ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 464/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 464/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
A. Prin sentința penală nr. 367
din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr. 2132/121/2008,
s-a dispus condamnarea inculpatului V.V., la o pedeapsă de 5 ani închisoare și
i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art.
64 lit. a)) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii
de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.
A fost condamnat același
inculpat, la o pedeapsă de 20 ani închisoare și i s-a aplicat pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a)) și b) C.
pen., pe o durată de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat
prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i)
și h) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului
V.V. prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art.
209 alin. (1) lit. d)), e) și g) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211
alin. (1) și (2) lit. b)) și c) C. pen., text de lege în baza căruia a fost
condamnat inculpatul V.V., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b)) și c)
C. pen.
În baza art. 33 lit. a)) C.
pen., art. 34 lit. b)) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite
pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute
pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare,
precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a)) și b) C. pen., pe o durată de 8 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-a
aplicat inculpatului V.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută
de art. 64 lit. a)) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C.
proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului V.V., iar conform art.
88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, 24
ore, aferentă zilei de 06 martie 2008 și a arestării preventive, de la 07
martie 2008 la zi.
S-a constatat acoperit, în
parte, prejudiciul cauzat până la concurența sumei de 25 lei, luând act că
partea vătămată B.G. nu a formulat pretenții civile în cadrul procesului penal.
În baza art. 118 lit. e) C.
pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul V.V. a sumei de 5 lei dobândită
prin săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 191 alin. (1) C.
proc. pen., a fost obligat inculpatul V.V. la plata sumei de 3500 lei cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond, Tribunalul Galați a avut în vedere că, prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați nr. 132/P/2008 din 22 aprilie 2008,
s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.V. pentru săvârșirea
infracțiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și omor
calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin.
(1) lit. i) și h) C. pen., precum și punerea în mișcare a acțiunii penale și
trimiterea în judecată a aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de
furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. d), e)
și g) C. pen.
Analizând ansamblul probelor
administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești,
instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul V.V. are vârsta
de 20 de ani, locuiește împreună cu părinții și fratele său în comuna Piscu,
jud. Galați și a suferit numeroase condamnări pentru infracțiuni comise în
timpul minorității. Din luna mai 2007, după ce a fost liberat din Penitenciarul
Tichilești, inculpatul V.V. s-a angajat ca cioban la stâna martorului D.V.,
unde lucra și fratele său V.S. Pe timpul zilei, inculpatul și fratele său
lucrau cu rândul la stână, dar pe timpul nopții rămâneau amândoi. Stâna
respectivă este situată în zona Valea Gerului, între satele Vameș și Tudor
Vladimirescu.
Victima B.C. avea vârsta de
79 de ani și, din anul 2005, datorită inundațiilor, locuia împreună cu fiul
său, partea civilă B.G., în comuna Piscu, cartierul „Un zâmbet”, jud. Galați.
Cei doi creșteau animale și păsări în imobilul ce fusese inundat și care este
situat în satul Vameș. Prin urmare, victima și partea civilă mergeau zilnic la
vechea locuință pentru a hrăni animalele. În acest sens se deplasau pe un drum
cunoscut sub numele de „Drumul căruțelor”, situat paralel cu șoseaua, începând
de la marginea cartierului „Un zâmbet” până la intrarea în satul Vameș.
În dimineața zilei de 04
martie 2008, victima B.C. a luat mâncare pentru animale și păsări și a plecat
la vechea locuință. După aproximativ o oră, conform înțelegerii prealabile,
aici a venit și partea civilă B.G. La un moment dat, victima a plecat pe câmp
pentru a aduna iarbă, luând în acest sens o seceră cu mânerul din lemn și o
sacoșă colorată din rafie, iar partea civilă B.G. și-a luat coasa și grebla și
a mers să lucreze în grădina primită în arendă de la martora P.G. În jurul orei
13,00, victima B.C. a venit și ea la grădină pentru a-și ajuta fiul iar, după
aproximativ o oră, partea civilă a plecat să hrănească din nou animalele,
victima rămânând să lucreze în continuare în grădină.
Spre seară, victima B.C. a
dat de mâncare la animale apoi a plecat spre domiciliu, mergând, ca de obicei,
pe drumul căruțelor.
În același timp, inculpatul V.V.
se întorcea de la stâna unde lucra, deplasându-se tot pe drumul căruțelor. În
apropiere de pasajul subteran ce traversează DN 25, situat la km. 46,
inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a observat că din sens
opus venea victima B.C. Realizând că victima este în vârstă și întrucât în zonă
nu se mai afla nicio persoană, inculpatul a luat hotărârea să întrețină relații
sexuale cu aceasta. În executarea rezoluției infracționale, inculpatul V.V. a
oprit-o pe victimă și a întrebat-o dacă a văzut un cârd de oi. Victima i-a spus
să-și vadă de drumul lui și a plecat, situație în care inculpatul a lăsat-o să
se depărteze puțin, apoi s-a dus după ea și, din spate, a prins-o cu o mână de
sub bărbie și cu cealaltă de ceafă și i-a răsucit capul, trăgând-o în același
timp în jos. Fiind luată prin surprindere, eforturile victimei de a scăpa din
mâinile inculpatului au fost zadarnice. Victima s-a zbătut, a țipat și a
strigat după ajutor, dar inculpatul a reușit să o trântească la pământ. În
timpul acestei „lupte”, victimei i-au căzut baticurile de pe cap iar, în
continuare, inculpatul a prins-o pe victimă de haine, din partea superioară
stângă a corpului și a târât-o în pasajul subteran unde i-a dat drumul ca și
cum ar fi fost un obiect, victima căzând la pământ și fracturându-și oasele
nazale.
În interiorul pasajului,
inculpatul a dezbrăcat-o pe victimă de hainele pe care aceasta le purta în
partea inferioară a corpului, le-a aruncat în spatele lui, s-a descheiat și el
la pantaloni și a întreținut cu victima un raport sexual normal. În timpul
actului sexual, victima a țipat și s-a zbătut, încercând să-l îndepărteze pe
inculpat. Pentru a anihila opoziția victimei și pentru a continua actul sexual,
inculpatul a apăsat puternic pe toracele acesteia, fracturându-i coastele.
Pentru a nu lăsa probe biologice, inculpatul a ejaculat pe sol, lângă victimă.
După finalizarea actului sexual, victima s-a ridicat în șezut și a încercat să
plece, dar inculpatul i-a aplicat două lovituri cu pumnii în partea stângă și
dreaptă a coastelor, aceasta căzând pe spate. Inculpatul s-a îmbrăcat și
profitând de împrejurările create i-a sustras victimei o sacoșă din rafie în
care se aflau o seceră și o pereche de galoși. Abandonând-o pe victimă în
pasajul subteran și fără a mai arunca măcar vreo privire asupra acesteia, inculpatul
a părăsit locul faptei cu bunurile victimei asupra sa, continuându-și drumul
către stână, unde a ajuns în jurul orelor 21,00 – 22,00.
La stână se afla martorul V.S.,
fratele inculpatului, care, văzând asupra acestuia din urmă sacoșa din rafie,
l-a întrebat ce s-a întâmplat. Fără nicio remușcare, inculpatul i-a relatat
martorului faptele comise. A doua zi, inculpatul a ascuns sub patul în care
dormea la stână galoșii și secera sustrase de la victimă, iar sacoșa din rafie
a ars-o.
Între timp, partea civilă B.G.
a ajuns la domiciliu dar, deși a constatat că victima nu este acasă nu și-a
făcut griji în privința acesteia, închipuindu-și că înnoptează la fiica ei sau
la martora P.G., care îi era verișoară. Întrucât nici a doua zi, respectiv 05
martie 2008, victima nu a ajuns la domiciliu, partea civilă a plecat în
căutarea ei, sens în care s-a deplasat la locuințele fraților săi și a martorei
P.G. Aflând că victima nu a trecut pe acolo, partea civilă s-a gândit să-și
caute mama pe marginea șoselei, crezând că poate a fost lovită de vreo mașină
și aruncată în ierburile crescute între terasamentul căii ferate și șosea.
Astfel, în jurul orei 22,00, cu ajutorul unei brichete cu led, partea civilă a
găsit-o pe victimă în pasajul subteran ce traversează pe sub DN 25. Observând
că aceasta nu mai mișcă, că prezintă numeroase leziuni și este dezbrăcată în
parte inferioară a corpului, B.G. a acoperit-o cu o haină, s-a reîntors imediat
în comună și a anunțat organele de poliție.
Cu ocazia cercetării la fața
locului s-a constatat că locul unde a fost găsită victima se află situat în
apropierea Km. 46 de pe DN 25, într-un pasaj subteran ce traversează pe sub DN
25, învecinându-se la est și vest cu șoseaua națională, la sud cu calea ferată
și la nord cu drumul lateral ce servește pentru deplasarea căruțelor. Accesul
în pasaj se face atât prin partea de sud dinspre calea ferată cât și prin
partea de nord dinspre drumul lateral. Lângă drumul lateral, într-un copac au
fost găsite baticurile victimei. Din dreptul copacului spre pasajul unde a fost
găsită victima se află o pantă având o lungime de aproximativ 10 metri, pe care s-a identificat o urmă de târâre dinspre vârful pantei spre bază. De asemenea, la
intrarea în pasaj, în partea dreaptă, s-au găsit obiectele de îmbrăcăminte ale
victimei, respectiv două fuste și un pantalon. La aproximativ 1,5 metri față de locul unde au fost găsite obiectele de îmbrăcăminte s-a identificat și o pereche de
papuci din material plastic de culoare albastră, recunoscuți de partea civilă
ca fiind cei cu care era încălțată mama sa în ziua de 04 martie 2007.
Potrivit raportului de
constatare medico legală, moartea victimei B.C. a fost violentă și s-a datorat
insuficienței respiratorii acute prin multiple fracturi sterno - costale și
rupturi pleurale, în cadrul unui politraumatism cu disjuncție atlanto -
occipito - axoideană și fractura oaselor proprii nazale. Leziunile traumatice
au putut fi produse după cum urmează:
- leziunile de la nivelul
cutiei toracice au putut fi produse prin comprimare între două planuri dure;
- zonele excoriate au putut
fi produse prin acțiunea tangențială a unui corp/plan dur cu suprafață rugoasă
(târâre), posibil în condițiile stabilite de anchetă;
- leziunea de la nivelul
organelor genitale externe a putut fi produsă prin intromisiunea unui corp dur,
posibil în condițiile unui raport sexual vaginal;
- leziunile de la nivelul
coloanei vertebrale cervicale au putut fi produse posibil prin rotație axială
bruscă, fără să fie exclusă posibilitatea hiperflexii/hiperextensii în cadrul
căderii pe un plan dur prin auto - sau heteropropulsie;
- restul leziunilor au
putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure.
Leziunile și moartea
victimei pot data din 04 martie 2008. În secreția vaginală, bucală și anală
recoltate de la victimă nu s-au pus în evidență spermatozoizi.
Pe parcursul cercetărilor,
la stâna unde lucra inculpatul au fost găsite sub un pat o pereche de galoși și
o seceră, bunuri care au fost recunoscute ulterior de partea civilă B.G. ca
fiind ale mamei sale, victima B.C. și restituite părții civile.
Audiat cu respectarea
garanțiilor procesuale, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării
judecătorești, inculpatul a avut o poziție oscilantă. Astfel, în faza de
urmărire penală inculpatul a recunoscut integral săvârșirea faptelor aduse ca
învinuire arătând că a tăbărât asupra victimei, a trântit-o la pământ, și a
târât-o până la șosea într-un canal. Acolo a dezbrăcat-o pe victimă și a
întreținut raport sexual cu aceasta împotriva voinței ei. A precizat inculpatul
că, în timpul actului sexual o presa puternic pe bătrână în zona toracică iar
după consumarea actului sexual a lovit-o pe victimă în zona coastelor. A arătat
că, mai înainte de a părăsi locul faptei, a sustras de la victimă o sacoșă în
care se afla o seceră și că, atunci când a plecat, victima încă mai mișca.
În faza cercetării
judecătorești, inculpatul a revenit asupra declarațiilor anterioare arătând că
a întreținut raport sexual cu victima, cu consimțământul acesteia. A declarat
că victima l-a urmat de bună voie sub pod, că a fost de acord să întrețină cu
el raport sexual și că a lovit-o pe aceasta cu pumnii, în zona coastelor și în
zona feței, fără motiv, până ce aceasta a căzut la pământ, pierzându-și
cunoștința. A mai arătat că, tot fără motiv, a luat din posesia victimei geanta
pe care aceasta o avea asupra sa și că, atunci când a abandonat-o aceasta încă
trăia. A precizat că, ulterior, i-a povestit fratelui său ce a făcut.
Aceste susțineri ale inculpatului
nu au putut fi reținute ca fiind corespunzătoare realității întrucât inculpatul
nu a justificat în nici un fel revenirea asupra declarațiilor date în faza de
urmărire penală, iar cele declarate în fața instanței sunt infirmate de
celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, martorul V.S., fratele
inculpatului, audiat fiind în faza de urmărire penală, a arătat că în seara
zilei de 04 martie 2007, când inculpatul V.V. a revenit la stână a observat
asupra acestuia o sacoșă din rafie, iar când l-a întrebat de unde o are,
inculpatul i-a spus că a tâlhărit o bătrână căreia i-a dat doi pumni după ceafă
și a târât-o sub podețul de sub șosea unde a violat-o.
De asemenea, din declarația
martorului D.V. rezultă că în momentul în care a aflat că organele de poliție
au solicitat relații cu privire la ciobanii pe care martorul îi are la stână,
inculpatul a încercat să se ascundă. Pentru acest motiv martorul l-a întrebat
pe inculpat ce a făcut, iar acesta i-a răspuns, cu mare greutate: „Am împins o
babă. Ce te interesează? Am împins o babă.” La respectiva conversație a asistat
și martorul D.C.F. care confirmă discuția dintre cei doi.
Tribunalul Galați a apreciat
că faptele inculpatului V.V., care în seara de 04 martie 2008, în loc public,
prin constrângere, a întreținut cu victima B.C. un act sexual normal și pentru
a înlesni și ascunde săvârșirea infracțiunii de viol, a aplicat victimei
lovituri repetate, peste tot corpul, cu pumnii și totodată i-a cauzat acesteia
leziuni prin comprimare care au produs decesul victimei, întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C.
pen. și omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art.
175 alin. (1) lit. i) și h) C. pen.
Sub aspect subiectiv, prima instanță
a considerat că inculpatul a acționat cu intenție, urmărind prin exercitarea
violențelor asupra părții vătămate, să o aducă pe aceasta în imposibilitatea de
a riposta, pentru a înlesni astfel săvârșirea infracțiunii de viol; în aceste
condiții, chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei, dată fiind vârsta
înaintată a acesteia și intensitatea agresiunilor exercitate, a prevăzut
rezultatul faptei sale, acceptând posibilitatea producerii lui.
Privitor la activitatea
inculpatului de a lua din posesia victimei B.C. sacoșa cu bunuri, având în
vedere împrejurările în care a fost săvârșită, după ce victima a ajuns în stare
de inconștiență (imposibilitatea de a-și exprima voința, respectiv de a se
apăra) tocmai datorită agresiunii exercitată de inculpat, s-a considerat că
aceasta se circumscrie conținutului infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.
211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., sens în care, potrivit art. 334 C.
proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt
calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. d), e) și g)
C. pen.
La individualizarea
judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a
avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv
dispozițiile Părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în
partea specială, gradul de pericol social concret al faptelor, apreciat în
raport de modalitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită (pe
fondul consumului de alcool, într-un mod deosebit de violent, asupra unei
persoane vulnerabile, aflată în imposibilitatea de a se apăra datorită vârstei
înaintate). S-a ținut seama, totodată, de urmările produse, de persoana
inculpatului care nu este la prima abatere de la legea penală ( fiind condamnat
anterior pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat comise în
minorat), precum și de conduita procesuală a acestuia și de atitudinea
inculpatului în raport cu faptele comise.
Pe latură civilă, s-a
constatat acoperit, în parte, prejudiciul cauzat până la concurența sumei de 25
lei reprezentând contravaloarea galoșilor și a secerei, bunuri ce au fost
restituite fiului victimei, luându-se act că partea vătămată B.G. nu a mai
formulat pretenții civile în cadrul procesului penal.
În baza art. 118 lit. e) C.
pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul V.V. a sumei de 5 lei
(contravaloarea sacoșei) dobândită prin săvârșirea infracțiunii.
B. Împotriva sentinței
penale nr. 367 din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Galați au declarat apel
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul V.V.
În apelul formulat,
inculpatul a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și
netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
În apelul său, Parchetul de
pe lângă Tribunalul Galați a criticat soluția instanței de fond pentru
nelegalitate și netemeinicie arătând că motivele de nelegalitate vizează
conținutul pedepselor accesorii și complementare aplicate inculpatului. În
concret, s-a motivat că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea
infracțiunilor de omor calificat, viol și tâlhărie în formă calificată, fapte
care prin natura și gravitatea lor, prin împrejurările în care au fost comise,
impuneau interzicerea drepturilor părintești și a drepturilor de a fi tutore
sau curator, ca pedepse accesorie și complementară. În situația în care aceste
drepturi nu sunt interzise, inculpatul ar putea să le exercite, deși
infracțiunile de viol și omor calificat îl fac incompatibil de a avea aceste
calități.
Pentru aceste considerente,
a solicitat și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C.
pen., atât ca pedeapsă accesorie cât și ca pedeapsă complementară.
Totodată, Parchetul de pe
lângă Tribunalul Galați a apreciat hotărârea pronunțată ca fiind netemeinică
sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile
deduse judecății cât și al pedepsei rezultante stabilite în urma efectuării
contopirii acestora, întrucât prin activitatea infracțională desfășurată,
inculpatul a adus atingere relațiilor sociale ce ocrotesc libertatea și
inviolabilitatea sexuală, dreptul persoanei la viață dar și patrimoniului, drepturi
fundamentale ale persoanei. Împrejurările concrete în care a acționat
inculpatul, respectiv, într-un mod deosebit de violent asupra unei persoane în
vârstă și vulnerabile, care a încercat cu toate resursele sale fizice să se
apere, faptul că a săvârșit infracțiunile într-un loc public, care ar trebui să
confere siguranță persoanelor, urmarea produsă și aspectul că faptele au fost
comise în mediul rural unde comunitatea fiind mai restrânsă, faptele grave au
un impact deosebit de puternic, sunt elemente care conferă o gravitate extremă
infracțiunilor comise, justificând aplicarea unor pedepse mai ridicate.
În acest sens au fost
invocate și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care a avut o
atitudine oscilantă (în faza de urmărire penală a recunoscut integral
săvârșirea faptelor pentru ca, apoi, în fața instanței să revină în mod
nejustificat asupra declarațiilor inițiale și să declare că a avut
consimțământul victimei) și a dat dovadă de perseverență infracțională, sens în
care a avut s-a invocat faptul că a mai fost condamnat de 3 ori (prin sentințele
penale nr. 361 din 15 iulie 2004, nr. 721 din 14 decembrie 2005 și nr. 2966 din
21 decembrie 2006 ale Judecătoriei Liești), faptele din prezenta cauză fiind
comise la aproximativ 10 luni de la data liberării condiționate.
A solicitat majorarea
pedepsei aplicate inculpatului către maximul general.
Prin decizia penală nr. 153/
A din 08 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a admis
apelul formulat de inculpatul V.V. împotriva sentinței penale nr. 367 din 17
septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați care a fost desființată, în
parte, sub aspectul laturii penale, iar în rejudecare, în baza art. 208 alin.
(1) – art. 209 alin. (1) lit. d),e) și g) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.V.,
la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a redus sporul de pedeapsă
aplicat de la 2 ani închisoare la un an închisoare, inculpatul urmând să
execute 21 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen.
S-au menținut restul
dispozițiilor sentinței penale apelate și totodată, starea de arest preventiv a
inculpatului, deducându-se din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării
preventive, începând cu 06 martie 2008 la zi.
S-a respins, ca nefondat,
apelul
Parchetului de pe lângă
Tribunalul Galați
împotriva aceleași sentințe.
Pentru a decide astfel,
instanța de apel a apreciat că inculpatul nu a acționat cu intenția de a
tâlhări pe victimă. Prima intenție a fost aceea de a viola victima, urmată de
intenția, cel puțin indirectă, de a aplica lovituri și a provoca leziuni care
să aducă victima în stare de inconștiență, pentru ca aceasta să nu poată sesiza
fapta de viol comisă asupra sa. Abia după consumarea celor două infracțiuni,
inculpatul, printr-o intenție survenită, și-a însușit sacoșa ce conținea o pereche
de pantofi și o seceră, fiind puțin probabil ca valoarea redusă a bunurilor să poată
determina o rezoluție infracțională de tâlhărie. Ca atare, a înlăturat
condamnării inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie și l-a condamnat
pentru infracțiunea de furt calificat, așa cum a fost trimis în judecată prin
rechizitoriu.
În ceea ce privește pedeapsa
accesorie aplicată, instanța de apel a apreciat că aceasta este corectă
raportat la gravitatea faptelor însă, referitor la interzicerea dreptului de a
alege [(art. 64 lit. a) teza I C. pen.)] ca pedeapsă complementară, după
executarea pedepsei în regim de detenție și integrarea inculpatului în
societate, aceasta nu este justificată raportat la practica C.E.D.O (Cauza H.
vs. Regatul Unit al Marii Britanii) și art. 20 din Constituția României.
Sub aspectul criticii vizând
aplicarea pedepsei interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. d) și e) C.
pen., ca pedeapsă accesorie și complementară, instanța de fond a reținut că inculpatul
nu are calitatea de părinte sau de tutore a vreunei persoane, iar infracțiunile
săvârșite nu sunt îndreptate împotriva vreunei rude sau persoane puse sub
tutelă sau curatelă.
C. Împotriva acestei decizii
au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul V.V.,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului,
parchetul a reiterat motivele de apel vizând majorarea pedepselor și
interzicerea și a drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen.,
ca pedeapsă accesorie și complementară, invocând în plus existența unei cauze
care înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea de viol, lipsa plângerii
prealabile a persoanei vătămate.
În recursul inculpatului,
ambele hotărâri au fost criticate doar sub aspectul individualizării pedepsei,
în raport de circumstanțele personale, poziția procesuală sinceră și faptul că
în minoritate a fost condamnat pentru alt gen de infracțiuni decât cele din
prezenta cauză, solicitându-se reducerea pedepselor aplicate pentru fiecare
infracțiune sau înlăturarea sporului.
Examinând recursurile prin
prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 385
9
pct. 15 și
14 C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
Astfel, sub un prim
aspect, cel al lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate pentru
infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., Înalta Curte
constată că, potrivit art. 197 alin. (4) din același cod, în cazul faptei
prevăzute la alin. (1) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate. Teoretic, aceste dispoziții fac parte din
categoria celor care limitează oficialitatea procesului penal, legiuitorul
lăsând la îndemâna părții vătămate declanșarea sau continuarea procesului
penal. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. pen., în cazul
infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este
condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana
vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.
Deși legea nu distinge cu
privire la situația în care persoana vătămată a decedat înainte de a formula
plângerea prealabilă, apreciem că în cauză nu sunt incidente dispozițiile
privind lipsa plângerii penale prealabile, întrucât persoana vătămată este în
imposibilitate de a-și exercita dreptul procesual de a formula sau nu plângere
penală pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.,
situație în care principiul disponibilității în procesul penal este înlocuit de
principiul oficialității, statul fiind acela care este chemat să apere interesele
persoanelor vătămate atunci când acestea nu și le pot promova, cum este și
cazul victimei, al cărui deces s-a datorat tocmai activității infracționale a
inculpatului.
Ca atare, nefiind incidente în
speță dispozițiile 197 alin. (4) și art. 131 alin. (1) C. pen., critica parchetului
vizând aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. h) C. proc. pen., cu consecința
încetării procesului penal pornit față de inculpat pentru infracțiunea de viol,
prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., este nefondată și urmează a fi
respinsă.
Referitor la critica
vizând omisiunea interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit.
e) C. pen., ca pedeapsă accesorie și complementară, Înalta Curte apreciază că
și aceasta este nefondată, instanța de apel respingând motivat apelul
parchetului sub același aspect, întrucât pentru situația viitoare în care
inculpatul ar putea fi numit tutore sau curator, este atributul autorității
tutelare sau consiliului local care acordă tutelă sau curatelă de a verifica
persoana tutorelui sau curatorului și de a aprecia dacă acesta întrunește
cerințele legale pentru a fi tutore sau curator.
În ceea ce privește criticile
formulate de parchet și recurentul - inculpat privind individualizarea
judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate și
urmează a fi respinse. Aceasta întrucât atât instanța de fond și cea de apel au
avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., luând în considerare atât
natura, gravitatea și gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor
săvârșite dar și persoana inculpatului, care nu este la primul contact cu legea
penală, acesta săvârșind în minoritate mai multe infracțiuni contra
patrimoniului, criterii în raport de care au dozat corespunzător pedepsele și
au aplicat un spor incident în situația concursului de infracțiuni. F
aptele comise de inculpat sunt de o gravitate deosebită, atât
prin consecința produsă cât și prin modalitatea de săvârșire, astfel că
solicitarea de reducere a pedepselor sau de înlăturare a sporului este
neîntemeiată, luând în considerare faptul că acesta a acționat
într-un
mod deosebit de violent asupra unei persoane în vârstă și vulnerabile, care a
încercat cu toate resursele sale fizice să se apere, precum și că nu s-a oprit după
prima faptă, de viol, ci a exercitat în continuare violențe asupra acesteia,
după care a abandonat-o, lăsând-o fără apărare, deși ajutorul medical acordat
la timp ar fi putut împiedica producerea decesului.
De altfel, pedeapsa nu este
doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci trebuie să constituie și o
măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin
săvârșirea infracțiunii, sens în care reducerea pedepsei aplicată inculpatului
ar conduce la deturnarea scopului general al pedepsei.
Pentru toate aceste
considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să
fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit.
b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul V.V.
Conform dispozițiilor art. 385
16
alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar
în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul – inculpat va fi obligat
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Totodată, în baza art. 192 alin.
(3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat, ocazionate
de soluționarea recursului parchetului, rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și
inculpatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 153/ A din 08 decembrie 2008 a
Curții de Apel Galați, secția penală.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 06 martie 2008 la
11 februarie 2009.
Obligă recurentul inculpat
la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Cheltuielile judiciare
ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Galați rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,
azi 11 februarie 2009.