ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6269/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 226 din 30 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Suceava a fost condamnat inculpatul C.G.F., la 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. d) și i) C. pen., și la 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209.alin. (1) lit. d) și e) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 612 din 24 iunie 2002 a Judecătoriei Suceava, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., și s-a dispus să o execute pe lângă pedeapsa de 17 ani închisoare. Conform art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei.

Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 29 septembrie 2004 la zi. În latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile U.F. suma de 7.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile. Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 26/27 septembrie 2004, inculpatul aflat în stare de ebrietate s-a întâlnit cu martorul V.C.E. în Gara Ițcani din Suceava și s-au deplasat la barul aparținând SC D. SRL unde au consumat băuturi răcoritoare.

După ce au ieșit din local, pe peronul gării cei doi s-au întâlnit cu S.M.F., fiind observați de martorul L.G. S-a mai constatat că victima se afla și ea în stare avansată de ebrietate și, chestionată de inculpat cu privire la prezența sa în gară, i-a răspuns că două persoane i-au sustras suma de 1.000.000 lei astfel încât nu mai are nici un ban. Inculpatul i-a comunicat lui S.M.F. că îl poate ajuta să recupereze banii, dar dorește în schimb 300.000 lei. Inculpatul, martorul V.C.E. și victima s-au deplasat în parcul din fața gării, așezându-se pe prima bancă din partea laterală dreapta a acestuia. În locul respectiv, fără nici un motiv inculpatul a agresat violent victima, lovind-o de mai multe ori cu piciorul în zona feței, după care l-a apucat cu mâna stângă de cap, aplicându-i apoi multiple lovituri cu cotul în aceeași zonă.

Auzind zgomotele din parc, motivează prima instanță, martorul H.G., împreună cu alte persoane care se aflau în fața gării, au strigat către grupul care se afla în parc să înceteze violențele. În acel moment, martorul V.C.E. care nu a participat la agresiune, solicitând inculpatului să înceteze actele de violență, a plecat spre domiciliul său. C.G.F. a traversat parcul împreună cu victima, s-au deplasat pe mai multe străzi ajungând pe malul stâng al râului Suceava. În zona respectivă, inculpatul a continuat să-l lovească pe S.M.F. cu pumnii și picioarele, iar după ce au ajuns la o distanță de circa 250–200 metri de podul rutier peste râul Suceava, a continuat să aplice victimei și alte lovituri până când a ajuns în stare de inconștiență.

În aceste împrejurări, inculpatul a sustras geaca victimei pe care a dus-o acasă la martorul R.M. unde locuia cu chirie și a fost găsită de organele de urmărire penală. Cadavrul victimei a fost descoperit pe malul râului Suceava, la data de 27 septembrie 2004, de martorul V.G. Tribunalul a mai reținut că potrivit concluziilor din raportul de constatare medico – legală autopsie, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio – respiratorii acute, consecutivă hematoamelor subdurale și hemoragiei subarahnoidiene produse printr-un traumatism cranio – cerebral acut. Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 279 din 22 august 2005, a respins apelul declarat de inculpat considerând nefondate susținerile acestuia în sensul că trebuia schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de omor calificat în cea prevăzută de art. 183 C. pen., și că pedepsele aplicate sunt aspre.

Instanța de apel a reținut că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de ucidere a victimei, iar pedepsele au fost just individualizate, cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul C.G.F. care în principal invocând dispozițiile art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., a solicitat casarea ambelor hotărâri și pe fond, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. d) și i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece nu a acționat cu intenția de ucidere a victimei. În subsidiar inculpatul a cerut reducerea pedepselor aplicate față de împrejurările în care a comis faptele și circumstanțele sale personale, temei de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Înalta Curte, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat. Instanțele au reținut reală situația de fapt în concordanță cu probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești în sensul că în noaptea de 26 septembrie 2004, în parcul din fața Gării Ițcani din Suceava, inculpatul profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra a lovit-o cu pumnii și picioarele producându-i leziuni de violență la nivel cranio – cerebral și facial care au condus la decesul acesteia și i-a sustras o haină care a fost găsită în casa martorului R.M., unde făptuitorul locuia cu chirie.

În ceea ce privește critica din recurs prin care inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., se constată că este neîntemeiată. Ceea ce deosebește infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte de infracțiunea de omor săvârșit cu intenție indirectă este împrejurarea că deși la ambele loviturile sunt comise cu intenție, în cazul celei dintâi moartea victimei se produce din culpă, făptuitorul neprevăzând acest rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă, pe când în cazul celei de-a doua, rezultatul letal a fost prevăzut, iar inculpatul, cu toate că nu l-a urmărit sau dorit, l-a acceptat în mod conștient.

Având în vedere numărul mare de lovituri aplicate de inculpat victimei cu pumnii și picioarele în zone corporale vitale producându-i un traumatism cranio – cerebral acut care a condus la deces, se impune concluzia că acesta a acționat cu intenție indirectă de ucidere, caracteristică omorului, fiind în afara probelor că moartea este un rezultat praeterintenționat, specific infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen. Așa fiind, critica formulată de recurentul inculpat, în sensul greșitei încadrări juridice dată faptei, nu poate fi primită. Referitor la pedepsele aplicate se constată că s-a făcut o corectă individualizare a acestora cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., și anume gradul de pericol social deosebit al faptelor comise, împrejurarea că inculpatul a aplicat lovituri cu mare intensitate unei persoane lipsită de apărare, victima fiind în stare de ebrietate.

De asemenea, au fost avute în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului care deși nu este recidivist a fost condamnat anterior, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru furt calificat prin sentința penală nr. 612 din 24 iunie 2002 a Judecătoriei Suceava pentru care, în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată. Se mai constată că pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare este de natură a asigura reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Întrucât motivele de casare invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența vreunui caz de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, Înalta Curte să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Deoarece recurentul inculpat este arestat preventiv în această cauză, conform art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării de la 29 septembrie 2004 la 7 noiembrie 2005. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G.F. împotriva deciziei penale nr. 279 din 22 august 2005 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 29 septembrie 2004 la 7 noiembrie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2005.