ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursurilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Prin Sentința penală nr. 461 din 2 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. au fost achitați inculpații A. și B., pentru infracțiunile de omor calificat prevăzute de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) și f) C. pen., tentativă la infracțiunea de omor prevăzute de art. 48 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 188 raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen. și pentru două infracțiuni de violare de domiciliu prevăzute de art. 224 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 77 lit. a) C. pen.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, inculpatul C. - în prezent decedat, și părțile civile D., E. și F.

B. Prin Decizia penală nr. 978/A din 1 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, inculpatul C. - în prezent decedat și părțile civile D., domiciliată în comuna Stoenești, județul Argeș, E., domiciliat în comuna Stoenești, județul Argeș, și F., domiciliată în comuna Stoenești, județul Argeș, împotriva Sentinței penale nr. 461 din 2 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în Dosarul nr. x/2016.

S-a desființat, în parte, sentința apelată și rejudecând:

S-a înlăturat dispoziția de condamnare a inculpatului C. - în prezent decedat, cu toate consecințele, precum și dispoziția de achitare a inculpaților A. și B.

S-a înlăturat dispoziția de obligare a inculpatului C. la plata despăgubirilor către părțile civile și de obligare a acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, precum și dispoziția de prelevare a probelor biologice.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C., decedat la data de 29 decembrie 2017.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpatul A., din infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) și f) C. pen., art. 48 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) cu referire la art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 224 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) și f) C. pen., art. 224 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat inculpatul A., la următoarele pedepse: 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durata de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) și f) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului aceleași drepturi, ca pedeapsa accesorie; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen. cu aplicare art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, sporită cu 8 luni, în total inculpatul având de executat 20 de ani și 8 luni închisoare în condițiile art. 60 C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpatul B. din infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) și f) C. pen., art. 48 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 244 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 77 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) și f) C. pen., art. 224 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 77 lit. a) C. pen.

A fost condamnat inculpatul B., la următoarele pedepse: 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durata de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor calificat prevăzute de art. 48 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) și f) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. S-au interzis inculpatului aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, sporită cu 8 luni, în total inculpatul având de executat 15 ani și 8 luni închisoare în condițiile art. 60 C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă pornită de părțile civile D., E. și F. împotriva inculpatului C..

Au fost obligați, în solidar, inculpații A. și B. să plătească părților civile despăgubiri, astfel: D. - 8.000 euro despăgubiri materiale și 200.000 euro daune morale; E. - 70.000 euro daune morale; F. - 70.000 euro daune morale.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații A. și B. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Au fost obligați inculpații A. și B. la plata a câte 10.000 RON cheltuieli judiciare către stat efectuate în faza de urmărire penală și judecată în primă instanță.

În baza art. 73 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților A. și B. perioada reținerii și arestării preventive de la 14 aprilie 2016 la 2 octombrie 2017.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin deciziei.

Împotriva Deciziei penale nr. 978/A din 1 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au formulat recurs în casație inculpații B. și A.

C. Prin Încheierea din 15 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a admis în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 978/A din 1 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016.

A trimis cauza la Completul 3 în vederea soluționării și a acordat termen la data de 29 mai 2019, reținându-se că pentru respectarea dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 21 alin. (3) din Constituția României, examinarea și pronunțarea asupra fondului recursurilor în casație, formulate de recurenții A. și B., trebuie făcută într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin art. 440 C. proc. pen., prin judecarea acestora în complet în compunere de 3 judecători.

D. Analizând recursurile în casație formulate de inculpații B. și A., Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Prin motivele de recurs în casație formulate de inculpații A. și B., s-a solicitat în principal achitarea în temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) coroborat cu dispozițiile art. 17 alin. (2) și art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., iar în subsidiar, rejudecarea de către instanța de apel prin readministrarea probelor.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 par. 3 lit. c) Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Se constată că recurenții A. și B. au susținut, ținând cont de prioritatea dreptului european față de cel național și de dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., că toate declarațiile pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția de achitare trebuiau readministrate în apel. A fost învederat că instanța de apel s-a pronunțat asupra probatoriului și a dispus audierea numai a martorului G. (care și-a schimbat declarația) și a părților civile (care au refuzat să mai dea declarații), or, prima instanță și-a întemeiat soluția de achitare pe depozițiile mai multor martori care au luat parte la evenimentele care s-au succedat.

A fost criticată nemotivarea de către instanța de apel a soluției de respingere a probelor propuse de recurenții inculpați, în apărare (audierea unui martor nou, H., efectuarea unei expertize traseologice, efectuarea unei expertize psihiatrice, solicitarea de relații de la serviciile de telefonie mobilă și instituțiile specializate, efectuarea unei noi percheziții informatice, atașarea tuturor convorbirilor și înregistrărilor audio și video).

Ca motiv de recurs în casație a fost prezentată și împrejurarea că "instanța de apel a repus cauza pe rol în vederea reluării dezbaterilor în complet de divergență și s-a procedat la rejudecarea cauzei (...) fără ca inculpații să fie audiați", fiind respinsă din nou cererea de probe, cu toate că necesitatea administrării unor probe a survenit în intervalul scurs de la momentul repunerii pe rol până la reluarea dezbaterilor în complet de trei judecători. Apărătorul ales al recurenților a susținut că trebuiau audiați inculpații înainte de reînceperea dezbaterilor pentru ca cel de-al treilea judecător, intrat în compunerea completului, să ia act nemijlocit de depozițiile acestora, nefiind ținut de încheierea prin care s-a dispus repunerea pe rol în vederea continuării dezbaterilor. S-a menționat că a fost încălcat principiul nemijlocirii și dreptul la apărare. Recurenții au susținut, prin apărător ales, că, succint formulat, fapta lor de a fugi de acasă pentru a nu fi linșați pentru o crimă comisă de fratele, respectiv, fiul lor, nu este prevăzută de legea penală.

Cu titlu prealabil, în ceea ce privește pronunțarea unei soluții de condamnare succesiv achitării, Înalta Curte amintește că modalitatea de reapreciere a probelor administrate în faze anterioare ale procesului penal, cu consecința condamnării direct în calea de atac, conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului (CEDO).

În acest sens, se are în vedere practica bogată a Curții Europene (CEDO) și jurisprudența dezvoltată în considerarea acestui aspect, inclusiv cea națională prin care s-a constatat că stabilirea vinovăției pe baza probelor ce au fost suficiente pentru a-i determina pe judecătorii primei instanțe să se îndoiască de temeinicia acuzației este contrară cerințelor unui proces echitabil: a se vedea CEDO - cauza Potoroc c. României, cauza Mischie c. României, cauza Manolachi c. României, cauza Hogea c. României, cauza Hanu c. României, cauza Moinescu c. României, cauza Mircea c. României, cauza Spînu c. României, cauza Dănilă c. României, ICCJ, S.P., Decizia nr. 3757 din 16 noiembrie 2012, Dosar 2216/99/2011, pe site ICCJ; ICCJ, SP, Decizia nr. 3223 din 22 octombrie 2013, Dosar 9111/62/2011, site ICCJ.

În jurisprudența sa, CEDO a arătat care sunt exigențele respectării dreptului la un proces echitabil în ipoteza particulară a pronunțării condamnării succesiv achitării, față de același inculpat, direct în calea de atac. În cauza Dănilă împotriva României (cererea nr. x/00), Hotărârea din 8 martie 2007, CEDO a reținut că, deși Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat în cadrul unei proceduri de recurs împotriva unei sentințe care făcuse obiectul unui apel, trebuia să procedeze la propria apreciere asupra faptelor spre a cerceta dacă erau suficiente spre a permite condamnarea reclamantului. Ca urmare, în calea de atac, când se statuează asupra unor aspecte de fapt și de drept, trebuie să se evalueze în ansamblu chestiunea vinovăției sau nevinovăției, prin administrare directă, nemijlocită, de probe. CEDO a conchis, și în această cauză, în sensul că soluția de condamnare a reclamantului, pronunțată fără ca acesta din urmă să fie audiat în persoană și mai ales după achitarea de cele două jurisdicții inferioare, este contrară cerințelor unui proces echitabil, în sensul art. 6 & 1 al Convenției.

Când unei instanțe de control judiciar i se devoluează cauza în fapt și în drept, aceasta trebuie să analizeze în ansamblul său chestiunea vinovăției și nu poate, din motive de echitate ale procesului, să decidă asupra acestor aspecte fără aprecierea directă a mărturiilor prezentate personal. Instanța de apel pentru o apreciere completă a problemei vinovăției sau nevinovăției, trebuie să administreze probe, urmând fie să decidă menținerea soluției de achitare, fie să pronunțe o hotărâre de condamnare (pg. 49, Cauza Mircea împotriva României, cererea nr. x/20, hotărârea din 29 martie 2007).

Instanța reamintește jurisprudența constantă ce atestă posibilitatea evaluării aspectelor privind condamnarea succesiv achitării în cadrul recursului în casație: ICCJ, SP, Decizia 203/RC din 6 iunie 2018, Dosar nr. x/2014, ICCJ, SP, Decizia 204/RC din 6 iunie 2018, Dosar nr. x/2017, ICCJ, SP, Decizia 205/RC din 6 iunie 2018, Dosar nr. x/2018; ICCJ, SP, Decizia 65/RC din 20 februarie 2019, Dosar nr. x/2016

Înalta Curte constată că în cauză instanța de apel a procedat la administrarea unui probatoriu care, în final, coroborat cu probele existente la dosarul cauzei, a condus la stabilirea vinovăției inculpaților.

Astfel, prin încheierea din data de 28 februarie 2018, instanța de apel a încuviințat cererea de emitere a unei adrese către Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș pentru a comunica suporturile materiale pe care sunt inscripționate înregistrările audio și video în mediul ambiental a convorbirilor și comunicărilor efectuate la data de 15 aprilie 2016 și 22 aprilie 2016, respectiv DVD-urile I. cu numărul PTA 163/MS/2016, a încuviințat cererea privind emiterea unei adrese la Primăria Stoenești, pentru a comunica succesorii inculpatului C., decedat, în vederea introducerii acestora în cauză și a dispus revenirea cu adresă către Serviciul Medico-Legal Argeș pentru a înainta o copie a raportului de necropsie privind pe inculpatul C. - decedat.

Ulterior, la termenul din data de 29 martie 2018, având în vedere că în cauză s-a pronunțat o hotărâre de achitare cu privire la cei doi intimați inculpați, dar și dispozițiile procesual penale care impun instanței să administreze depozițiile pe care s-a întemeiat soluția de achitare, ținând cont și de faptul că dintre cele șase depoziții analizate de instanță, trei aparțin unor persoane care au perceput în mod direct săvârșirea faptelor, procurorul a apreciat că se impune audierea de către instanța de apel a persoanele vătămate D. și F., și a martorului ocular G..

Apărătorul apelantelor părți civile, a susținut că părțile civile D. și F., nu doresc să dea declarație, având în vedere contextul în care s-a săvârșit fapta, urmările asupra psihicului acestora, motivat și de faptul că văzându-i și pe cei doi intimați inculpați în sala de judecată, reacția acestora din punct de vedere psihic este una cu urmări negative.

Apărătorul inculpaților a apreciat că nu se impune reaudierea martorului J., instanța putând asculta înregistrările efectuate cu acel prilej. A susținut că au cooperat foarte greu și nu va avea nicio relevanță audierea lor în fața Curții de Apel. A precizat că soluția de achitare a inculpaților a avut în vedere alte elemente, îndeosebi probele științifice, nu depozițiile martorilor.

Curtea, prin încheierea din data de 29 martie 2018, având în vedere că soluția de achitare pronunțată de către prima instanță s-a întemeiat și pe declarația martorului G., acesta făcând parte din familia victimelor și a perceput în mod direct desfășurarea evenimentului, a apreciat că declarația acestuia poate contribui la aflarea adevărului, a încuviințat cererea privind reaudierea acestui martor și a luat act că nu se insistă în audierea părților civile D. și F..

Martorul G. a fost audiat la termenul din data de 10 mai 2018.

În acest context, Înalta Curte constată că instanța de apel a avut în vedere consecințele soluției de achitare pronunțate de prima instanță și jurisprudența constantă în materia condamnării succesiv achitării, sens în care a depus eforturi în vederea readministrării probatoriului esențial în baza căruia prima instanță și-a întemeiat soluția de achitare.

Mai mult, instanța de apel a pus în vedere inculpaților B. și A. că au dreptul de a da declarație în fața instanței, iar aceștia au uzat de dreptul la tăcere.

Înalta Curte constată poziția apărătorului inculpaților, care în fața instanței de apel a susținut lipsa de relevanță a audierii martorilor arătând că soluția de achitare a inculpaților a avut în vedere alte elemente, îndeosebi probele științifice și nu depozițiile martorilor, pentru ca ulterior, în cererea de recurs în casație să invoce lipsa readministrării probatoriului în fața instanței de control judiciar.

Înalta Curte constată că instanța de apel nu a dispus condamnarea în calea de atac prin reaprecierea probatoriului administrat de instanța de fond, ci a procedat la administrarea unui nou probatoriu.

Probatoriul administrat în fața instanței de apel, coroborat cu probatoriul științific și cercetarea la fața locului (probatoriu pentru care se exclude de plano readministrarea) a condus la evaluarea și stabilirea vinovăției inculpaților în calea de atac.

Astfel, se reține faptul că vinovăția inculpaților B. și A. a fost stabilită în baza coroborării probatoriului constituit din declarațiile părților civile supraviețuitoare, D. și F., analiza vestimentației inculpaților în noaptea săvârșirii faptelor, contradicțiilor în declarațiile inculpaților, declarațiilor martorilor date în faza de urmărire penală, rezultatelor rapoartelor de constatare-științifică referitoare la detectarea comportamentului simulat al inculpaților și analiza leziunilor care au provocat decesul victimelor. În conținutul acestui probatoriu, esențială a fost audierea martorului ocular G. și evaluarea conținutului declarației din fața instanței de apel prin raportare la cele relatate în fazele procesuale anterioare.

Pentru considerentele anterior evocate, Înalta Curte constată că nu a fost încălcat dreptul la un proces echitabil al inculpaților B. și A., întrucât instanța de apel a depus eforturi pentru administrarea probatoriului esențial, respectiv a martorului ocular și a constatat vinovăția inculpaților în baza probatoriului administrat în apel și al probatoriului științific câștigat cauzei.

În ceea ce privește critica conform căreia fapta inculpaților de a fugi de acasă pentru a nu fi linșați pentru o crimă comisă de fratele, respectiv, fiul lor, nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte reamintește că sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracțiunii.

În concordanță cu aceste dispoziții, acest caz de casare nu poate fi invocat, însă, pentru a obține o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situații de fapt. Astfel, se reține că situația de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Se constată că situația de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de control judiciar întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

În ceea ce privește respingerea cererilor de readministrare și suplimentare a probatoriului de către completul aflat în divergență, Înalta Curte reține că instanța de apel a explicat pe larg motivele respingerii cererilor și a analizat jurisprudența Curții europene în materie. Mai mult, respingerea cererilor de probatorii ori evaluarea probatoriului nu pot face obiectul analizei în procedura pendinte.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 978/A din data de 1 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 978/A din data de 1 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 200 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2019.

Procesat de GGC - LM