ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1124/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1124/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 484/ D din 05 octombrie 2007, pronunțată de

Tribunalul Bacău, în baza art. 334 C. proc. pen.,

s-a dispus schimbarea

încadrării juridice, pentru ambii inculpați, din

infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzute de art. 174 și 175

lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., în

infracțiunile de omor

calificat și furt

calificat, prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. i) și lit. c) C. pen.,

numai pentru inculpatul B.V. și art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1)

lit. a), d) și g) C.

pen.

În temeiul art. 174 – art. 175 lit. c) și i) C. pen., a fost condamnat

inculpatul B.V., la pedeapsa principală a

închisorii de 18 ani și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pentru o durată de 5 ani.

În conformitate cu art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) lit. a), d) și g) C. pen., a

fost

condamnat același inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat.

Potrivit art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a

fost condamnat inculpatul V.I., la pedeapsa

principală a

închisorii de 8 ani și la pedeapsa

complementară a interzicerii

drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru o durată de 3

ani.

În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin.

(1) lit. a), d) și g) C. pen., cu aplicarea

art. 74 lit. a) C. pen., a fost condamnat același

inculpat, la pedeapsa de un

an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 33 – art. 35 C. pen., au fost

contopite pedepsele aplicate

pentru

fiecare inculpat în pedeapsa rezultantă cea mai grea:

- pedeapsă de executat pentru inculpatul

B.V.,

pedeapsa principală a închisorii de 18 ani și

pedeapsa

complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru o durată

de 5 ani.

- pedeapsă de executat pentru inculpatul

V.I.

pedeapsa principală a

închisorii de 8 ani și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru o

durată de 3 ani.

S-a interzis inculpaților exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută

de art. 71

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus pentru

ambii inculpați perioada

reținerii

și a arestului preventiv de la 15 mai 2006 la zi.

În conformitate cu art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest

preventiv a inculpaților.

În baza art. 118 lit. b) și e) C. pen., s-a dispus confiscarea celor

două bucăți de lemn folosite de inculpați la

săvârșirea infracțiunii și

aflate la camera de corpuri delicte a

Tribunalului Bacău și, de la fiecare inculpat, câte 100.000 lei ROL, bani proveniți din săvârșirea infracțiunii.

S-a luat act că B.M., B.P., B.A., B.E. și B.I. nu s-au constituit părți

civile.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și 999 C. civ.,

a fost respinsă acțiunea civilă a părții civile B.V. ca nefondată.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și 1003

C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 5.000 lei,

reprezentând daune morale și 200 lei daune materiale sub formă de prestație

periodică lunară pentru partea civilă B.N., până la împlinirea vârstei de 18

ani (21 decembrie 2013) sau până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de

25 de ani.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare

inculpat la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate

de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 3274/P/2006, s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpaților B.V. și V.l. pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav și, respectiv, tâlhărie,

prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211

alin. (2) lit. a) C. pen., faptele constând în aceea că, în seara zilei de 13

mai 2006, pe fondul unor neînțelegeri și a consumului de alcool, inculpații

l-au lovit pe B.V., la un pod din apropierea unui imobil nelocuit ce aparținea

numitei L.V., după care l-au târât în curte, continuând să-l lovească cu parii

și picioarele, iar inculpatul B.V. i-a luat din buzunarul pantalonilor suma de

200.000 lei pe care a împărțit-o egal cu celălalt inculpat.

Instanța a procedat la audierea inculpaților și a părții civile

prezentă și la ascultarea martorilor C.I., M.C., R.A., V.V., S.D., T.G., B.L.,

C.G., L.V., C.M., C.F., E.I., V.V., M.l., C.M., C.M. și C.V. De asemenea, în

cauză s-au efectuat referate de evaluare pentru inculpați.

Analizând materialul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi

penale și al cercetării judecătorești, prima instanță a reținut că în seara

zilei de 13 mai 2006, în jurul orelor 20,00, inculpatul B.V. s-a întâlnit pe o

stradă din satul Curița, comuna Cașin, cu

inculpatul

V.l. și i-a propus acestuia să-l bată pe B.

V. Inculpatul B.V. era în relații de dușmănie cu B.

V. deoarece acesta a trăit în concubinaj cu mama

sa, B.

L., cu care s-a certat. Cei doi inculpați au pătruns în curtea

unui imobil ce aparținea numitei L.V., de unde au

luat

doi pari. Inculpații B.V. și V.l.

l-au așteptat pe

B.V. la un pod din

apropierea imobilului numitei L.

V. Când victima a ajuns la pod,

inculpatul B.V. l-a

lovit, după care,

împreună cu inculpatul V.l., au târât-o în curtea imobilului numitei L.V., unde

au continuat să o

lovească cu parii și picioarele.

B.V. a reușit să traverseze pârâul dar a

fost urmărit de inculpatul B.V. și, în momentul în care l-a ajuns, l-a lovit

cu pietre și cu picioarele. Cei doi inculpați l-au târât din nou pe

B.V. și l-a dus sub fanarul numitei L.V. Aici,

inculpatul B.V. a sustras din buzunarul de la

pantalonii lui

B.V. suma de 200.000

lei ROL pe care au împărțit-o în

mod egal cu inculpatul V.l.

În urma leziunilor produse B.V. a decedat. Din

raportul de constatare medico-legală nr. 38/A4/2006 al C.M.L. Onești,

a rezultat că moartea lui B.V. a fost violentă și

s-a datorat

insuficienței

cardio-respiratorii acute, cu multiple fracturi costale hemitorace stâng, cu

șoc traumatic și hemoragie, consecutive unui

politraumatism cu

agresiune.

Din rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/6595/20006

și nr. A1/6594/2006 ale I.M.L. Mina Minovici București, a rezultat că inculpați

V.l. și B.V. păstrează discernământul faptelor comise.

S-a reținut că faptele sunt probate cu procesul verbal de

cercetare la fața locului și planșele foto,

procesele verbale întocmite

de

organele de urmărire penală, planșele fotografice, raportul de

constatare medico-legală nr. 38/A4/2006 a C.M.L.

Onești, rapoartele

de expertiză psihiatrică nr. 6594, 6595/2006 ale

L.M.L. Mina Minovici București, raportul de expertiză dactiloscopică

nr. 175711/2006 al I.P.J. Bacău, declarația părții

civile B.V.

V., declarațiile martorilor

C.G., V.V., R.

A., C.N., E.l., L.V., B.

l., B.L., V.C.V., C.M., C.

M.C., C.F., C.M. și declarațiile

inculpaților

B.V. și V.l.

Instanța de fond a reținut că

mobilul crimei a fost răzbunarea

pentru relația victimei cu mama

inculpatului B.V.,

neprobându-se legătura

subiectivă, de la mijloc la scop, dintre omor

și sustragerea banilor. Hotărârea a fost spontană, după ce victima a

ajuns în stare de neputință de a se apăra, ca

atare nu se poate reține

elementul

circumstanțial agravat prevăzut de art. 176 lit. d) C. pen.

Prima instanță a apreciat că cele susținute în apărarea inculpatului V.l.

sunt vădit nesincere, raportat la

recunoașterea

făcută în cursul urmăririi penale și la declarațiile

coinculpatului B.V.,

chiar dacă oscilante.

De asemenea, s-a apreciat că martorii C. și vecina

acestora sunt persoane apropiate familiei V., iar

declarațiile

acestora nu se coroborează cu alte probe.

În ceea ce privește acțiunea civilă

exercitată de partea civilă

B.V.,

instanța de fond a constatat că aceasta s-a constituit

parte

civilă cu suma de 1.600 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de

înmormântare și pomenile ulterioare, dar nu a făcut nici un fel de dovadă a

acestor cheltuieli. De altfel, la un termen ulterior, mama sa a declarat că nu

are pretenții civile, fiind

despăgubită. În

ceea ce privește daunele morale, B.V. nu

a precizat cuantumul lor, constituirea ca parte civilă nu este

completă,

instanța respingând

acțiunea civilă a acestuia ca nefondată.

În ce privește minorul-parte civilă B.N.,

instanța s-a

pronunțat din oficiu, apreciind că pierderea

tatălui i-a produs un

prejudiciu moral și o

suferință afectivă care justifică acordarea sumei

de 5.000 lei.

De asemenea, s-a apreciat că lipsa

veniturilor și a îngrijirii pe

care

i-o acorda victima trebuie reparată de cei doi inculpați, în solidar.

Împotriva sentinței, au declarat apel

Ministerul Public și cei doi

inculpați.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a

apreciat că sentința

pronunțată

de prima instanță, este nelegală și netemeinică. Astfel,

încadrarea juridică dată faptelor este greșită

pentru că, în cazul

inculpatului

B.V. s-a reținut greșit că fapta de omor a fost

comisă în condițiile circumstanței agravante

prevăzută de art. 175 lit. c)

C. pen., iar în cazul

ambilor inculpați pentru că nu s-a reținut că omorul a fost comis și în

împrejurarea agravantă prevăzută de art.

176

lit. d) C. pen. și nu s-a reținut infracțiunea de tâlhărie prevăzută de

art.

211 alin. (2

1

) lit. a) C. pen. În cazul inculpatului B.V.

instanța a reținut că omorul a fost comis în împrejurarea

prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., dar aceasta nu era aplicabilă, deoarece

nu există

nici un grad de rudenie

între inculpat și victima B.V. [(din actul de la fila 275 emis de Primăria

Bogdănești rezultă cine sunt

moștenitorii

victimei, iar printre aceștia nu se află și inculpatul, practic,

instanța

a reținut și a motivat această împrejurare pe baza unor

declarații conform cărora victima ar fi avut relații de concubinaj cu

mama inculpatului, dar aceste legături nu se

încadrează între cazurile

definite în art. 149 C. pen., ca „rude

apropiate” și, ca atare, nu se

justifică

reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen.)]. În

ceea ce privește faptul că instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor

comise de inculpații B.V. și V.l.

prin înlăturarea prevederilor art. 176

lit. d) C. pen. și reținerea

infracțiunii

prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), d) și g) C. pen.,

s-a apreciat că și această dispoziție este greșită deoarece, din probele

administrate, rezultă că inculpații au aplicat

lovituri cu intensitate, cu

obiecte

contondente și cu picioarele, în zone vitale, victima ajungând în stare de

inconștiență, ulterior decedând, după care, înainte de a o

abandona, au sustras suma de 200.000 lei ROL. în condițiile în care și din declarația inculpatului B.V. reiese că în momentul în

care au luat hotărârea de a lovi victima, au

hotărât să-i sustragă și

banii, se

impunea a se reține concursul de infracțiuni între omorul

deosebit de grav prevăzut de art. 176 lit. d) C.

pen. și tâlhărie. Cât timp

victima a

ajuns în imposibilitatea de a se apăra ori de a-și exprima

voința ca urmare a acțiunilor violente exercitate

asupra sa de către inculpați, fapta de sustragere a banilor constituie tâlhărie

și nu furt

calificat.

În motivele de apel ale procurorului s-a apreciat că nu se

justifică reținerea circumstanțelor atenuante și

coborârea pedepselor

sub minimul

special prevăzut de lege pentru inculpatul V.l.

Numai împrejurările că anterior inculpatul a avut o bună comportare,

că a aplicat mai puține lovituri decât celălalt

coinculpat, că provine

dintr-o

familie organizată, nu justifică aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

Inculpatul B.V. personal, dar și apărătorul desemnat

din oficiu, a arătat că pedeapsa aplicată de

prima instanță este prea

mare, ceea

ce impune reducerea acesteia, deoarece victima i-a bătut

mama, iar pe de

altă parte este infractor primar, este tânăr, a

colaborat cu organele judiciare la stabilirea adevărului.

Apărătorul ales al inculpatului V.l., dar

și inculpatul în

ultimul

cuvânt, au cerut achitarea pentru faptele ce i s-au reținut în

sarcină, deoarece la dosar nu sunt probe

de vinovăție. Este adevărat

că, în faza de urmărire penală, a recunoscut săvârșirea faptelor, dar

a făcut acest lucru deoarece s-au exercitat

presiuni asupra sa de

organele de anchetă, fiind bătut și

amenințat. Ulterior, a revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală

deoarece nu a fost

împreună cu inculpatul B.V.

la data când se pretinde că s-au

comis faptele. În realitate, susține

apărătorul, inculpatul V.

l., în cursul

lunii mai 2006, a lucrat împreună cu tatăl său, dar și

cu alte persoane, în satul Cașin, la o distanță

de circa 5 km. de locul

faptei, lucru

confirmat de toți membrii familiei C. audiați ca martori

în cauză.

În apel a fost reaudiat inculpatul V.l., inculpatul B.V. invocând

dreptul la tăcere, au fost audiați martorii N.M.R. și B.C.

Prin decizia penală nr. 9 din 15 ianuarie

2008, Curtea de Apel Bacău,

secția penală, a admis

apelurile procurorului și inculpaților, a

desființat

în totalitate sentința și, rejudecând, a dispus următoarele:

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații B.V. și

V.l.

au fost trimiși în judecată, din infracțiunile de omor

calificat și deosebit de grav și, respectiv, tâlhărie, prevăzute de art.

174 și 175 lit. i) și art. 176 lit. d)

C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen.,

în infracțiunile de omor calificat și furt calificat, prevăzute de art.

174 și

175 lit. i) C. pen. și art. 208 alin. (1), și art. 209 alin. (1) lit.

a), d), e) și g) C. pen., după care:

1)

conform art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

a dispus achitarea inculpatului V.I. pentru

săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 174 și 175 lit.

i) C. pen. și art. 208 alin. (1), și art. 209 alin. (1) lit. a), d), e) și g)

C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a dispus

punerea de

îndată în

libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

A constatat că inculpatul V.l. a fost

arestat de la data

de 16 mai 2006.

2)

a condamnat pe

inculpatul B.V. pentru săvârșirea infracțiunilor:

- omor calificat, prevăzut de art. 174 și

175 lit. i) C. pen., la

pedeapsa principală de 15 ani

închisoare și pedeapsa

complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a ll-a și art. 64 lit. b) C. pen., pe o durată de

5 ani;

- furt calificat prevăzut de art. 208 alin.

(1) – art. 209 alin. (1) lit. a), d), e) și g)

C. pen., la

pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

în baza

art. 33 – art. 35 C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a

aplicat inculpatului B.V. pedeapsa de 15 ani

închisoare

și 5 ani pedeapsă

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen.

A interzis inculpatului B.V. drepturile

prevăzute de art.

64 lit. a) teza a ll-a și art. 64 lit. b)

C. pen.

A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă

perioada arestării preventive, începând cu data de 15 mai 2006, lăzi.

Potrivit art. 118 alin. (1) lit. b) și e)

C. pen., a dispus confiscarea

celor doi pari folosiți la

săvârșirea infracțiunii, și care se află la camera de corpuri delicte a

Tribunalului Bacău, precum și confiscarea de la inculpatul B.V. a sumei de 10

lei RON,

bani proveniți din săvârșirea

infracțiunii de furt calificat.

A constatat că B.M., B.P., B.

A., B.E. și B.I. nu s-au constituit părți

civile.

În conformitate cu art. 14 și 346 C.

proc. pen., raportat

la art.

998 C. civ., a respins, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată

de B.V.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen.,

raportat la art. 998

C. civ.,

a obligat inculpatul B.V. să plătească părții civile

B.N., suma de 2.00C lei daune morale și o

contribuție

periodică lunară

de 100 lei, începând cu data de 13 mai 2006 și până

la

împlinirea vârstei de 18 ani.

Pentru a dispune în acest sens, instanța

de apel a reținut

următoarele:

Potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării

adevărului, organul de urmărire penală și instanța

de judecată au

obligația să

lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe.

În conformitate

cu art. 63 alin. (1) C. proc. pen., constituie

probă orice element, care servește la constatarea existenței sau

inexistenței infracțiunii, la identitatea persoanei care a săvârșit-o și la

cunoașterea

împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.

În opinia instanței de apel, probele

administrate au confirmat că

inculpatul B.V. este autorul

faptelor de violență asupra victimei B.V. și că, în acele împrejurări,

inculpatul i-a sustras victimei din buzunar, suma de 200.000 lei ROL. Mobilul

crimei l-a constituit un act de răzbunare,

deoarece victima B.

V. a trăit în

concubinaj cu sora mamei inculpatului B.V.,

numita B.M., relațiile în

perioada concubinajului fiind tensionate.

În ce privește participarea inculpatului V.l.

la faptele

din 13 mai 2006,

instanța de apel a apreciat că probele de la dosar nu

confirmă acest lucru, existând dubii care profită

inculpatului. Se reține

că

atât organul de urmărire penală, cât și instanța de judecată și-au

întemeiat acuzarea și, respectiv, condamnarea doar pe două

considerente și anume: inculpatul V.l. și-a

recunoscut fapta

în faza de urmărire

penală, iar inculpatul B.V. a confirmat

faptul că inculpatul V.l. a fost participant direct la actele de

violentă

asupra victimei B.V.

Într-adevăr, constată instanța de apel,

prin două declarații din

16

mai 2006 aflate la dosarul de urmărire penală,

inculpatul

V.l. a recunoscut că a participat alături de

inculpatul

B.V. la uciderea lui B.V., că inculpatul

B.V. a sustras victimei 200.000 lei ROL, după care a primit și el suma

de 100.000 lei ROL. Ulterior, inculpatul V.l. a negat în mod constant că s-ar

fi întâlnit în data de 13 mai 2006 cu

inculpatul

B.V. deoarece, ia acea dată, se afla în satul unde

lucra împreună cu tatăl său, și cu alte persoane,

la construirea unei

vile aparținând

familiei C., că a stat și a dormit la acea familie în

data de 13 mai 2006,

la o distantă de circa 5 - 6 Km de locul

evenimentului

și, prin urmare, nu avea cum și de ce să-l omoare pe

B.V.

Mai reține curtea de apel că a doua probă pe care se întemeiază

acuzarea, și condamnarea inculpatului V.l.

pentru

săvârșirea celor două infracțiuni, este și faptul că inculpatul

B.V. a

declarat, în mai multe rânduri, că faptele au fost comise de el, alături de

inculpatul V.l.

Or, constată instanța de apel, declarațiile

inculpatului B.

V. sunt

contradictorii. La dosarul de urmărire penală, se

află declarația inculpatului B.V., care

evidențiază pe larg că

în

data de 13 mai 2006, a mers la sora sa B.l. să o ajute la

treabă. În timp ce efectua lucrări agricole cu sora,

dar și cu cumnatul

său M.L., a consumat băuturi alcoolice,

iar în jurul orei

15,00, după ce a terminat

lucrările, pe drum s-a găsit cu victima și împreună au plecat la un bar din

sat, unde gestionară era numita

B.G. A consumat 2 litri de vin cu B.V.,

au

plecat spre casă, pe drum s-au certat

după care a lovit victima. În continuare, inculpatul B.V. precizează în această

declarație

că „B.V. a fost lovit și de F.l., cu un par de

salcâm”, repetând până la finalul declarației

numele de F.l., deși pe inculpatul din dosar îl cheamă V.l. Făcând, în

continuare, o completare la declarație, a

menționat că faptele au fost

săvârșite

împreună cu inculpatul V.l.

În

procesul-verbal de confruntare, aflat la dosar de urmărire penală, în

continuare inculpatul B.V. susține că a săvârșit fapta împreună cu inculpatul V.l.,

iar inculpatul V.l. neagă acest lucru, susținând că a lucrat în data de

13 mai 2006, la familia C. Într-o altă declarație

dată de inculpatul

V.l. la urmărirea penală, la data de 23 iulie 2007,

arată că „eu am declarat în fața procurorului și avocatului că în ziua de

13 mai 2006, împreună cu B.V. l-am lovit pe B.V.

și i-am

sustras o sumă de bani, fără

să fiu amenințat de procuror; am făcut

această declarație deoarece pe

drum spre Bacău, agentul A.,

cu care am venit

într-un autoturism, mi-a cerut să fac acest lucru,

deoarece urmează să

fiu pus în libertate”.

În declarația inculpatului B.V. la

instanță, acesta arată

că a

săvârșit faptele cu inculpatul V.l. și, tot la instanță, inculpatul V.l. neagă

afirmațiile inculpatului B.V.,

arătând

ceea ce a evidențiat și anterior, că în data de 13 mai 2006 a

lucrat la familia C., nu a plecat acasă, numai tatăl său cu bicicleta,

că era la data respectivă (13 mai 2006) la familia C. și era în dușmănie cu

inculpatul B.V., întrucât în iarnă l-a alergat să-l omoare, deoarece o bătea pe

sora sa.

Cert este că după lovirea victimei,

aceasta a fost găsită de mai

mulți

martori. Așa cum declară martorii C.G., R.

A., C.N. și V.I., în data de 14 mai 2006, în

jurul

orei 8,30 - 9,00, deci

a doua zi după eveniment, au plecat cu căruța să amenajeze un drum din afara

satului Curița, în satul Cașin. Când au

ajuns la pârâul ce străbate terenul familiei L., pe malul drept,

lângă fânăria numitei L.V., l-au văzut pe B.

V., căzut pe partea stângă. S-au dus imediat la victimă, au luat-o

în

căruță și, când victima a fost întrebată ce a pățit, aceasta a spus

că a fost bătută de „B.”, pe numele adevărat B.V.

și de

„un alt bărbat necunoscut”

. În

opinia instanței de apel, ceea ce surprinde referitor la martorii

menționați

mai sus, este faptul că victima Ie-a declarat, în mod

constant, că a fost bătută de inculpatul B.V., dar și de o

persoană

necunoscută. Or, B.V. era din satul Curița și

este

de neînțeles de ce nu l-a recunoscut și pe inculpatul V.

l., vorbind de o

persoană necunoscută. Din declarațiile fiului victimei, B.V.V., rezultă că „familia

V. era

cunoscută de tatăl meu, iar tatăl

meu îl cunoștea pe V.l.”

.

Din probele menționate, instanța de apel a concluzionat că

victima a fost bătută de inculpatul B.V. și de o

persoană

necunoscută, deoarece

victima îl cunoștea pe V.l. și nu l-a

indicat ca fiind participant la

agresiune.

Cu privire la stabilirea acestei situații

de fapt, instanța de apel a

reținut și cele menționate în

referatul întocmit de consilierul de probațiune, care a avut discuții cu

inculpații, și chiar a dispus

audierea în

instanță a consilierului respectiv.

În vederea verificării variantei

inculpatului V.l., că în

data

de 13 mai 2006 se afla în alt sat, respectiv în satul Cașin, și nu în

satul Curița, unde s-a produs evenimentul,

au fost audiați membrii

familiei C., respectiv C.F., C.M.C.,

C.M. și C.V.

Deși a constatat că declarațiile acestor

martori sunt, uneori,

contradictorii,

instanța de apel a apreciat că acestea confirmă, în cea mai mare parte, că

inculpatul V.l. s-a aflat în satul Cașin, la

familia C.,

unde lucra de mai mult timp cu tatăl său la o vilă,

împreună cu alte persoane, și că, în tot cursul zilei, dar și al nopții,

a

rămas la această familie.

În cursul judecării apelului, la cererea inculpatului V.l., a fost

audiat un nou martor în apărare, respectiv B.C. Aceasta declară că la data de

13 mai 2006, inculpatul

V.l. și tatăl

acestuia au lucrat la vila familiei C., la care

și martora a dat ajutor. Precizează, de asemenea, că s-a lucrat la vilă

până în jurul orei 20,30, că inculpatul V.l. și-a

făcut baie și a rămas la familia C., a jucat fotbal cu fiul familiei C. până

seara târziu, și că a doua zi, pe 14 mai 2006, l-a văzut pe inculpat la

aceeași

familie.

În cursul urmăririi penale, s-a efectuat și o expertiză

dactiloscopică asupra celor doi pari din salcâm,

folosiți în timpul

agresiunii, dar nu au fost descoperite urme papilare

apte pentru

identificarea persoanei care

le-ar fi creat

.

Instanța de apel a mai reținut că critica

procurorului, în sensul

că în

mod greșit pentru inculpatul B.V. s-a reținut agravanta prevăzută de art. 175 lit.

c) C. pen., este întemeiată. Prin probele de

la dosar nu

s-a făcut nici o dovadă că între victimă și inculpatul

B.V. exista vreo relație de rudenie apropiată, în sensul art.

149

C. pen.

De asemenea, s-a apreciat că nu s-a făcut dovada că s-au

aplicat violențe victimei în scopul arătat de art.

176 lit. d) C. pen.

Suma de 200.000

lei ROL a fost sustrasă de inculpatul B.V.,

ca un act spontan, iar scopul inițial al violențelor aplicate nu a fost

furtul, ci un act de răzbunare asupra

victimei pentru comportarea

necorespunzătoare a acesteia anterior datei

de 13 mai 2006.

Declarația inculpatului la

instanța de fond, în sensul că a acționat cu

violență pentru a-i sustrage victimei suma de 200.000 lei ROL, a fost

privită de instanța de apel cu reținere,

având în vedere că nu se

coroborează

cu celelalte probe de la dosar. Neexistând legătura de la mijloc la scop, așa

cum s-a arătat, nu se poate reține nici infracțiunea

de omor deosebit de grav, nici infracțiunea de

tâlhărie, așa cum a

solicitat procurorul în motivele de apel.

Infracțiunea de furt calificat, cu agravanta arătată în art. 209

alin. (1) lit. a) C. pen., a fost reținută

deoarece, în opinia instanței de apel, este cert că faptele au fost comise de

două persoane, chiar dacă una

este

necunoscută, situație confirmată de declarațiile martorilor din

lucrări

C.G., V.V., R.A., C.

N. și E.l., care au

stat de vorbă cu victima și care Ie-a relatat că a fost lovită de inculpatul B.V.

și de o persoană

necunoscută, deci

faptele au fost comise de două persoane.

Împotriva deciziei a declarat prezentul

recurs Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Bacău.

În motivele de recurs, fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 17 și 18 C. proc. pen., hotărârile sunt

criticate cu privire la încadrarea juridică a

faptelor (apreciind că sunt

incidente

dispozițiile art. 211 C. pen. și art. 174 – art. 175 lit. i) - art. 176 lit. d)

C. pen.) și, respectiv, cu privire la achitarea inculpatului V.l.

În motivele de recurs ale Ministerului Public se arată următoarele:

Potrivit art. 211 C. pen., constituie

infracțiunea de tâlhărie furtul

săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea

victimei în stare de inconștiență sau

neputință de a se apăra.

În cauză, inculpații au aplicat lovituri

victimei până ce aceasta a

ajuns

în stare de inconștiență și, înainte de a o abandona, au sustras

de la victimă suma de 200.000 lei ROL, pe care au împărțit-o.

Declarațiile date de inculpați în cursul

procesului penal sunt

contradictorii. În declarația de la

dosar instanță, inculpatul

B.V. a arătat că

hotărârea de a lovi victima și a-i lua banii a

fost anterioară

săvârșirii faptei.

În mod constant însă, inculpatul a

declarat că în seara faptei a

consumat

băuturi alcoolice la un bar, împreună cu victima. În această

împrejurare, în mod cert inculpatul a

observat că victima avea bani

asupra ei.

Chiar și în situația în care hotărârea

infracțională a fost luată în

timpul

lovirii victimei sau după ce aceasta a fost adusă în stare de

inconștiență, sunt îndeplinite elementele

constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie atât sub aspectul laturii obiective cât și a laturii

subiective, în

concurs cu infracțiunea de omor deosebit de

grav prevăzut de art. 174 – art. 175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen.

De asemenea, se arată că în primele

declarații date în cursul

urmăririi

penale, în prezența apărătorului, inculpatul V.l. a

recunoscut că a participat la săvârșirea faptelor

și a detaliat modul în

care au fost săvârșite, locul

faptelor și că a primit suma de 100.000 lei ROL de la inculpatul B.V. Aceeași

atitudine de

recunoaștere a faptelor a

avut-o inculpatul V.l. și în fața

instanței

cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă. Și cu

această ocazie, inculpatul a detaliat

împrejurările concrete în care au

fost săvârșite infracțiunile.

Declarațiile sale se coroborează cu

datele din procesul-verbal

de cercetare a locului faptei

și declarațiile coinculpatului B.V.

Victima B.V. a relatat martorilor, înainte de deces,

că a fost bătut de B.V. și o persoană

necunoscută. Instanța

de apel a

considerat că este de neînțeles de ce victima, care era din

același sat cu inculpații, nu l-a recunoscut și

pe inculpatul V.

l. În declarația de la dosar instanță, inculpatul V.l. a

precizat, însă, că victima nu îl cunoștea.

Declarațiile martorilor audiați în apărare pentru inculpatul

V.l., membrii familiei C., potrivit cărora în

seara faptei

inculpatul s-a aflat în permanent” la locuința lor, au fost

înlăturate

motivat de instanța de fond,

acestea fiind contradictorii.

Martora B.C., audiată în apel, a relatat, de

asemenea, împrejurări în contradicție cu declarațiile martorilor audiați

în apărare. Astfel, martora a declarat că în ziua faptei a lucrat

împreună cu inculpatul V.l. și tatăl acestuia la

casa familiei

C., împrejurare pe care

nu a relatat-o nici una din persoanele

audiate

în cauză. Martora a mai declarat că, în jurul orelor 22,00, l-a

văzut pe inculpat jucând mingea cu C.M., împrejurare

de asemenea în contradicție cu declarațiile membrilor familiei C. Aceste

contradicții impuneau înlăturarea declarației martorei B.

C., ca

nesinceră.

Recursul Ministerului Public este fondat

pentru motivele ce se

vor arăta.

În fața instanței de recurs, inculpatul B.V. și-a

exercitat dreptul la tăcere, iar inculpatul V.l.,

fiind de acord,

a fost ascultat, declarația sa fiind consemnată și

atașată la dosar,

după care apărătorii au

menționat că nu mai au alte cereri ori probe.

Potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen.,

învinuitului sau inculpatului i se

recunoaște „dreptul la tăcere”, acesta nefiind obligat să dea

declarații.

În cazul în care învinuitul sau

inculpatul este de acord să dea

declarații, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

De asemenea, potrivit art. 70 alin. (3) C. proc. pen., dacă învinuitul

sau inculpatul este de acord să dea declarații,

înainte de a fi ascultat

de organele

judiciare, i se cere să dea o declarație, scrisă personal,

cu privire la

învinuirea ce i se aduce.

În cursul urmăririi penale inculpatul V.l. a fost de

acord să dea declarații, la fila X fiind

declarația scrisă personal de

acesta,

iar la fila X fiind declarația luată de procuror. Ambele declarații

au

fost date în fața procurorului, în prezența apărătorului, fiind

semnate de apărător și de către V.l. În ambele

declarații, inculpatul recunoaște faptele și menționează în detaliu modul de

săvârșire

a acestora.

De asemenea, cu ocazia soluționării

propunerii de arestare, în

fața

judecătorului, ambii inculpați au fost de acord să dea declarații

(încheierea din 16 mai 2006 a Tribunalului Bacău).

Astfel, inculpatul V.l., în declarația

dată judecătorului,

în

prezența apărătorului, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a

propus arestarea preventivă și a menționat, de asemenea în

detaliu, modul de săvârșire a faptelor

împreună cu inculpatul B.

V.

Inculpatul B.V., în aceeași ședință, în prezența

apărătorului, a declarat judecătorului că

recunoaște fapta pentru care

s-a

propus arestarea preventivă și că „evenimentele care au dus la

decesul victimei B.V. s-au derulat în modalitatea

povestită de inculpatul V.l.”

Cu ocazia acordării ultimului cuvânt,

ambii inculpați au declarat

că regretă faptele comise

(pag. 2 a încheierii din 16 mai 2006 în dosarul nr. 2896/2006 al Tribunalului

Bacău).

Declarațiile inculpatului V.l. se coroborează cu

declarațiile coinculpatului B.V. iar declarațiile

inculpaților se

coroborează cu cele constatate cu ocazia cercetării la

fata locului,

în care se menționează și

ridicarea celor 2 bucăți de lemn, esență salcâm

, precum și cu cele consemnate

în raportul de constatare

medico-legală. Cei dori pari de esență salcâm, ridicați de organele de

anchetă de la locul faptei, nu au prezentat urme

papilare apte pentru

identificarea

persoanei care le-ar fi creat

. Din declarațiile martorilor R.A., V.V., C.G.

și E.l. rezultă că victima, care a supraviețuit scurt timp după agresiunea

fizică asupra sa, înainte de

a muri, Ie-a

spus că a fost bătut de inculpatul B.V. (indicat prin poreclă) și de încă o

persoană, fără a putea preciza identitatea

acesteia.

Din declarațiile inculpaților rezultă că, în seara zilei de

13 mai 2006, aceștia s-au întâlnit în sat și, la

propunerea inculpatului B.V., inculpatul V.l. a fost de acord ca împreună

să-l bată pe numitul B.V., motivul invocat de B.V.

fiind legat de împrejurarea că acesta a trăit în concubinaj cu mama

sa. Ambii inculpați au așteptat victima la un

podeț din apropierea unei

construcții

aparținând numitei L.V. Inculpatul B.

V. a rupt un par de esență salcâm,

din care a făcut 2 bâte,

dându-i una și

inculpatului V.l. Când victima și-a făcut apariția, inculpatul B.V. a lovit-o

primul. Victima s-a refugiat

în

curtea din apropiere, după care amândoi inculpații au lovit victima

cu bâtele, cu pumnii și cu picioarele. Deși

lovită, victima a reușit să se

îndepărteze, să traverseze pârâul din apropiere, însă a fost urmărită

de

inculpatul B.V. și lovită cu niște pietre luate din apropierea magaziei

. După căderea victimei, și târârea

acesteia

până la fânăria proprietății numitei L.V., inculpatul B.V. a luat din buzunarul

pantalonilor acesteia

suma de 200.000 lei (ROL) pe care i-a împărțit egal cu inculpatul

V.l., acestuia din urmă fiindu-i dată suma

pentru a nu

spune nimic despre ce s-a

întâmplat. Ulterior, conform declarațiilor

inculpatului V.l. s-au

despărțit, el plecând acasă, iar

inculpatul

B.V. la stâna unde era cioban. Inculpatul B.

V. a declarat la urmărirea

penală că inculpatul V.l., deși a avut și el un par, nu a lovit victima, însă

amândoi au lovit

victima cu pumnii și picioarele.

Din

înscrisul oficial de la dosar

instanță apel, rezultă că distanța de la locuința familiei C. până în satul

Curita este de aproximativ

5 Km.

Ulterior, inculpatul V.l., în declarația dată la

21 iunie 2006, în fața procurorului, și în

prezența avocatului, a revenit

asupra

declarațiilor date anterior în fața procurorului, negând orice

implicare

în faptele care fac obiectul prezentului dosar. Deși

recunoaște că nu a fost forțat să declare anterior lucruri neadevărate,

inculpatul a susținut că a făcut aceste declarații deoarece așa i s-ar fi

sugerat

de un agent de poliție pe timpul aducerii la parchet.

Cu ocazia confruntării, în fața procurorului și în prezența

apărătorilor inculpaților, inculpatul B.V. a

menționat că în

seara zilei de 13 mai

2006, împreună cu inculpatul V.l. au

lovit

victima, după care el i-a luat banii victimei din buzunar (200.000 lei ROL) pe care i-a împărțit în mod egal. Inculpatul V.l. a

negat

participarea la săvârșirea faptei, menționând că nu a fost forțat

de procuror să dea declarațiile în care a

recunoscut faptele și că a

făcut

respectivele declarații pentru că așa a considerat

. Cu ocazia

prezentării materialului de urmărire

penală,

în prezența apărătorilor, inculpatul V.l. a menționat

că nu recunoaște

faptele deoarece în ziua de 13 mai 2006 nu s-a

întâlnit cu inculpatul B.V. iar

inculpatul

B.V. a recunoscut săvârșirea faptelor împreună cu inculpatul V.l.

În

fața instanței de fond, inculpatul V.l. a negat

implicarea în faptele care fac obiectul dosarului, menționând că „Nu mai

rețin ce s-a întâmplat pe 13 mai. Eu dormeam la familia C.

Lucram de

dimineață până la ora 8,00, iar la opt mă spălam și mă

culcam”, susținând că se afla în stare de

dușmănie cu inculpatul B.V. pe motiv că „o bătea pe sora

mea”,

deși în declarația scrisă

personal a

menționat că „sunt prieten cu B.V.”

,

fapt confirmat și de martora B.L.

În

aceeași declarație, deși recunoaște că la

procuror nu a fost lovit și nici amenințat, inculpatul susține că „nu

pot

să explic de ce am dat declarația de la fila X

. Din declarația acestuia mai rezultă că „B.V.

nu

mă știa din vedere, eu îl știam din vedere”

.

Această mențiune, chiar din declarația inculpatului,

coroborată cu

împrejurarea săvârșirii faptelor după lăsarea serii,

primul care a lovit fiind inculpatul B.V., explică de ce victima nu a

putut să facă referire la identitatea celui de-al doilea agresor.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică,

V.l. nu prezintă tulburări psihice de natură să-i

afecteze

capacitatea psihică de

apreciere critică a conținutului și consecințelor

faptelor sale, și are discernământul păstrat în

raport cu fapta pentru

care este

cercetat.

Cu privire la revenirea asupra

declarațiilor inițiale, inculpatul

V.l. a invocat, pe de o parte, că nu s-a întâlnit în aceea zi

cu inculpatul B.V., deci nu a participat

la săvârșirea faptei

împreună

cu acesta, iar pe de altă parte că s-ar fi exercitat presiuni

asupra sa.

Inculpatul V.l. a recunoscut însă că, atunci când a dat declarațiile în

fața procurorului, nu a fost amenințat ori lovit. Se

mai reține că inculpatul a făcut declarații de recunoaștere a faptelor,

în detaliu, și în fața judecătorului,

cu ocazia soluționării propunerii de

arestare.

Fiind de acord, inculpatul V.l. a fost audiat de

instanța de recurs, arătând că nu mai are alte

probe în apărarea sa, a

susținut că

nu a fost împreună cu inculpatul B.V. și că nu

menține declarațiile anterioare, inclusiv cele din declarația scrisă

personal în care a făcut referiri la coinculpatul B.V.

În condițiile negării participării la săvârșirea

faptelor, inculpatul

V.l. nu a

oferit explicații privind detaliile săvârșirii faptei

expuse în conținutul celor 3 declarații

(declarația scrisă personal, în

fața procurorului, prima declarație dată

în fața procurorului și

declarația dată în

fața judecătorului), detalii care se coroborează cu cele din declarațiile

coinculpatului B.V., precum și cu cele

constatate

cu ocazia cercetării la fața locului, constatate în actele

medico-legale cu privire la mecanismul de

producere a leziunilor care

au condus

la decesul victimei și cu descrierea leziunilor victimei din

declarațiile martorilor R.A., V.V. și E.l.

În declarația dată în fața instanței de

fond, inculpatul B.

V., fără a

nega în esență declarațiile anterioare, a menționat că ar

fi consumat toți 3 băuturi alcoolice într-un bar

(inculpații și victima),

fapt infirmat de martorii S.D. și

T.G.

, inculpatul V.l. făcându-i propunerea

să-l

bată pentru a-i lua victimei banii, și chiar acesta a luat cei

200.000 lei de la victimă și i-a împărțit cu el.

Inculpatul a justificat

revenirea

asupra declarațiilor anterioare prin presiunea organelor

judiciare în cursul urmăririi penale, arătând că

ar fi fost amenințat cu

bătaia, însă

a recunoscut că nu a fost bătut nici de organele de poliție

și nici de procuror. Și în cursul urmăririi

penale

inculpatul B.V. a dat declarații, în prezența

apărătorului,

în care, fără a nega implicarea sa și a coinculpatului

V.l. în săvârșirea faptelor, a prezentat diferit

unele aspecte,

mobilul faptelor

fiind însă cel legat de concubinajul victimei cu mama

sa, în declarația de la fila X fiind

relatată, în esență, o situație de fapt ca și cea

descrisă de inculpatul

V.l. în

primele declarații, inclusiv un amănunt comun

declarațiilor referitor la pătrunderea, după săvârșirea faptei, în

clădire,

de unde au luat un bidon cu

țuică.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică,

inculpatul B.V. prezintă intelect de limită prin

neinstruire și

are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care

este cercetat.

Reaudiat de către instanța de fond la termenul din 4 septembrie 2007

, inculpatul B.V. a menționat

că „nu mai am

nimic de declarat în afara celor relatate în cursul urmăririi penale și în fața

instanței. La săvârșirea omorului am participat împreună cu inculpatul V.l.”.

Cu privire la inculpatul B.V. se mai reține că

acesta nu a dat declarații în fața instanței de apel

și în fața instanței de recurs (încheierea

din

20 martie 2008), înțelegând să invoce „dreptul la tăcere”. De asemenea,

inculpatul B.V., cu ocazia dezbaterilor în apel

, precum și cu

ocazia

dezbaterilor în recurs (încheierea din 20 martie 2008), nu a făcut

alte declarații cu privire la faptele care fac

obiectul judecății.

În motivele de recurs se fac mențiuni și cu privire la

contradicțiile existente între declarațiile

martorilor din familia C.

Contradicțiile între declarațiile

martorilor din familia C., la

care

inculpatul și tatăl său au lucrat în perioada respectivă (C.

M., C.V., C.M., și C.F.

), constatate

de ambele instanțe

, se referă atât la reperele orare, cât și la prezența

inculpatului V.l. între anumite ore, unele

aspecte diferind

chiar pentru fiecare martor în raport de momentul

declarației (în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății).

Audiată la data de 8 ianuarie 2008 de

instanța de apel, la propunerea

inculpatului, martora B.C.,

a susținut că, în ziua de 13 mai 2006, acesta ar fi jucat fotbal cu C.M., până

în jurul

orelor 22,30, după care ar fi

rămas în locuința familiei C.

, declarația necoroborându-se cu cele ale

martorilor din familia C.

Înalta Curte, în acord cu cele două

instanțe, retine că mobilul

săvârșirii faptelor de către

inculpați nu a fost dorința obținerii unor

sume

de bani, ci dorința răzbunării inculpatului B.V. legată

de concubinajul

victimei cu mama sa, inculpatul V.l. fiind de acord cu propunerea ca, împreună,

să-l bată în scop de

răzbunare, luarea sumei

de 200.000 lei (ROL) din buzunarul victimei,

ulterior exercitării

actelor de violentă, fiind rezultatul unei intenții spontane.

Sub acest aspect, critica din motivele de recurs nu este

întemeiată, faptele inculpaților realizând

elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat [(art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.)] și furt

calificat [(art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), d) și g) C. pen.)].

Fată de cele reținute, Înalta Curte va admite recursul

Ministerului Public, va casa în totalitate decizia

recurată și, în parte,

sentința primei instanțe

rejudecând, va condamna inculpații la pedepse cu închisoarea

pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina

acestora [(omor calificat

prevăzut

de art. 174 - art. 175 lit. i) din C. pen. și furt calificat

prevăzut de

art. 208 alin. (1) - art. 209 alin.

(1) lit. a), d) și g) C. pen.)].

La stabilirea pedepselor re vor avea în vedere criteriile prevăzute de art.

72 C. pen.

Sub acest aspect, pentru inculpatul V.l.

se vor reține

circumstanțe

atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., chiar în condițiile unor

declarații oscilante în fața organelor judiciare, acesta

recunoscând

în primele declarații săvârșirea faptei, având o contribuție mai redusă în

cauzarea morții victimei și atras în

săvârșirea

faptei de către inculpatul B.V. pe fondul justificării

de către acesta a unor aspecte de natură personală

și familială.

În consecință, pentru inculpatul V.l.,

având în vedere

reținerea

circumstanțelor atenuante, în conformitate cu art. 76 alin. (2) și (

3) C. pen., pedepsele stabilite vor fi

reduse sub minimul special, fără

aplicarea pedepselor

complementare.

Cu privire la inculpatul B.V., probele

administrate nu

justifică

reținerea unor circumstanțe atenuante, acesta fiind inițiatorul

activității infracționale, cu o contribuție sporită la punerea în

executare a rezoluției infracționale și moartea

victimei. Se retine însă

că și

inculpatul B.V. a recunoscut inițial săvârșirea faptelor,

chiar dacă

ulterior a avut o atitudine oscilantă în fața organelor judiciare, ceea ce,

coroborat și cu lipsa antecedentelor penale,

justifică

aplicarea unor pedepse egale cu minimul special al textelor

incriminatoare

ale faptelor.

Pentru ambii inculpați, după contopirea

pedepselor stabilite și aplicarea pedepsei celei mai grele, se va dispune

aplicarea art. 71

raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a

și lit. b) C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen., din pedepsele

aplicate inculpaților se

va deduce durata arestării

preventive.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale

sentinței primei instanțe.

Potrivit art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul V.l. va fi obligat

la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare

ocazionate

cu soluționarea recursului Ministerului Public vor rămâne

în

sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de

Apel Bacău, împotriva deciziei penale nr.

9 din 15 ianuarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, privind pe

inculpații B.V. și V.l.

Casează decizia penală recurată și, în

parte, sentința penală

nr. 484/

D din 5 octombrie 2007 a Tribunalului Bacău, sub aspectul

soluționării

laturii penale și rejudecând, dispune:

I.

Condamnă pe

inculpatul B.V., la următoarele pedepse:

- 15 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor

calificat,

prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen. și

5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a ll-a și art. 64 lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă

complementară;

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209

alin. (1) lit. a),

d) și g) C. pen.;

În baza art. 33 - art. 35 C. pen., contopește pedepsele

stabilite, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64

lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., cu titlu de

pedeapsă

complementară.

II.

Condamnă pe

inculpatul V.l.

, la următoarele pedepse:

- 8 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen.,

cu

aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.;

2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de furt

calificat, prevăzută de art. 208

alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a),

d) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.;

în

baza art. 33 și 34 C. pen., contopește pedepsele

stabilite, urmând ca inculpatul ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 8 ani închisoare.

Pentru ambii inculpați face aplicarea

dispozițiilor art. 71 C. pen.

și interzice

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b)

C. pen.,

cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., deduce din pedepsele aplicate

inculpaților durata reținerii și arestării

preventive, după cum urmează:

- pentru inculpatul B.V. de la 15 mai 2006

la zi;

- pentru inculpatul V.l. de la 15 mai

2006 la 15

ianuarie 2008.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței

penale nr. 484/ D din 5

octombrie 2007 a Tribunalului

Bacău.

Obligă inculpatul V.l. la plata sumei de

500 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Bacău rămân în sarcina

statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpatul B.V., se va suporta din

bugetul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

martie 2008.