ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 464/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 367 din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr. 2132/121/2008, s-a dispus condamnarea inculpatului V.V., la o pedeapsă de 5 ani închisoare și i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a)) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. A fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 20 ani închisoare și i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a)) și b) C. pen., pe o durată de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și h) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului V.V. prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. d)), e) și g) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b)) și c) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul V.V., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b)) și c) C. pen. În baza art. 33 lit. a)) C. pen., art. 34 lit. b)) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)) și b) C. pen., pe o durată de 8 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului V.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a)) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului V.V., iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, 24 ore, aferentă zilei de 06 martie 2008 și a arestării preventive, de la 07 martie 2008 la zi. S-a constatat acoperit, în parte, prejudiciul cauzat până la concurența sumei de 25 lei, luând act că partea vătămată B.G. nu a formulat pretenții civile în cadrul procesului penal. În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul V.V.

a sumei de 5 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul V.V. la plata sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, Tribunalul Galați a avut în vedere că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați nr. 132/P/2008 din 22 aprilie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și h) C. pen., precum și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. d), e) și g) C. pen.

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul V.V. are vârsta de 20 de ani, locuiește împreună cu părinții și fratele său în comuna Piscu, jud. Galați și a suferit numeroase condamnări pentru infracțiuni comise în timpul minorității. Din luna mai 2007, după ce a fost liberat din Penitenciarul Tichilești, inculpatul V.V. s-a angajat ca cioban la stâna martorului D.V., unde lucra și fratele său V.S. Pe timpul zilei, inculpatul și fratele său lucrau cu rândul la stână, dar pe timpul nopții rămâneau amândoi. Stâna respectivă este situată în zona Valea Gerului, între satele Vameș și Tudor Vladimirescu.

Victima B.C. avea vârsta de 79 de ani și, din anul 2005, datorită inundațiilor, locuia împreună cu fiul său, partea civilă B.G., în comuna Piscu, cartierul „Un zâmbet”, jud. Galați. Cei doi creșteau animale și păsări în imobilul ce fusese inundat și care este situat în satul Vameș. Prin urmare, victima și partea civilă mergeau zilnic la vechea locuință pentru a hrăni animalele. În acest sens se deplasau pe un drum cunoscut sub numele de „Drumul căruțelor”, situat paralel cu șoseaua, începând de la marginea cartierului „Un zâmbet” până la intrarea în satul Vameș. În dimineața zilei de 04 martie 2008, victima B.C. a luat mâncare pentru animale și păsări și a plecat la vechea locuință. După aproximativ o oră, conform înțelegerii prealabile, aici a venit și partea civilă B.G.

La un moment dat, victima a plecat pe câmp pentru a aduna iarbă, luând în acest sens o seceră cu mânerul din lemn și o sacoșă colorată din rafie, iar partea civilă B.G. și-a luat coasa și grebla și a mers să lucreze în grădina primită în arendă de la martora P.G. În jurul orei 13,00, victima B.C. a venit și ea la grădină pentru a-și ajuta fiul iar, după aproximativ o oră, partea civilă a plecat să hrănească din nou animalele, victima rămânând să lucreze în continuare în grădină. Spre seară, victima B.C. a dat de mâncare la animale apoi a plecat spre domiciliu, mergând, ca de obicei, pe drumul căruțelor. În același timp, inculpatul V.V. se întorcea de la stâna unde lucra, deplasându-se tot pe drumul căruțelor.

În apropiere de pasajul subteran ce traversează DN 25, situat la km. 46, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a observat că din sens opus venea victima B.C. Realizând că victima este în vârstă și întrucât în zonă nu se mai afla nicio persoană, inculpatul a luat hotărârea să întrețină relații sexuale cu aceasta. În executarea rezoluției infracționale, inculpatul V.V. a oprit-o pe victimă și a întrebat-o dacă a văzut un cârd de oi. Victima i-a spus să-și vadă de drumul lui și a plecat, situație în care inculpatul a lăsat-o să se depărteze puțin, apoi s-a dus după ea și, din spate, a prins-o cu o mână de sub bărbie și cu cealaltă de ceafă și i-a răsucit capul, trăgând-o în același timp în jos.

Fiind luată prin surprindere, eforturile victimei de a scăpa din mâinile inculpatului au fost zadarnice. Victima s-a zbătut, a țipat și a strigat după ajutor, dar inculpatul a reușit să o trântească la pământ. În timpul acestei „lupte”, victimei i-au căzut baticurile de pe cap iar, în continuare, inculpatul a prins-o pe victimă de haine, din partea superioară stângă a corpului și a târât-o în pasajul subteran unde i-a dat drumul ca și cum ar fi fost un obiect, victima căzând la pământ și fracturându-și oasele nazale. În interiorul pasajului, inculpatul a dezbrăcat-o pe victimă de hainele pe care aceasta le purta în partea inferioară a corpului, le-a aruncat în spatele lui, s-a descheiat și el la pantaloni și a întreținut cu victima un raport sexual normal.

În timpul actului sexual, victima a țipat și s-a zbătut, încercând să-l îndepărteze pe inculpat. Pentru a anihila opoziția victimei și pentru a continua actul sexual, inculpatul a apăsat puternic pe toracele acesteia, fracturându-i coastele. Pentru a nu lăsa probe biologice, inculpatul a ejaculat pe sol, lângă victimă. După finalizarea actului sexual, victima s-a ridicat în șezut și a încercat să plece, dar inculpatul i-a aplicat două lovituri cu pumnii în partea stângă și dreaptă a coastelor, aceasta căzând pe spate. Inculpatul s-a îmbrăcat și profitând de împrejurările create i-a sustras victimei o sacoșă din rafie în care se aflau o seceră și o pereche de galoși. Abandonând-o pe victimă în pasajul subteran și fără a mai arunca măcar vreo privire asupra acesteia, inculpatul a părăsit locul faptei cu bunurile victimei asupra sa, continuându-și drumul către stână, unde a ajuns în jurul orelor 21,00 – 22,00.

La stână se afla martorul V.S., fratele inculpatului, care, văzând asupra acestuia din urmă sacoșa din rafie, l-a întrebat ce s-a întâmplat. Fără nicio remușcare, inculpatul i-a relatat martorului faptele comise. A doua zi, inculpatul a ascuns sub patul în care dormea la stână galoșii și secera sustrase de la victimă, iar sacoșa din rafie a ars-o. Între timp, partea civilă B.G. a ajuns la domiciliu dar, deși a constatat că victima nu este acasă nu și-a făcut griji în privința acesteia, închipuindu-și că înnoptează la fiica ei sau la martora P.G., care îi era verișoară. Întrucât nici a doua zi, respectiv 05 martie 2008, victima nu a ajuns la domiciliu, partea civilă a plecat în căutarea ei, sens în care s-a deplasat la locuințele fraților săi și a martorei P.G.

Aflând că victima nu a trecut pe acolo, partea civilă s-a gândit să-și caute mama pe marginea șoselei, crezând că poate a fost lovită de vreo mașină și aruncată în ierburile crescute între terasamentul căii ferate și șosea. Astfel, în jurul orei 22,00, cu ajutorul unei brichete cu led, partea civilă a găsit-o pe victimă în pasajul subteran ce traversează pe sub DN 25. Observând că aceasta nu mai mișcă, că prezintă numeroase leziuni și este dezbrăcată în parte inferioară a corpului, B.G. a acoperit-o cu o haină, s-a reîntors imediat în comună și a anunțat organele de poliție. Cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat că locul unde a fost găsită victima se află situat în apropierea Km.

46 de pe DN 25, într-un pasaj subteran ce traversează pe sub DN 25, învecinându-se la est și vest cu șoseaua națională, la sud cu calea ferată și la nord cu drumul lateral ce servește pentru deplasarea căruțelor. Accesul în pasaj se face atât prin partea de sud dinspre calea ferată cât și prin partea de nord dinspre drumul lateral. Lângă drumul lateral, într-un copac au fost găsite baticurile victimei. Din dreptul copacului spre pasajul unde a fost găsită victima se află o pantă având o lungime de aproximativ 10 metri, pe care s-a identificat o urmă de târâre dinspre vârful pantei spre bază. De asemenea, la intrarea în pasaj, în partea dreaptă, s-au găsit obiectele de îmbrăcăminte ale victimei, respectiv două fuste și un pantalon.

La aproximativ 1,5 metri față de locul unde au fost găsite obiectele de îmbrăcăminte s-a identificat și o pereche de papuci din material plastic de culoare albastră, recunoscuți de partea civilă ca fiind cei cu care era încălțată mama sa în ziua de 04 martie 2007. Potrivit raportului de constatare medico legală, moartea victimei B.C. a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute prin multiple fracturi sterno - costale și rupturi pleurale, în cadrul unui politraumatism cu disjuncție atlanto - occipito - axoideană și fractura oaselor proprii nazale.

Leziunile traumatice au putut fi produse după cum urmează: - leziunile de la nivelul cutiei toracice au putut fi produse prin comprimare între două planuri dure; - zonele excoriate au putut fi produse prin acțiunea tangențială a unui corp/plan dur cu suprafață rugoasă (târâre), posibil în condițiile stabilite de anchetă; - leziunea de la nivelul organelor genitale externe a putut fi produsă prin intromisiunea unui corp dur, posibil în condițiile unui raport sexual vaginal; - leziunile de la nivelul coloanei vertebrale cervicale au putut fi produse posibil prin rotație axială bruscă, fără să fie exclusă posibilitatea hiperflexii/hiperextensii în cadrul căderii pe un plan dur prin auto - sau heteropropulsie; - restul leziunilor au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure.

Leziunile și moartea victimei pot data din 04 martie 2008. În secreția vaginală, bucală și anală recoltate de la victimă nu s-au pus în evidență spermatozoizi. Pe parcursul cercetărilor, la stâna unde lucra inculpatul au fost găsite sub un pat o pereche de galoși și o seceră, bunuri care au fost recunoscute ulterior de partea civilă B.G. ca fiind ale mamei sale, victima B.C. și restituite părții civile. Audiat cu respectarea garanțiilor procesuale, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a avut o poziție oscilantă. Astfel, în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut integral săvârșirea faptelor aduse ca învinuire arătând că a tăbărât asupra victimei, a trântit-o la pământ, și a târât-o până la șosea într-un canal.

Acolo a dezbrăcat-o pe victimă și a întreținut raport sexual cu aceasta împotriva voinței ei. A precizat inculpatul că, în timpul actului sexual o presa puternic pe bătrână în zona toracică iar după consumarea actului sexual a lovit-o pe victimă în zona coastelor. A arătat că, mai înainte de a părăsi locul faptei, a sustras de la victimă o sacoșă în care se afla o seceră și că, atunci când a plecat, victima încă mai mișca. În faza cercetării judecătorești, inculpatul a revenit asupra declarațiilor anterioare arătând că a întreținut raport sexual cu victima, cu consimțământul acesteia. A declarat că victima l-a urmat de bună voie sub pod, că a fost de acord să întrețină cu el raport sexual și că a lovit-o pe aceasta cu pumnii, în zona coastelor și în zona feței, fără motiv, până ce aceasta a căzut la pământ, pierzându-și cunoștința.

A mai arătat că, tot fără motiv, a luat din posesia victimei geanta pe care aceasta o avea asupra sa și că, atunci când a abandonat-o aceasta încă trăia. A precizat că, ulterior, i-a povestit fratelui său ce a făcut. Aceste susțineri ale inculpatului nu au putut fi reținute ca fiind corespunzătoare realității întrucât inculpatul nu a justificat în nici un fel revenirea asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, iar cele declarate în fața instanței sunt infirmate de celelalte probe administrate în cauză. Astfel, martorul V.S., fratele inculpatului, audiat fiind în faza de urmărire penală, a arătat că în seara zilei de 04 martie 2007, când inculpatul V.V. a revenit la stână a observat asupra acestuia o sacoșă din rafie, iar când l-a întrebat de unde o are, inculpatul i-a spus că a tâlhărit o bătrână căreia i-a dat doi pumni după ceafă și a târât-o sub podețul de sub șosea unde a violat-o.

De asemenea, din declarația martorului D.V. rezultă că în momentul în care a aflat că organele de poliție au solicitat relații cu privire la ciobanii pe care martorul îi are la stână, inculpatul a încercat să se ascundă. Pentru acest motiv martorul l-a întrebat pe inculpat ce a făcut, iar acesta i-a răspuns, cu mare greutate: „Am împins o babă. Ce te interesează? Am împins o babă.” La respectiva conversație a asistat și martorul D.C.F. care confirmă discuția dintre cei doi. Tribunalul Galați a apreciat că faptele inculpatului V.V., care în seara de 04 martie 2008, în loc public, prin constrângere, a întreținut cu victima B.C. un act sexual normal și pentru a înlesni și ascunde săvârșirea infracțiunii de viol, a aplicat victimei lovituri repetate, peste tot corpul, cu pumnii și totodată i-a cauzat acesteia leziuni prin comprimare care au produs decesul victimei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

și omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și h) C. pen. Sub aspect subiectiv, prima instanță a considerat că inculpatul a acționat cu intenție, urmărind prin exercitarea violențelor asupra părții vătămate, să o aducă pe aceasta în imposibilitatea de a riposta, pentru a înlesni astfel săvârșirea infracțiunii de viol; în aceste condiții, chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei, dată fiind vârsta înaintată a acesteia și intensitatea agresiunilor exercitate, a prevăzut rezultatul faptei sale, acceptând posibilitatea producerii lui. Privitor la activitatea inculpatului de a lua din posesia victimei B.C.

sacoșa cu bunuri, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită, după ce victima a ajuns în stare de inconștiență (imposibilitatea de a-și exprima voința, respectiv de a se apăra) tocmai datorită agresiunii exercitată de inculpat, s-a considerat că aceasta se circumscrie conținutului infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., sens în care, potrivit art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. d), e) și g) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile Părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptelor, apreciat în raport de modalitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită (pe fondul consumului de alcool, într-un mod deosebit de violent, asupra unei persoane vulnerabile, aflată în imposibilitatea de a se apăra datorită vârstei înaintate). S-a ținut seama, totodată, de urmările produse, de persoana inculpatului care nu este la prima abatere de la legea penală ( fiind condamnat anterior pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat comise în minorat), precum și de conduita procesuală a acestuia și de atitudinea inculpatului în raport cu faptele comise.

Pe latură civilă, s-a constatat acoperit, în parte, prejudiciul cauzat până la concurența sumei de 25 lei reprezentând contravaloarea galoșilor și a secerei, bunuri ce au fost restituite fiului victimei, luându-se act că partea vătămată B.G. nu a mai formulat pretenții civile în cadrul procesului penal. În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul V.V. a sumei de 5 lei (contravaloarea sacoșei) dobândită prin săvârșirea infracțiunii. B. Împotriva sentinței penale nr. 367 din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Galați au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul V.V. În apelul formulat, inculpatul a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei aplicate.

În apelul său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că motivele de nelegalitate vizează conținutul pedepselor accesorii și complementare aplicate inculpatului. În concret, s-a motivat că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, viol și tâlhărie în formă calificată, fapte care prin natura și gravitatea lor, prin împrejurările în care au fost comise, impuneau interzicerea drepturilor părintești și a drepturilor de a fi tutore sau curator, ca pedepse accesorie și complementară. În situația în care aceste drepturi nu sunt interzise, inculpatul ar putea să le exercite, deși infracțiunile de viol și omor calificat îl fac incompatibil de a avea aceste calități.

Pentru aceste considerente, a solicitat și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., atât ca pedeapsă accesorie cât și ca pedeapsă complementară. Totodată, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a apreciat hotărârea pronunțată ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății cât și al pedepsei rezultante stabilite în urma efectuării contopirii acestora, întrucât prin activitatea infracțională desfășurată, inculpatul a adus atingere relațiilor sociale ce ocrotesc libertatea și inviolabilitatea sexuală, dreptul persoanei la viață dar și patrimoniului, drepturi fundamentale ale persoanei.

Împrejurările concrete în care a acționat inculpatul, respectiv, într-un mod deosebit de violent asupra unei persoane în vârstă și vulnerabile, care a încercat cu toate resursele sale fizice să se apere, faptul că a săvârșit infracțiunile într-un loc public, care ar trebui să confere siguranță persoanelor, urmarea produsă și aspectul că faptele au fost comise în mediul rural unde comunitatea fiind mai restrânsă, faptele grave au un impact deosebit de puternic, sunt elemente care conferă o gravitate extremă infracțiunilor comise, justificând aplicarea unor pedepse mai ridicate.

În acest sens au fost invocate și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care a avut o atitudine oscilantă (în faza de urmărire penală a recunoscut integral săvârșirea faptelor pentru ca, apoi, în fața instanței să revină în mod nejustificat asupra declarațiilor inițiale și să declare că a avut consimțământul victimei) și a dat dovadă de perseverență infracțională, sens în care a avut s-a invocat faptul că a mai fost condamnat de 3 ori (prin sentințele penale nr. 361 din 15 iulie 2004, nr. 721 din 14 decembrie 2005 și nr. 2966 din 21 decembrie 2006 ale Judecătoriei Liești), faptele din prezenta cauză fiind comise la aproximativ 10 luni de la data liberării condiționate. A solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului către maximul general.

Prin decizia penală nr. 153/ A din 08 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a admis apelul formulat de inculpatul V.V. împotriva sentinței penale nr. 367 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați care a fost desființată, în parte, sub aspectul laturii penale, iar în rejudecare, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. d),e) și g) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare. S-a redus sporul de pedeapsă aplicat de la 2 ani închisoare la un an închisoare, inculpatul urmând să execute 21 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate și totodată, starea de arest preventiv a inculpatului, deducându-se din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu 06 martie 2008 la zi. S-a respins, ca nefondat, apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați împotriva aceleași sentințe. Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că inculpatul nu a acționat cu intenția de a tâlhări pe victimă. Prima intenție a fost aceea de a viola victima, urmată de intenția, cel puțin indirectă, de a aplica lovituri și a provoca leziuni care să aducă victima în stare de inconștiență, pentru ca aceasta să nu poată sesiza fapta de viol comisă asupra sa. Abia după consumarea celor două infracțiuni, inculpatul, printr-o intenție survenită, și-a însușit sacoșa ce conținea o pereche de pantofi și o seceră, fiind puțin probabil ca valoarea redusă a bunurilor să poată determina o rezoluție infracțională de tâlhărie.

Ca atare, a înlăturat condamnării inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie și l-a condamnat pentru infracțiunea de furt calificat, așa cum a fost trimis în judecată prin rechizitoriu. În ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată, instanța de apel a apreciat că aceasta este corectă raportat la gravitatea faptelor însă, referitor la interzicerea dreptului de a alege [(art. 64 lit. a) teza I C. pen.)] ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei în regim de detenție și integrarea inculpatului în societate, aceasta nu este justificată raportat la practica C.E.D.O (Cauza H. vs. Regatul Unit al Marii Britanii) și art. 20 din Constituția României.

Sub aspectul criticii vizând aplicarea pedepsei interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. d) și e) C. pen., ca pedeapsă accesorie și complementară, instanța de fond a reținut că inculpatul nu are calitatea de părinte sau de tutore a vreunei persoane, iar infracțiunile săvârșite nu sunt îndreptate împotriva vreunei rude sau persoane puse sub tutelă sau curatelă. C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul V.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, parchetul a reiterat motivele de apel vizând majorarea pedepselor și interzicerea și a drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen., ca pedeapsă accesorie și complementară, invocând în plus existența unei cauze care înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea de viol, lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate.

În recursul inculpatului, ambele hotărâri au fost criticate doar sub aspectul individualizării pedepsei, în raport de circumstanțele personale, poziția procesuală sinceră și faptul că în minoritate a fost condamnat pentru alt gen de infracțiuni decât cele din prezenta cauză, solicitându-se reducerea pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune sau înlăturarea sporului. Examinând recursurile prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 385 9 pct. 15 și 14 C. proc. pen., Curtea constată următoarele: 1. Astfel, sub un prim aspect, cel al lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că, potrivit art. 197 alin. (4) din același cod, în cazul faptei prevăzute la alin. (1) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Teoretic, aceste dispoziții fac parte din categoria celor care limitează oficialitatea procesului penal, legiuitorul lăsând la îndemâna părții vătămate declanșarea sau continuarea procesului penal. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. pen., în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.

Deși legea nu distinge cu privire la situația în care persoana vătămată a decedat înainte de a formula plângerea prealabilă, apreciem că în cauză nu sunt incidente dispozițiile privind lipsa plângerii penale prealabile, întrucât persoana vătămată este în imposibilitate de a-și exercita dreptul procesual de a formula sau nu plângere penală pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., situație în care principiul disponibilității în procesul penal este înlocuit de principiul oficialității, statul fiind acela care este chemat să apere interesele persoanelor vătămate atunci când acestea nu și le pot promova, cum este și cazul victimei, al cărui deces s-a datorat tocmai activității infracționale a inculpatului.

Ca atare, nefiind incidente în speță dispozițiile 197 alin. (4) și art. 131 alin. (1) C. pen., critica parchetului vizând aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. h) C. proc. pen., cu consecința încetării procesului penal pornit față de inculpat pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., este nefondată și urmează a fi respinsă. 2. Referitor la critica vizând omisiunea interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen., ca pedeapsă accesorie și complementară, Înalta Curte apreciază că și aceasta este nefondată, instanța de apel respingând motivat apelul parchetului sub același aspect, întrucât pentru situația viitoare în care inculpatul ar putea fi numit tutore sau curator, este atributul autorității tutelare sau consiliului local care acordă tutelă sau curatelă de a verifica persoana tutorelui sau curatorului și de a aprecia dacă acesta întrunește cerințele legale pentru a fi tutore sau curator.

3. În ceea ce privește criticile formulate de parchet și recurentul - inculpat privind individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse. Aceasta întrucât atât instanța de fond și cea de apel au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., luând în considerare atât natura, gravitatea și gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite dar și persoana inculpatului, care nu este la primul contact cu legea penală, acesta săvârșind în minoritate mai multe infracțiuni contra patrimoniului, criterii în raport de care au dozat corespunzător pedepsele și au aplicat un spor incident în situația concursului de infracțiuni.

F aptele comise de inculpat sunt de o gravitate deosebită, atât prin consecința produsă cât și prin modalitatea de săvârșire, astfel că solicitarea de reducere a pedepselor sau de înlăturare a sporului este neîntemeiată, luând în considerare faptul că acesta a acționat într-un mod deosebit de violent asupra unei persoane în vârstă și vulnerabile, care a încercat cu toate resursele sale fizice să se apere, precum și că nu s-a oprit după prima faptă, de viol, ci a exercitat în continuare violențe asupra acesteia, după care a abandonat-o, lăsând-o fără apărare, deși ajutorul medical acordat la timp ar fi putut împiedica producerea decesului. De altfel, pedeapsa nu este doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci trebuie să constituie și o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii, sens în care reducerea pedepsei aplicată inculpatului ar conduce la deturnarea scopului general al pedepsei.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul V.V. Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul – inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Totodată, în baza art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat, ocazionate de soluționarea recursului parchetului, rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 153/ A din 08 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 06 martie 2008 la 11 februarie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați rămân în sarcina statului.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2009.