dispozițiile referitoare la minoritatea făptuitorului,

având în vedere că aceștia nu aveau împlinită vârsta de 16 ani la data comiterii

faptelor.

La individualizarea pedepselor ce le-au

fost aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale

de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsa

prevăzute pentru infracțiunile comise, gradul de pericol social al acestora, circumstanțele

reale ale comiterii infracțiunii, dar și datele ce circumstanțiată persoana inculpaților.

În

concret, s-a ținut seama de împrejurarea că infracțiunea de

omor deosebit de grav face parte din categoria celor mai grave, îndreptate împotriva

valorii sociale supreme ocrotite de legiuitor, respectiv viața unei persoane, iar

infracțiunea de tâlhărie este una dintre cele mai grave infracțiuni contra patrimoniului

și contra integrității corporale ale unei persoane. Pe lângă gravitatea infracțiunilor,

instanța de fond a reținut și gravitatea ce a rezultat din modalitatea de operare.

Inculpații, la o vârstă atât de fragedă fiind capabili de astfel de fapte de o gravitate

deosebită, după punerea în aplicare a înțelegerii avute în bar, premeditat urmărind

victima și deposedând-o de bunuri prin violența, profitând și de starea de beție

în care se găsea aceasta dar și de împrejurarea că era noapte și nu era nicio persoana

prin zonă, apoi a aruncat-o în fântână, nefiind „sensibilizați” nici măcar de rezistența

opusă de victimă.

Expertizele medico-legale psihiatrice întocmite

în cauză au concluzionat că inculpații nu prezintă tulburări psihice de natură a

le afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor

faptelor sale și au discernământul păstrat în raport cu fapta. Totodată, aceleași

rapoarte de expertiză au scos în evidență trăsăturile agresive, violente ale acestora,

ceea ce denotă o periculozitate sporită.

De asemenea, din anchetele sociale efectuate

la domiciliile inculpaților minori și din referatele de evaluare întocmite pentru

aceștia rezultă aceleași aspecte ca inculpații minori provin din familii dezorganizate,

perspectivele lor de reintegrare în comunitate sunt în conexiune directă cu abandonul

școlar, lipsa valorilor necesare relaționării, lipsa resurselor financiare ale familiei,

influența negativă din partea familiei, împrejurarea că părinții minorilor i-au

scăpat de sub supraveghere. De altfel, pe parcursul prezentului proces doar părinții

inculpatului C.A. s-au prezentat Ia un singur termen de judecată și au susținut

că „nu are ce să-i facă minorului”.

Tot din referatul de evaluare mai rezultă

că inculpatul minor C.A. a mai comis alte două fapte pentru care are dosar penal

pe rolul Judecătoriei Panciu și înainte de a răspunde penal a mai comis alte patru

furturi pe raza comunei de domiciliu.

Inculpatul major A.C. a mai fost condamnat

de doua ori pentru infracțiuni contra patrimoniului și se afla în stare de recidivă

poscondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., față de restul de pedeapsă

de 536 zile care nu era împlinit la data comiterii prezentelor infracțiuni.

Pe lângă toate acestea, instanța de fond

a mai reținut, în mod negativ și atitudinea adoptată de inculpați față de fapte

și urmările lor, aceștia la fiecare termen de judecată adoptând o atitudine de nepăsare

și chiar distracție, atitudine care a creat convingerea instanței că inculpații

nu se căiesc și nu regretă faptele, ba chiar nu conștientizează gravitatea lor

și nu înțeleg de ce trebuie să fie pedepsiți pentru acestea.

Pentru toate acestea, instanța de fond

Ie-a aplicat inculpaților pedepse cu executare în regim de detenție, apreciind că

aceasta este singura modalitate prin care scopul pedepsei poate fi atins, modalitate

de executare care atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., apreciind că o persoana condamnată pentru

o infracțiune de omor calificat, fiind incompatibilă cu ocuparea unei funcții ce

implică exercițiul autorității de stat sau de a fi ales în autoritățile publice.

Dreptul la vot nefiind în corelație directă

cu infracțiunea comisă de inculpat nu i-a fost interzis acestuia.

Față de natura și gravitatea infracțiunii

contra vieții comisă de inculpatul major A.C., având în vedere împrejurările cauzei

și cuantumul pedepsei principale aplicate pentru această infracțiune, instanța de

fond a apreciat că este necesară și chiar obligatorie aplicarea pedepsei complementare

în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., pedeapsa care s-a dispus a fi executată

după executarea pedepsei principale.

Având în vedere gravitatea faptelor și

periculozitatea inculpatului major A.C., conform art. 61 C. pen., instanța de fond

a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 536 zile

rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicata

prin sentința penală nr. 53/2009 a Judecătoriei Panciu, rest ce a fost contopit

cu pedeapsa rezultantă.

Cu privire la soluționarea laturii civile,

instanța de fond a avut în vedere ca daunele materiale solicitate de partea civila

Z.E., soția victimei au fost dovedite în totalitate cu declarațiile celor doi martori

propuși de aceasta, H.N. și G.M., aceștia precizând că soția victimei a suportat

toate cheltuielile cu înmormântarea și cu

pomenirile

de 9, 20 și 40 zile și că aceste cheltuieli depășesc suma de 10.000 RON cât a solicitat

partea civilă.

În consecință instanța a acordat despăgubirile

materiale conform celor solicitate.

În ce privește daunele morale, instanța

a apreciat că suma de 50.000 RON solicitată de soția victimei, este într-un cuantum

prea mare raportat Ia criteriile care trebuiesc avute în vedere la acordarea acestora.

S-a reținut că este de necontestat că, urmare faptei săvârșite de inculpați, partea

civilă, soția victimei, a fost expusă unor reale suferințe fizice și psihice. Însă,

în lipsa unor criterii obiective de determinare a daunelor morale, instanța de fond

a considerat că acestea trebuie acordate într-un cuantum ce poate fi apreciat ca

fiind unul rezonabil pentru a compensa suferințele de natură fizică și psihică îndurate

de partea civilă. În acest context, instanța de fond a subliniat că rolul despăgubirilor

morale, dificil de cuantificat, este de a repara o suferință psihică, ele netrebuind

să constituie nici „amenzi excesive” pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate

pentru părțile civile.

În acord cu aceste criterii, instanța de

fond a apreciat că suma de 20.000 RON este îndestulătoare pentru a răspunde scopului

anterior menționat, cu atât mai mult cu cât partea care Ie-a solicitat este soția

victimei, nu o rudă de sânge pentru care suferința ar fi mult mai mare și era despărțită

în fapt de soțul ei, fiind plecată în Italia, unde se află și în prezent.

S-a constatat că mama victimei și fiica

acesteia dintr-o căsătorie anterioara, respectiv Z.M. și S.C. nu s-au constituit

părți civile în cauză.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul A.C., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor apel, Parchetul

a susținut că pedepsele aplicate inculpatului A.C., precum și pedeapsa rezultantă

nu corespund pericolului social al faptelor comise, precum și periculozității persoanei

inculpatului, acesta fiind recidivist, atingerea scopului educativ-preventiv al

pedepsei așa cum este stabilit prin art. 52 C. pen. neputându-se realiza decât prin

aplicarea pedepsei detențiunii pe viață pentru infracțiunea de omor deosebit de

grav și o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat pentru infracțiunea de tâlhărie.

În subsidiar, s-a solicitat a se aprecia

asupra pedepselor aplicate pentru fiecare din cele două infracțiuni deduse judecății

precum și asupra cuantumului pedepsei rezultante. S-a apreciat că acestea sunt netemeinice,

atât prin cuantumul redus cât și prin neaplicarea unor sporuri de pedeapsă în cadrul

operațiunilor de contopire succesivă.

Suplimentar, față de motivele invocate,

procurorul de ședință a invocat nelegalitatea hotărârii întrucât prima instanță

a omis să dispună, în temeiul art. 118 lit. e) C. pen., confiscarea sumei de 30

RON de la inculpatul A.C. pe care acesta a primit-o din vânzarea telefonului către

martorul de bună credință R.P., telefonul fiind recuperat de organele de poliție,

iar martorul nu a formulat pretenții civile.

De asemenea, s-a susținut că se impunea

respingerea acțiunii civile formulată de partea vătămată S.C., întrucât, deși aceasta

s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON daune materiale și 5.000 RON daune

morale, aceasta nu s-a mai prezentat în fața instanței pentru a justifica daunele

cerute.

La rândul său inculpatul A.C. a susținut,

că s-ar fi impus achitarea întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu el este autorul,

că la momentul comiterii faptelor se afla într-un super marchet din orașul Panciu

împreună cu martorul P.P., astfel că nu ar fi avut cum să comită faptele, că a recunoscut

în cursul urmăririi penale săvârșirea acestora doar că să-și salveze fratele și

pe prietenul acestuia și că a fost audiat când se afla sub influența unor substanțe

etnobotanice și a alcoolului.

În subsidiar, a susținut că pedeapsa aplicată

este exagerat de mare și că raportat la vârsta tânără, în mod greșit instanța de

fond nu s-a orientat către o pedeapsă mai blândă.

Verificând sentința penală atacată raportat

la motivele invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept

conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că prima

instanță pe baza ansamblului probator a reținut o corectă stare de fapt și a dat

infracțiunilor încadrarea juridică legală.

Astfel, cu probatoriul administrat în cauză,

respectiv:

- procesul-verbal de cercetare la fața

locului și planșele fotografice prin care s-au fixat urmele infracțiunii și s-a

stabilit poziția și starea mijloacelor materiale de probă,

- raportul de constatare medico-legală

asupra cadavrului victimei emis de Serviciul de Medicină Legală Vrancea prin care

s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, că s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii

acute consecutive unei asfixii mecanice prin submersie în apă, înec, care poate

data din 1 din 2 mai 2012 și că între asfixie și deces există legătura de cauzalitate

directă necondiționată,

- declarațiile martorilor P.P., V.N.I.,

A.C.A., V.M. și G.C.R., care au confirmat prezența inculpaților în bar, precum și

momentul la care aceștia au plecat pe rând, ultimul fiind C.A. care a urmărit îndeaproape

victima,

- declarația martorului P.A. căruia inculpații

i-au oferit spre vânzare un telefon mobil,

- declarația martorului R.P. care a cumpărat

de la inculpatul A.C. telefonul mobil sustras de la victimă,

- declarația salariatei la casa de schimb

valutar din orașul Panciu, unde inculpații au schimbat valuta sustrasă de la victimă,

- procesul-verbal de reconstituire activitate

în cursul căreia inculpații au precizat cu lux de amănunte cum au procedat tâlhărirea

victimei și la aruncarea acesteia în fântână,

- coroborat cu declarațiile fiecărui inculpat

date în cursul urmăririi penale prin care au recunoscut în totalitate faptele de

care au fost acuzați, conducând, prin amănuntele indicate, la stabilirea situației

de fapt astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței,

- afirmațiile inculpatului minor B.G. făcute

cu ocazia acordării ultimului cuvânt acesta precizând că regretă faptele care s-au

petrecut așa cum a recunoscut la urmărirea penală, s-a demonstrat că în noaptea

de 1 mai 2012, în jurul orei 23:30 inculpatul apelant A.C. împreună cu coinculpații

minori C.A. și B.G. au urmărit-o pe victima Z.M.A., în timp ce aceasta se deplasa

pe drum către casă, cu intenția de a-i sustrage banii, și, profitând de întuneric,

de împrejurarea că pe drum nu se aflau alte persoane, precum și de starea de ebrietate

a victimei, inculpatul A.C. i-a aplicat două lovituri cu pumnul în cap, victima

cazând la sol, inculpații minori C.A. și B.G. au deposedat-o de un telefon mobil,

un pachet de țigări, un inel din material galben și un portofel în care se găseau

actele de stare civila ale victimei și sumele de 100 euro și 190 RON, după care

realizând că victima i-a recunoscut și, pentru a nu fi trași la răspundere pentru

fapta de tâlhărie, s-au hotărât s-o omoare, sens în care toți trei inculpații au

ridicat-o la marginea unei fântâni unde au aruncat-o cu capul în jos, victima decedând

pe loc prin înec.

Faptele astfel expuse, în ce îl privește

pe inculpatul apelant A.C., s-a reținut că întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie aflate în concurs real, prevăzute

de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art 176

lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C.

pen. și de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C.

pen., texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora în mod corect

instanța de fond a procedat la condamnarea inculpatului.

Simpla negare a săvârșirii faptei, sau

invocarea unei împrejurări care ar fi putut constitui un alibi. deplasarea în jurul

orei 23 la un supermarchet dintr-o localitate apropiată, care nu s-a confirmat,

din relațiile obținute de Ia SC Z. SNC Focșani rezultând că programul

supermarchetului

Z. din Panciu a fost la data de 1 mai 2012 între orele 08:00-21:00 s-a reținut că

nu sunt de natură să atragă achitarea întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., probatoriul

administrat demonstrând fără echivoc că inculpatul a fost autorul faptelor reținute

în sarcina sa.

Așa fiind, Curtea nu a primit solicitarea

privind achitarea, în cauză nefiind incidente dispozițiile ar. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În

ce privește solicitările vizând individualizarea pedepselor

stabilite inculpatului apelant, respectiv solicitarea Parchetului ca inculpatului

să-i fie aplicată pedeapsa detențiunii, pe viață pentru săvârșirea infracțiunii

de omor deosebit de grav sau majorarea cuantumului pedepselor stabilite, corelativ

cu solicitarea inculpatului de a-i fi reduse pedepsele, Curtea a reținut următoarele:

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este

o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii

săvârșirii de infracțiuni.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care

îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie

să corespundă sub aspectul duratei și naturii, atât gravității faptei cât și potențialului

de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, precum

și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii

Ca măsură de constrângere și reeducare,

astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță,

pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând

dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită,

cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, funcțiile de constrângere și

de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o

justă individualizare a sancțiunii penale aplicate, pedeapsa și modalitatea de executare

a acesteia trebuind să fie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă

de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte

penale.

În

cauza de față, prin raportare Ia condițiile generale de individualizare

a răspunderii penale reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. Curtea a constatat

că pedepsele aplicate nu au fost just dimensionate, nefiind apte să răspundă scopului

pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., neexistând însă suficiente motive pentru condamnarea

inculpatului la pedeapsa detențiunii pe viață, dar nici pentru reducerea pedepselor

stabilite acestuia.

Având în vedere natura relațiilor sociale

încălcate prin săvârșirea celor două infracțiuni, una dintre ele afectând valoarea

supremă, respectiv dreptul la viață, gravitatea activității infracționale, reliefată

prin modul și mijloacele de săvârșire (atacarea pe timp de noapte a unei persoane

aflată în imposibilitatea de a se apăra atât din cauza stării de ebrietate în care

se afla, cât și a numărului de atacatori, modul în care a fost concepută săvârșirea

celor două infracțiuni, contribuția majoră avută de inculpat la săvârșirea infracțiunii,

antrenarea în activitatea infracțională a doi minori, dintre care unul îi era frate),

conduita procesuală nesinceră manifestată în cursul judecății, acesta încercând

să acrediteze ideea că nu este autorul faptelor reținute în sarcina sa, starea de

recidivă postcondamnatorie în care a comis infracțiunile, atrasă de o condamnare

aplicată anterior pentru infracțiuni contra patrimoniului, Curtea a constatat că

motivele de netemeinicie invocate de Parchet vizând cuantumul pedepselor stabilite

inculpatului A.C., sunt întemeiate, impunându-se majorarea acestora.

De asemenea, s-a constatat că și motivele

de nelegalitate invocate de Parchet sunt fondate, motive la care a achiesat și inculpatul,

fapt ce atrage admiterea, doar sub aceste aspecte, și a apelului declarat de acesta.

Astfel, instanța de fond a omis să facă

aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen. potrivit cărora sunt supuse confiscării

bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt

restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Or, martorul R.P. care a cumpărat de la inculpatul A.C. telefonul mobil sustras

de la victimă pentru suma de 30 RON, nu a formulat pretenții civile în cauză, deși

telefonul i-a fost ridicat, împrejurare în care cu privire la suma de 30 RON trebuia

să se dispună confiscarea specială.

De asemenea, s-a constatat, conform probatoriului,

că toate cheltuielile cu înmormântarea victimei și pomenirile ulterioare au fost

suportate doar de soția acestuia, partea civilă Z.E. și că între victimă și fiica

sa S.C. provenită dintr-o altă căsătorie nu au existat relații apropiate care să

conducă la concluzia că aceasta a suferit vreo traumă psihică în urma pierderii

tatălui, acest fapt rezultând chiar din declarația acesteia dată în cursul urmăririi

penale, dar și din lipsa de interes manifestată în tot cursul judecății, când, deși

legal citată nu s-a prezentat niciodată în fața judecătorului fondului și nici în

fața instanței de apel.

Toate aceste elemente au condus la concluzia

că pretențiile civile solicitate în cauză de partea vătămată S.C. nu sunt întemeiate

și că deci acțiunea civilă formulată de aceasta trebuia respinsă de prima instanță

ca nefondată.

Neprocedând conform celor mai sus arătate,

prima instanță a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală.

Pentru toate aceste motive, constatând

că apelurile de față sunt întemeiate, Curtea Ie-a admis, conform dispozițiilor

art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Pe cale de consecință, s-a desființat în

parte sentința penală nr. 27 din 8 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Vrancea

în Dosarul nr. 3461/91/2012 și, în rejudecare, după repunerea succesivă în individualitatea

lor a pedepselor componente ale rezultantelor de câte 20 de ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, a majorat cuantumul pedepsei principale

aplicate inculpatului A.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav,

prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat Ia art. 175 alin. (1) lit. i)

C. pen. și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și

art. 75 lit. c) C. pen., de Ia 20 de ani închisoare la 22 de ani închisoare.

A majorat cuantumul pedepsei principale

aplicate inculpatului A.C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C.

pen., de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., combinat

cu art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat spre executare

inculpatului A.C. pedeapsa cea mai grea de 22 de ani închisoare, sporită la 24 de

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 61 alin. (1) teza a III-a

C. pen., s-a contopit pedeapsa de 24 de ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen. pe o perioadă de 5 ani, cu restul de pedeapsă de 536 zile, rămas neexecutat

din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 53/2009

a Judecătoriei Panciu, urmând ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa cea mai grea

de 24 de ani închisoare, sporită la 24 de ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e)

C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A.C. suma de 30 RON.

S-au înlăturat din sentința penală apelată

dispozițiile potrivit cărora s-a constatat că partea civilă S.C. nu a solicitat

despăgubiri civile în cauză și s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată

de aceasta.

Restul dispozițiilor sentinței penale apelate

au fost menținute.

Totodată, în baza art. 383 alin. (1

1

)

C. proc. pen., în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului A.C., iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedeapsa rezultantă aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive

începând cu data de 6 mai 2012, până la zi (respectiv, 18 iulie 2013).

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus

avansarea din fondurile Ministerului Justiției,către Baroul Galați, a sumei de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în apel (av. P.T.).

Împotriva acestei decizii a declarat, în

termen, recurs inculpatul A.C., solicitând casarea ei doar sub aspectul laturii

penale.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul

inculpat, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., și a solicitat reducerea pedepsei.

Examinând recursul declarat de inculpatul

A.C. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum

au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al

recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C.

proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai

în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în

apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care

se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe

această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări

ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate

în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției

recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede în alin. (2

1

),

că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile

prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se

încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin

5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al

aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată

a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori, la data de 18 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie

2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute

în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost

modificate prin actul normativ menționat,

dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea,

în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării,

vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în

curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care

însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă,

o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au

fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de

aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare,

fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar Ia chestiuni de drept.

În

ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se

constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare

sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor

de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi

examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale

prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe,

se observă, că recurentul inculpat și-a motivat recursul la data de 9 octombrie

2013 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 11 decembrie 2013), respectându-și,

astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc.

pen.

În

speța de față, instanța de control judiciar, apreciază însă,

că aceste critici formulate de recurentul inculpat nu se circumscriu cazului de

casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen.,

întrucât, reindividualizarea pedepsei era prevăzută în cazul de casare prevăzut

de pct. 14 teza I, al art. 385

9

C. proc. pen., însă acest caz de casare,

a fost abrogat, prin Legea nr. 2/2013.

Ca urmare, având în vedere toate aceste

considerente anterior expuse Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul

art. 385

15

pct 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 196/A din 18 iulie 2013

a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului A.C., durata reținerii și arestării preventive de Ia 6 mai 2012 la

11 decembrie 2013.

Va obliga recurentul inculpat la plata

sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,recursul declarat

de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 196/A din 18 iulie 2013 a Curții

de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului A.C., durata reținerii și arestării preventive de Ia 6 mai 2012 la

11 decembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publicăf azi 11 decembrie

2013.