ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 03 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 288/20.11.2024 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 224 alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de (3) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 188 alin. (1) C. pen. - art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pe o durată de 5 ani calculată de la data executării pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 218 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pe o durată de 5 ani calculată de la data executării pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pe o durată de 5 ani calculată de la data executării pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 de ani pe care a majorat-o cu sporul de 5 ani și 4 luni închisoare, inculpatul A. urmând să execute în final pedeapsa de 25 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pe o durată de 5 ani calculată de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. perioada reținerii și arestării preventive de la data 16.04.2024 - la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpatul A., aflat sub puterea mandatului de arestare nr. x/U/16.04.2024 emis de Tribunalul Galați.

În baza art. 1, art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în vederea introducerii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în procesul penal.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit pentru comiterea infracțiunilor.

Prin decizia penală nr. 256 din 03.03.2025 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de A. împotriva sentinței penale nr. 288/20.11.2024 a Tribunalului Galați.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. perioada reținerii și arestării preventive de la data 16.04.2024 - la zi.

În temeiul art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a constatat încetată de drept măsura arestului preventiv față de inculpat.

Decizia penală nr. 256 din 03.03.2025 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați la data de 05 martie 2025 și condamnatului A. la data de 07 martie 2025, la locul de detenție, Penitenciarul Galați.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a formulat recurs în casație condamnatul A. la data de 25 martie 2025 (data ștampilei poștei, aflată pe plicul de la dosar).

Cererea a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați la data de 14 aprilie 2025.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 05 mai 2025. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererilor de recurs în casație, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 03 iunie 2025.

În cererea olografă din data de 21 noiembrie 2023, A. a precizat că este încarcerat în Penitenciarul Galați, fiind condamnat la pedeapsa de 25 de ani și 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și declară recurs în casație deoarece consideră că a primit o pedeapsă foarte mare pentru fapta pe care a săvârșit-o. A solicitat admiterea recursului și aplicarea unei pedepse mai mici.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, în conformitate cu art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

În conformitate cu art. 440 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen..:

(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 C. proc. pen.., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

(4) În cazul în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen.., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează condițiile de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 și art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Înalta Curte reține că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante pentru concordanța deciziei definitive cu regulile de drept aplicabile.

În ceea ce privește cerințele de formă, se constată că cererea de recurs în casație este formulată în scris de condamnatul A., personal, precizându-se mandatul de executare (nr. 394/2024 din 03.03.2025) și numărul dosarului (nr. x/2024), precum și semnătura părții, nefiind indicată hotărârea care se atacă. Față de faptul că a fost indicat numărul dosarului ca și mandatul de executare, cauza împotriva căreia s-a formulat recurs în casație a fost identificată ca fiind decizia penală nr. 256/A/03 martie 2025.

Referitor la condiția de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., se observă că în cuprinsul cererii de recurs în casație nu a fost indicat temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, condamnatul susținând că a primit o pedeapsă foarte mare pentru fapta pe care a săvârșit-o. Aceasta a solicitat admiterea recursului și aplicarea unei pedepse mai mici. Considerentele expuse în cererea de recurs în casație, "am primit o pedeapsă foarte mare pentru faptă pe care am săvârșit-o", nu se încadrează în cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.., care permite examinarea unei hotărâri definitive pentru critici care vizează o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, nu și în cazul unei critici privind criteriile de individualizare și orientarea pedepsei către maximul prevăzut de lege.

De asemenea, se constată că la cerere nu au fost anexate toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia, potrivit art. 437 alin. (2) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că nici în cererea inițială și nici până la termenul acordat în cauză pentru pronunțarea asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, condamnatul nu a indicat un caz de casare dintre cele prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. pe care să se sprijine motivele invocate de acesta.

O cerere de recurs în casație nu poate învesti instanța în absența indicării cazului de recurs în casație și a motivelor pe care acesta se bazează. Înalta Curte amintește că din cuprinsul cererii trebuie să rezulte voința de a recura și limitele acestei voințe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanței de casație, aceasta neavând posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare. Atât conținutul, cât și motivarea cererii reprezintă condiții de admisibilitate ale recursului în casație, întrucât lipsa mențiunii privitoare la cazul de casare invocat face să lipsească și motivarea incidenței vreunui asemenea caz în speță.

Totuși, trecând peste acest aspect de admisibilitate, Înalta Curte constată că motivele invocate în cererea de recurs în casație, și anume susținerile inculpatului în sensul că a primit o pedeapsă foarte mare pentru fapta pe care a săvârșit-o, solicitând aplicarea unei pedepse mai mici, nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 256/A din 03 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În baza art. 440 C. proc. pen.., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 256/A din 03 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 iunie 2025.