ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 10 decembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1897 din 16.12.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016, cu privire la inculpatul A., Tribunalul București, secția I Penală a hotărât următoarele:

În baza art. 192 alin. (2) și (3) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. , la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 196 alin. (3) și (4) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în formă agravată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani inchisoare, la care a adaugat un spor de 2 ani, si anume 10 ani inchisoare, precum si 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. proc. pen. durata executării pedepsei rezultante.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel, printre alții, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 566/A din data de 12 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2016, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile formulate împotriva sentinței penale nr. 1897/16.12.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului București, secția I-a Penală, de către apelantii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpatul A. și alții.

A fost desființată parțial sentința penală nr. 1897/16.12.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului București, secția I-a Penală și, rejudecând:

În temeiul art. 192 alin. (2) și (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 5 ani

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 196 alin. (3) și (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de nerespectarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a desfășura activitatea de pirotehnist, pe o perioadă de 5 ani

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a desfășura activitatea de pirotehnist.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite cele trei pedepse urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare pe care a sporit-o cu 1 an și 4 luni (o treime din 4 ani), în total 6 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a desfășura activitatea de pirotehnist pe o perioadă de 5 ani

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. și la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a desfășura activitatea de pirotehnist.

*

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 09 mai 2025, a formulat recurs în casație, inculpatul A., prin avocat B..

Decizia penală nr. 566/A din data de 12 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2016 a fost comunicată inculpatului A. la data de 17 mai 2022, la adresa aleasă de corespondență, respectiv la cabinetul avocatului B. (dosar nr. x/2016 Vol I supliment.

În susținerea recursului în casație, recurentul inculpat A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.- în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal.

În esență, recurentul inculpat A. a solicitat încetarea procesului penal, conform art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripția) pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 196 alin. (3) și (4) C. pen. (pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea unor drepturi) și încetarea procesului penal, conform art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripția) pentru infracțiunea de nerespectarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 350 alin. (1) din C. pen. (pentru care a fost condamnat la 2 ani închisoare și interzicerea unor drepturi), ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, conform deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018, nr. 358/2022 și nr. 50/2025, cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

A susținut că motivul invocat privește încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, motiv reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., respectiv în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a pronunțării deciziei Curții Constituționale a României nr. 50/2025 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 328 din 11 aprilie 2025.

De asemenea, a susținut că, prin prisma Deciziei CCR nr. 50/2025, termenul de recurs în casație trebuie să curgă de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, respectiv de la data de 11.04.2025, întrucât doar de la acest moment persoanele condamnate definitiv au luat cunoștință de noul temei legal aplicabil, în acord cu dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO, precum și în baza principiului egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de Constituția României, al dreptului la un proces echitabil și al dreptului de acces la o cale de atac consacrat de art. 6 din CEDO.

Recurentul inculpat a susținut că, în conformitate cu disp. art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripție al răspunderii penale este de 5 ani în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani, astfel cum este cazul celor două infracțiuni pentru care a fost condamnat.

În această situație, termenul de prescripție s-ar fi împlinit în data de 29 decembrie 2020, iar soluția de condamnare a fost pronunțată de către Curtea de Apel București la data de 12 mai 2022.

În acest context, a susținut că a formulat și contestație în anulare împotriva acestei hotărâri care a fost respinsă ca nefondată, în timp ce contestația în anulare promovată de inculpatul C. a fost admisă, ocazie cu care s-a dispus încetarea procesului penal în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 350 alin. (1) C. pen. și vătămare corporală din culpă în formă agravată pentru care s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Astfel, în opinia inculpatului, această diferență de tratament juridic între două persoane aflate în situații identice este de natură să încalce principiul egalității în fața legii și predictibilității soluțiilor judiciare.

***

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 566/A din 12 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) și (2) C. proc. pen..:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație."

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 și art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Înalta Curte - judecătorul de filtru constată că decizia penală nr. 566/A din 12 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2016 a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, neregăsindu-se printre hotărârile enumerate de art. 434 alin. (2) C. proc. pen.

Referitor la termenul de declarare a căii de atac, sunt avute în vedere dispozițiile art. 435 C. proc. pen.., conform cărora recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

În cauză, inculpatului A. i-a fost comunicată decizia instanței de apel la data de 17 mai 2022, la adresa aleasă de corespondență, respectiv la cabinetul avocatului B., iar acesta a formulat cererea de recurs în casație la data de 09 mai 2025, după expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea deciziei menționate, încălcând astfel dispozițiile art. 435 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen.., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, situație incidentă și în cauză, față de considerentele anterior expuse.

Cum formalismul legii procesual penale are caracter de garanție, egală pentru toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art. 21 din Constituția României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală și ca rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării activității procesuale prin stabilirea unor termene peremptorii, prin textul supra citat a fost impusă obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului.

Ca atare, neexercitarea în termen a dreptului procesual de a exercita recursul în casație conduce la pierderea exercițiului acestui drept și impune, în planul soluțiilor ce pot fi dispuse, respingerea ca inadmisibilă a cererii, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 435 C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 656/2019 Curtea Constituțională a constatat că declararea, în mod condiționat, a recursului în casație - cale extraordinară de atac -, prin respectarea unui termen de introducere a acestuia, are ca finalitate buna administrare a justiției, ocrotirea, pe de o parte, a garanțiilor procesuale ale părților, iar, pe de altă parte, a autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive, a securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive.

Cu alte cuvinte, instituirea unui termen, pentru formularea recursului în casație, este in abstracto o măsură rezonabilă pentru impunerea unei rigori și discipline procesuale, în vederea soluționării într-un termen rezonabil a procesului penal și o garanție că această cale extraordinară de atac nu va deveni o posibilitate a părților interesate de a înlătura, oricând, efectele pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive.

Prin Decizia nr. 50/2025, Curtea Constituțională nu a statuat asupra întinderii efectelor acestei hotărâri, drept urmare sunt aplicabile regulile generale prevăzute de dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României, potrivit cărora "De la data publicării, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", fără a opera o repunere în termenul de declarare a unei noi căi de atac extraordinare, prin care să se poată invoca cazul de casare a cărui interpretare a fost modificată.

Efectul numai pentru viitor al deciziilor Curții Constituționale, în materie procesual penală (guvernată de principiul tempus regit actum), cum este cea în discuție, presupune că modificarea interpretării unui caz de recurs în casație poate avea efect concret numai în situațiile pendinte, respectiv în cazurile în care termenul de recurs în casație nu a expirat la data publicării deciziei, situație în care recurentul nu se află.

În acest sens este statuat mod expres prin Decizia Curții Constituționale nr. 220/2019 par. 53: "în ceea ce privește efectele prezentei decizii, Curtea constată că aceasta nu produce efecte pentru trecut, ci numai pentru viitor, deoarece, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, se aplică de la data publicării sale atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele de recurs în casație aflate în curs de judecată, adică celor de pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și celor în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căii de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare, precum și în toate cauzele în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate având același obiect până la data publicării în Monitorul Oficial al României a prezentei decizii (a se vedea Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, paragrafele 22 și 26)."

Pentru argumentele prezentate, având în vedere că recursul în casație nu a fost formulat cu respectarea termenului prevăzut de lege, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte - judecătorul de filtru, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 566/A din 12 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2016.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 566/A din 12 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2025.