ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2478/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2478/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 4839/P/2012 din 29

aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost trimis în

judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M.D., pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav și tâlhărie, prev. de art.

174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior

și art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. b) C.

pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a) din același cod.

Prin Sentința penală

nr. 801 din 8 noiembrie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

pronunțată în Dosarul nr. 17049/3/2013, în baza art. 174 alin. (1) - 175 alin.

(1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior, a fost condamnat

inculpatul M.D. la o pedeapsă de 20 de ani închisoare. S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

În temeiul art. 65 C.

pen. anterior, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) din același cod, pe o perioadă de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C.

pen. anterior, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării

pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.

316 din 14 martie 2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin

nerecurare și s-a cumulat pedeapsa de 6 luni cu cea de 20 de ani închisoare,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 20 de ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

În temeiul art. 65 C.

pen. anterior, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) din același cod, pe o perioadă de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen. anterior,

a fost condamnat inculpatul M.D. la o pedeapsă de 15 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

În baza art. 83 C.

pen. anterior, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării

pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.

316 din 14 martie 2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin

nerecurare și s-a cumulat pedeapsa de 6 luni cu cea de 15 ani închisoare,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 15 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit cele două pedepse, urmând ca,

în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 de ani și 6

luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

În temeiul art. 65 C.

pen. anterior, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) din același cod, pe o perioadă de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea de la inculpatul

M.D. a unui ciocan aflat la Camera corpuri delicte a DGPMB - Serviciul Omoruri.

În baza art. 88 C.

pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv

de la 15 noiembrie 2012 la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen. anterior, a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Au fost admise

acțiunile civile promovate de părțile civile R.D.G.F., R.L.S. (prin

reprezentant legal R.G.) și de partea civilă S.A.P. (prin reprezentant legal

N.M.) și a fost obligat inculpatul la plata către cele trei părți civile minore

a câte 10.000 lei daune morale și a câte 200 lei prestații periodice lunare în

favoarea fiecărui minor, începând cu data de 31 octombrie 2012 și până la

majoratul acestora.

A fost admisă

acțiunea civilă promovată de partea civilă N.M. și a fost obligat inculpatul la

plata către aceasta a sumei de 1846 lei, reprezentând cheltuieli de

înmormântare.

În baza art. 353 C.

proc. pen. anterior, s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra

tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului în vederea acoperirii

prejudiciului cauzat părților civile.

În baza art. 191 C.

proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța

această sentință penală, Tribunalul a reținut, în fapt, că la data de 31

octombrie 2012, înjurai orelor 15.00 - 15.30, inculpatul M.D. s-a deplasat în

zona Pădurii Băneasa din București, A.P., sector 1, în locul unde victima R.M.

se prostitua. După ce au negociat prețul pentru un raport sexual, victima l-a

condus pe inculpat în locul unde aceasta obișnuia să-și ducă clienții,

respectiv în interiorul pădurii, la o distanță de circa 15 metri de strada

principală și de aproximativ 10 metri de o alee pavată. Aici, în scopul de a o

tâlhări, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri în cap cu un ciocan pe care

îl avea asupra sa. Întrucât coada de la ciocan s-a rupt, inculpatul a continuat

să o lovească cu pumnii pe toată suprafața corpului. Pentru a se asigura că

R.M. va muri, inculpatul a luat din apropiere o bordură din beton de circa 50

cm lungime și circa 10 - 12 cm lățime pe care a aruncat-o peste capul victimei.

Ulterior, inculpatul i-a sustras poșeta și a plecat de la fața locului, prin

pădure, pe un traseu paralel cu A.P. După o distanță de circa 50 - 60 de metri,

inculpatul a sustras din poșetă un telefon mobil marca N. și 2 acumulatori pe

care victima îi folosea cu acel telefon. După luarea acelor bunuri, inculpatul

M.D. a abandonat poșeta, fără a observa că într-un buzunar lăturalnic al

acesteia se aflau și sume de bani. Cadavrul victimei a fost descoperit a doua

zi de către martorii care au apelat SNUAU 112.

Raportul medico-legal

de necropsie nr. A3/1526/2012 a concluzionat că moartea numitei R.M. a fost

violentă și fost cauzată de hemoragia meningo-cerebrală, consecința unui

traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază craniană. Leziunile

traumatice s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur, posibil corp

dur cu muchii ascuțite, nefiind exclus ca cel puțin una dintre multiplele plăgi

ale scalpului constatate să se fi produs prin lovire de corp dur cu muchii

ascuțite. Între leziunile traumatice craniene și cauza medicală a decesului

există legătură directă de cauzalitate. La necropsie s-au mai constatat leziuni

ale părților moi ale feței și gâtului care s-au putut produce în același context

traumatic prin lovire cu corp dur, respectiv prin comprimare cu mâna și nu au

determinat ele însele cauza decesului.

Situația de fapt a

fost reținută din coroborarea următoarelor probe administrate în cauză: cele

rezultate la cercetarea la fața locului și consemnate în procesul-verb al din

data de 01 noiembrie 2012 (descoperirea cadavrului victimei R.M. în Pădurea

Băneasa, la o distanță de circa 15 metri de A.P. și 15 metri de aleea din vest

care face legătura între A.P. și A.P.Z.; s-a găsit un număr mare de

prezervative cu sau fără conținut și ambalaje de prezervative, fapt ce denotă

că era locul unde victima își conducea clienții pentru a întreține raporturi

sexuale; lângă cadavru a fost găsită o coadă din lemn pentru ciocan ce prezenta

pe suprafața acesteia urme materie de culoare brun roșcat sub formă de pete și

mânjituri, în stare uscată, cu aspect de sânge; lateral stânga față de cadavru,

a fost identificată o urmă formă de adâncime ridicată prin fotografiere

directă, este locul de unde inculpatul a luat bordura cu care a lovit-o pe

victimă; lângă capul victimei s-a găsit o bordură din beton, sub capul victimei

și parțial sub bordură a fost descoperită partea metalică a ciocanului ce

prezenta urme materie de culoare brun roșcat sub formă de pete și mânjituri, în

stare umedă, cu aspect de sânge; bordura prezenta pe suprafața ei mai multe

fire de păr de culoare neagră, precum și urme materie de culoare brun roșcat

sub formă de pete și mânjituri, în stare umedă, cu aspect de sânge);

procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 02 noiembrie 2012,

încheiat cu ocazia cercetării zonei adiacente locului comiterii faptei (14

hectare din pădurea Băneasa), când a fost găsită geanta victimei; raportul de

expertiză biocriminalistică genetică nr. 137155 din 07 noiembrie 2012 a

concluzionat că pe coada de lemn pentru ciocan descoperită lângă cadavrul

victimei R.M. au fost identificate profilele genetice a două persoane, una de

sex masculin și una de sex feminin, iar după prinderea inculpatului M.D.,

prelevarea de probe genetice pentru stabilirea profilului genetic ADN și

efectuarea unei expertize (raport de expertiză biocriminalistică genetică nr.

137169 din 16 noiembrie 2012) s-a concluzionat că în amestecul de profile

genetice relevate pe coada din lemn pentru ciocan, descoperită lângă cadavrul

victimei R.M. (raport nr. 137155 din 07 noiembrie 2012), se regăsește profilul

genetic al inculpatului M.D., alături de un alt profil genetic al unei persoane

de sex feminin (victima); raportul medico-legal de necropsie nr. A3/1526/2012

care a reliefat că victima prezenta următoarele plăgi: occipital, ușor

paramedian dreapta, plagă cu lambou cutanat de circa 5,5/4 cm cu marginile ușor

anfractuoase la ramul orizontal și zdrențuite la ramul oblic, cu punți tisulare

și halou echimotic violaceu; parieto-occipital median, plagă fusiformă, ușor

oblică, de circa 3,5 cm, ușor dehiscentă cu margini fin anfractuoase și punți

tisulare în profunzime; parieto-temporal dreapta plagă orizontală vertical,

fusiformă, de circa 3,5 cm, cu margini fin anfractuoase și punți tisulare în

profunzime, posterior de aceasta, plagă fusiformă, orientată orizontal și

relativ perpendicular pe plaga descrisă anterior, de circa 1,5 cm, cu margini

fin anfractuoase; parietal dreapta, plagă orientată vertical, de circa 8 cm, cu

marginile anfractuoase și punți tisulare; parietal median plagă fusiformă,

orientată antero-posterior de 3 cm, cu margini fin anfractuoase și punți

tisulare; victima prezenta numeroase echimoze în regiunea feței, a gâtului,

regiunile infraclaviculare, la nivelul fețelor vestibulare ale buzelor,

regiunea deltoidiană, pe fața laterală a brațului mâinii stângi, pe fața

posterioară a mâinilor și infiltrate sanguine la nivelul mușchilor gâtului;

coroborat cu declarațiile martorilor C.M., F.S., S.M., M.D., zis

"L.", M.N., R.M., D.A., M.A., E.S., C.M., I.M., C.P. și declarațiile

inculpatului.

Tribunalul a reținut

atitudinea relativ sinceră a inculpatului, care a recunoscut parțial săvârșirea

infracțiunilor imputate (în condițiile în care expertizele efectuate în cauză

au demonstrat, fără putință de tăgadă, că el a folosit acel ciocan pentru a o

lovi pe victimă, asupra sa găsindu-se, de altfel, bunurile victimei; inculpatul

a negat că ar fi luat hotărârea să o omoare pe victimă cu bună-știință), faptul

că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni în termenul de încercare al unei

pedepse de 6 luni închisoare, a cărei executare fusese suspendată condiționat,

fapt ce denotă nărăvire infracțională, gradul de pericol social extrem de

ridicat al infracțiunilor săvârșite, pur și simplu, inculpatul a suprimat viața

unei persoane, fără să stea prea mult pe gânduri, împrejurările săvârșirii

infracțiunilor, inculpatul a lovit în mod repetat, în cap, pe victimă cu acel

ciocan, pentru ca, în momentul în care coada acestuia s-a rupt, să ridice o

bordură de beton și, pur și simplu, să o arunce în capul victimei, dovedind

astfel o cruzime, o sălbăticie greu de imaginat, urmările săvârșirii

infracțiunii, ca urmare a suprimării vieții victimei, aceasta a lăsat în urmă

trei copii minori, lipsiți fiind astfel atât de afecțiunea părintească, cât și

de mijloace de trai, precum și celelalte criterii de individualizare prevăzute

de art. 72 C. pen. anterior. Astfel, Tribunalul a apreciat că scopul educativ

și preventiv al sancțiunii penale ce a fost aplicată inculpatului poate fi

atins printr-o pedeapsă cu închisoarea, al cărei cuantum a fost orientat spre

mediu prevăzut de lege (20 de ani și 6 luni) și cu executare în regim de

detenție.

Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și inculpatul M.D.

Cu ocazia

dezbaterilor în apel, Parchetul a criticat sentința penală pentru netemeinicie

privind greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, prin raportare

la gravitatea faptelor, apreciind că, în cauză, se impune aplicarea față de

acest inculpat a unor pedepse orientate spre maximul special, prin care să dea

eficiență dispozițiilor prev. de art. 52 C. pen. anterior, referitoare la

scopul pedepsei, respectiv prevenirea săvârșirii de infracțiuni. A considerat

că instanța de fond, cu ocazia individualizării pedepsei, trebuia să dea o

eficiență mai mare circumstanțelor reale ale faptelor săvârșite de inculpat,

care nu este la primul contact cu legea penală, acesta perseverând în

activitatea infracțională, faptele din prezenta cauză fiind săvârșite chiar în

termenul de încercare al unei condamnări la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

De asemenea, a mai

arătat că, din fișa de cazier a inculpatului M.D., reiese că prin ordonanța

Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de

libertate prev. de art. 189 C. pen. anterior.

În raport de

circumstanțele concrete în care inculpatul a săvârșit infracțiunile din

prezenta cauză, respectiv natura și gravitatea acestor infracțiuni, valoarea

socială lezată prin faptele săvârșite, și anume viața unei persoane, violența

deosebită de care a dat dovadă, multitudinea de lovituri aplicate victimei,

zonele vizate, obiectele folosite, aspecte ce dovedesc intenția clară a

inculpatului de a suprima viața victimei, dar și de declarațiile parțial

sincere ale acestuia, Parchetul a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței

penale atacate, iar pe fond, rejudecând, pronunțarea unei soluții de condamnare

la pedeapsa cu închisoarea, orientată spre maximul special, dându-se deplină

eficiență prevederilor art. 52 C. pen. anterior cu privire la scopul pedepsei

și dispozițiilor art. 72 din același cod.

Parchetul a extins

motivele de apel, pe latură civilă, apreciind că daunele morale acordate celor

trei copii minori ai victimei sunt într-un cuantum redus față de pierderea

suferită, solicitând astfel majorarea cuantumului acestora.

Apelantul inculpat

M.D. a solicitat casarea hotărârii atacate și aplicarea unei pedepse mai mici,

urmând a se avea în vedere atitudinea finală de recunoaștere a faptei și vârsta

sa, pedeapsa ce o are de executat fiind apreciată ca excesivă.

Prin Decizia penală

nr. 383/A din 17 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București împotriva Sentinței penale nr. 810 din 08 noiembrie 2013 pronunțată

de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 17049/3/2013, în

cauza privindu-l pe inculpatul M.D.

A fost desființată,

în parte, Sentința penală nr. 810 din 8 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală și, în rejudecare:

A fost descontopită

pedeapsa rezultantă și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 20

ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1), art.

175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior și 15 ani

închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2)

lit. c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen. anterior.

A fost majorată

pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1), art. 175

alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior, de la 20 ani

închisoare, la 23 ani închisoare.

A fost menținută

măsura revocării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de

6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 316/2012 a Judecătoriei

sectorului 1 și cumularea cu cele 2 pedepse, iar ca efect al contopirii, s-a

stabilit ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani și

6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

Au fost majorate de

la câte 10.000 lei, la câte 30.000 lei despăgubirile civile pentru daune morale

acordate părților civile R.D.G.F., R.L.S. și S.A.P.

A fost menținută

starea de arest a inculpatului M.D. și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada

deținerii de la 15 noiembrie 2012 la zi.

Au fost menținute

neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A fost respins, ca

nefondat, apelul inculpatului M.D.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care

200 lei onorariu avocat oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului

Justiției.

Examinând sentința

penală apelată, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub

toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 C. proc. pen. anterior,

instanța de apel a apreciat că doar apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București este întemeiat, în timp de apelul inculpatului este

nefondat.

S-a reținut că, prin

ambele apeluri, s-au formulat doar critici de netemeinicie a hotărârii apelate.

Pe de o parte, Parchetul a apreciat că instanța de fond nu a ținut seama,

într-o măsură suficientă, de gravitatea faptelor comise de inculpat și a

aplicat o pedeapsă într-un cuantum scăzut. În plus, cuantumul despăgubirilor

pentru daune morale acordate minorilor victimei a fost apreciat, de asemenea,

prea redus, raportat la pierderea suferită de aceștia.

Pe de altă parte,

apelantul inculpat a considerat pedepsele excesive, față de atitudinea sa

sinceră și a solicitat reducerea lor.

Reanalizând întregul

material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și

în etapa cercetării judecătorești, instanța de apel a apreciat că tribunalul a

reținut în mod corect atât situația de fapt, constând în aceea că, în data de

31 octombrie 2012, în jurul orelor 15,30 - 16,00, în Pădurea Băneasa din

București, sector 1, inculpatul M.D. i-a aplicat victimei R.M. mai multe

lovituri în zona capului, cu pumnii, cu un ciocan și cu o bordură de cca. 50 cm

lungime și 10 - 12 cm grosime, provocându-i leziuni în urma cărora a decedat,

cât și vinovăția inculpatului și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere

penală pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, deosebit de grav și

tâlhărie, prev. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin.

(1) lit. d) C. pen. anterior și art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin.

(2

1

) lit. b) C. pen. anterior, cu aplic, art. 33 lit. a) din același

cod, cărora le-a dat și în drept o corectă încadrare juridică.

S-a reținut că, în cauză,

instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probatoriului administrat, atât

în acuzare, cât și în apărare, probele administrate conturând pe deplin

comiterea infracțiunilor reținute și, în final, necontestate de inculpat,

acestea fiind probate prin: procesele-verbale de cercetare la fața locului din

data de 01 noiembrie 2012 și data de 02 noiembrie 2012, rapoartele de expertiză

biocriminalistică genetică nr. 137155 din 07 noiembrie 2012 și nr. 137169 din

16 noiembrie 2012, raportul medico-legal de necropsie nr. A3/1526/2012,

declarațiile martorilor C.M., F.S., S.M., M.D., zis "L.", M.N., R.M.,

D.A., M.A., E.S., C.M., I.M., C.P. și declarațiile inculpatului.

Reținând întrunite

condițiile răspunderii penale pentru infracțiunile de omor calificat și deosebit

de grav și tâlhărie, prev. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - art.

176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior și art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. b) C. pen. anterior, cu aplic, art. 33 lit. a)

din același cod, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a dispus

condamnarea inculpatului M.D. la pedepse cu închisoarea.

A fost avut în vedere

că Tribunalul a analizat, pe de o parte, din perspectiva dispozițiilor art. 72

C. pen. anterior, limitele de pedepse prevăzute pentru cele două infracțiuni,

faptul că inculpatul a săvârșit aceste infracțiuni în termenul de încercare al

unei pedepse de 6 luni închisoare, a cărei executare fusese suspendată

condiționat, a apreciat atitudinea relativ sinceră a inculpatului, care a recunoscut

parțial săvârșirea infracțiunilor imputate, dar a subliniat gradul de pericol

social extrem de ridicat al infracțiunilor săvârșite - reținând că inculpatul a

suprimat viața unei persoane fără să stea prea mult pe gânduri, împrejurările

săvârșirii infracțiunilor - a lovit victima în mod repetat, în cap, cu un

ciocan, pentru ca, în momentul în care coada acestuia s-a rupt, să ridice o

bordură de beton și pur și simplu să o arunce în capul victimei, dovedind

astfel, în opinia tribunalului, cruzime, "o sălbăticie" greu de

imaginat și, de asemenea, a notat urmările săvârșirii infracțiunilor, ca urmare

a suprimării vieții victimei inculpatul lăsând în urmă trei copii minori,

lipsiți atât de afecțiunea părintească, cât și de mijloace de trai. S-a reținut

că, în considerarea acestor argumente, Tribunalul a stabilit pedeapsa de 20 de

ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav și de

15 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie.

În acord cu

susținerile Parchetului, instanța de apel a apreciat că, cel puțin în cazul

infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1)

- 175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior, pedeapsa

aplicată inculpatului nu este suficient dozată, atât prin raportare la

gravitatea ei, cât și prin evaluarea efectivă a circumstanțelor reale ale

faptei.

S-a reținut că modul

și mijloacele de săvârșire a infracțiunii - hotărâre de suprimare a vieții

luată în scop de tâlhărie, activitatea psihică de reflectare urmată de

ferocitatea cu care inculpatul a suprimat viața victimei, relevată de

multitudinea loviturilor aplicate, în special în zona capului, obiectele

folosite (un ciocan și o bordură de dimensiuni mari, obiecte ce i-au facilitat

aplicarea de lovituri cu o duritate extremă), toate acestea configurează în

plus imaginea unei periculozități sociale deosebite a faptei și, implicit, a

făptuitorului.

În raport de aceste

circumstanțe, cât și de cele reținute de Tribunal atât în defavoare, cât și în

favoarea inculpatului, s-a apreciat că pedeapsa de 20 ani închisoare este

insuficient dozată și se impune majorarea ei întrucât nu este aptă să răspundă

imperativelor art. 52 C. pen. anterior. În opinia instanței de apel, la

proporționalizare, judecătorul cauzei nu a ținut seama, cumulativ, de toate

criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. anterior, privind împrejurările

concrete în care infracțiunea a fost comisă, de urmările produse, de celelalte

circumstanțe reale și personale.

Pedeapsa aplicată

nefiind conformă criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a

pedepselor, care trebuie evaluate în mod plural, așa încât să se dea relevanță

și principiului proporționalității între gravitatea faptei și profilul

socio-moral și de personalitate al inculpatului, instanța de apel a apreciat că

se impune modificarea hotărârii apelate. Reevaluându-se datele care țin de

circumstanțele reale ale faptelor și de cele personale ale inculpatului, s-a

procedat la reindividualizarea judiciară a pedepsei, aceasta fiind majorată cu

3 ani.

Pentru argumentele ce

susțin soluția de majorare a pedepsei, apelul declarat de inculpatul M.D. a

fost respins, ca nefondat.

Sub aspectul laturii

civile a cauzei, în baza propriului examen al actelor și lucrărilor dosarului,

instanța de apel, reținând întrunirea cumulativă a condițiilor în care poate fi

atrasă răspunderea civilă delictuală, reglementate de art. 998 - 999 C. civ.

(reglementări în vigoare la momentul comiterii faptei) - faptă ilicită,

prejudiciu, legătură de cauzalitate, vinovăție -, dar și a celor privind

exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, a apreciat că soluția

adoptată pe latura civilă a cauzei, atacată prin apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul București, este corectă doar în parte.

Astfel, s-a reținut

că despăgubirile pentru daune materiale asigură repararea prejudiciului

material produs. În ceea ce privește suma stabilită cu titlu de daune morale în

favoarea părților civile R.D.G.F., R.L.S. și S.A.P., copiii minori ai victimei,

instanța de apel a apreciat că, prin cuantumul stabilit, de câte doar 10.000

lei pentru fiecare, despăgubirile acordate nu asigură limita unei satisfacții

echitabile, juste și proporționale cu caracterul profund și ireversibil al

prejudiciului suferit. S-a reținut că aceștia, în calitate de copii, au suferit

traume psihice ireversibile, încercând sentimente de profund regret, amărăciune

și trăiri ce le vor marca profund existența prin încetarea bruscă și violentă

din viață a mamei lor.

Evaluând toate

circumstanțele cauzei, cu precădere importanța fundamentală a valorii lezate,

dar și necesitatea ca despăgubirea fixată să fie rațională și echitabilă,

astfel încât să asigure o compensație suficientă, dar nu exagerată, a

prejudiciului suferit, instanța de apel a apreciat că suma de câte 30.000 lei

acordată cu titlu de daune morale reflectă toate aceste împrejurări, sens în

care a modificat hotărârea apelată, reținând că fiind vorba de victime minore.

A fost avut în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (3) C. proc.

pen. anterior, instanța era obligată să se pronunțe în legătură cu repararea

prejudiciului (inclusiv a celui moral) din oficiu, chiar dacă nu exista

constituire civilă în acest sens.

Împotriva deciziei

penale anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.D.,

calea de atac fiind fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior.

S-a solicitat casarea

deciziei și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, majorarea

pedepsei în apel fiind nejustificată.

Concluziile formulate

de reprezentantul parchetului, de apărătorul intimatelor părți civile, de

apărătorul recurentului inculpat și ultimul cuvânt al acestuia au fost

consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi

reluate.

Prealabil, Înalta

Curte reține că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru

punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și

pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții

procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a

legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului

potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă

potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Astfel, Înalta Curte,

examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior, constată că acesta este

nefondat, pentru următoarele considerente:

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior

poate fi invocat atunci când se constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt

contrare legii sau că instanțele au făcut o greșită aplicare a legii.

În ambele ipoteze,

legiuitorul are în vedere o eroare de drept și nu una de fapt, ultima putând fi

invocată doar în calea de atac a apelului, când instanța de control judiciar

are obligația de a examina cauza dedusă judecății sub toate aspectele de fapt

și de drept.

Prin hotărâre

"contrară legii" se înțelege acea hotărâre prin care instanța dă o

dispoziție interzisă de lege ori omite să se pronunțe cu privire la o

dispoziție la care legea o obligă în mod imperativ.

A doua variantă a

acestui caz de casare - prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii - se

referă la toate celelalte situații în care instanța a comis o eroare de drept,

în afara celor limitativ prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

anterior și are în vedere dispozițiile legale care privesc infracțiunea,

pedeapsa și răspunderea penală.

Examinând criticile

formulate de recurentul inculpat, Înalta Curte constată că acestea nu privesc o

eroare gravă de drept, ci una de fapt, care nu mai poate fi supusă cenzurii

instanței de recurs.

Examinând recursul

declarat în cauză și din perspectiva prevederilor art. 5 C. pen., Înalta Curte,

având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265

din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M.O. nr. 372 din 20 mai

2014 (prin care s-a constatat că respectivele dispoziții sunt constituționale

în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în

stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile) și realizând o comparare a

prevederilor din ambele coduri, în raport cu fiecare criteriu de determinare

(condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și

cu privire la fiecare instituție incidență în speța dedusă judecății și, în

plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele

două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor

sale, constată că legea penală mai favorabilă este, în speță, cea anterioară,

aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpat.

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen. anterior, se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 15

noiembrie 2012 la 8 septembrie 2014.

În temeiul art. 275

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit

pentru apărarea din oficiu în prezenta cauză, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva Deciziei penale nr.

383/A din 17 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 15 noiembrie 2012 la 8

septembrie 2014.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales și suma de 450 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile

R.D.G.F., R.L.S. și S.A.P., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 septembrie 2014.

Procesat de GGC - GV