ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor în casație de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 63 pronunțată la data de 26 aprilie 2018 de Tribunalul Caraș-Severin în Dosar nr. x/2017, a fost respinsă cererea formulată de inculpații A. și B., și alții, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, din infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută și pedepsită de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. (2) C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților A., B., și alții, astfel cum s-a stabilit prin încheierea din data de 21.03.2018, din două tentative la infracțiunea de omor simplu, prevăzute de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., într-o infracțiune unică pentru fiecare inculpat, respectiv tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, la pedeapsa de:

- 9 (nouă) ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. conform art. 65 alin. (3) C. pen.

A constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu faptele individualizate de Judecătoria Reșița în Sentința penală nr. 178/08.06.2017, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1253/A/25.10.2017, prin care inculpatului A. i-au fost stabilite două pedepse de câte 4 luni închisoare, aplicându-se o pedeapsă rezultantă de 4 (patru) luni închisoare.

A repus în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante menționate, s-a făcut aplicarea art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. pentru toate infracțiunile concurente, inculpatul urmând a executa pedeapsa principală rezultantă de:

- 9 (nouă) ani 2 (două) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) și (5) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., învederându-i-se că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic, după obținerea acordului inculpatului.

În baza art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, la pedeapsa de:

- 9 (nouă) ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) și (5) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B., învederându-i-se că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic, după obținerea acordului inculpatului.

În baza art. 19 alin. (5) și art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) - (2) și art. 1357 - 1371 C. civ., art. 1381 - 1395 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile C. senior și C. junior și a obligat inculpații în solidar, să plătească respectivelor părți civile suma de câte 10.000 euro, pentru fiecare dintre aceștia, cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 alin. (5) și art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) - (2) și art. 1357 - 1371 C. civ., art. 1381 - 1395 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, drept pentru care a obligat pe inculpați în solidar la plata sumei de 3.206,96 RON cu titlu de daune materiale către această parte civilă.

În baza art. 19 alin. (5) și art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) - (2) și art. 1357 - 1371 C. civ., art. 1381 - 1395 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Reșița, drept pentru care a obligat pe inculpați în solidar la plata sumei de 1.023,08 RON, cu titlu de daune materiale către această parte civilă.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat că prin ordonanța din data de 16.07.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), (2) C. pen.

Dosarul a fost soluționat prin ordonanța din data de 04.09.2015, când, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., art. 58, art. 63 cu referire la art. 35 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), (2) C. pen. cu privire la făptuitorii A., B. și D. și declinarea competenței de efectuare a urmăririi penale pentru infracțiunile de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. și vătămare corporală prev. de art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița.

Prin încheierea penală nr. 34 din data de 15.12.2015 a Tribunalului Caraș-Severin, s-a dispus admiterea plângerii formulate de petenții C. sr. și C. jr. împotriva Ordonanței de clasare după începerea urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, în Dosarul nr. x/2015 și desființarea parțială a ordonanței, trimițându-se cauza la procuror pentru a fi pusă în mișcare acțiunea penală și pentru completarea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen., asupra persoanei vătămate C. jr.

Prin ordonanța din data de 08.08.2016 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de A., B., D. și E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 raportat la la art. 188 C. pen. față de victima C. jr. și lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., față de victima C. sr., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanța din data de 20.10.2016 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații A., B. și D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. față de victima C. jr. și a infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanța din data de 10.01.2017 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. și infracțiunea prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. și art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanța din data de 08.03.2017 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 32 raportat la la art. 188 C. pen. și art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. și art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin emis în Dosarul nr. x/2017 au fost trimiși în judecată inculpații A., B. și D., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. și lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut că, în seara zilei de 30.06.2015, în jurul orei 19:00, persoanele vătămate C. sr. și C. jr (tată și fiu) s-au aflat în fața blocului din localitatea Dognecea, unde locuiesc, împreună cu mai mulți locatari. La un moment dat, C. sr. a mers în apropiere - circa 15 - 20 de metri - pentru a-i spune inculpatului B. să-și mute camioneta din acel loc unde o repara, întrucât îi omoară păsările aflate lângă anexele sale. După ce și-au adresat reciproc înjurături și amenințări, B. l-a sunat pe fratele său - A., pentru a veni să-l ajute.

După circa 10 minute a venit în acel loc autoturismul condus de suspectul E., în care s-au mai aflat inculpații A. și D. Din portbagajul autoturismului, inculpatul A. a luat o rangă de fier, inculpatul B. a luat o țeavă de fier, iar inculpatul D. a luat o bâtă de lemn. Suspectul E. a rămas în autoturism.

Cei trei inculpați l-au lovit cu corpurile contondente pe C. sr. în zona capului și peste corp, acesta căzând pe sol. Fiind lovit în continuare de cei trei inculpați, în ajutorul lui C. sr., pentru a-l apăra, a intervenit fiul său - C. jr., care a fost lovit cu corpurile contondente avute de cei trei inculpați (rangă de fier, țeavă de fier și bâtă de lemn) în zona capului și peste corp. În urma loviturilor primite în mod repetat, C. jr. a căzut în stare de inconștiență, cei trei inculpați continuând să-l lovească. Au intervenit, pentru aplanarea agresiunii, numiții F. și G., însă au fost loviți și aceștia de către inculpați.

La un moment dat, cei trei inculpați s-au oprit din acțiunea lor agresivă și au plecat cu autoturismul, având asupra lor obiectele contondente cu care au lovit. Numitul F. a sunat la 112, solicitând intervenția unui echipaj al poliției și a ambulanței. Cele două victime - C. sr. și C. jr - au fost transportate cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență Reșița.

C. jr. a fost internat la Spitalul Județean de Urgență Reșița, secția neurologie în perioada 09 - 14.07.2015. C. sr. a fost internat la Spitalul Clinic de Urgență Timișoara, secția neurochirurgie în perioada 01 - 07.07.2015.

Din Certificatul medico-legal nr. 348/A2/14.07.2015 a rezultat faptul că C. jr. a prezentat mai multe leziuni traumatice în zona capului și în anumite zone ale corpului, fiind necesare pentru vindecarea acestora un număr de 80 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovirea directă și repetată cu corpuri contondente. Prin Adresa cu nr. x/19.10.2016 a Serviciului Județean de Medicină Legală Caraș-Severin, dată în completare la Certificatul medico-legal nr. 348/A2/14.07.2015, s-a precizat că traumatismul suferit cu fractură fronto-parietală dreapta, complicată cu hematom subdural acut și hemoragie subarahnoidiană post-traumatică, a pus în primejdie viața victimei.

Din Certificatul medico-legal nr. 333/A2/08.07.2015 a rezultat faptul că C. sr. a prezentat mai multe leziuni traumatice în zona capului și în anumite zone ale corpului, fiind necesare pentru vindecarea acestora un număr de 65 de zile de îngrijiri medicale, leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire directă cu corpuri contondente.

Din actele medico-legale prezentate mai sus a rezultat faptul că persoana vătămată C. jr. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat un număr mare de zile de îngrijiri medicale și că acestea i-au pus viața în primejdie. S-a considerat că leziunile traumatice suferite de victima C. jr. au fost produse prin loviri directe și repetate aplicate de către cei trei inculpați, cu mare intensitate, rezultând o intenție indirectă de a ucide. Persoana vătămată C. sr. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat un număr mai mic de zile de îngrijiri medicale și s-a apreciat că nu a rezultat punerea în primejdie a vieții acesteia, reieșind o intenție directă de lovire a victimei și nu o intenție indirectă de a ucide.

Starea de fapt descrisă mai sus s-a probat prin declarațiile persoanelor vătămate C. jr. și C. sr., precum și din declarațiile martorilor H., I., J., G. și F.

În faza de urmărire penală, cei doi inculpați B. și A. au recunoscut parțial faptele de lovire a celor două victime, însă aceștia au declarat faptul că au fost provocați de cele două victime, întrucât acestea au pornit agresiunea asupra lor prin lovirea cu bâtele și o furcă, aceștia lovind victimele cu obiectele contondente luate de la victime. Inculpatul D. nu a recunoscut fapta, declarând că a stat împreună cu suspectul E. Suspectul E. a susținut în declarația sa că, pe parcursul derulării actelor de agresiune, a stat în autoturismul său.

Pe parcursul urmăririi penale inculpații au propus audierea mai multor martori, martori ce au fost audiați și de la care nu a rezultat faptul că ar fi văzut cum s-a desfășurat agresiunea. O singură martoră, anume K., a declarat că a văzut cum numitul "G., cu o bâtă de lemn, a vrut să lovească pe B., dar acesta s-a ferit, iar G., din greșeală, l-a lovit cu bâta din lemn în cap pe C. jr., zis "L.", lovitură în urma căreia acesta a căzut jos și nu l-am mai văzut să se ridice". Din declarația persoanei vătămate C. jr. și a persoanei vătămate C. sr. a rezultat faptul că martora K. nu a fost prezentă la locul în care s-a desfășurat incidentul, iar declarația dată de către aceasta nu corespunde adevărului. În consecință, față de martora K. s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării față de aceasta a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 C. pen.

Corpurile delicte folosite la agresionarea victimelor, anume țeavă de fier, rangă de fier și o bâtă din lemn, nu au fost găsite de către organele de cercetare penală și nici nu au fost predate de către cei trei inculpați.

Din declarațiile date de persoanele vătămate C. jr. și C. sr. a rezultat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 15.000 de euro fiecare, sumă ce reprezintă daune morale.

Din decontul de cheltuieli efectuat de către Spitalul Județean de Urgență Reșița, secția Neurologie, a rezultat că cheltuielile suportate de către spital cu pacientul C. jr. sunt în sumă de 1023,08 RON. Din Adresa nr. x/17.01.2017 a Spitalului Clinic Județean de Urgență Timișoara, rezultă faptul că se constituie parte civilă în cauza penală privind pe C. sr. cu suma de 1844,02 RON, reprezentând costul spitalizării acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 03.05.201 sub nr. x/2017.

Prin încheierea penală nr. 35 din data de 15.06.2017, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 345 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins cererea formulată de inculpatul D.

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea rechizitoriului din data de 24.04.2017 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. x/2015, privind pe inculpații A., B. și D., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 32 raportat la la art. 188 C. pen. și lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații A., B., D., încheiere rămasă definitivă prin Încheierea penală nr. 80/CP/CO din 06.07.2017 a Curții de Apel Timișoara, prin respingerea contestației formulate de inculpatul D.

La dosarul cauzei a fost atașat Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2015 al Parchetului de Tribunalul Caraș-Severin.

La termenul de judecată din data de 09.11.2017, ulterior prezentării succinte a actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, instanța a întrebat inculpații dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, aducându-li-se la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., iar în urma răspunsului negativ al acestora, s-a procedat la audierea celor trei inculpați, în conformitate cu dispozițiile art. 378 C. proc. pen. În cauză a fost administrată proba testimonială, fiind audiați martorii din rechizitoriu: H.; I.; J.; G. și F.; precum și martorii propuși de inculpați: E.; M.; N.; O. . De asemenea, au fost administrate probe cu înscrisuri .

Persoanele vătămate C. și C. jr. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 15.000 euro, daune morale, pentru fiecare dintre ei.

Spitalul Județean de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.206,96 RON, reprezentând tratamentul medical de care au beneficiat persoanele vătămate C. și C. jr.

La termenul din 21.03.2018, după o prealabilă punere în discuție la termenul din 15.03.2018, tribunalul analizând oportunitatea schimbării încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, din cele prevăzute de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. și art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., a constatat că se impune respectiva schimbare de încadrare, în mod eronat apreciindu-se în cuprinsul rechizitoriului că fapta de lovire sau alte violențe poate fi calificată ca atare doar ca urmare a rezultatului produs, în realitate fiind esențiale elementele constitutive ale infracțiunii (atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă), fără a mai vorbi de identitatea de împrejurări, toate aceste elemente - așa cum au fost descrise în cuprinsul actului de sesizare a instanței - justificând schimbarea de încadrare în sensul arătat mai sus.

La aceeași dată, ca urmare a dispunerii schimbării încadrării juridice din fapta de lovire sau alte violențe în cea de tentativă la infracțiunea de omor, tribunalul a invocat din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptelor respective, două tentative la infracțiunea de omor simplu, într-o infracțiune unică, aceea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere pluralitatea de victime și de inculpați.

La termenul din 19.04.2018, inculpații, prin apărătorul ales, au solicitat, în scris, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care au fost trimiși în judecată, din infracțiunea de tentativă la omor în cea de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. (2) C. pen., cererea fiind susținută și oral la termenul din 26.04.2018.

Examinând cauza dedusă judecății, prin coroborarea întregului material probator administrat în timpul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, tribunalul, analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, a constatat că starea de fapt descrisă în rechizitoriu, constând în agresarea violentă a două victime (părțile civile C. sr. și C. jr.), în aceleași împrejurări de timp și de spațiu, de către trei persoane împreună (inculpații A., B. și D.) se confirmă, după cum se va arăta în mod detaliat mai jos.

Anterior examinării în detaliu a stării de fapt, așa cum a rezultat din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța este datoare să se pronunțe asupra schimbării încadrării juridice, referitor la care, instanța consideră necesar să expună mai multe argumente relevante:

În concret, din probele administrate în cauză, a rezultat fără nicio putință de tăgadă faptul că victimele au fost lovite în aceleași împrejurări de timp și de loc de către cei trei inculpați, înarmați cu arme asimilate, utilizate pentru atac, în speță o țeavă de fier, o rangă de fier și o bâtă de lemn, toți fiind așadar participanți la comiterea aceleiași infracțiuni de tentativă la omor calificat, indiferent ce intensitate au avut loviturile sau actele violente exercitate de către fiecare dintre aceștia. Conform reglementărilor legale, concretizate de doctrină și jurisprudență, tentativa reprezintă punerea în executare a intenției de a săvârși o infracțiune, executare care nu a cunoscut însă finalizare. S-a statuat că nu urmările infracțiunii sunt acelea care califică infracțiunea ca atare, ci latura subiectivă a acesteia, respectiv intenția făptuitorilor, ce se impune a fi dedusă din coroborarea tuturor elementelor de fapt ale cauzei. Poate exista așadar tentativa la infracțiunea de omor atât în situația în care, prin agresiunea săvârșită, viața victimei a fost pusă în pericol cât și în cazurile în care nu a existat o astfel de urmare, însă intenția primară a autorilor agresiunii a constat în urmărirea sau acceptarea suprimării vieții victimei. Distincția o face însăși reglementarea legală a tentativei, care se referă la o punere în executare a intenției de a săvârși o infracțiune, oricare ar fi aceasta, iar nu la rezultatele infracțiunii, conform dispozițiilor art. 32 C. pen.

Tentativa la infracțiunea de omor constă deci în punerea în executare a intenției de a suprima viața unei persoane, nefiind concludentă în termeni juridici, împrejurarea că viața victimei a fost pusă sau nu în pericol, pentru a face distincția de rigoare. La rândul ei, practica judiciară a rezolvat o serie de probleme practice în vederea aprecierii existenței sau nu a intenției de suprimare a vieții unei persoane (intenție directă sau indirectă), tocmai prin stabilirea unui ansamblu de criterii la care judecătorul să se raporteze atunci când analizează aspectele respective. Exemplificativ, în cuprinsul Sentinței penale nr. 5 din 18.02.2016, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosar nr. x/2015, rămasă definitivă prin respingerea căilor de atac, s-a constatat că "în cazul tentativei de omor, este suficient să existe intenția, dedusă din elementele de fapt ale speței, de a săvârși infracțiunea de ucidere a unei persoane, fără ca rezultatul să se producă. Nu este necesară punerea în primejdie a vieții victimei ca să existe infracțiunea de tentativă de omor. Din datele de fapt ale cauzei reiese că inculpatul a efectuat o acțiune de secționare a structurilor anatomice existente la nivelul unei zone vitale a părții vătămate, acționând în mod violent și provocând victimei în regiunea cervicală antero-laterală stângă submandibular, o soluție de continuitate semicirculară de cca. 12 - 14 cm lungime, cu secționarea mușchiului pielos al gâtului și o porțiune de cca. 3 cm lungime marginea superioară a osului cricoid (nepenetrantă intralaringean), cu sângerare abundentă. Din materialitatea faptelor rezultă corecta încadrare a acestora ca și tentativă de omor, și nicidecum ca și lovire sau alte violențe".

De altfel, practica tuturor instanțelor este în sensul aprecierii intenției agresorilor pe baza elementelor de fapt ale cauzei, în cazul în speță faptele fiind săvârșite de trei inculpați împreună, înarmați cu obiecte contondente reprezentate de drugi de fier sau pari de lemn, ei aplicându-le celor două victime neînarmate multiple lovituri în zone vitale (cap și torace), în mod simultan și cu mare intensitate, neexistând nicio diferențiere în modul de tratare al victimelor, inculpații aflându-se în situația cel puțin de acceptare (dacă nu chiar de urmărire) a suprimării vieții ambelor victime. Elocvent în acest sens este și comportamentul ulterior al celor trei inculpați, care nu au înțeles să acorde nici un ajutor medical victimelor, nu au anunțat organele de specialitate sau membrii familiei acestora pentru a se putea interveni cu promptitudine în ajutorul lor, ci au părăsit pur și simplu locul faptei, abandonând acolo părțile civile.

Ca atare, având în vedere atât cele menționate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 21.03.2018, cât și dispozițiile art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților A., B. și D., din două tentative la infracțiunea de omor simplu, prevăzute de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., într-o infracțiune unică pentru fiecare inculpat, respectiv tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., dispunând implicit respingerea cererii formulate de inculpații A., B. și D., privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, din infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută și pedepsită de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. (2) C. pen.

Săvârșirea faptelor de către inculpați, potrivit noii încadrări juridice, este certificată de declarațiile martorilor H., I., J., G., F., toți menținându-și declarațiile date inițial în cursul urmăririi penale, declarații perfect coroborabile cu înscrisurile cu caracter medical și medico-legal indicate mai sus, precum și cu declarațiile părților civile.

În ceea ce privește apărarea invocată de inculpați, s-a constatat pe de o parte existența unei evidente contradicții între declarațiile de negare absolută a săvârșirii faptelor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată și concluziile puse ulterior de apărătorul lor, care atât verbal în cursul dezbaterilor inițiale, apoi reluate, cât și în cuprinsul cererii scrise de schimbare a încadrării juridice a faptelor, nu neagă agresarea părților civile, ci încearcă să o nuanțeze fie în sensul conturării unui caracter justificat al acțiunilor respectivilor inculpați, fie în sensul diminuării atât a intensității acțiunii acestora, cât și a gravității urmărilor produse. Pe de altă parte, declarațiile martorilor propuși în apărare, în speță E., M., N., O., sunt centrate pe comportamentul în societate a inculpaților pe de o parte și a părților civile pe de altă parte.

Astfel, aceștia se referă în mod asemănător la atitudinea violentă a părților civile în comunitate, precum și la comportamentul general corespunzător al inculpaților, fără însă a particulariza împrejurările concrete ale faptei, cu excepția martorilor M. și O., care afirmă în mod necredibil că una dintre părțile civile a fost lovită "din eroare în cap cu o bâtă de martorul G.", inculpații nelovind părțile civile. Respectivele declarații sunt însă în contradicție cu întreg ansamblul probatoriu, fiind contrazise de declarațiile tuturor celorlalți martori oculari audiați în cauză, diferind în plus și în privința dinamicii ulterioare a evenimentelor. Semnificativ este faptul că acești doi martori se referă la o singură lovitură aplicată accidental exclusiv părții civile C. jr., aspect contrazis în mod științific de constatările certificatelor medicale aflate la dosarul cauzei.

Aspectele invocate de apărătorul inculpaților privitoare pe de o parte la schimbarea de către procurorul de caz a soluției inițiale dispuse în cauză, urmată de pensionarea sa, nu pot fi primite ca argument în sensul demonstrării nevinovăției inculpaților, neexistând niciun motiv de nulitate al actului de sesizare sau vreo încălcare de ordin procedural (chestiunile respective nefiind sancționate în vreun fel în procedura de cameră preliminară). Pe de altă parte, invocarea formală fie a depășirii limitelor legitimei apărări, fie a existenței unei provocări, nu se confirmă din dinamica evenimentelor descrise mai sus, neputându-se reține nici existența vreunei cauze justificative sau de neimputabilitate în favoarea inculpaților, nici reținerea vreunei circumstanțe atenuante pentru aceștia. Într-adevăr, s-a remarcat că, deși inculpații au încercat să acrediteze teza agresării lor de către persoanele vătămate, ei nu au produs nicio dovadă de natură medico-legală în acest sens, neformulând plângeri împotriva pretinșilor agresori și nebazându-se pe alte probe decât declarațiile expuse în manieră generală, fără amănunte concrete și încadrate în ansamblul probatoriu, de către martorii M. și O. (analizate separat mai devreme).

Ipoteza potrivit căreia părțile s-ar putea împăca în viitor, avansată de apărătorul inculpaților, nu are nicio relevanță în cauză (independent de nerealizarea ei), întrucât în raport de încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați, acțiunea penală nu se poate stinge prin împăcarea părților.

Ca atare, din întreg ansamblul probatoriu rezultă cu certitudine vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 32 raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., tribunalul aplicând pedepse principale de condamnare a acestora la privare de libertate.

La individualizarea pedepselor principale ce au fost aplicate inculpaților, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii (așa cum au fost descrise mai sus), atitudinea adoptată în fața instanței (de nerecunoaștere a faptelor), precum și mijloacele folosite (arme albe asimilate), starea de pericol creată pentru valoarea socială și umană ocrotită (obiectul juridic special fiind reprezentat de relațiile sociale care ocrotesc viața persoanei), natura și gravitatea rezultatului produs (ilustrate de leziunile provocate și rezultatul urmărit sau acceptat), motivul săvârșirii infracțiunii, conduita inculpaților după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. De asemenea, s-a ținut cont de dispozițiile părții generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de modul, mijloacele și condițiile concrete de săvârșire a faptei, urmarea produsă și lipsa antecedentelor penale în ceea ce îi privește pe inculpații B. și D. În această activitate, judecătorul trebuie să asigure un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei și scopurile pedepsei; o judecată echitabilă trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei proporționalități juste, corespunzătoare faptei comise și vinovăției infractorilor, având în vedere reeducarea și reinserția socială a acestora, dublate de restabilirea ordinii de drept prin stabilirea pedepsei de o manieră în care să funcționeze ca o forță socială pedagogică în societate. Ținând cont de toate aceste împrejurări determinate prin luarea ca reper a stării de fapt reținută și a persoanei inculpaților, tribunalul a apreciat că pedepsele principale pot fi orientate spre mediu, scopul de prevenție și de educație al acestora fiind realizat în acest mod. Inculpaților le-a fost aplicată de asemenea pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

Cu privire la inculpatul A., din fișa de cazier a rezultat că acesta a fost condamnat prin Sentința penală nr. 178/08.06.2017a Judecătoriei Reșița, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1253/A/25.10.2017, fiindu-i stabilite două pedepse de câte 4 luni închisoare, aplicându-se o pedeapsă rezultantă de 4 (patru) luni închisoare.

Analizând data de săvârșire a infracțiunii și data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, tribunalul a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele individualizate de Judecătoria Reșița, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 (patru) luni închisoare; drept pentru care a repus în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante menționate, făcându-se aplicarea art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. pentru toate infracțiunile concurente, în privința acestui inculpat.

În ceea ce privește latura civilă, s-a constatat că prin fapta penală realizată de către inculpați, aceștia au cauzat părților civile C. senior și C. junior suferințe psihice care justifică acordarea de daune morale, chiar în condițiile în care părțile civile nu au administrat propriu-zis probe care să demonstreze existența și cuantumul acestora.

În fapt, dauna morală a fost definită în doctrina dreptului și în jurisprudență ca reprezentând orice atingere adusă unei dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau morală resimțită de victimă. Caracterul suferințelor trebuie privit în legătură cu particularitățile individuale ale persoanei prejudiciate, suferințele de natură psihică constând în durere, regret, teamă, rușine, neliniște, umilință și alte asemenea emoții negative. În stabilirea existenței unui prejudiciu se impune a se lua în calcul atât caracterul cât și importanța valorilor nepatrimoniale, cărora le-a fost cauzat acest prejudiciu, situația personală a victimei, cu trimitere la mediul social din care provine, educația, cultura, standardul de moralitate, personalitatea și psihologia acesteia și, nu în ultimul rând, circumstanțele săvârșirii faptelor. Într-un asemenea context, existența prejudiciului este circumscrisă condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare a prejudiciului real și efectiv produs victimei, privit prin prisma împrejurărilor expuse mai sus.

Astfel, atât în acord cu jurisprudența internă, cât și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a luat act de faptul că într-o atare situație proba faptei ilicite este considerată suficientă, urmând ca prejudiciul moral rezultat și raportul de cauzalitate dintre acestea să fie prezumate, instanțele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite de natură să genereze un astfel de prejudiciu, precum și a împrejurărilor în care fapta ilicită (infracțiunea) a fost săvârșită, soluția fiind determinată de caracterul subiectiv, intern, intim al prejudiciului moral, fiind imposibilă probarea sa directă.

Pe de altă parte, se impune a se avea în vedere faptul că, potrivit Hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în cauzele Danev vs. Bulgaria și Iovtchev vs. Bulgaria, s-a reținut că a fost încălcată Convenția Europeană a Drepturilor Omului pe considerentul că abordarea formalistă a instanțelor naționale (care atribuiseră reclamantului obligația de a dovedi existența unui prejudiciu moral cauzat de fapta ilegală, pe baza unor dovezi susceptibile să confirme manifestări externe ale suferințelor sale psihice) au avut drept rezultat privarea acestuia de despăgubirea justificată pe care ar fi trebuit să o obțină. S-a considerat de către instanța europeană că motivarea hotărârilor pronunțare de instanțele bulgare nu a ținut seama de faptul că încălcarea constantă a drepturilor fundamentale ale persoanei putea prin sine însăși să fie reținută ca element necesar pentru stabilirea unui prejudiciu moral. Or, respectiva abordare a instanțelor naționale, care solicitaseră persoanei vătămate în cauză să-și demonstreze suferințele de natură psihică prin mijloace de probă concrete, în special prin mărturii, a fost considerată de natură a-i priva pe reclamanții din cauzele respective de dreptul la un recurs efectiv în sensul art. 13 din Convenție.

Aplicând principiile generale expuse mai sus la situația concretă analizată, s-a constatat ca fiind validă și producătoare de efecte juridice constituirea de parte civilă formulată de părțile civile C. senior și C. junior, care au solicitat doar acordarea de daune morale (nu și materiale). În lumina celor expuse mai devreme, este certă producerea unui prejudiciu moral ca urmare a faptelor ilicite comise de inculpați, prejudiciu care le dă dreptul părților civile la acordarea unor reparații echitabile, proporționale cu suferința fizică, psihică, internă provocată acestora, chiar dacă nu la nivelul cuantumului solicitat, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 19 alin. (3), (5) și art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) - (2) și art. 1357 - 1371 C. civ., art. 1381 - 1395 C. civ.

În privința celorlalte părți civile, respectiv Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara și Spitalul Județean de Urgență Reșița, acțiunile civile formulate sunt fondate, demonstrându-se pe bază de înscrisuri cuantumul daunelor materiale solicitate, acțiunile civile respective urmând să fie admise.

Conform dispozițiilor relevante din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați, învederându-li-se că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic, după obținerea acordului aferent.

Împotriva Sentinței penale nr. 63 pronunțată la data de 26 aprilie 2018 de Tribunalul Caraș-Severin în Dosar nr. x/2017, au declarat apel inculpații A., B., și alții.

Prin Decizia penală nr. 395/A din 17.04.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpații A., B., și alții, împotriva Sentinței penale nr. 63 din data de 26 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosar nr. x/2017.

A desființat în tot sentința atacată și rejudecând:

I. A menținut încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților A., B., și alții, prin rechizitoriu, respectiv tentativă de omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 C. pen. și lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) și art. 38 alin. (1) C. pen., pentru fiecare inculpat.

În baza art. 32 raportat la art. 188 C. pen., a condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor simplu (persoană vătămată C. junior).

În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoana vătămată și de a se apropia de aceasta la o distanță de 200 m, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.