ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurenta A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2 din data de 10.01.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalul Iași, a fost condamnată inculpata A. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni concurente:

a) omor calificat, prevăzut de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen. (victime B., C., D. și E.), la pedeapsa principală de 20 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 5 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

b) tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. și art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen. (persoane vătămate F., G. și H.), la pedeapsa principală de 9 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 3 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

c) conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen. pe o durată de 5 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa principală cea mai grea, de 20 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 4 ani închisoare (reprezentând 1/3 din totalul celorlalte două pedepse principale stabilite prin prezenta sentință penală), rezultând pedeapsa principală unică de 24 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

S-a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen. pe o durată de 5 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen.

A fost menținută măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă față de inculpată prin încheierea penală nr. 147/CPJ/11.12.2023 pronunțată în dosarul penal nr. x/2022 al Curții de Apel Iași.

S-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la data de 17.06.2022 până la data de 11.12.2023 și durata arestului la domiciliu de la data de 11.12.2023 la zi, respectiv până la data pronunțării sentinței penale.

S-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpată, la momentul rămânerii definitive a sentinței penale.

S-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile I., J., K., L., prin reprezentanți legali J. și L. și M., prin reprezentanți legali J. și L..

A fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. N. S.A., prin lichidator judiciar O. să plătească acestor părți civile următoarele sume de bani, cu titlu de despăgubiri civile:

- părții civile I., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 50.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, cu titlu de daune morale și suma de 400 RON, cu titlu de daune materiale;

- părții civile J., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 20.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, cu titlu de daune morale;

- părții civile K., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 20.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, cu titlu de daune morale;

- părții civile L., prin reprezentanți legali J. și L., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 3.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, cu titlu de daune morale;

- părții civile M., prin reprezentanți legali J. și L., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 3.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, cu titlu de daune morale.

S-au respins, ca fiind neîntemeiate, restul pretențiilor civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile I., J., K., L., prin reprezentanți legali J. și L. și M., prin reprezentanți legali J. și L., precum și acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea civilă L..

S-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile P., Q. și R..

A fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. N. S.A., prin lichidator judiciar O. să plătească acestor părți civile următoarele sume de bani, cu titlu de despăgubiri civile:

- părții civile P., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 20.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, cu titlu de daune morale și suma de 400 RON, cu titlu de daune materiale;

- părții civile Q., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 50.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, cu titlu de daune morale și suma de 400 RON, cu titlu de daune materiale;

- părții civile R., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 50.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, cu titlu de daune morale, suma de 1800 RON, cu titlu de daune materiale și suma de 600 RON cu titlu de prestație periodică lunară, începând de la data de 17.06.2022, pe durata continuării studiilor de către partea civilă anterior menționată, dar nu mai târziu de împlinirea de către aceasta a vârstei de 26 ani.

S-au respins, ca fiind neîntemeiate, restul pretențiilor civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile P., Q. și R..

A fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea civilă E. în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente S.C. N. S.A., prin lichidator judiciar O..

S-au admis în parte acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile S., T., U., V., W. - acțiune civilă a cărei exercitare a fost continuată în cadrul procesului penal de moștenitorii X. și S..

A fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. N. S.A., prin lichidator judiciar O. să plătească acestor părți civile următoarele sume de bani, cu titlu de despăgubiri civile:

- părții civile S., suma de 75.000 RON, cu titlu de daune morale solicitate în nume propriu;

- părții civile U., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 50.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, cu titlu de daune morale și suma de 600 RON cu titlu de prestație periodică lunară, începând de la data de 17.06.2022 și până în luna iunie 2024 inclusiv (data finalizării studiilor liceale de către partea civilă anterior menționată);

- părții civile T., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 50.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, cu titlu de daune morale și suma de 600 RON cu titlu de prestație periodică lunară, începând de la data de 17.06.2022 și până la împlinirea de către aceasta a vârstei de 18 ani;

- părții civile V., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 3.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, cu titlu de daune morale;

- numitei X., în calitate de moștenitor care a continuat exercitarea acțiunii civile formulată în cadrul procesului penal de partea civilă W., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 20.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumei stabilite cu titlu de debit principal, ce urmează a fi actualizată și cu rata inflației, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale, cu titlu de daune morale.

S-au respins, ca fiind neîntemeiate, restul pretențiilor civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile S. - în nume propriu și în calitate de moștenitor care a continuat exercitarea acțiunii civile formulată în cadrul procesului penal de partea civilă W., T., U., V., W. - acțiune civilă a cărei exercitare a fost continuată în cadrul procesului penal de moștenitorii X. și S..

S-au admis în parte acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile Y., Z.,AA., BB., prin reprezentant legal Z., CC., DD., EE., FF. și GG..

A fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. N. S.A., prin lichidator judiciar O., să plătească acestor părți civile următoarele sume de bani, cu titlu de despăgubiri civile:

- părții civile Y., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 35.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumei stabilite cu titlu de debit principal, ce urmează a fi actualizată și cu rata inflației, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale până la executarea integrală a obligației de plată, cu titlu de daune morale;

- părții civile Z., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 20.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumei stabilite cu titlu de debit principal, ce urmează a fi actualizată și cu rata inflației, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale până la executarea integrală a obligației de plată, cu titlu de daune morale;

- părții civile AA., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 20.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumei stabilite cu titlu de debit principal, ce urmează a fi actualizată și cu rata inflației, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale până la executarea integrală a obligației de plată, cu titlu de daune morale;

- părții civile BB., prin reprezentant legal Z., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 3.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumei stabilite cu titlu de debit principal, ce urmează a fi actualizată și cu rata inflației, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale până la executarea integrală a obligației de plată, cu titlu de daune morale;

- părții civile CC., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 8.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumei stabilite cu titlu de debit principal, ce urmează a fi actualizată și cu rata inflației, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale până la executarea integrală a obligației de plată, cu titlu de daune morale;

- părții civile DD., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 8.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumei stabilite cu titlu de debit principal, ce urmează a fi actualizată și cu rata inflației, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale până la executarea integrală a obligației de plată, cu titlu de daune morale;

- părții civile EE., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 8.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumei stabilite cu titlu de debit principal, ce urmează a fi actualizată și cu rata inflației, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale până la executarea integrală a obligației de plată, cu titlu de daune morale;

- părții civile FF., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 8.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumei stabilite cu titlu de debit principal, ce urmează a fi actualizată și cu rata inflației, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale până la executarea integrală a obligației de plată, cu titlu de daune morale;

- părții civile GG., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 8.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumei stabilite cu titlu de debit principal, ce urmează a fi actualizată și cu rata inflației, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale până la executarea integrală a obligației de plată, cu titlu de daune morale;

- părților civile Y., Z., AA., CC. și DD., în solidar, suma de 14.177,20 RON, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumei stabilite cu titlu de debit principal, ce urmează a fi actualizată și cu rata inflației, calculate de la data de 28.06.2022 până la executarea integrală a obligației de plată, cu titlu de daune materiale.

S-au respins, ca fiind neîntemeiate, restul pretențiilor civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile Y., Z., AA., BB., prin reprezentant legal Z., CC., DD., EE., FF. și GG., precum și acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile HH., prin reprezentant legal AA. și II., prin reprezentant legal Z..

S-a constatat că minora JJ. nu are calitate procesuală în cauză.

S-au admis în parte acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile F., H. și G..

A fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. N. S.A., prin lichidator judiciar O. să plătească acestor părți civile următoarele sume de bani, cu titlu de despăgubiri civile:

- părții civile F., suma, reprezentând echivalentul în RON, a sumei de 30.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, cu titlu de daune morale și suma de 5000 RON, cu titlu de daune materiale;

- părții civile H., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 10.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, cu titlu de daune morale;

- părții civile G., suma, reprezentând echivalentul în RON, a 60.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, cu titlu de daune morale și suma de 12.000 RON, cu titlu de daune materiale.

S-au respins, ca fiind neîntemeiate, restul pretențiilor civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile F., H. și G..

S-au admis acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile Serviciul de Ambulanță Județean Iași și Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Spiridon" Iași.

A fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. N. S.A., prin lichidator judiciar O. să plătească acestor părți civile următoarele sume de bani, cu titlu de despăgubiri civile:

- părții civile Serviciul de Ambulanță Județean Iași suma totală de 1457,45 RON, la care se adaugă dobânda de referință a BNR, conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011 - calculată de la data de 18.07.2022 până la executarea integrală a obligației de plată pentru suma de 730 RON, reprezentând cheltuieli ce vizează persoana vătămată F. și de la data de data 05.10.2022 până la executarea integrală a obligației de plată pentru suma de 727,45 RON, reprezentând cheltuieli ce vizează persoana vătămată H. - cu titlu de daune materiale;

- părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Spiridon" Iași suma totală de 44.900,51 RON, la care se adaugă dobânda de referință a BNR, conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011 - calculată de la data de 02.07.2022 până la executarea integrală a obligației de plată pentru suma de 36.274,65 RON, reprezentând cheltuieli ce vizează persoana vătămată G., de la data de 13.07.2022 până la executarea integrală a obligației de plată pentru suma de 8417,58 RON, reprezentând cheltuieli ce vizează persoana vătămată F. și de la data 17.10.2022 până la executarea integrală a obligației de plată pentru suma de 208,28 RON, reprezentând cheltuieli ce vizează persoana vătămată H. - cu titlu de daune materiale.

A fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. N. S.A., prin lichidator judiciar O., să plătească părții civile F., suma de 2000 RON (reprezentând onorariul apărătorului ales), părții civile H., suma de 4000 RON (reprezentând onorariul apărătorului ales), părții civile G., suma de 4000 RON (reprezentând onorariul apărătorului ales), fiecăreia dintre părțile civile Q. și R., suma de 5.000 RON (reprezentând onorariul apărătorului ales), părții civile P., suma de 5.000 RON (reprezentând onorariul apărătorului ales), părții civile S., suma de 10.000 RON (reprezentând onorariul apărătorului ales), fiecăreia dintre părțile civile J. și L., suma de 5.000 RON (reprezentând onorariul apărătorului ales), fiecăreia dintre părțile civile I. și K., suma de 5.000 RON (reprezentând onorariul apărătorului ales), cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cadrul procesului penal.

S-au respins celelalte cereri formulate de părțile civile privind obligarea părții responsabile civilmente S.C. N. S.A., prin lichidator judiciar O., la plata cheltuielilor judiciare efectuate în cadrul procesului penal.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpata A., părțile civile F., H., G., X., Y., AA., HH., prin reprezentant legal AA., JJ., reprezentată legal de către părinți, Z., II., prin reprezentant legal Z., BB., prin reprezentant legal Z., GG., FF., CC., DD., EE., R., P., Q., S., I., J., L., L., prin reprezentanți legali J. și L., M., prin reprezentanți legali J. și L., și K..

Prin decizia penală nr. 526 din data de 19 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata A. și părțile civile I., J., L., L. prin reprezentanți legali J. și L., M. prin reprezentanți legali J. și L., K., X., Y., Z., BB. prin reprezentant legal Z., AA., CC., DD., EE., GG., FF. și JJ., F., H. împotriva sentinței penale nr. 2 din data de 10.01.2025 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2022, pe care o menține în ceea ce îi privește.

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de părțile civile P., Q., R., G., HH. prin reprezentant legal AA., II. prin reprezentant legal Z. și S..

În temeiul art. 423 din C. proc. pen., s-a desființat în parte, în latură civilă, sentința penală nr. 2 din data de 10.01.2025 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2022 și în rejudecare:

- s-au majorat daunele morale acordate părții civile apelante G. de la suma de 60.000 euro la suma de 80.000 euro, calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată;

- s-au majorat daunele morale acordate părții civile apelante S. de la suma de 75.000 RON la suma de 100.000 RON;

- s-au majorat daunele materiale acordate părții civile Q. de la suma de 400 RON la suma de 36.685,01 RON;

- a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. N. S.A., prin lichidator judiciar O., la plata către părțile civile Q. și P., în solidar, a sumei de 5.669 RON cu titlu de daune materiale;

- s-au majorat prestațiile periodice lunare stabilite în favoarea părții civile R. de la 600 RON la 1.223,06 RON;

- s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile HH. prin reprezentant legal AA. și II. prin reprezentant legal Z. și a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. N. S.A., prin lichidator judiciar O., la plata către fiecare dintre aceștia a unei sume de 3.000 euro cu titlu de daune morale calculată în funcție de cursul oficial practicat de BNR la data executării efective a obligației de plată, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumei stabilite cu titlu de debit principal, actualizată cu rata inflației, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei decizii penale până la executarea integrală a obligației de plată.

În temeiul art. 424 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante de 24 ani închisoare aplicate inculpatei A., durata arestului la domiciliu de la data de 10.01.2025 la zi.

S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare deciziei.

Pentru a decide astfel, în latură penală, Curtea a reținut că prima instanță a stabilit situația de fapt imputată inculpatei în concordanță cu probatoriul administrat, care se coroborează pe deplin, procedând în mod temeinic, echitabil și imparțial, la analizarea, evaluarea și interpretarea tuturor probelor cauzei, într-o manieră convingătoare, susceptibilă a înlătura orice dubiu cu privire la existența faptelor și la comiterea acestora de către A..

Curtea a observat că motivele de apel indicate de inculpată nu vizează modalitatea în care s-a petrecut evenimentul din data de 17.06.2022, ci aspecte privind o pretinsă culpă concurentă a persoanelor responsabile de organizarea și semnalizarea lucrărilor pe sectorul de drum și, astfel, a concluzionat că, în concordanță cu materialul probator administrat în cauză, a rezultat că la data de 17.06.2022, în jurul orei 01:00, inculpata A., aflată la volanul autoturismului, a circulat pe str. x din mun. Iași, jud. Iași, în direcția șos. Păcurari către bld. Independenței cu o alcoolemie de 1,13 g‰ alcool pur în sânge și cu viteză excesivă, de aproximativ 148 km/h.

Instanța de apel nu a reținut critica formulată de inculpată, în sensul că, în mod greșit, instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de aceasta, din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen. (victime B., C., D. și E.) în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) și (3) din C. pen. (victime B., C., D. și E.), respectiv din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen. (persoane vătămate H., F. și G.) în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (1) - alin. (6) din C. pen. (persoane vătămate H., F. și G.).

S-a motivat detaliat că forma de vinovăție cu care a acționat inculpata este culpa cu prevedere și nu intenția indirectă. Curtea a arătat că între intenția indirectă și culpa cu prevedere există o diferență determinată de factorul intelectiv și, deși în ambele cazuri se prevăd două urmări, deosebirea dintre ele constă în atitudinea față de rezultatul prevăzut, respectiv în cazul intenției indirecte, autorul prevede rezultatul periculos al faptei sale și, deși nu urmărește producerea acelui rezultat, săvârșește fapta, acceptând eventualitatea producerii lui (factorul volitiv are caracter pozitiv), iar în cazul culpei cu prevedere, autorul prevede rezultatul periculos al faptei sale și consideră că nu se va produce, bazându-se pe anumite împrejurări obiective (factorul volitiv are caracter negativ), care în final se dovedesc a fi evaluate în mod eronat. Astfel, în considerarea caracterului periculos al propriilor acțiuni, făptuitorul își ia măsuri de prevedere sau de siguranță care să fie capabile, în opinia sa, de a diminua sau înlătura riscul de producere a evenimentului prejudiciabil.

Curtea, analizând elementele de tipicitate subiectivă a reținut că inculpata a prevăzut posibilitatea producerii unui accident rutier, dar posibilitatea evitării rezultatului prevăzut nu s-a bazat pe anumite împrejurări obiective care să conducă la reținerea culpei cu prevedere.

Astfel, raportat la viteza cu care rula autoturismul condus de inculpată și distanța de frânare pe care o astfel de viteză o implică, s-a opinat că nu exista nicio împrejurare obiectivă care să permită să se aprecieze că se poate evita un accident de circulație cu victime omenești. Așadar, într-o astfel de situație, Curtea a apreciat că un șofer se bazează strict pe hazard, ceea ce exclude ipoteza culpei și determină reținerea intenției indirecte ca formă de vinovăție.

Curtea a avut în vedere și faptul că inculpata A. conducea sub influența băuturilor alcoolice, pe timp de noapte, când gradul de atenție al conducătorilor auto trebuie să fie ridicat și când starea de oboseală este accentuată, cu o viteză de deplasare care nu ar fi putut să o îndreptățească nici pe inculpată și nici pe orice alt conducător auto să creadă că va putea efectua în siguranță orice manevră de schimbare a traiectoriei autovehiculului ca urmare a schimbării geometriei carosabilului sau încercare de evitare a unui obstacol, fie existența unui pieton care ar fi încercat să traverseze sau a unei mașini în una dintre intersecțiile pe care le-a parcurs, fie, așa cum este în situația dată, existența unui alt autovehicul care staționa pe una dintre benzile de mers ale sensului pe care circula și a unei echipe de lucru.

În cauza de față, Curtea a stabilit că este vorba despre o transformare a unui accident de circulație într-un eveniment rutier cu implicații mult mai grave asupra tipicității subiective a faptei tocmai din cauza vitezei excesive și a consumului de alcool la care s-a angajat în mod voluntar inculpata atunci când a luat hotărârea de a conduce autovehiculul și a implicat un factor de risc extrem de ridicat, în condițiile în care afară era noapte, iar capacitățile sale de reacție au fost reduse ca urmare a consumului de alcool.

Pentru fi în prezența unor fapte comise din culpă, Curtea a susținut că ar fi trebuit să existe anumite indicii din care să rezulte că inculpata a încercat, cel puțin în ultimul moment, să evite sau să minimizeze consecințele unei asemenea acțiuni, însă din probatoriul administrat nu a rezultat niciun gest sau vreo manevră care să conducă la ideea că aceasta a avut o reacție în combaterea pericolului pe care îl crease. Mai mult, după ce a pierdut controlul autoturismului, s-a reținut că inculpata nu a mai putut dirija traiectoria acestuia, existând doar o convingere bazată pe hazard că un asemenea rezultat nu se va produce, atitudine caracteristică intenției indirecte.

Apărările inculpatei indicate în fața instanței de apel, cum că era o oră târzie, trafic redus, cunoștea sectorul de drum pe care a circulat, semnalizarea necorespunzătoare a lucrării, nu au fost primite, deoarece riscul creat prin conducerea cu o viteză de aproximativ trei ori mai mare decât limita maximă prevăzută de lege pentru acel sector de drum și sub influența băuturilor alcoolice nu putea fi acoperit prin împrejurările invocate.

În situația dată, chiar în condițiile în care ar fi fost implicată o mașină performantă, un șofer profesionist și ar fi existat elemente suplimentare de semnalizare a lucrării, Curtea a constata că urmarea tot s-ar fi produs, fiind o situație extremă, cu un grad de risc foarte ridicat, care nu permitea perceperea în timp util a stării de pericol și efectuarea unor manevre eficiente de evitare a impactului.

Având în vedere că inculpata a circulat în stare de ebrietate, cu o viteză de aproximativ 148 km/h, pe străzile din municipiul Iași, unde chiar și noaptea, de obicei sunt prezenți la trafic și alți participanți (aspect dovedit de altfel în cauză), Curtea nu a acceptat apărarea inculpatei că s-ar fi bazat pe vreun factor intrinsec ori extrinsec, nivelul riscului asumat fiind unul foarte ridicat, iar nivelul de previzibilitate a urmărilor faptei sale era unul sigur, având în vedere pregătirea acesteia, gradul de educație, respectiv studii superioare, vârsta acesteia și faptul că deține permis de conducere din anul 2005.

Toate aceste elemente indicate de inculpata au fost considerate de instanța de control judiciar insuficiente pentru a beneficia de reținerea formei de vinovăție a culpei cu prevedere, inculpata neavând nicio intenție de a frâna, ceea ce denotă lipsa completă de a reacționa anterior impactului, sugerând că s-a bazat doar pe hazard că rezultatul nu se va produce.

Curtea a reținut că pericolul pe care l-a generat conduita inculpatei nu a creat doar o stare de disconfort celorlalți participanți la trafic, respectiv societății, care să se fi transformat într-una fatală din cauza unei neșanse, ci acesta a fost unul foarte ridicat, creând o stare de criză care numai din hazard nu s-a înfăptuit în realitatea obiectivă mai repede, ci a permis acesteia să parcurgă o asemenea distanță, respectiv să traverseze 8 intersecții și 10 treceri de pietoni.

În fața unor factori de risc de o asemenea gravitate, Curtea a considerat că, în evaluarea pe care inculpata a făcut-o asupra împrejurărilor premergătoare accidentului, aceasta s-a bazat mai degrabă pe hazard, decât pe împrejurări obiective, cum ar fi ora târzie, traficul redus și cunoașterea drumului.

Pe cale de consecință, având în vedere cele reținute, ansamblul factual relevat de mijloacele de probă administrate în cauză, ținând seama și de persoana inculpatei, vârsta și caracteristicile psiho-fizice ale aceste, Curtea a apreciat că, în mod just, s-a reținut vinovăția sub forma intenției indirecte, respectiv comiterea infracțiunilor de omor calificat și tentativă la omor calificat.

Curtea a concluzionat că reținerea formei de vinovăție a intenției indirecte, întemeiate în principal pe atitudinea inculpatei față de rezultatul produs și acceptat, respectiv moartea victimelor, contravine în mod evident solicitării inculpatei de schimbare a încadrării juridice a faptelor, nefiind relevate date sau elemente noi, care să modifice în mod substanțial specificul laturii subiective care caracterizează acțiunea ilicită a inculpatei.

Cu privire la critica subsidiară, de netemeinicie a hotărârii instanței de fond, din perspectiva cuantumului pedepselor aplicate, Curtea a reținut gradul deosebit de ridicat al pericolului social concret al faptelor săvârșite, având în vedere valorile sociale apărate prin dispozițiile legale - viața victimelor (dreptul la viață este cel mai important drept al omului, având caracter absolut și sacru); - integritatea corporală și a sănătății; - siguranța circulației pe drumurile publice; - modalitatea de comitere (prin nerespectarea regulilor de circulație pe drumurile publice, în timp ce conducea cu viteză excesivă și sub influența alcoolului, pe timp de noapte, pe străzile din mun. Iași, unde traficul este prezent indiferent de oră) și consecințele produse prin adoptarea conduitei infracționale (producerea unui accident de circulație ce a avut ca urmare decesul a patru persoane și rănirea altor trei).

De asemenea, instanța de control judiciar a avut în vedere atitudinea inculpatei vis a vis de rezultatul produs, care nu a manifestat regrete fată de moartea celor patru victime, respectiv rănirea celor trei, pe care, de altfel, nici nu și-a asumat-o inițial, precum și împrejurările că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale și că a avut un comportament bun în societate anterior săvârșirii faptelor de care este acuzată.

Curtea a constatat că pedepsele principale aplicate sunt adecvate, de natură a asigura un just echilibru între conduita ilicită pe care aceasta a adoptat-o în mod deliberat în data de 17.06.2022 și consecințele pe care trebuie să le suporte pentru ceea ce a făcut, totodată, reținând că pedeapsa rezultantă de 24 ani închisoare a fost stabilită cu aplicarea corectă a regulilor privind sancționarea concursului de infracțiuni.

Riscul de a relua conduita infracțională, în cazul acestei inculpate, s-a apreciat ca fiind accentuat atât de ușurința cu care aceasta a acționat, cât și de atitudinea ulterioară adoptată în cursul procesului penal, probând astfel nivelul precar de asumare și o lipsă acută a capacității de a se redresa în absența angajării eficiente a răspunderii penale.

Deși inculpata a invocat existența unor afecțiuni medicale, psihiatrice, care ar fi fost de natură să îi justifice comportamentul nefiresc adoptat în raport cu organele judiciare în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță, inclusiv atitudinea față de infracțiunile săvârșite și urmările acestora, Curtea a apreciat că aceste împrejurări au fost avute în vedere și valorificate în mod corespunzător de către instanța de fond în procesul de individualizare judiciară a pedepsei.

Astfel, din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 27968/12.07.2022 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași, Curtea a reținut că inculpata A., deși își menține discernământul cu privire la faptele săvârșite, prezintă diagnosticul de "tulburare de personalitate de tip emoțional-instabil" caracterizată prin o tendință marcată de a acționa impulsiv, fără a lua în considerare consecințele și o instabilitate afectivă, aspecte care s-au manifestat pe toată durata procesului penal prin manifestările verbale și comportamentale adoptate față de organele judiciare.

Aceste circumstanțe personale specifice afecțiunilor medicale ale inculpatei, s-a constatat că au fost examinate și valorificate în mod unitar de către instanța de fond, alături de celelalte circumstanțe reale, specifice modalității de comitere a infracțiunilor care fac obiectul prezentului dosar penal, fără a-i agrava în mod nejustificat regimul sancționatoriu și operațiunea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile concurente.

Împotriva deciziei penale nr. 526 din data de 19.06.2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs în casație inculpata A..

Aceasta a solicitat admiterea in principiu a recursului în casație, desființarea deciziei penale nr. 526/19.06.2025 pronunțată de către Curtea de Apel lași și dispunerea unei soluții în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casație recurenta A. a arătat că faptele pentru care a fost condamnată nu îndeplinesc tipicitatea obiectivă a infracțiunilor de omor calificat și tentativă la omor calificat, neexistând corespondență între situația de fapt și normele de incriminare. S-a argumentat că încadrarea juridică dată faptelor imputate recurentei și pentru care a fost condamnată este greșită prin raportare la forma de vinovăție reținută în sarcina sa, respectiv intenția indirectă, considerând că se impune reevaluarea circumstanțelor obiective ale faptei de către instanța de recurs, urmare a analizei normelor de drept privind intenția indirectă și culpa cu prevedere, iar, pe cale de consecință, reținerea culpei cu prevedere ca formă de vinovăție.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat a criticat faptul că prin încheierea de ședință din data de 25.07.2024 a Tribunalului lași, dar și prin decizia recurată s-a dispus respingerea solicitării recurentei de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen. (victime B., C., D. și E.) în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) și (3) din C. pen., respectiv din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen. (persoane vătămate H., F. și G.) în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (1) - alin. (6) din C. pen.

În susținerea cererii sale, recurenta a arătat că doctrina a relevat o particularitate obligatorie a intenției indirecte, și anume aceea ca, în planul atitudinii psiho-afective, autorul, care acționează cu intenție indirectă, să adopte o atitudine pasivă, indiferentă față de rezultat, care apare doar ca o simplă eventualitate, în timp ce în cazul culpei cu prevedere s-au evidențiat două urmări ale acțiunii sau inacțiunii inculpatului: una prevăzută sau nu în norma de incriminare, pe care o urmărește și alta prevăzută întotdeauna de legea penală, care este însă, sub aspectul producerii ei, incertă și subordonată celei dintâi, pe care nu o dorește și nici nu o acceptă.

Recurenta a precizat că criteriul de delimitare a acestor două forme ale vinovăției are în vedere faptul că, în vreme ce în cazul intenției indirecte autorul adoptă față de rezultatul mai grav o atitudine de expectativ pasivă, indiferentă, în așteptarea producerii rezultatului care îi apare posibil și chiar eventual, în ipoteza culpei cu prevedere autorul, care face o evaluare ușuratică a posibilității evitării rezultatului, adoptă o atitudine de preîntâmpinare activă a producerii acestuia, ușurința sa constând tocmai în evaluarea greșită a aptitudinii unor factori obiectivi și subiectivi pe care mizează.

S-a arătat că, în materia accidentelor de circulație, se rețin, de regulă, astfel de împrejurări obiective pe care se fundamentează convingerea autorului privind neproducerea rezultatului, performanțele mașinii, experiența și abilitatea în conducere a șoferului, ora târzie și lipsa traficului ori a pietonilor, chiar dacă, la o analiză obiectivă, ele se relevă insuficiente.

De asemenea, recurenta a susținut că, în doctrină, s-a evidențiat faptul că, în caz de dubiu cu privire la forma de vinovăție (intenție indirectă sau culpă cu prevedere), îndoiala va profita inculpatului, angajând răspunderea penală a acestuia pentru fapta comisă din culpă, în condițiile incriminării acesteia.

S-a opinat că deși, la o primă analiză, ideea existenței împrejurărilor obiective pe care se fundamentează convingerea autorului privind neproducerea rezultatului pare să fie suficientă pentru a exclude intenția, în favoarea culpei cu prevedere, în practică, în materia accidentelor de circulație, se rețin, de regulă, ca astfel de împrejurări performanțele mașinii, experiența și abilitatea în conducere a șoferului, fiind de ajuns ca împrejurările menționate să fie considerate de către autor ca fiind suficient pentru ca rezultatul să nu se producă, chiar dacă la o analiză obiectivă ele se relevă insuficiente.

Recurenta a făcut referire și la o serie de cauze în care au fost deduse judecății accidente rutiere produse în circumstanțe similare, accidente produse de conducători auto față de care s-a reținut ca formă de vinovăție culpa cu prevedere, respectiv decizia penală nr. 410/RC/20.06.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, încheierea penală din data de 15.05.2023 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2021, ordonanța din data de 29.09.2023 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia, în dosarul nr. x/2023, sentința penală nr. 25/31.01.2025 pronunțată de Judecătoria Mangalia, în dosarul nr. x/2023, decizia penală nr. 388/A/08.11.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În continuare, recurenta a menționat că raportul de expertiză criminalistică nr. 120 din data de 29 iunie 2020, cu referire la posibilitățile de evitare a accidentului, a concluzionat că starea de pericol pe care a generat-o a fost reprezentată de starea de intoxicație alcoolică și deplasarea cu o viteză peste limita legală, iar ca și posibilitate de evitare a accidentului ar fi fost ca aceasta să abordeze virajul, fără ca deraparea să se producă, cu maxim 75 km/h și dacă aceasta ar fi avut cel mult 98 km/h ricoșarea autoturismului, după impactul cu clădirea, nu ar mai fi avut loc.

Cu referire la persoanele care desfășurau lucrări pe suprafața carosabilă și la S.C KK. S.A, recurenta a arătat că, același raport, a menționat că starea de pericol s-a declanșat în momentul în care conducătorul autoutilitarei a oprit în zona unde oprirea era interzisă, concretizată în crearea unui obstacol pe suprafața carosabilă și având în vedere că prezența autoutilitarei era necesară, deoarece angajații S.C KK. S.A desfășurau lucrări în carosabil, se impunea semnalizarea obstacolului și a zonei de lucru conform reglementărilor în vigoare, iar ca și posibilitate de evitare a accidentului, s-a precizat că acesta putea fi prevenit de către persoanele juridice care au dispus efectuarea lucrărilor printr-o semnalizare în conformitate cu legislația în vigoare.

Recurenta a invocat faptul că expertul arată că semnalizarea lucrării nu s-a realizat în conformitate cu legislația în vigoare, chestiune confirmată și de martorii audiați, dar și de persoanele din cadru ISU Iași, care au declarat la unison că lucrarea a fost semnalizată doar cu trei popici reflectorizanți dispuși pe o distanță de câțiva metri, rezultând și din depoziția șoferului autoutilitarei care nu a pus în funcțiune avariile vehiculului sau girofarul de culoare portocalie din dorința de a face economie la baterie spre a nu se descărca.

A mai invocat recurenta și că viteza la momentul impactului cu persoanele care efectuau lucrări și cu autoutilitara a fost de 48 km/h, consecință a faptului că, în dorința sa de a evita impactul, a tras de volan dreapta intrând în coliziune cu un imobil, imobil din care a fost proiectată spre direcția persoanelor pe care le-a accidentat, fiind o viteză sub limita legală pe acest sector, împrejurare relevantă sub aspectul unei posibile ipoteze, respectiv cea a oricărui șofer care circulă pe acel sector de drum, în curbă, și care, fără să aibă vreo reacție în sensul frânării, nu ar fi putut evita obstacolul, în condițiile unei semnalizări rutiere defectuoase.

De asemenea, recurenta a susținut că, pentru a stabili factorul psihic determinat, se impune a se reține următoarele aspecte:

1) Recurenta conducea la oră târzie, ora 01:00, pe un sector de drum pe care îl cunoștea, traficul fiind extrem de redus la acea oră, în intervalul orar 00:51:48 - 00:58:34, circulând doar un număr de 18 autoturisme;

2) Recurenta nu a încălcat, până la momentul producerii accidentului rutier, alte norme de circulație, fiind reținută doar împrejurarea că aceasta a circulat cu viteză excesivă pe bulevardul x, un sector de drum prevăzut cu șase benzi de circulație (câte trei pe fiecare sens de mers), fapt ce generează vizibilitate vis a vis de identificarea oricărui obstacol, fără a fi identificat vreun comportament agresiv, circulat haotic, depășiri neregulamentare și nu a pătruns pe celălalt sens de mers.

3) Recurenta, pe fondul nesemnalizării corespunzătoare a lucrării, dar și a vitezei, nu a putut percepe în timp util obstacolul, însă, când l-a observat, a avut reacție, în pofida așa-zisei intoxicații cu alcool, efectuând o manevră de evitare, respectiv frânare și virare către dreapta cu scopul de a evita impactul.

4) Recurenta avea percepția, ca orice conducător auto, că orice lucrare existentă pe carosabil trebuie să fie semnalizată corespunzător, trebuind a fi vizibilă de la o anumită distanță, mai ales în timpul nopții.

S-a arătat că aceste considerații ale recurentei au determinat-o să aprecieze că, deși conducea cu viteză, s-ar putea produce un accident rutier, dar sub nicio formă nu a acceptat producerea unui asemenea rezultat, ci a apreciat, în mod neîntemeiat, că acesta nu se va produce, recurenta neavând proiecția faptului că pe traseul acesteia se efectuează lucrări la carosabil, lăsând totul sub acțiunea hazardului.

Raportat la aceste argumente, a considerat că, în speță, își găsesc pe deplin aplicabilitatea prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului în casație.

Prin concluziile scrise formulate, părțile civile X., Y., AA., HH., JJ., Z., II., BB., GG., FF., CC., DD., EE. au solicitat respingerea recursului în casație formulat ca inadmisibil, considerând că recurenta solicită schimbarea încadrării juridice, cu reținerea unei noi situații de fapt și de drept, declanșând o rejudecare a litigiului.

Au arătat că motivul de casare invocat de recurentă, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu permite reevaluarea de către instanța de casație a unor elemente sau împrejurări factuale, stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanța de fond și de apel din prezenta cauză, precum cele privind semnalizarea lucrării, viteza de impact și legătura de cauzalitate a acestor două elemente cu producerea evenimentului rutier și a consecințelor acestuia. Au menționat și că, în această procedură, nu se poate reanaliza și reaprecia latura subiectivă a infracțiunii, respectiv forma de vinovăție reținută de instanța de apel, iar acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei, atribut exclusiv al instanței de fond și de apel.

Prin concluziile scrise formulate, părțile civile I., J., L., L., M., K., R., P., Q., S. au solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului în casație formulat și menținerea deciziei penale recurate, arătând că nu se poate proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt, analiza permițând doar aspecte de drept, cazul de casare invocat presupunând analiza corespondenței dintre fapta săvârșită și configurația legală a infracțiunii din perspectiva inexistenței elementelor de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare sau a dezincriminării faptei.

Părțile civile au mai arătat că acest caz de casare invocat de recurentă nu poate fi folosit pentru a cenzura elementele ce au în vedere latura subiectivă a infracțiunii. Au susținut că recurenta, sub o pretinsă critică de nelegalitate, încearcă a readuce în discuție chestiuni tranșate definitiv de instanța de apel cu referire la încadrarea juridică a faptelor, la vinovăția cu care au fost săvârșite, solicitând o rejudecare a cauzei.

Au concluzionat că instanța de apel a făcut o analiză concretă și corectă a situației de fapt și a încadrării juridice a acesteia, pe baza întregului material probator, rezultând că recurenta a acționat cu intenție indirectă și nu din culpă fără prevedere.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 25.08.2025, când s-a stabilit termen la data de 23.09.2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții care o exercită, precum și condițiile legate de formă și fond.

Această concluzie rezultă din prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:

Cererea de recurs în casație formulată de recurenta A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel.

Cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile prevăzute de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., recurenta având calitatea de inculpată în cursul procesului în fond și apel, numărându-se printre titularii acestei căi extraordinare de atac și declarând apel în cauză, apel care a fost respins de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

De asemenea, sunt întrunite condițiile de formă ce rezultă din art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpatei, hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 526 din data de 19.06.2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori), domiciliul recurentei, precum și semnătura.

În ceea ce privește condiția cumulativă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că recurenta a invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârea este supusă casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Totodată, se constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exh