ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 270/28.06.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Tribunalul Ilfov, secția penală, a hotărât, în temeiul art. 396 alin. (2) și alin. (10) C. proc. pen., art. 76 alin. (1) și (3) C. pen., condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 75 alin. (2) lit. a) și b) C. pen. (faptă săvârșită în data de 27.06.2016, în dauna persoanei vătămate B.).

În temeiul art. 67 alin. (2) coroborat cu art. 188 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care începe, potrivit art. 68 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., care se execută din momentul rămânerii definitive a sentinței și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 91 și art. 92 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a sentinței de condamnare.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus că pe durata termenului de supraveghere stabilit, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Ilfov, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

A impus inculpatului executarea obligației prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., respectiv să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

Potrivit art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei comunei Glina sau al Școlii Gimnaziale nr. 3 Bălăceanca, pe o perioadă de 70 de zile.

Conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 7 cu referire la pct. 1 al anexei la Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice și Judiciare.

În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 19 și 25 alin. (1) C. proc. pen. și la art. 1349, art. 1357 C. civ.:

- a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă B. și obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 10.000 euro (plătită în echivalentul în RON, la cursul B.N.R. de la data plății), reprezentând daune morale;

S-a constatat că inculpatul a consemnat la C. pe seama și la dispoziția Tribunalului Ilfov, secția penală, suma de 25.000 RON în vederea achitării daunelor morale către partea civilă B., sens în care a dispus eliberarea în original a recipisei de consemnare nr. x către partea civilă B., la rămânerea definitivă a hotărârii.

- a respins ca rămasă fără obiect acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Bagdasar - Arseni" București, în contradictoriu cu inculpatul A., întrucât suma solicitată a fost achitată integral de către inculpat;

- a respins ca rămasă fără obiect acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială "Prof. Dr. Dan Theodorescu" București, în contradictoriu cu inculpatul A., întrucât suma solicitată a fost achitată integral de către inculpat.

În temeiul art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 850 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul din 25.01.2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, emis în Dosarul nr. x/2017 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., constând în aceea că la data de 27.06.2016, în timp ce se afla la domiciliul său, i-a aplicat persoanei vătămate B. o lovitură cu o cărămidă în zona capului, pe care a aruncat-o spre aceasta de la o distanță de circa 6 - 7 metri, cauzându-i leziuni traumatice cranio-faciale care au necesitat pentru vindecare circa 70 de zile de îngrijiri medicale.

Analizând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și înscrisurile noi depuse, având în vedere soluționarea cauzei prin parcurgerea procedurii prevăzută de art. 375 C. proc. pen., instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul A. este căsătorit cu numita D., locuind în aceeași curte, însă în imobile separate. Între inculpat și soția sa, pe de-o parte, și persoana vătămată și celelalte două fiice ale sale, martorele E. și F., pe de altă parte, exista de câțiva ani o relație tensionată, aspect învederat de către toate persoanele implicate.

În data de 27.06.2016, în timp ce ambele părți se aflau la domiciliu, pe fondul unor discuții între persoana vătămată și copiii inculpatului, s-a iscat între acestea un conflict verbal, context în care inculpatul A., în jurul orei 20:00, i-a aplicat persoanei vătămate B. o lovitură cu o cărămidă în zona capului, pe care a aruncat-o spre aceasta de la o distanță de circa 6 - 7 metri.

Existența agresiunii asupra persoanei vătămate în data de 27.06.2016 a rezultat indubitabil din concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. x și completarea la acesta, potrivit cărora persoana vătămată a prezentat la data de 27.06.2016 leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur (posibil cărămidă aruncată) și care necesită circa 70 zile de îngrijiri medicale. Leziunile traumatice nu i-au pus viața în primejdie. Nu prezintă infirmitate fizică posttraumatică și nici prejudiciu estetic grav și permanent.

Această probă directă a agresiunii s-a coroborat cu declarația persoanei vătămate, cu aspectele rezultate din înregistrarea convorbirii telefonice purtate de către inculpat cu operatorul SNUAU 112 imediat după comiterea faptei, precum și cu declarațiile martorilor prezenți la locul săvârșirii faptei, în momentul imediat ulterior săvârșirii. Nu în ultimul rând, inculpatul A., în faza de judecată, a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost reținută.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A., constând în aceea că, la data de 27.06.2016, în timp ce se afla la domiciliul său situat în județ Ilfov, în jurul orei 20:00, i-a aplicat persoanei vătămate B. o lovitură cu o cărămidă în zona capului, pe care a aruncat-o spre aceasta de la o distanță de circa 6 - 7 metri, cauzându-i leziuni traumatice cranio-faciale care au necesitat pentru vindecare circa 70 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., rămasă în faza tentativei, potrivit art. 32 alin. (1) C. pen.

În privința inculpatului, instanța a mai reținut, suplimentar față de acuzarea adusă, circumstanțele judiciare atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) și b) C. pen., astfel după cum urmează: lit. a) în considerarea aspectelor: inculpatul a depus eforturi pentru înlăturarea consecințelor infracțiunii, sens în care a achitat prejudiciile produse celor două unități spitalicești ce s-au constituit părți civile în cauză și, totodată, a consemnat la C. pe seama și la dispoziția Tribunalului Ilfov, secția penală suma de 25.000 RON în vederea achitării daunelor morale către partea civilă B., urmare a unui împrumut contractat în acest scop; lit. b) având în vedere că acesta se află la primul conflict cu legea penală, iar din înscrisurile în circumstanțiere depuse rezultă că nu este cunoscut în cadrul societății ca fiind o fire violentă, singurele persoane care îl descriu în această manieră fiind martorele E. și F., însă declarațiile acestora pe această chestiune sunt considerate de către instanță ca fiind subiective, având în vedere că rezultă cu evidență din materialul probator că exista o relație tensionată anterioară între aceste două martore și inculpat și familia acestuia; inculpatul, imediat după săvârșirea faptei, a manifestat regret și îngrijorare față de starea de sănătate a persoanei vătămate, acesta apelând imediat serviciul de urgență 112 și anunțând despre cele întâmplate membri de familie; faptul că din momentul săvârșirii faptei (27.06.2016), a trecut o perioadă de 3 ani, în care inculpatul a avut un comportament corespunzător, aspecte pe baza cărora se reține că inculpatul, prin conduita sa în ansamblu, nu prezintă o periculozitate sporită, iar incidentul ce face obiectul prezentei cauze se constituie într-un caz izolat în comportamentul inculpatului.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din C. pen., reținându-se că inculpatul A. este cetățean român, are studii medii (11 clase), este căsătorit, are patru copii minori, fiind angajat pe funcția de agent de pază la S.C. G. S.R.L., că acesta se află la primul conflict cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale.

Totodată, instanța a avut în vedere la stabilirea pedepselor, circumstanțele reale ale cauzei, așa cum au fost anterior expuse.

În privința infracțiunii pentru care a fost judecat inculpatul s-a constatat existența a trei cauze de atenuare a pedepsei, reglementate de dispozițiile art. 33 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., astfel că, potrivit art. 79 alin. (1) C. pen., instanța a dat eficiență mai întâi dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante (o singură dată, potrivit art. 76 alin. (3) C. pen.) și apoi celor prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Procedând în sensul menționat, limitele pedepsei închisorii pentru sancționarea faptei de tentativă la omor obiect al cauzei sunt: de la 2 ani, 2 luni și 20 zile la 4 ani, 5 luni și 10 zile și interzicerea unor drepturi.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale, prima instanță a reținut dispozițiile art. 91 C. pen., apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, respectiv pedeapsa aplicată este de 3 ani închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, astfel că executarea pedepsei închisorii în regim de detenție fiind o modalitate mult prea drastică pentru inculpat.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul și-a manifestat acordul în sensul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, astfel încât instanța și-a format convingerea că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Prin urmare, apreciind că scopul pedepsei principale, inclusiv reeducarea inculpatului, se pot realiza chiar fără executarea pedepsei (avându-se în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, posibilitatea efectivă de reintegrare socială a acestuia, conduita avută de acesta anterior și ulterior săvârșirii faptelor, împrejurările de comitere a infracțiunilor), prima instanță a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a sentinței de condamnare.

Pe latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că partea civilă B. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro daune morale. Totodată, s-au constituit părți civile în cauză cele două unități spitalicești cu sumele de bani reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Astfel, având în vedere că acțiunea inculpatului a cauzat părții civile un prejudiciu afectiv, precum și suferințele pricinuite de vătămarea produsă la nivel fizic, dar și psihic, prima instanță a apreciat că o despăgubire în cuantum de 10.000 euro este de natură a oferi persoanei vătămate o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit.

Pe fondul acțiunii celor două unități spitalicești, din Chitanțele de plată nr. x/06.05.2019 și nr. y/06.05.2019, s-a reținut că inculpatul a achitat sumele cu care Spitalul Clinic de Urgență "Bagdasar - Arseni" București și Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială "Prof. Dr. Dan Theodorescu" București s-au constituit părți civile în cauză.

Reținând că există și legătură de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului și prejudiciile produse, astfel cum au fost analizate, s-a constatat că în speță sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov și partea civilă B., criticând soluția primei instanțe sub aspectul legalității și temeiniciei.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a invocat reținerea nelegală a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 lit. a) și b) C. pen. în condițiile în care inculpatul nu a depus eforturi pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, iar art. 75 lit. b) C. pen. vizează circumstanțe privitoare la faptă și nu la persoana inculpatului, astfel cum a reținut prima instanță de judecată; nelegalitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în condițiile în care inculpatul a încercat zădărnicirea aflării adevărului, dând declarații contradictorii în cauză; nerespectarea dispozițiilor art. 375 alin. (1) C. proc. pen. în condițiile în care prima instanță nu a procedat nici la ascultarea și nici la audierea inculpatului, ci doar a întrebat dacă inculpatul dorește procedura simplificată de judecată, acesta din urmă fiind de acord și nelegalitatea dispunerii de prelevare a probelor biologice în condițiile în care, potrivit anexei la Legea nr. 76/2008, se prelevează probe biologice de la persoanele condamnate pentru omor și nu de la cele condamnate pentru tentativă la o asemenea infracțiune.

La termenul de judecată din 08.11.2019, reprezentantul Ministerului Public a învederat că susține doar primele două motive de apel, respectiv cel privind reținerea circumstanțelor atenuante și cel vizând greșita aplicare a dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condițiile în care este incidentă situația zădărnicirii adevărului, prin faptul că imediat după comiterea faptei inculpatul a înlăturat instrumentul vulnerant, precum și cioburile care puteau demonstra că el a comis fapta în modalitatea reclamată de persoana vătămată.

În motivarea apelului formulat în cauză apelanta parte civilă a criticat modalitatea de soluționare a laturii civile invocând faptul că, în mod eronat, a fost redus cuantumul daunelor morale.

Prin Decizia penală nr. 1490/A din 08 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov și partea civilă B. împotriva Sentinței penale nr. 270/28.06.2019 a Tribunalul Ilfov pronunțate în Dosarul nr. x/2019, a fost desființată, în parte, sentința penală apelată și rejudecând: în temeiul art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.

În temeiul art. 67 alin. (2) coroborat cu art. 188 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, care începe, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., care se execută din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 19 și 25 alin. (1) C. proc. pen. și la art. 1349, art. 1357 C. civ. s-a majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul de la suma de 10.000 euro la suma de 15.000 euro.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia judecării apelurilor de față au rămas în sarcina statului.

Analizând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, în raport cu probele de la dosar și cu dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că instanța de fond a realizat o coroborare judicioasă a probelor administrate pe parcursul urmăririi penale reținând o situație de fapt corectă și anume aceea că, în data de 27.06.2016, în timp ce se afla la domiciliul său situat, în jurul orei 20:00, inculpatul A. i-a aplicat persoane vătămate B. o lovitură cu o cărămidă în zona capului, pe care a aruncat-o spre aceasta de la o distanță de circa 6 - 7 metri, cauzându-i leziuni traumatice cranio-faciale care au necesitat pentru vindecare circa 70 de zile de îngrijiri medicale.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina intimatului inculpat A., s-a apreciat că faptele inculpatului întrunesc atât sub aspect obiectiv cât și sub aspect subiectiv elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen.

La individualizarea pedepsei principale, Curtea a apreciat că în cauză se impune o nouă reindividualizare a pedepsei, astfel încât, a avut în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., gravitatea infracțiunii (intensitatea loviturii, natura agentului vulnerant, gravitatea leziunilor suferite, zona vizată), împrejurările și modalitățile de comitere (prin lovirea persoanei vătămate cu o cărămidă, într-o zonă vitală, zona capului), consecințele produse (producerea de leziuni traumatice cranio-faciale care au necesitat pentru vindecare circa 70 de zile de îngrijiri medicale), mobilul faptei (în scop de răzbunare la adresa persoanei vătămate pentru un conflict anterior legat de exercitarea dreptului de dispoziție asupra bunurilor proprii de către victimă), conduita procesuală (caracterizată prin declarații neconcordante inițiale, dar și asumarea finală a faptei săvârșite, prin recunoașterea acesteia), precum și datele personale (inculpatul apelant fiind având studii medii, căsătorit, agent de pază la S.C. G. S.R.L., fără antecedente penale).

În opinia Curții, în mod eronat prima instanță de judecată a reținut incidența în cauză a art. 75 alin. (2) C. pen., neputându-se reține că intimatul inculpat a depus eforturi pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii și nici că ar exista împrejurări legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

În ceea ce privește circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., Curtea a reținut că intimatul inculpat a sunat la 112, solicitând prezența unei ambulanțe, însă ulterior acestui moment nu a acordat niciun ajutor apelantei parte civilă, nu a vizitat victima la spital și nici nu s-a interesat de starea acesteia, aspect relevat de martora E.

Totodată, s-a apreciat că achitarea prejudiciilor produse celor două unități spitalicești ce s-au constituit părți civile în cauză și consemnarea la C. pe seama și la dispoziția Tribunalului Ilfov, secția penală, a sumei de 25.000 RON în vederea achitării daunelor morale către partea civilă B., urmare a unui împrumut contractat în acest scop nu este asimilată acestei circumstanțe în situația infracțiunilor exceptate expres potrivit art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen.

În ceea ce privește reținerea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a constatat că norma legală indică expres ca este vorba despre împrejurări legate de fapte comisă astfel că lipsa antecedentelor penale nu ar putea fi valorificată drept circumstanță atenuantă judiciară. În plus, aceasta constituie starea normală a unei persoane, conformarea fireasca la norma penală.

Prin urmare, s-a apreciat că prima instanță, în mod nelegal, a avut în vedere în aprecierea incidenței în cauză a acestei norme împrejurări legate de persoana intimatului inculpat (caracterizări de către membrii comunității din care face parte) și nu legate de fapta concretă astfel cum impune norma legală.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., prin avocat H. la data de 21 februarie 2020 (plic, Dosar nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție).

În cuprinsul căii de atac formulată de inculpatul A., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat, în esență, că instanța de apel, în mod greșit, a înlăturat circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., reținută de prima instanță.

Prin încheierea din data de 02 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1490/A din 08 noiembrie 2029 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, și s-a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent, fixându-se termen de judecată la data de 24 septembrie 2020.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. (pedepsită cu închisoarea de la 2 ani și 6 luni la 5 ani, prin reținerea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.)

Ca atare, pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (4 ani închisoare) se încadrează în limitele prevăzute de dispozițiile legale, de la 2 ani și 6 luni la 5 ani închisoare.

Referitor la critica ce vizează greșita înlăturare de către instanța de apel a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., Înalta Curte arată că aceasta nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. care este incident doar în situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; or, în cauza dedusă judecății, recurentul inculpat a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate (cuantum), considerate prea mari în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptelor și datele sale personale, situație exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului în casație, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. este cuprinsă în limitele legale, urmează ca, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. și, întrucât acesta se află în culpă procesuală, a-l obliga, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 156 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1490/A din 08 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat A. în sumă de 156 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2020.

GGC - NN