ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 611/2009

Asupra recursului  de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 226/ F din l5 mai 2008, Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul R.I., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „violare de domiciliu” prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

L-a condamnat pe același inculpat, la o pedeapsă de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., precum și la o pedeapsă de 18 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (l) raportat la art. 175 alin. (l) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., i-a aplicat inculpatului R.I. pedeapsa principală cea mai grea, de 18 ani închisoare, sporită la 20 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv cea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de

art.

64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 7 ani după

executarea

pedepsei închisorii.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului R.I. prin sentința penală nr. 1378 din 21 mai 2002 a Judecătoriei Galați, definitivă la 01 aprilie 2003, prin decizia penală nr. 308 din 19 martie 2003 a Tribunalului Galați.

În baza art. 61 alin. (l) C. pen., a contopit pedeapsa principală rezultantă de 20 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 558 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 1378/2002 a Judecătoriei Galați, urmând

ca

inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 20 ani închisoare, sporită la 20 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., i-a aplicat inculpatului R.I. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa principală rezultantă de 20 ani și 6 luni închisoare, perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 08 noiembrie 2007, ora 18,30 și până la zi, iar în baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului R.I.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul R.I., zis B. a lucrat până la sfârșitul lunii septembrie 2006 în comuna Vulturu, iar începând cu luna octombrie 2006, inculpatul a locuit la domiciliul tatălui său, martorul R.I. din satul Lungoci. În aceeași curte cu martorul I.R. și inculpatul, în alt corp de casă, locuiau sora și nepoții inculpatului precum și martorul N.Ș., concubinul surorii inculpatului, numita P.G. Pentru obținerea mijloacelor de existență, inculpatul R.I. obișnuia să muncească cu ziua la diverși consăteni, lucru pe care îl făcea și victima M.A.

De precizat că inculpatul era consumator de băuturi alcoolice și pentru că, de cele mai multe ori, nu dispunea de sume de bani, se întâmpla să acumuleze datorii la barurile din sat, unul dintre aceste baruri fiind cel al martorului L.S. De asemenea, s-a reținut că inculpatul a dat dovadă de-a lungul timpului, a unui comportament sexual deviant în sensul că, cu mai mulți ani în urmă, a intrat în locuințele martorelor E.G. și L.S., persoane despre care știa că locuiesc singure și, dacă în cazul primei nu a încercat întreținerea de raporturi sexuale, datorită prezenței de spirit a acesteia, în cazul celei de-a doua martore, acest lucru chiar s-a întâmplat.

Inculpatul R.I., o cunoștea pe victima M.A., fiind născut în satul L., însă nu fusese niciodată acasă la aceasta și nu se întâmplase

vreodată

să o ajute la treburile din

gospodărie.

Victima

era o persoană singuratică,

nu

accepta prea

ușor

vizitele

vreunor vecini și nu era cunoscută ca

fiind

consumatoare de băuturi alcoolice.

În

săptămâna

02 - 07 octombrie 2006,

cel mai probabil în ziua de

04 octombrie 2006

,

atât victima M.A. cât și inculpatul R.I. au lucrat cu ziua la martorul P.V., la cules porumb.

În

acea zi, martorul P.V. a mai fost ajutat de soția sa, martora P.S., de cumnata inculpatului, martora R.M. și de un alt vecin. Pe parcursul șederii pe câmp, între martori și victimă s-au purtat discuții, în glumă, legate de inexistența unui bărbat în viața victimei, împrejurare care, cel mai probabil, a fost de natură să nască în mintea inculpatului rezoluția infracțională. Martora R.M. a precizat în declarațiile date că, a atras atenția inculpatului R.I. să nu-i treacă ceva nefiresc prin minte legat de victimă, mai ales că martora avea cunoștință de comportamentul mai ciudat al inculpatului. Pe data de

05 octombrie 2006,

victima a fost ajutată la cules porumbul de martorii P.V. și P.S.

La finele zilei de muncă, fiecare dintre cei prezenți au primit câte

250.000

lei ROL, dar inculpatul a solicitat martorului P.V. să-i dea banii sâmbătă, pe data de

07 octombrie 2006.

Ultima dată, victima a fost văzută în data de

06 octombrie 2006,

în jurul orelor

11,00 - 12,00,

când a reamintit martorilor P.V. și P.S. de o pomană.

La data de

07 octombrie 2006,

sâmbătă, în jurul orelor

14,00,

inculpatul a hotărât să meargă în comuna Vulturu pentru a-și scoate de la reparat un televizor, dat fiind faptul că luase banii de la martorul P.V. A plătit pentru reparația televizorului în jur de

250.000 - 300.000

lei ROL iar în jurul orelor

17,00 - 18,00

a revenit acasă. Aici, la domiciliul tatălui său, se aflau martorii R.L. și R.M., fratele și cumnata sa. Aceștia lipeau pereții de la casa martorului R.I. și pentru că inculpatul era în stare de ebrietate și venise și târziu acasă, între martorul R.I. și inculpat s-au iscat o serie de discuții.

Inculpatul a acceptat să-i ajute la treabă, timp în care a mai consumat vin.

În

jurul orelor

19,00,

inculpatul a plecat la barul martorului L.S., iar în jurul orelor

21,00 - 22,00,

a revenit acasă și a mers la sora sa, pentru a se uita la televizor deoarece el nu avea cablu. Aici, la locuința surorii sale se afla și martorul N.Ș.

În

jurul orelor

23,00,

inculpatul a fost rugat să meargă acasă, a ieșit din imobilul surorii sale însă, pe drum, până la locuința tatălui său, s-a hotărât să meargă acasă la R.L., fratele său.

Ajuns în dreptul locuinței victimei M.A., inculpatul R.I. a hotărât să intre la aceasta și să întrețină raporturi sexuale cu victima. S-a asigurat în prealabil că nu este nimeni în zonă apoi a pătruns în curte pe poarta care era întredeschisă și a mers pe aleea cimentuită până la ușa de acces principală. Aici s-a asigurat că nu se aude mișcare în interior și a apăsat pe clanță, ușa fiind închisă dar neasigurată. A intrat într-un hol mic, neiluminat, moment în care, a lovit cu ușa peste niște lucruri din spatele acesteia, producând zgomot. Victima a aprins lumina în camera ei și a descuiat ușa de la intrarea în camera ei. A apărut în pragul ușii și a început să strige „hoții", dând să iasă pe lângă inculpat afară din casă. Inculpatul a împins-o pe victimă înapoi dar aceasta nu s-a dezechilibrat și a încercat din nou să iasă pe lângă inculpat, împingându-l pe acesta. Din inerție, inculpatul a lovit cu mâna în geamul de la partea de jos a ușii principale, acesta spărgându-se înspre exterior. În continuare, inculpatul R.I. a lovit-o pe victimă cu pumnul în zona feței, din lovitură victima căzând jos, cu fața în sus, cu corpul în camera sa. Victimei a început să-i curgă sânge din zona feței. Inculpatul s-a așezat în genunchi lângă victimă și i-a tras până la genunchi pantalonii tricotați. În toate aceste momente, victima încerca să se apere și îl împingea pe inculpat cu mâinile, împrejurare în care a produs excoriații în zona feței inculpatului. Inculpatul a continuat să o imobilizeze și a reuși să întrețină raport sexual cu aceasta. Pentru că victima continua să se zbată, inculpatul i-a pus mâna în gât și a sugrumat-o. De asemenea, inculpatul nu exclude posibilitatea ca, pentru a o împiedica pe victimă să țipe, să-i fi aplicat și alte lovituri și să se fi așezat cu toată greutatea peste ea. În continuare, inculpatul i-a tras înapoi pantalonii și a urcat-o pe victimă în pat, acoperind-o cu o pătură de pe pat. A ieșit din locuința victimei folosind același itinerariu și s-a deplasat la domiciliu. A doua zi, zgârieturile pe care inculpatul le avea pe față au fost remarcate de martorii N.Ș., L.S. și chiar de către numita P.G. Aceasta din urmă l-a dat cu cremă pe față pe inculpat.

Deoarece victima nu era o persoană sociabilă, cadavrul său a fost descoperit de martora P.S. abia luni, data de 10 octombrie 2006, ocazie cu care au fost sesizate și organele de urmărire penală. Cercetarea la fața locului a fost desfășurată în datele de 10 octombrie 2006 și 11 octombrie 2006, cadavrul victimei prezentând deja semne de putrefacție incipientă.

Cu ocazia cercetărilor efectuate la fața locului, s-a constatat existența unor cioburi de geam pe exteriorul ușii principale de acces în locuința victimei, împrejurare care a confirmat pe deplin susținerile inculpatului legat de faptul că a spart din greșeală ochiul de geam, împins fiind de victimă când era în holul locuinței. De asemenea, de la fata locului, s-au mai ridicat o serie de obiecte care prezentau urme de substanță brun-roșcată și s-au ridicat și urme biologice de la victimă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul R.I., criticând-o pentru nelegalitate, deoarece în mod greșit prima instanță l-a condamnat, reținând că el este autorul celor 3 infracțiuni.

Prin decizia penală nr. 147/ A pronunțată în ședința publică de la 21 noiembrie 2008, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, menținând starea de arest a acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză.

Astfel, prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, cu prilejul audierii de către procuror, în prezența unui apărător, inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor, iar cu prilejul reconstituirii, a oferit numeroase detalii privind modalitatea și împrejurările în care a acționat, detalii pe care nu le putea cunoaște decât autorul faptelor.

Fiind audiat de către judecător, la data luării măsurii arestării preventive, inculpatul și-a menținut declarațiile de recunoaștere date în fața procurorului, instanța de apel reținând că sunt neverosimile susținerile ulterioare ale acestuia potrivit cărora pe parcursul urmăririi penale ar fi fost constrâns, prin violență, să declar în sensul dorit de anchetatori.

Instanța de apel a mai reținut că declarațiile de recunoaștere a faptelor de către inculpat se coroborează cu declarațiile martorilor N.Ș., R.M., L.S., P.V., P.A.M., M.L., E.G. și L.S., precum și cu declarația dată de martorul R.I. în faza urmăririi penale, cu procesul-verbal de reconstituire efectuat în prezența martorilor asistenți C.N. și S.I., cu rapoartele de expertiză biocriminalistică, precum și cu raportul de constatare medico-legală, probe care au fost judicios analizate și interpretate de către prima instanță, conducând la convingerea certă că inculpatul este cel care, în noaptea de 7 octombrie 2006, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate M.A., a întreținut cu aceasta, prin constrângere, acte sexuale și, pentru a ascunde săvârșirea acestor infracțiuni a ucis victima prin sugrumare și comprimarea toracelui.

S-a concluzionat că, faptele săvârșite de inculpat în modalitatea și împrejurările menționate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul susține că nu a săvârșit fapta, și solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Există eroare gravă de fapt când situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin hotărârea atacată, este contrară actelor și probelor administrate în cauză.

Pentru a constitui caz de casare în sensul prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie gravă, respectiv să fie esențială, în sensul de a fi influențat asupra soluției cauzei și, evident, neîndoielnice.

Ar fi vorba de o eroare gravă de fapt în situația în care prin hotărâre s-ar fi dispus condamnarea inculpatului fără să existe probe de vinovăție sau probele administrate ar fi contrare situației de fapt reținute prin hotărârea pronunțată.

Cu ocazia cercetărilor efectuate la fața locului, s-a constatat existența unor cioburi de geam pe exteriorul ușii principale de acces în locuința victimei, împrejurare care a confirmat pe deplin susținerile inculpatului legat de faptul că a spart din greșeală ochiul de geam, fiind împins de victimă când era în holul locuinței.

De asemenea, de la fața locului sau mai ridicat o serie de obiecte care prezentau urme de substanță brun-roșcată și s-au ridicat și urme biologice de la victimă.

Din raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică rezultă următoarele: fragmentul de carton ridicat de la fața locului prezenta urme de sânge uman care aparține grupei sanguine 0I (grupa sanguină a victimei), sacoșa din plastic ridicată de la fața locului prezintă urme de sânge uman care aparține grupei sanguine 0I, baticul de culoare neagră ridicat de la fața locului nu prezenta urme biologice umane, iar tamponul vaginal ridicat de la victimă prezintă urme biologice umane ce conțin urme epiteliale și capete de spermatozoizi și amestecul de secreții umane format din celule epiteliale și spermă aparține grupei sanguine 0I sau AII (grupa sanguină a victimei și respectiv a inculpatului).

Din rapoartele de constatare medico-legală întocmite cu prilejul examinării inculpatului R.I. a rezultat că excoriațiile constatate la nivelul piramidei nazale, buzei inferioare partea stângă și de la nivelul feței dorsale a mâinii drepte au putut fi produse prin zgâriere cu sau de corpuri dure, cu margine alungită, reliefată, posibil prin zgâriere cu unghiile de către o persoană în scop de apărare sau agresiune, poziția victimă-agresor fiind față în față.

Din raportul de constatare tehnico-științific încheiat la data de 12 noiembrie 2007 de I.G.P.R. – Institutul de Criminalistică rezultă că pentru răspunsurile inculpatului la întrebările relevante ale cauzei (inculpatul negase comiterea infracțiunilor), au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat.

La data de 8 noiembrie 2007, în prezența unui avocat desemnat din oficiu, inculpatul R.I. zis B. a indicat modalitatea în care a comis faptele, cu ocazia reconstituirii fiind efectuate fotografii judiciare precum și filmare.

Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul autopsiei victimei M.A. rezultă următoarele:

- moartea victimei a fost violență;

- moartea s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea căilor respiratorii superioare cu corpuri dure, degete (sugrumare) și traumatismului toracic cu fractură de stern, prin lovire-comprimare cu un corp dur.

La autopsia cadavrului s-au mai constatat:

- echimoze și excoriații la nivelul obrazului drept, buzei inferioare, regiunii mentoniere, sub mentoniere, submandibulare stânga și paralaringiene stânga cu fractură de os hioid, fractură de cartilaj tiroid, puncte asfixice subpleurale, stază viscerală prin comprimare cu corpuri dure, degete;

- fractură transversală de stern în 1/3 superioară, leziune de violență ce a putut fi produsă prin lovire-comprimare cu un corp dur;

- echimoze la nivelul mâinii drepte și ambelor gambe prin comprimare cu corpuri dure-degete;

- între politraumatismul cu comprimarea căilor respiratorii superioare, traumatismul toracic anterior cu fractură de stern și moartea victimei prin asfixie mecanică există raport direct de cauzalitate;

- cadavrul prezintă modificări de autoliză cadaverică avansată, modificări de putrefacție incipientă, modificări, datorate acțiunii litice a larvelor de muscă;

- leziunile de violență și moartea victimei pot data din 7 octombrie 2006;

- sângele victimei aparține grupei sanguine 0I, Rh negativ;

- în secrețiile vaginale și anale recoltate de la cadavru s-au pus în evidență spermatozoizi, ceea ce atestă consumarea recentă de raport sexual pe cale vaginală și anală, putând data din 7 octombrie 2006.

Pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o poziție oscilantă, retractând în cursul cercetării judecătorești declarațiile date în faza urmăririi penale, prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor.

Potrivit art. 62 C. proc. pen., mijloacele de probo pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nicio deosebire în ceea ce privește forța lor probantă, în raport cu împrejurarea că au fost administrate în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești.

Neexistând niciun temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului sau ale martorilor, instanța poete să constate, atunci când declarațiile lor sunt contradictorii, că numai unele dintre ele exprimă adevărul, având obligația de a le înlătura motivat pe celelalte.

Într-o astfel de situație, instanța va reține că sunt expresia adevărului acele declarații care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Declarațiile de recunoaștere a faptelor date de inculpat în cursul urmăririi penale, cu prilejul audierii de către procuror, în prezența unui apărător, declarația sa cu ocazia reconstituirii, precum și declarația dată în fața judecătorului la data luării măsurii arestării preventive se coroborează cu probele științifice administrate în cauză, precum și cu declarațiile martorilor N.Ș., R.M., L.S., P.V., P.A.M., M.L., E.G. și L.S.

Instanțele au reținut încadrarea juridică corectă a faptelor și situația de fapt este stabilită pe baza materialului probator administrat în cauză.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul inculpatului ca nefondat.

Conform art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., va fi computată prevenția inculpatului la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva deciziei penale nr. 147/ A din 21 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și a arestării preventive de la 8 noiembrie 2007, la 20 februarie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2009.