ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2478/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 4839/P/2012 din 29 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav și tâlhărie, prev. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior și art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod. Prin Sentința penală nr. 801 din 8 noiembrie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 17049/3/2013, în baza art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

anterior, a fost condamnat inculpatul M.D. la o pedeapsă de 20 de ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior. În temeiul art. 65 C. pen. anterior, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din același cod, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 83 C. pen. anterior, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 316 din 14 martie 2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare și s-a cumulat pedeapsa de 6 luni cu cea de 20 de ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 20 de ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior. În temeiul art. 65 C. pen. anterior, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din același cod, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul M.D. la o pedeapsă de 15 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior. În baza art. 83 C. pen. anterior, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 316 din 14 martie 2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare și s-a cumulat pedeapsa de 6 luni cu cea de 15 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 15 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit cele două pedepse, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 de ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior. În temeiul art. 65 C. pen. anterior, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din același cod, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.D. a unui ciocan aflat la Camera corpuri delicte a DGPMB - Serviciul Omoruri.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 15 noiembrie 2012 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. anterior, a fost menținută starea de arest a inculpatului. Au fost admise acțiunile civile promovate de părțile civile R.D.G.F., R.L.S. (prin reprezentant legal R.G.) și de partea civilă S.A.P. (prin reprezentant legal N.M.) și a fost obligat inculpatul la plata către cele trei părți civile minore a câte 10.000 lei daune morale și a câte 200 lei prestații periodice lunare în favoarea fiecărui minor, începând cu data de 31 octombrie 2012 și până la majoratul acestora. A fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă N.M. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1846 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare.

În baza art. 353 C. proc. pen. anterior, s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului în vederea acoperirii prejudiciului cauzat părților civile. În baza art. 191 C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul a reținut, în fapt, că la data de 31 octombrie 2012, înjurai orelor 15.00 - 15.30, inculpatul M.D. s-a deplasat în zona Pădurii Băneasa din București, A.P., sector 1, în locul unde victima R.M. se prostitua. După ce au negociat prețul pentru un raport sexual, victima l-a condus pe inculpat în locul unde aceasta obișnuia să-și ducă clienții, respectiv în interiorul pădurii, la o distanță de circa 15 metri de strada principală și de aproximativ 10 metri de o alee pavată.

Aici, în scopul de a o tâlhări, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri în cap cu un ciocan pe care îl avea asupra sa. Întrucât coada de la ciocan s-a rupt, inculpatul a continuat să o lovească cu pumnii pe toată suprafața corpului. Pentru a se asigura că R.M. va muri, inculpatul a luat din apropiere o bordură din beton de circa 50 cm lungime și circa 10 - 12 cm lățime pe care a aruncat-o peste capul victimei. Ulterior, inculpatul i-a sustras poșeta și a plecat de la fața locului, prin pădure, pe un traseu paralel cu A.P. După o distanță de circa 50 - 60 de metri, inculpatul a sustras din poșetă un telefon mobil marca N. și 2 acumulatori pe care victima îi folosea cu acel telefon. După luarea acelor bunuri, inculpatul M.D.

a abandonat poșeta, fără a observa că într-un buzunar lăturalnic al acesteia se aflau și sume de bani. Cadavrul victimei a fost descoperit a doua zi de către martorii care au apelat SNUAU 112. Raportul medico-legal de necropsie nr. A3/1526/2012 a concluzionat că moartea numitei R.M. a fost violentă și fost cauzată de hemoragia meningo-cerebrală, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază craniană. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur, posibil corp dur cu muchii ascuțite, nefiind exclus ca cel puțin una dintre multiplele plăgi ale scalpului constatate să se fi produs prin lovire de corp dur cu muchii ascuțite. Între leziunile traumatice craniene și cauza medicală a decesului există legătură directă de cauzalitate.

La necropsie s-au mai constatat leziuni ale părților moi ale feței și gâtului care s-au putut produce în același context traumatic prin lovire cu corp dur, respectiv prin comprimare cu mâna și nu au determinat ele însele cauza decesului. Situația de fapt a fost reținută din coroborarea următoarelor probe administrate în cauză: cele rezultate la cercetarea la fața locului și consemnate în procesul-verb al din data de 01 noiembrie 2012 (descoperirea cadavrului victimei R.M. în Pădurea Băneasa, la o distanță de circa 15 metri de A.P. și 15 metri de aleea din vest care face legătura între A.P.

și A.P.Z.; s-a găsit un număr mare de prezervative cu sau fără conținut și ambalaje de prezervative, fapt ce denotă că era locul unde victima își conducea clienții pentru a întreține raporturi sexuale; lângă cadavru a fost găsită o coadă din lemn pentru ciocan ce prezenta pe suprafața acesteia urme materie de culoare brun roșcat sub formă de pete și mânjituri, în stare uscată, cu aspect de sânge; lateral stânga față de cadavru, a fost identificată o urmă formă de adâncime ridicată prin fotografiere directă, este locul de unde inculpatul a luat bordura cu care a lovit-o pe victimă; lângă capul victimei s-a găsit o bordură din beton, sub capul victimei și parțial sub bordură a fost descoperită partea metalică a ciocanului ce prezenta urme materie de culoare brun roșcat sub formă de pete și mânjituri, în stare umedă, cu aspect de sânge; bordura prezenta pe suprafața ei mai multe fire de păr de culoare neagră, precum și urme materie de culoare brun roșcat sub formă de pete și mânjituri, în stare umedă, cu aspect de sânge); procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 02 noiembrie 2012, încheiat cu ocazia cercetării zonei adiacente locului comiterii faptei (14 hectare din pădurea Băneasa), când a fost găsită geanta victimei;

raportul de expertiză biocriminalistică genetică nr. 137155 din 07 noiembrie 2012 a concluzionat că pe coada de lemn pentru ciocan descoperită lângă cadavrul victimei R.M. au fost identificate profilele genetice a două persoane, una de sex masculin și una de sex feminin, iar după prinderea inculpatului M.D., prelevarea de probe genetice pentru stabilirea profilului genetic ADN și efectuarea unei expertize (raport de expertiză biocriminalistică genetică nr. 137169 din 16 noiembrie 2012) s-a concluzionat că în amestecul de profile genetice relevate pe coada din lemn pentru ciocan, descoperită lângă cadavrul victimei R.M.

(raport nr. 137155 din 07 noiembrie 2012), se regăsește profilul genetic al inculpatului M.D., alături de un alt profil genetic al unei persoane de sex feminin (victima); raportul medico-legal de necropsie nr. A3/1526/2012 care a reliefat că victima prezenta următoarele plăgi: occipital, ușor paramedian dreapta, plagă cu lambou cutanat de circa 5,5/4 cm cu marginile ușor anfractuoase la ramul orizontal și zdrențuite la ramul oblic, cu punți tisulare și halou echimotic violaceu; parieto-occipital median, plagă fusiformă, ușor oblică, de circa 3,5 cm, ușor dehiscentă cu margini fin anfractuoase și punți tisulare în profunzime; parieto-temporal dreapta plagă orizontală vertical, fusiformă, de circa 3,5 cm, cu margini fin anfractuoase și punți tisulare în profunzime, posterior de aceasta, plagă fusiformă, orientată orizontal și relativ perpendicular pe plaga descrisă anterior, de circa 1,5 cm, cu margini fin anfractuoase; parietal dreapta, plagă orientată vertical, de circa 8 cm, cu marginile anfractuoase și punți tisulare; parietal median plagă fusiformă, orientată antero-posterior de 3 cm, cu margini fin anfractuoase și punți tisulare; victima prezenta numeroase echimoze în regiunea feței, a gâtului, regiunile infraclaviculare, la nivelul fețelor vestibulare ale buzelor, regiunea deltoidiană, pe fața laterală a brațului mâinii stângi,

pe fața posterioară a mâinilor și infiltrate sanguine la nivelul mușchilor gâtului; coroborat cu declarațiile martorilor C.M., F.S., S.M., M.D., zis "L.", M.N., R.M., D.A., M.A., E.S., C.M., I.M., C.P. și declarațiile inculpatului.

Tribunalul a reținut atitudinea relativ sinceră a inculpatului, care a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunilor imputate (în condițiile în care expertizele efectuate în cauză au demonstrat, fără putință de tăgadă, că el a folosit acel ciocan pentru a o lovi pe victimă, asupra sa găsindu-se, de altfel, bunurile victimei; inculpatul a negat că ar fi luat hotărârea să o omoare pe victimă cu bună-știință), faptul că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni în termenul de încercare al unei pedepse de 6 luni închisoare, a cărei executare fusese suspendată condiționat, fapt ce denotă nărăvire infracțională, gradul de pericol social extrem de ridicat al infracțiunilor săvârșite, pur și simplu, inculpatul a suprimat viața unei persoane, fără să stea prea mult pe gânduri, împrejurările săvârșirii infracțiunilor, inculpatul a lovit în mod repetat, în cap, pe victimă cu acel ciocan, pentru ca, în momentul în care coada acestuia s-a rupt, să ridice o bordură de beton și, pur și simplu, să o arunce în capul victimei, dovedind astfel o cruzime, o sălbăticie greu de imaginat, urmările săvârșirii infracțiunii, ca urmare a suprimării vieții victimei, aceasta a lăsat în urmă trei copii minori, lipsiți fiind astfel atât de afecțiunea părintească, cât și de mijloace de trai, precum și celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

anterior. Astfel, Tribunalul a apreciat că scopul educativ și preventiv al sancțiunii penale ce a fost aplicată inculpatului poate fi atins printr-o pedeapsă cu închisoarea, al cărei cuantum a fost orientat spre mediu prevăzut de lege (20 de ani și 6 luni) și cu executare în regim de detenție. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul M.D. Cu ocazia dezbaterilor în apel, Parchetul a criticat sentința penală pentru netemeinicie privind greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, prin raportare la gravitatea faptelor, apreciind că, în cauză, se impune aplicarea față de acest inculpat a unor pedepse orientate spre maximul special, prin care să dea eficiență dispozițiilor prev. de art. 52 C. pen.

anterior, referitoare la scopul pedepsei, respectiv prevenirea săvârșirii de infracțiuni. A considerat că instanța de fond, cu ocazia individualizării pedepsei, trebuia să dea o eficiență mai mare circumstanțelor reale ale faptelor săvârșite de inculpat, care nu este la primul contact cu legea penală, acesta perseverând în activitatea infracțională, faptele din prezenta cauză fiind săvârșite chiar în termenul de încercare al unei condamnări la o pedeapsă de 6 luni închisoare. De asemenea, a mai arătat că, din fișa de cazier a inculpatului M.D., reiese că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate prev. de art. 189 C. pen.

anterior. În raport de circumstanțele concrete în care inculpatul a săvârșit infracțiunile din prezenta cauză, respectiv natura și gravitatea acestor infracțiuni, valoarea socială lezată prin faptele săvârșite, și anume viața unei persoane, violența deosebită de care a dat dovadă, multitudinea de lovituri aplicate victimei, zonele vizate, obiectele folosite, aspecte ce dovedesc intenția clară a inculpatului de a suprima viața victimei, dar și de declarațiile parțial sincere ale acestuia, Parchetul a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței penale atacate, iar pe fond, rejudecând, pronunțarea unei soluții de condamnare la pedeapsa cu închisoarea, orientată spre maximul special, dându-se deplină eficiență prevederilor art. 52 C. pen.

anterior cu privire la scopul pedepsei și dispozițiilor art. 72 din același cod. Parchetul a extins motivele de apel, pe latură civilă, apreciind că daunele morale acordate celor trei copii minori ai victimei sunt într-un cuantum redus față de pierderea suferită, solicitând astfel majorarea cuantumului acestora. Apelantul inculpat M.D. a solicitat casarea hotărârii atacate și aplicarea unei pedepse mai mici, urmând a se avea în vedere atitudinea finală de recunoaștere a faptei și vârsta sa, pedeapsa ce o are de executat fiind apreciată ca excesivă. Prin Decizia penală nr. 383/A din 17 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr. 810 din 08 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 17049/3/2013, în cauza privindu-l pe inculpatul M.D.

A fost desființată, în parte, Sentința penală nr. 810 din 8 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală și, în rejudecare: A fost descontopită pedeapsa rezultantă și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 20 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior și 15 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen. anterior. A fost majorată pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior, de la 20 ani închisoare, la 23 ani închisoare.

A fost menținută măsura revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 316/2012 a Judecătoriei sectorului 1 și cumularea cu cele 2 pedepse, iar ca efect al contopirii, s-a stabilit ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior. Au fost majorate de la câte 10.000 lei, la câte 30.000 lei despăgubirile civile pentru daune morale acordate părților civile R.D.G.F., R.L.S. și S.A.P. A fost menținută starea de arest a inculpatului M.D. și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada deținerii de la 15 noiembrie 2012 la zi.

Au fost menținute neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului M.D. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției. Examinând sentința penală apelată, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 C. proc. pen. anterior, instanța de apel a apreciat că doar apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București este întemeiat, în timp de apelul inculpatului este nefondat. S-a reținut că, prin ambele apeluri, s-au formulat doar critici de netemeinicie a hotărârii apelate.

Pe de o parte, Parchetul a apreciat că instanța de fond nu a ținut seama, într-o măsură suficientă, de gravitatea faptelor comise de inculpat și a aplicat o pedeapsă într-un cuantum scăzut. În plus, cuantumul despăgubirilor pentru daune morale acordate minorilor victimei a fost apreciat, de asemenea, prea redus, raportat la pierderea suferită de aceștia. Pe de altă parte, apelantul inculpat a considerat pedepsele excesive, față de atitudinea sa sinceră și a solicitat reducerea lor. Reanalizând întregul material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în etapa cercetării judecătorești, instanța de apel a apreciat că tribunalul a reținut în mod corect atât situația de fapt, constând în aceea că, în data de 31 octombrie 2012, în jurul orelor 15,30 - 16,00, în Pădurea Băneasa din București, sector 1, inculpatul M.D.

i-a aplicat victimei R.M. mai multe lovituri în zona capului, cu pumnii, cu un ciocan și cu o bordură de cca. 50 cm lungime și 10 - 12 cm grosime, provocându-i leziuni în urma cărora a decedat, cât și vinovăția inculpatului și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, deosebit de grav și tâlhărie, prev. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior și art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen. anterior, cu aplic, art. 33 lit. a) din același cod, cărora le-a dat și în drept o corectă încadrare juridică.

S-a reținut că, în cauză, instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probatoriului administrat, atât în acuzare, cât și în apărare, probele administrate conturând pe deplin comiterea infracțiunilor reținute și, în final, necontestate de inculpat, acestea fiind probate prin: procesele-verbale de cercetare la fața locului din data de 01 noiembrie 2012 și data de 02 noiembrie 2012, rapoartele de expertiză biocriminalistică genetică nr. 137155 din 07 noiembrie 2012 și nr. 137169 din 16 noiembrie 2012, raportul medico-legal de necropsie nr. A3/1526/2012, declarațiile martorilor C.M., F.S., S.M., M.D., zis "L.", M.N., R.M., D.A., M.A., E.S., C.M., I.M., C.P. și declarațiile inculpatului. Reținând întrunite condițiile răspunderii penale pentru infracțiunile de omor calificat și deosebit de grav și tâlhărie, prev. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

anterior și art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen. anterior, cu aplic, art. 33 lit. a) din același cod, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului M.D. la pedepse cu închisoarea. A fost avut în vedere că Tribunalul a analizat, pe de o parte, din perspectiva dispozițiilor art. 72 C. pen.

anterior, limitele de pedepse prevăzute pentru cele două infracțiuni, faptul că inculpatul a săvârșit aceste infracțiuni în termenul de încercare al unei pedepse de 6 luni închisoare, a cărei executare fusese suspendată condiționat, a apreciat atitudinea relativ sinceră a inculpatului, care a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunilor imputate, dar a subliniat gradul de pericol social extrem de ridicat al infracțiunilor săvârșite - reținând că inculpatul a suprimat viața unei persoane fără să stea prea mult pe gânduri, împrejurările săvârșirii infracțiunilor - a lovit victima în mod repetat, în cap, cu un ciocan, pentru ca, în momentul în care coada acestuia s-a rupt, să ridice o bordură de beton și pur și simplu să o arunce în capul victimei, dovedind astfel, în opinia tribunalului, cruzime, "o sălbăticie" greu de imaginat și, de asemenea, a notat urmările săvârșirii infracțiunilor, ca urmare a suprimării vieții victimei inculpatul lăsând în urmă trei copii minori, lipsiți atât de afecțiunea părintească, cât și de mijloace de trai.

S-a reținut că, în considerarea acestor argumente, Tribunalul a stabilit pedeapsa de 20 de ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav și de 15 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie. În acord cu susținerile Parchetului, instanța de apel a apreciat că, cel puțin în cazul infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior, pedeapsa aplicată inculpatului nu este suficient dozată, atât prin raportare la gravitatea ei, cât și prin evaluarea efectivă a circumstanțelor reale ale faptei.

S-a reținut că modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunii - hotărâre de suprimare a vieții luată în scop de tâlhărie, activitatea psihică de reflectare urmată de ferocitatea cu care inculpatul a suprimat viața victimei, relevată de multitudinea loviturilor aplicate, în special în zona capului, obiectele folosite (un ciocan și o bordură de dimensiuni mari, obiecte ce i-au facilitat aplicarea de lovituri cu o duritate extremă), toate acestea configurează în plus imaginea unei periculozități sociale deosebite a faptei și, implicit, a făptuitorului. În raport de aceste circumstanțe, cât și de cele reținute de Tribunal atât în defavoare, cât și în favoarea inculpatului, s-a apreciat că pedeapsa de 20 ani închisoare este insuficient dozată și se impune majorarea ei întrucât nu este aptă să răspundă imperativelor art. 52 C. pen.

anterior. În opinia instanței de apel, la proporționalizare, judecătorul cauzei nu a ținut seama, cumulativ, de toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. anterior, privind împrejurările concrete în care infracțiunea a fost comisă, de urmările produse, de celelalte circumstanțe reale și personale. Pedeapsa aplicată nefiind conformă criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, care trebuie evaluate în mod plural, așa încât să se dea relevanță și principiului proporționalității între gravitatea faptei și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, instanța de apel a apreciat că se impune modificarea hotărârii apelate. Reevaluându-se datele care țin de circumstanțele reale ale faptelor și de cele personale ale inculpatului, s-a procedat la reindividualizarea judiciară a pedepsei, aceasta fiind majorată cu 3 ani.

Pentru argumentele ce susțin soluția de majorare a pedepsei, apelul declarat de inculpatul M.D. a fost respins, ca nefondat. Sub aspectul laturii civile a cauzei, în baza propriului examen al actelor și lucrărilor dosarului, instanța de apel, reținând întrunirea cumulativă a condițiilor în care poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală, reglementate de art. 998 - 999 C. civ. (reglementări în vigoare la momentul comiterii faptei) - faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate, vinovăție -, dar și a celor privind exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, a apreciat că soluția adoptată pe latura civilă a cauzei, atacată prin apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, este corectă doar în parte.

Astfel, s-a reținut că despăgubirile pentru daune materiale asigură repararea prejudiciului material produs. În ceea ce privește suma stabilită cu titlu de daune morale în favoarea părților civile R.D.G.F., R.L.S. și S.A.P., copiii minori ai victimei, instanța de apel a apreciat că, prin cuantumul stabilit, de câte doar 10.000 lei pentru fiecare, despăgubirile acordate nu asigură limita unei satisfacții echitabile, juste și proporționale cu caracterul profund și ireversibil al prejudiciului suferit. S-a reținut că aceștia, în calitate de copii, au suferit traume psihice ireversibile, încercând sentimente de profund regret, amărăciune și trăiri ce le vor marca profund existența prin încetarea bruscă și violentă din viață a mamei lor.

Evaluând toate circumstanțele cauzei, cu precădere importanța fundamentală a valorii lezate, dar și necesitatea ca despăgubirea fixată să fie rațională și echitabilă, astfel încât să asigure o compensație suficientă, dar nu exagerată, a prejudiciului suferit, instanța de apel a apreciat că suma de câte 30.000 lei acordată cu titlu de daune morale reflectă toate aceste împrejurări, sens în care a modificat hotărârea apelată, reținând că fiind vorba de victime minore. A fost avut în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (3) C. proc. pen. anterior, instanța era obligată să se pronunțe în legătură cu repararea prejudiciului (inclusiv a celui moral) din oficiu, chiar dacă nu exista constituire civilă în acest sens.

Împotriva deciziei penale anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.D., calea de atac fiind fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior. S-a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, majorarea pedepsei în apel fiind nejustificată. Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul intimatelor părți civile, de apărătorul recurentului inculpat și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Prealabil, Înalta Curte reține că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. Astfel, Înalta Curte, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. anterior, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. anterior poate fi invocat atunci când se constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt contrare legii sau că instanțele au făcut o greșită aplicare a legii. În ambele ipoteze, legiuitorul are în vedere o eroare de drept și nu una de fapt, ultima putând fi invocată doar în calea de atac a apelului, când instanța de control judiciar are obligația de a examina cauza dedusă judecății sub toate aspectele de fapt și de drept. Prin hotărâre "contrară legii" se înțelege acea hotărâre prin care instanța dă o dispoziție interzisă de lege ori omite să se pronunțe cu privire la o dispoziție la care legea o obligă în mod imperativ. A doua variantă a acestui caz de casare - prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii - se referă la toate celelalte situații în care instanța a comis o eroare de drept, în afara celor limitativ prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen. anterior și are în vedere dispozițiile legale care privesc infracțiunea, pedeapsa și răspunderea penală. Examinând criticile formulate de recurentul inculpat, Înalta Curte constată că acestea nu privesc o eroare gravă de drept, ci una de fapt, care nu mai poate fi supusă cenzurii instanței de recurs. Examinând recursul declarat în cauză și din perspectiva prevederilor art. 5 C. pen., Înalta Curte, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M.O.

nr. 372 din 20 mai 2014 (prin care s-a constatat că respectivele dispoziții sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile) și realizând o comparare a prevederilor din ambele coduri, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidență în speța dedusă judecății și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, constată că legea penală mai favorabilă este, în speță, cea anterioară, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpat.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. În temeiul art. 385 17 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen. anterior, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 15 noiembrie 2012 la 8 septembrie 2014. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu în prezenta cauză, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 383/A din 17 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 15 noiembrie 2012 la 8 septembrie 2014. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales și suma de 450 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile R.D.G.F., R.L.S. și S.A.P., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2014. Procesat de GGC - GV