ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6269/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 226 din 30

iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Suceava a fost condamnat inculpatul C.G.F.,

la 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută

de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. d) și i) C. pen., și

la 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209.alin.

(1) lit. d) și e) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai

grea de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 612 din 24 iunie 2002 a Judecătoriei

Suceava, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208

alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., și s-a

dispus să o execute pe lângă pedeapsa de 17 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen., i s-a

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata

executării pedepsei.

Conform art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 29 septembrie 2004

la zi.

În latură civilă, inculpatul a fost

obligat să plătească părții civile U.F. suma de 7.000.000 lei cu titlu de

despăgubiri civile.

Inculpatul a mai fost obligat la plata

sumei de 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că, în noaptea de 26/27 septembrie 2004, inculpatul

aflat în stare de ebrietate s-a întâlnit cu martorul V.C.E. în Gara Ițcani din Suceava

și s-au deplasat la barul aparținând SC D. SRL unde au consumat băuturi

răcoritoare.

După ce au ieșit din local, pe

peronul gării cei doi s-au întâlnit cu S.M.F., fiind observați de martorul L.G.

S-a mai constatat că victima se afla

și ea în stare avansată de ebrietate și, chestionată de inculpat cu privire la

prezența sa în gară, i-a răspuns că două persoane i-au sustras suma de

1.000.000 lei astfel încât nu mai are nici un ban.

Inculpatul i-a comunicat lui S.M.F. că

îl poate ajuta să recupereze banii, dar dorește în schimb 300.000 lei.

Inculpatul, martorul V.C.E. și victima s-au deplasat în parcul din fața gării,

așezându-se pe prima bancă din partea laterală dreapta a acestuia.

În locul respectiv, fără nici un

motiv inculpatul a agresat violent victima, lovind-o de mai multe ori cu

piciorul în zona feței, după care l-a apucat cu mâna stângă de cap, aplicându-i

apoi multiple lovituri cu cotul în aceeași zonă.

Auzind zgomotele din parc, motivează

prima instanță, martorul H.G., împreună cu alte persoane care se aflau în fața

gării, au strigat către grupul care se afla în parc să înceteze violențele. În

acel moment, martorul V.C.E. care nu a participat la agresiune, solicitând

inculpatului să înceteze actele de violență, a plecat spre domiciliul său. C.G.F.

a traversat parcul împreună cu victima, s-au deplasat pe mai multe străzi

ajungând pe malul stâng al râului Suceava. În zona respectivă, inculpatul a

continuat să-l lovească pe S.M.F. cu pumnii și picioarele, iar după ce au ajuns

la o distanță de circa 250–200 metri de podul rutier peste râul Suceava, a

continuat să aplice victimei și alte lovituri până când a ajuns în stare de

inconștiență.

În aceste împrejurări, inculpatul a

sustras geaca victimei pe care a dus-o acasă la martorul R.M. unde locuia cu chirie

și a fost găsită de organele de urmărire penală.

Cadavrul victimei a fost descoperit

pe malul râului Suceava, la data de 27 septembrie 2004, de martorul V.G.

Tribunalul a mai reținut că potrivit

concluziilor din raportul de constatare medico – legală autopsie, moartea

victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio – respiratorii

acute, consecutivă hematoamelor subdurale și hemoragiei subarahnoidiene produse

printr-un traumatism cranio – cerebral acut.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 279 din 22 august 2005, a respins apelul declarat de inculpat

considerând nefondate susținerile acestuia în sensul că trebuia schimbată

încadrarea juridică din infracțiunea de omor calificat în cea prevăzută de art.

183 C. pen., și că pedepsele aplicate sunt aspre.

Instanța de apel a reținut că

inculpatul a acționat cu intenția indirectă de ucidere a victimei, iar

pedepsele au fost just individualizate, cu respectarea dispozițiilor art. 72 C.

pen.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen legal, inculpatul C.G.F. care în principal invocând

dispozițiile art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., a solicitat casarea

ambelor hotărâri și pe fond, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea

încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de omor calificat prevăzută de

art. 174, raportat la art. 175 lit. d) și i) C. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 183 C. pen., deoarece nu a acționat cu intenția de ucidere a victimei.

În subsidiar inculpatul a cerut

reducerea pedepselor aplicate față de împrejurările în care a comis faptele și

circumstanțele sale personale, temei de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, verificând hotărârea

atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de

criticile formulate, constată că recursul este nefondat.

Instanțele au reținut reală situația

de fapt în concordanță cu probele administrate în cursul urmăririi penale și al

cercetării judecătorești în sensul că în noaptea de 26 septembrie 2004, în

parcul din fața Gării Ițcani din Suceava, inculpatul profitând de

imposibilitatea victimei de a se apăra a lovit-o cu pumnii și picioarele

producându-i leziuni de violență la nivel cranio – cerebral și facial care au

condus la decesul acesteia și i-a sustras o haină care a fost găsită în casa

martorului R.M., unde făptuitorul locuia cu chirie.

În ceea ce privește critica din

recurs prin care inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., se constată că este neîntemeiată.

Ceea ce deosebește infracțiunea de

lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte de infracțiunea de omor săvârșit cu

intenție indirectă este împrejurarea că deși la ambele loviturile sunt comise

cu intenție, în cazul celei dintâi moartea victimei se produce din culpă,

făptuitorul neprevăzând acest rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă, pe

când în cazul celei de-a doua, rezultatul letal a fost prevăzut, iar

inculpatul, cu toate că nu l-a urmărit sau dorit, l-a acceptat în mod

conștient.

Având în vedere numărul mare de

lovituri aplicate de inculpat victimei cu pumnii și picioarele în zone

corporale vitale producându-i un traumatism cranio – cerebral acut care a

condus la deces, se impune concluzia că acesta a acționat cu intenție indirectă

de ucidere, caracteristică omorului, fiind în afara probelor că moartea este un

rezultat praeterintenționat, specific infracțiunii prevăzută de art. 183 C.

pen.

Așa fiind, critica formulată de

recurentul inculpat, în sensul greșitei încadrări juridice dată faptei, nu

poate fi primită.

Referitor la pedepsele aplicate se

constată că s-a făcut o corectă individualizare a acestora cu respectarea

tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., și anume gradul de pericol

social deosebit al faptelor comise, împrejurarea că inculpatul a aplicat

lovituri cu mare intensitate unei persoane lipsită de apărare, victima fiind în

stare de ebrietate. De asemenea, au fost avute în vedere datele care caracterizează

persoana inculpatului care deși nu este recidivist a fost condamnat anterior,

la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru furt calificat prin sentința penală nr.

612 din 24 iunie 2002 a Judecătoriei Suceava pentru care, în baza art. 83 C.

pen., s-a revocat suspendarea condiționată.

Se mai constată că pedeapsa

rezultantă de 17 ani închisoare este de natură a asigura reeducarea

inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Întrucât motivele de casare invocate

sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată

existența vreunui caz de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, Înalta Curte să

respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Deoarece recurentul inculpat este arestat

preventiv în această cauză, conform art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa

aplicată durata reținerii și arestării de la 29 septembrie 2004 la 7 noiembrie

2005.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.G.F. împotriva deciziei penale nr. 279 din 22 august

2005 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 29 septembrie 2004

la 7 noiembrie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

noiembrie 2005.