ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 464/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 464/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 367

din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr. 2132/121/2008,

s-a dispus condamnarea inculpatului V.V., la o pedeapsă de 5 ani închisoare și

i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art.

64 lit. a)) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii

de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat același

inculpat, la o pedeapsă de 20 ani închisoare și i s-a aplicat pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a)) și b) C.

pen., pe o durată de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i)

și h) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului

V.V. prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art.

209 alin. (1) lit. d)), e) și g) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211

alin. (1) și (2) lit. b)) și c) C. pen., text de lege în baza căruia a fost

condamnat inculpatul V.V., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b)) și c)

C. pen.

În baza art. 33 lit. a)) C.

pen., art. 34 lit. b)) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite

pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute

pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare,

precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a)) și b) C. pen., pe o durată de 8 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a

aplicat inculpatului V.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a)) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului V.V., iar conform art.

88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii, 24

ore, aferentă zilei de 06 martie 2008 și a arestării preventive, de la 07

martie 2008 la zi.

S-a constatat acoperit, în

parte, prejudiciul cauzat până la concurența sumei de 25 lei, luând act că

partea vătămată B.G. nu a formulat pretenții civile în cadrul procesului penal.

În baza art. 118 lit. e) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul V.V. a sumei de 5 lei dobândită

prin săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul V.V. la plata sumei de 3500 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, Tribunalul Galați a avut în vedere că, prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați nr. 132/P/2008 din 22 aprilie 2008,

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.V. pentru săvârșirea

infracțiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și omor

calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin.

(1) lit. i) și h) C. pen., precum și punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată a aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de

furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. d), e)

și g) C. pen.

Analizând ansamblul probelor

administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul V.V. are vârsta

de 20 de ani, locuiește împreună cu părinții și fratele său în comuna Piscu,

jud. Galați și a suferit numeroase condamnări pentru infracțiuni comise în

timpul minorității. Din luna mai 2007, după ce a fost liberat din Penitenciarul

Tichilești, inculpatul V.V. s-a angajat ca cioban la stâna martorului D.V.,

unde lucra și fratele său V.S. Pe timpul zilei, inculpatul și fratele său

lucrau cu rândul la stână, dar pe timpul nopții rămâneau amândoi. Stâna

respectivă este situată în zona Valea Gerului, între satele Vameș și Tudor

Vladimirescu.

Victima B.C. avea vârsta de

79 de ani și, din anul 2005, datorită inundațiilor, locuia împreună cu fiul

său, partea civilă B.G., în comuna Piscu, cartierul „Un zâmbet”, jud. Galați.

Cei doi creșteau animale și păsări în imobilul ce fusese inundat și care este

situat în satul Vameș. Prin urmare, victima și partea civilă mergeau zilnic la

vechea locuință pentru a hrăni animalele. În acest sens se deplasau pe un drum

cunoscut sub numele de „Drumul căruțelor”, situat paralel cu șoseaua, începând

de la marginea cartierului „Un zâmbet” până la intrarea în satul Vameș.

În dimineața zilei de 04

martie 2008, victima B.C. a luat mâncare pentru animale și păsări și a plecat

la vechea locuință. După aproximativ o oră, conform înțelegerii prealabile,

aici a venit și partea civilă B.G. La un moment dat, victima a plecat pe câmp

pentru a aduna iarbă, luând în acest sens o seceră cu mânerul din lemn și o

sacoșă colorată din rafie, iar partea civilă B.G. și-a luat coasa și grebla și

a mers să lucreze în grădina primită în arendă de la martora P.G. În jurul orei

13,00, victima B.C. a venit și ea la grădină pentru a-și ajuta fiul iar, după

aproximativ o oră, partea civilă a plecat să hrănească din nou animalele,

victima rămânând să lucreze în continuare în grădină.

Spre seară, victima B.C. a

dat de mâncare la animale apoi a plecat spre domiciliu, mergând, ca de obicei,

pe drumul căruțelor.

În același timp, inculpatul V.V.

se întorcea de la stâna unde lucra, deplasându-se tot pe drumul căruțelor. În

apropiere de pasajul subteran ce traversează DN 25, situat la km. 46,

inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a observat că din sens

opus venea victima B.C. Realizând că victima este în vârstă și întrucât în zonă

nu se mai afla nicio persoană, inculpatul a luat hotărârea să întrețină relații

sexuale cu aceasta. În executarea rezoluției infracționale, inculpatul V.V. a

oprit-o pe victimă și a întrebat-o dacă a văzut un cârd de oi. Victima i-a spus

să-și vadă de drumul lui și a plecat, situație în care inculpatul a lăsat-o să

se depărteze puțin, apoi s-a dus după ea și, din spate, a prins-o cu o mână de

sub bărbie și cu cealaltă de ceafă și i-a răsucit capul, trăgând-o în același

timp în jos. Fiind luată prin surprindere, eforturile victimei de a scăpa din

mâinile inculpatului au fost zadarnice. Victima s-a zbătut, a țipat și a

strigat după ajutor, dar inculpatul a reușit să o trântească la pământ. În

timpul acestei „lupte”, victimei i-au căzut baticurile de pe cap iar, în

continuare, inculpatul a prins-o pe victimă de haine, din partea superioară

stângă a corpului și a târât-o în pasajul subteran unde i-a dat drumul ca și

cum ar fi fost un obiect, victima căzând la pământ și fracturându-și oasele

nazale.

În interiorul pasajului,

inculpatul a dezbrăcat-o pe victimă de hainele pe care aceasta le purta în

partea inferioară a corpului, le-a aruncat în spatele lui, s-a descheiat și el

la pantaloni și a întreținut cu victima un raport sexual normal. În timpul

actului sexual, victima a țipat și s-a zbătut, încercând să-l îndepărteze pe

inculpat. Pentru a anihila opoziția victimei și pentru a continua actul sexual,

inculpatul a apăsat puternic pe toracele acesteia, fracturându-i coastele.

Pentru a nu lăsa probe biologice, inculpatul a ejaculat pe sol, lângă victimă.

După finalizarea actului sexual, victima s-a ridicat în șezut și a încercat să

plece, dar inculpatul i-a aplicat două lovituri cu pumnii în partea stângă și

dreaptă a coastelor, aceasta căzând pe spate. Inculpatul s-a îmbrăcat și

profitând de împrejurările create i-a sustras victimei o sacoșă din rafie în

care se aflau o seceră și o pereche de galoși. Abandonând-o pe victimă în

pasajul subteran și fără a mai arunca măcar vreo privire asupra acesteia, inculpatul

a părăsit locul faptei cu bunurile victimei asupra sa, continuându-și drumul

către stână, unde a ajuns în jurul orelor 21,00 – 22,00.

La stână se afla martorul V.S.,

fratele inculpatului, care, văzând asupra acestuia din urmă sacoșa din rafie,

l-a întrebat ce s-a întâmplat. Fără nicio remușcare, inculpatul i-a relatat

martorului faptele comise. A doua zi, inculpatul a ascuns sub patul în care

dormea la stână galoșii și secera sustrase de la victimă, iar sacoșa din rafie

a ars-o.

Între timp, partea civilă B.G.

a ajuns la domiciliu dar, deși a constatat că victima nu este acasă nu și-a

făcut griji în privința acesteia, închipuindu-și că înnoptează la fiica ei sau

la martora P.G., care îi era verișoară. Întrucât nici a doua zi, respectiv 05

martie 2008, victima nu a ajuns la domiciliu, partea civilă a plecat în

căutarea ei, sens în care s-a deplasat la locuințele fraților săi și a martorei

P.G. Aflând că victima nu a trecut pe acolo, partea civilă s-a gândit să-și

caute mama pe marginea șoselei, crezând că poate a fost lovită de vreo mașină

și aruncată în ierburile crescute între terasamentul căii ferate și șosea.

Astfel, în jurul orei 22,00, cu ajutorul unei brichete cu led, partea civilă a

găsit-o pe victimă în pasajul subteran ce traversează pe sub DN 25. Observând

că aceasta nu mai mișcă, că prezintă numeroase leziuni și este dezbrăcată în

parte inferioară a corpului, B.G. a acoperit-o cu o haină, s-a reîntors imediat

în comună și a anunțat organele de poliție.

Cu ocazia cercetării la fața

locului s-a constatat că locul unde a fost găsită victima se află situat în

apropierea Km. 46 de pe DN 25, într-un pasaj subteran ce traversează pe sub DN

25, învecinându-se la est și vest cu șoseaua națională, la sud cu calea ferată

și la nord cu drumul lateral ce servește pentru deplasarea căruțelor. Accesul

în pasaj se face atât prin partea de sud dinspre calea ferată cât și prin

partea de nord dinspre drumul lateral. Lângă drumul lateral, într-un copac au

fost găsite baticurile victimei. Din dreptul copacului spre pasajul unde a fost

găsită victima se află o pantă având o lungime de aproximativ 10 metri, pe care s-a identificat o urmă de târâre dinspre vârful pantei spre bază. De asemenea, la

intrarea în pasaj, în partea dreaptă, s-au găsit obiectele de îmbrăcăminte ale

victimei, respectiv două fuste și un pantalon. La aproximativ 1,5 metri față de locul unde au fost găsite obiectele de îmbrăcăminte s-a identificat și o pereche de

papuci din material plastic de culoare albastră, recunoscuți de partea civilă

ca fiind cei cu care era încălțată mama sa în ziua de 04 martie 2007.

Potrivit raportului de

constatare medico legală, moartea victimei B.C. a fost violentă și s-a datorat

insuficienței respiratorii acute prin multiple fracturi sterno - costale și

rupturi pleurale, în cadrul unui politraumatism cu disjuncție atlanto -

occipito - axoideană și fractura oaselor proprii nazale. Leziunile traumatice

au putut fi produse după cum urmează:

- leziunile de la nivelul

cutiei toracice au putut fi produse prin comprimare între două planuri dure;

- zonele excoriate au putut

fi produse prin acțiunea tangențială a unui corp/plan dur cu suprafață rugoasă

(târâre), posibil în condițiile stabilite de anchetă;

- leziunea de la nivelul

organelor genitale externe a putut fi produsă prin intromisiunea unui corp dur,

posibil în condițiile unui raport sexual vaginal;

- leziunile de la nivelul

coloanei vertebrale cervicale au putut fi produse posibil prin rotație axială

bruscă, fără să fie exclusă posibilitatea hiperflexii/hiperextensii în cadrul

căderii pe un plan dur prin auto - sau heteropropulsie;

- restul leziunilor au

putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure.

Leziunile și moartea

victimei pot data din 04 martie 2008. În secreția vaginală, bucală și anală

recoltate de la victimă nu s-au pus în evidență spermatozoizi.

Pe parcursul cercetărilor,

la stâna unde lucra inculpatul au fost găsite sub un pat o pereche de galoși și

o seceră, bunuri care au fost recunoscute ulterior de partea civilă B.G. ca

fiind ale mamei sale, victima B.C. și restituite părții civile.

Audiat cu respectarea

garanțiilor procesuale, în cursul urmăririi penale și în faza cercetării

judecătorești, inculpatul a avut o poziție oscilantă. Astfel, în faza de

urmărire penală inculpatul a recunoscut integral săvârșirea faptelor aduse ca

învinuire arătând că a tăbărât asupra victimei, a trântit-o la pământ, și a

târât-o până la șosea într-un canal. Acolo a dezbrăcat-o pe victimă și a

întreținut raport sexual cu aceasta împotriva voinței ei. A precizat inculpatul

că, în timpul actului sexual o presa puternic pe bătrână în zona toracică iar

după consumarea actului sexual a lovit-o pe victimă în zona coastelor. A arătat

că, mai înainte de a părăsi locul faptei, a sustras de la victimă o sacoșă în

care se afla o seceră și că, atunci când a plecat, victima încă mai mișca.

În faza cercetării

judecătorești, inculpatul a revenit asupra declarațiilor anterioare arătând că

a întreținut raport sexual cu victima, cu consimțământul acesteia. A declarat

că victima l-a urmat de bună voie sub pod, că a fost de acord să întrețină cu

el raport sexual și că a lovit-o pe aceasta cu pumnii, în zona coastelor și în

zona feței, fără motiv, până ce aceasta a căzut la pământ, pierzându-și

cunoștința. A mai arătat că, tot fără motiv, a luat din posesia victimei geanta

pe care aceasta o avea asupra sa și că, atunci când a abandonat-o aceasta încă

trăia. A precizat că, ulterior, i-a povestit fratelui său ce a făcut.

Aceste susțineri ale inculpatului

nu au putut fi reținute ca fiind corespunzătoare realității întrucât inculpatul

nu a justificat în nici un fel revenirea asupra declarațiilor date în faza de

urmărire penală, iar cele declarate în fața instanței sunt infirmate de

celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, martorul V.S., fratele

inculpatului, audiat fiind în faza de urmărire penală, a arătat că în seara

zilei de 04 martie 2007, când inculpatul V.V. a revenit la stână a observat

asupra acestuia o sacoșă din rafie, iar când l-a întrebat de unde o are,

inculpatul i-a spus că a tâlhărit o bătrână căreia i-a dat doi pumni după ceafă

și a târât-o sub podețul de sub șosea unde a violat-o.

De asemenea, din declarația

martorului D.V. rezultă că în momentul în care a aflat că organele de poliție

au solicitat relații cu privire la ciobanii pe care martorul îi are la stână,

inculpatul a încercat să se ascundă. Pentru acest motiv martorul l-a întrebat

pe inculpat ce a făcut, iar acesta i-a răspuns, cu mare greutate: „Am împins o

babă. Ce te interesează? Am împins o babă.” La respectiva conversație a asistat

și martorul D.C.F. care confirmă discuția dintre cei doi.

Tribunalul Galați a apreciat

că faptele inculpatului V.V., care în seara de 04 martie 2008, în loc public,

prin constrângere, a întreținut cu victima B.C. un act sexual normal și pentru

a înlesni și ascunde săvârșirea infracțiunii de viol, a aplicat victimei

lovituri repetate, peste tot corpul, cu pumnii și totodată i-a cauzat acesteia

leziuni prin comprimare care au produs decesul victimei, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C.

pen. și omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art.

175 alin. (1) lit. i) și h) C. pen.

Sub aspect subiectiv, prima instanță

a considerat că inculpatul a acționat cu intenție, urmărind prin exercitarea

violențelor asupra părții vătămate, să o aducă pe aceasta în imposibilitatea de

a riposta, pentru a înlesni astfel săvârșirea infracțiunii de viol; în aceste

condiții, chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei, dată fiind vârsta

înaintată a acesteia și intensitatea agresiunilor exercitate, a prevăzut

rezultatul faptei sale, acceptând posibilitatea producerii lui.

Privitor la activitatea

inculpatului de a lua din posesia victimei B.C. sacoșa cu bunuri, având în

vedere împrejurările în care a fost săvârșită, după ce victima a ajuns în stare

de inconștiență (imposibilitatea de a-și exprima voința, respectiv de a se

apăra) tocmai datorită agresiunii exercitată de inculpat, s-a considerat că

aceasta se circumscrie conținutului infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., sens în care, potrivit art. 334 C.

proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt

calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. d), e) și g)

C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a

avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv

dispozițiile Părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, gradul de pericol social concret al faptelor, apreciat în

raport de modalitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită (pe

fondul consumului de alcool, într-un mod deosebit de violent, asupra unei

persoane vulnerabile, aflată în imposibilitatea de a se apăra datorită vârstei

înaintate). S-a ținut seama, totodată, de urmările produse, de persoana

inculpatului care nu este la prima abatere de la legea penală ( fiind condamnat

anterior pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat comise în

minorat), precum și de conduita procesuală a acestuia și de atitudinea

inculpatului în raport cu faptele comise.

Pe latură civilă, s-a

constatat acoperit, în parte, prejudiciul cauzat până la concurența sumei de 25

lei reprezentând contravaloarea galoșilor și a secerei, bunuri ce au fost

restituite fiului victimei, luându-se act că partea vătămată B.G. nu a mai

formulat pretenții civile în cadrul procesului penal.

În baza art. 118 lit. e) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul V.V. a sumei de 5 lei

(contravaloarea sacoșei) dobândită prin săvârșirea infracțiunii.

B. Împotriva sentinței

penale nr. 367 din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Galați au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul V.V.

În apelul formulat,

inculpatul a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei aplicate.

În apelul său, Parchetul de

pe lângă Tribunalul Galați a criticat soluția instanței de fond pentru

nelegalitate și netemeinicie arătând că motivele de nelegalitate vizează

conținutul pedepselor accesorii și complementare aplicate inculpatului. În

concret, s-a motivat că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor calificat, viol și tâlhărie în formă calificată, fapte

care prin natura și gravitatea lor, prin împrejurările în care au fost comise,

impuneau interzicerea drepturilor părintești și a drepturilor de a fi tutore

sau curator, ca pedepse accesorie și complementară. În situația în care aceste

drepturi nu sunt interzise, inculpatul ar putea să le exercite, deși

infracțiunile de viol și omor calificat îl fac incompatibil de a avea aceste

calități.

Pentru aceste considerente,

a solicitat și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C.

pen., atât ca pedeapsă accesorie cât și ca pedeapsă complementară.

Totodată, Parchetul de pe

lângă Tribunalul Galați a apreciat hotărârea pronunțată ca fiind netemeinică

sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile

deduse judecății cât și al pedepsei rezultante stabilite în urma efectuării

contopirii acestora, întrucât prin activitatea infracțională desfășurată,

inculpatul a adus atingere relațiilor sociale ce ocrotesc libertatea și

inviolabilitatea sexuală, dreptul persoanei la viață dar și patrimoniului, drepturi

fundamentale ale persoanei. Împrejurările concrete în care a acționat

inculpatul, respectiv, într-un mod deosebit de violent asupra unei persoane în

vârstă și vulnerabile, care a încercat cu toate resursele sale fizice să se

apere, faptul că a săvârșit infracțiunile într-un loc public, care ar trebui să

confere siguranță persoanelor, urmarea produsă și aspectul că faptele au fost

comise în mediul rural unde comunitatea fiind mai restrânsă, faptele grave au

un impact deosebit de puternic, sunt elemente care conferă o gravitate extremă

infracțiunilor comise, justificând aplicarea unor pedepse mai ridicate.

În acest sens au fost

invocate și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care a avut o

atitudine oscilantă (în faza de urmărire penală a recunoscut integral

săvârșirea faptelor pentru ca, apoi, în fața instanței să revină în mod

nejustificat asupra declarațiilor inițiale și să declare că a avut

consimțământul victimei) și a dat dovadă de perseverență infracțională, sens în

care a avut s-a invocat faptul că a mai fost condamnat de 3 ori (prin sentințele

penale nr. 361 din 15 iulie 2004, nr. 721 din 14 decembrie 2005 și nr. 2966 din

21 decembrie 2006 ale Judecătoriei Liești), faptele din prezenta cauză fiind

comise la aproximativ 10 luni de la data liberării condiționate.

A solicitat majorarea

pedepsei aplicate inculpatului către maximul general.

Prin decizia penală nr. 153/

A din 08 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a admis

apelul formulat de inculpatul V.V. împotriva sentinței penale nr. 367 din 17

septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați care a fost desființată, în

parte, sub aspectul laturii penale, iar în rejudecare, în baza art. 208 alin.

(1) – art. 209 alin. (1) lit. d),e) și g) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.V.,

la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

S-a redus sporul de pedeapsă

aplicat de la 2 ani închisoare la un an închisoare, inculpatul urmând să

execute 21 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

S-au menținut restul

dispozițiilor sentinței penale apelate și totodată, starea de arest preventiv a

inculpatului, deducându-se din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive, începând cu 06 martie 2008 la zi.

S-a respins, ca nefondat,

apelul

Parchetului de pe lângă

Tribunalul Galați

împotriva aceleași sentințe.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a apreciat că inculpatul nu a acționat cu intenția de a

tâlhări pe victimă. Prima intenție a fost aceea de a viola victima, urmată de

intenția, cel puțin indirectă, de a aplica lovituri și a provoca leziuni care

să aducă victima în stare de inconștiență, pentru ca aceasta să nu poată sesiza

fapta de viol comisă asupra sa. Abia după consumarea celor două infracțiuni,

inculpatul, printr-o intenție survenită, și-a însușit sacoșa ce conținea o pereche

de pantofi și o seceră, fiind puțin probabil ca valoarea redusă a bunurilor să poată

determina o rezoluție infracțională de tâlhărie. Ca atare, a înlăturat

condamnării inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie și l-a condamnat

pentru infracțiunea de furt calificat, așa cum a fost trimis în judecată prin

rechizitoriu.

În ceea ce privește pedeapsa

accesorie aplicată, instanța de apel a apreciat că aceasta este corectă

raportat la gravitatea faptelor însă, referitor la interzicerea dreptului de a

alege [(art. 64 lit. a) teza I C. pen.)] ca pedeapsă complementară, după

executarea pedepsei în regim de detenție și integrarea inculpatului în

societate, aceasta nu este justificată raportat la practica C.E.D.O (Cauza H.

vs. Regatul Unit al Marii Britanii) și art. 20 din Constituția României.

Sub aspectul criticii vizând

aplicarea pedepsei interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. d) și e) C.

pen., ca pedeapsă accesorie și complementară, instanța de fond a reținut că inculpatul

nu are calitatea de părinte sau de tutore a vreunei persoane, iar infracțiunile

săvârșite nu sunt îndreptate împotriva vreunei rude sau persoane puse sub

tutelă sau curatelă.

C. Împotriva acestei decizii

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul V.V.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului,

parchetul a reiterat motivele de apel vizând majorarea pedepselor și

interzicerea și a drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen.,

ca pedeapsă accesorie și complementară, invocând în plus existența unei cauze

care înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea de viol, lipsa plângerii

prealabile a persoanei vătămate.

În recursul inculpatului,

ambele hotărâri au fost criticate doar sub aspectul individualizării pedepsei,

în raport de circumstanțele personale, poziția procesuală sinceră și faptul că

în minoritate a fost condamnat pentru alt gen de infracțiuni decât cele din

prezenta cauză, solicitându-se reducerea pedepselor aplicate pentru fiecare

infracțiune sau înlăturarea sporului.

Examinând recursurile prin

prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 385

9

pct. 15 și

14 C. proc. pen., Curtea constată următoarele:

aspect, cel al lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate pentru

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., Înalta Curte

constată că, potrivit art. 197 alin. (4) din același cod, în cazul faptei

prevăzute la alin. (1) acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate. Teoretic, aceste dispoziții fac parte din

categoria celor care limitează oficialitatea procesului penal, legiuitorul

lăsând la îndemâna părții vătămate declanșarea sau continuarea procesului

penal. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. pen., în cazul

infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este

condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana

vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.

Deși legea nu distinge cu

privire la situația în care persoana vătămată a decedat înainte de a formula

plângerea prealabilă, apreciem că în cauză nu sunt incidente dispozițiile

privind lipsa plângerii penale prealabile, întrucât persoana vătămată este în

imposibilitate de a-și exercita dreptul procesual de a formula sau nu plângere

penală pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.,

situație în care principiul disponibilității în procesul penal este înlocuit de

principiul oficialității, statul fiind acela care este chemat să apere interesele

persoanelor vătămate atunci când acestea nu și le pot promova, cum este și

cazul victimei, al cărui deces s-a datorat tocmai activității infracționale a

inculpatului.

Ca atare, nefiind incidente în

speță dispozițiile 197 alin. (4) și art. 131 alin. (1) C. pen., critica parchetului

vizând aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. h) C. proc. pen., cu consecința

încetării procesului penal pornit față de inculpat pentru infracțiunea de viol,

prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., este nefondată și urmează a fi

respinsă.

vizând omisiunea interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit.

e) C. pen., ca pedeapsă accesorie și complementară, Înalta Curte apreciază că

și aceasta este nefondată, instanța de apel respingând motivat apelul

parchetului sub același aspect, întrucât pentru situația viitoare în care

inculpatul ar putea fi numit tutore sau curator, este atributul autorității

tutelare sau consiliului local care acordă tutelă sau curatelă de a verifica

persoana tutorelui sau curatorului și de a aprecia dacă acesta întrunește

cerințele legale pentru a fi tutore sau curator.

formulate de parchet și recurentul - inculpat privind individualizarea

judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate și

urmează a fi respinse. Aceasta întrucât atât instanța de fond și cea de apel au

avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., luând în considerare atât

natura, gravitatea și gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor

săvârșite dar și persoana inculpatului, care nu este la primul contact cu legea

penală, acesta săvârșind în minoritate mai multe infracțiuni contra

patrimoniului, criterii în raport de care au dozat corespunzător pedepsele și

au aplicat un spor incident în situația concursului de infracțiuni. F

aptele comise de inculpat sunt de o gravitate deosebită, atât

prin consecința produsă cât și prin modalitatea de săvârșire, astfel că

solicitarea de reducere a pedepselor sau de înlăturare a sporului este

neîntemeiată, luând în considerare faptul că acesta a acționat

într-un

mod deosebit de violent asupra unei persoane în vârstă și vulnerabile, care a

încercat cu toate resursele sale fizice să se apere, precum și că nu s-a oprit după

prima faptă, de viol, ci a exercitat în continuare violențe asupra acesteia,

după care a abandonat-o, lăsând-o fără apărare, deși ajutorul medical acordat

la timp ar fi putut împiedica producerea decesului.

De altfel, pedeapsa nu este

doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci trebuie să constituie și o

măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin

săvârșirea infracțiunii, sens în care reducerea pedepsei aplicată inculpatului

ar conduce la deturnarea scopului general al pedepsei.

Pentru toate aceste

considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să

fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul V.V.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar

în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul – inculpat va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 192 alin.

(3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat, ocazionate

de soluționarea recursului parchetului, rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și

inculpatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 153/ A din 08 decembrie 2008 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 06 martie 2008 la

11 februarie 2009.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Galați rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 11 februarie 2009.