ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1070/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1070/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 382 din 24

august 2005, pronunțată de Tribunalul Galați, au fost condamnați inculpații:

- S.A., la 18 ani închisoare și 4

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., și la

6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu

prevăzută de art. 192 alin. (1), 2 C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 18

ani închisoare care a fost sporită la 21 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- B.C., la 18 ani închisoare și 4

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

comiterea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., și la

6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 18

ani închisoare care a fost sporită la 21 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., li s-a

interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., începând cu data

rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării

pedepselor.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut arestarea preventivă a inculpaților și în baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedepsele rezultante perioada detenției începând cu data de 21 martie

2004 la zi.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că în cursul anului 2003, inculpatul B.C. a locuit

împreună cu inculpatul S.A. în apartamentul acestuia din municipiul Galați

deoarece părinții nu-l mai primeau acasă pentru că nu se încadra în muncă.

Ulterior B.C. a cunoscut-o pe

martora S.I. și au devenit prieteni, dar în cursul lunii ianuarie 2004 aceasta

a intrat în relații de concubinaj cu victima C.G. la care locuia 3 – 4 zile pe

săptămână.

Aflând de relația dintre cei doi,

inculpatul B.C. a hotărât să se răzbune.

Tribunalul a mai constatat că, în

seara de 19 martie 2004, după ce au consumat băuturi alcoolice la barul SC V.

SRL Galați unde era de serviciu martora P.A., inculpații au decis să meargă la

domiciliul victimei pentru a o căuta pe S.I., pe care să o conducă la imobilul

din Galați și să întrețină raporturi sexuale cu aceasta.

După ce au ajuns la apartamentul lui

C.G., inculpații au bătut la ușă și le-a răspuns victima care le-a cerut să

plece. În același timp C.G. i-a cerut lui S.I. să se ascundă în sufragerie, dar

inculpații au lovit cu picioarele în ușă, au spart o tăblie și după ce au

reușit să o deschidă au intrat în locuință.

Făptuitorii l-au găsit pe C.G. în

bucătărie și l-au întrebat unde se ascunde S.I., iar acesta le-a răspuns că în

seara respectivă nu a venit în apartamentul său. Fiind nervoși că nu au găsit-o

pe martoră B.C. și S.A. au lovit-o cu pumnii în zona feței pe victimă care a

căzut pe pat, după care a continuat să îi aplice lovituri până când aceasta

și-a pierdut cunoștința.

Ulterior inculpații au căutat-o pe S.I.

în bucătărie și dormitor și întrucât nu au găsit-o au părăsit apartamentul

victimei. Cei doi nu au intrat în sufragerie deoarece știau că acolo dormeau,

de obicei, chiriașii M.C. și G.E.

După ce au ieșit din bloc, S.A. a

plecat acasă la concubina sa M.L., iar B.C. s-a deplasat în cartierul Micro 20

pentru a consuma băuturi alcoolice. În ziua de 21 martie 2004, în jurul orei

11,30, făptuitorii au fost reținuți de organele de urmărire penală la

domiciliul martorei M.L.

Din raportul de constatare medico –

legală nr. 145/ C din 20 martie 2004 efectuat de S.M.L. Galați rezultă că

moartea lui C.G. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic și traumatic

consecutiv politraumatismului cu fracturi costale stângi, rupturi de mezenter,

ansă ileală cu hemoperitoneu și hematom retro-peritoneal produs prin lovire cu

corp dur.

Curtea de Apel Galați, secția penală,

prin decizia penală nr. 467/ A din 24 noiembrie 2005, a admis apelurile

declarate de inculpați împotriva sentinței primei instanțe pe care a

desființat-o în parte numai în ceea ce privește individualizarea pedepselor și

în rejudecare a descontopit sancțiunile rezultante de câte 21 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, în pedepsele componente.

Curtea a redus de la 18 ani la câte

15 ani închisoare pedepsele principale aplicate inculpaților pentru săvârșirea

infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., menținând

pedepsele complementare privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) pe o durată de 4 ani.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpaților,

pentru comiterea infracțiunii de omor, cu pedepsele de câte 6 ani închisoare

stabilite acestora pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută

de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., urmând ca făptuitorii să execute

pedepsele de câte 15 ani închisoare sporite la câte 16 ani închisoare și

pedepsele complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

Instanța de apel a menținut

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații care au criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Inculpatul B.C. a invocat

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 17 C. proc. pen., și a

susținut că nu a participat la comiterea infracțiunii de omor pentru care a

fost condamnat, impunându-se achitarea pentru această faptă și în subsidiar că

fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 183 C. pen., moartea victimei

fiind un rezultat praeterintenționat. Totodată inculpatul a mai solicitat

reducerea pedepselor aplicate.

Inculpatul S.A. a invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., și a

susținut că pedepsele aplicate pentru infracțiunile comise sunt prea aspre și a

solicitat reducerea lor.

Recursurile declarate sunt neîntemeiate.

lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut o corectă situație de

fapt, prezentată pe larg în considerentele hotărârilor atacate.

Astfel cum rezultă din probele

administrate, în noaptea de 19 martie 2004, din dorința de a se răzbuna pentru

că martora S.I., prietena lui B.C. trăia în concubinaj cu victima C.G., după ce

au consumat băuturi alcoolice la barul unde lucra martora P.A., făptuitorii

s-au deplasat la domiciliul acestuia, au pătruns fără drept și prin efracție în

apartament, l-au lovit cu pumnii și picioarele provocându-i leziuni traumatice

care au dus la deces.

Apărarea inculpatului B.C., în

sensul că nu a participat la comiterea infracțiunii de omor, făcându-se vinovat

doar de infracțiunea de violare de domiciliu, a fost corect înlăturată de

instanțe rezultând din ansamblul probelor administrate vinovăția ambilor

inculpați în săvârșirea violențelor ce au condus la decesul victimei.

Anterior declanșării violențelor,

astfel cum a declarat martora M.L., concubina lui S.A., inculpații au purtat

discuții în sensul aplicării unei corecții corporale victimei din cauza

relației pe care o avea cu S.I. După comiterea faptelor, martora i-a auzit pe

inculpați discutând despre problemele pe care le-ar putea avea în urma

agresării lui C.G.

Totodată martora M.L. a mai precizat

că în ziua următoare B.C. acuza dureri în zona antebrațului stâng, iar în

raportul de constatare medico – legală nr. 344/ E din 30 martie 2004 efectuat

de S.M.L. Galați, se concluzionează că inculpatul, prezenta în momentul

examinării o excoriație liniară pe antebrațul stâng, produsă prin zgârierea cu

unghia sau alt corp dur cu margine ascuțită și tumefacție a stiloidei cubitate

stângi, cel mai probabil de natură inflamatorie, escoriație putând data din 20

martie 2004.

Împrejurarea că inculpatul B.C. a

participat la comiterea infracțiunii de omor rezultă și din declarațiile

martorilor S.I. și R.E. care au precizat că inculpații au bătut cu putere în

ușa apartamentului victimei și după ce au spart-o au intrat în locuință și l-au

lovit pe C.G. cu pumnii și picioarele, după care au coborât în fugă pe scări.

În raport de probele analizate se

constată că fapta inculpatului B.C. este dovedită cu prisosință, fiind reținută

corect de instanțele anterioare, iar condamnarea acestuia este legală.

Față de considerentele ce preced,

soluția de condamnare fiind conformă cu probele de vinovăție administrate, nu

subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs de inculpatul B.C.

recurentului în sensul greșitei încadrări dată faptei în infracțiunea de omor în

loc de cea de lovituri cauzatoarea de moarte, se constată că nici acest caz de

casare nu poate fi primit.

Ceea ce deosebește infracțiunea de

lovituri cauzatoare de moarte de infracțiunea de omor săvârșită cu intenție

indirectă este împrejurarea că, deși la ambele loviturile sunt comise cu

intenție, în cazul celei dintâi moartea victimei s-a produs din culpă,

făptuitorul neprevăzând acest rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă pe

când în cazul celei de-a doua, rezultatul letal a fost prevăzut, iar inculpatul,

cu toate că nu l-a urmărit sau dorit, l-a acceptat în mod conștient.

Așa cum s-a menționat anterior

inculpații au aplicat victimei multiple și intense lovituri cu pumnii și

picioarele cauzându-i, potrivit raportului de constatare medico – legală nr. 145/

C din 20 martie 2004 întocmit de S.M.L. Galați, fracturi costale stângi VII,

VIII, IX, X, ruptură de mezenter, ruptură de ansa ileală, contuzii mezocolon

descendent, hematom retro – peritoneal, anemie în organe, moartea lui C.G.

datorându-se șocului hemoragic și traumatic consecutiv politraumatismului

toraco – abdominal.

Prin același act medico – legal s-a

apreciat că leziunile de violență s-au putut produce prin lovire și comprimare

cu corp dur, posibil prin lovitură cu piciorul.

Având în vedere explicația

științifică dată mecanismului lezional al morții violente, ținând seama de

ansamblul probator al cauzei instanțele au tras concluzia că inculpații au

acționat împreună lovind concomitent victima în cadrul unei activități

indivizibile în realizarea intenției indirecte de ucidere a acesteia caracteristică

infracțiunii de omor, nefiind incidentă praeterintenția specifică infracțiunii

de loviri cauzatoare de moarte.

Așa fiind, în cauză a fost dată o

corectă încadrare faptelor în dispozițiile art. 174 C. pen., iar solicitarea în

recurs de reținere a dispozițiilor art. 183 C. pen., este nefondată.

inculpaților pentru fiecare infracțiune, se constată că instanța de apel a

făcut o justă individualizare a sancțiunilor având în vedere, potrivit art. 72 C.

pen., pericolul social deosebit al faptelor, împrejurările comiterii lor și

profilul moral al făptuitorilor.

Multiplele leziuni traumatice

produse victimei prin lovire cu pumnii și picioarele evidențiază gradul ridicat

de pericol social al faptelor care au fost săvârșite asupra unei persoane

lipsite de apărare.

Referitor la circumstanțele

personale ale făptuitorilor, din actele dosarului rezultă că aceștia nu aveau

nici o ocupație, consumau în mod frecvent băuturi alcoolice, sunt necăsătoriți

și au avut o atitudine oscilantă în cursul procesului penal.

Toate aceste elemente conduc la

concluzia că pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunile comise au

fost just individualizate.

Totodată sancțiunile rezultante de

câte 16 ani închisoare sunt de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., atât

constrângerea și reeducarea inculpaților cât și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Întrucât criticile formulate sunt neîntemeiate,

iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de

casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care

pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează să respingă, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpați.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedepsele aplicate arestarea preventivă a recurenților de la 21

martie 2004 la 20 februarie 2006.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumelor de câte 220

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, sumele de câte 100

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.C. și S.A. împotriva deciziei penale nr. 467 din 24

noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul arestării preventive de la 21 martie 2004 la 20 februarie 2006.

Obligă recurenții la plata sumelor

de câte 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele

de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 februarie 2006.