ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1732/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 297 din 25 iunie 2008, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul P.F., la următoarele pedepse: - 20 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. c) C. pen.; - 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen. [(art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b), d) și f) C. pen., în vechea reglementare)], cu aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. c) C. pen.

și art. 13 C. pen. Conform dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului prin încheierea nr. 30 din 26 octombrie 2007 a acestei instanțe și în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 35/ U din 26 octombrie 2007, care nu a putut fi pus în executare până în prezent. În temeiul dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 12,5 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

A fost obligat inculpatul să achite statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 21 septembrie 1998, inculpatul, împreună cu P.G. și V.A. (N.), au pătruns în locuința părții vătămate H.N. și, după ce P.G. a ucis-o cu lovituri de secure, i-au sustras ceasul și bijuteriile. Moartea victimei s-a datorat șocului mixt consecutiv unui traumatism cranio-cerebral și facial cu plăgi multiple tăiate faciale și cranio-cerebrale, cu contuzie și dilacerare cerebrală prin fracturi multiple de calotă și de bază de craniu. Raportul de constatare medico-legală nr. 65/ C din 10 noiembrie 1998 întocmit de Laboratorul medico-legal Bârlad a concluzionat că leziunile au putut fi produse cu un obiect despicător-tăietor (secure), prin lovituri aplicate în mod repetat cu deosebită cruzime; între traumatism și deces există legătură directă de cauzalitate.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: procese-verbale de cercetare la fața locului, planșe fotografice, acte medico-legale, raport de expertiză a urmelor biologice, proces-verbal de reconstituire, declarațiile martorilor și inculpaților P.G. și N.A. Inculpatul P.F. nu a putut fi audiat în cursul urmăririi penale, ci doar anterior începerii acesteia, și nici în cursul cercetării judecătorești. În apelul declarat, inculpatul a criticat modul de individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată, considerând că, în raport de contribuția sa concretă la săvârșirea faptei, aceasta este mult prea aspră. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 23 din 3 martie 2009, a respins, ca nefondat, apelul peste termen declarat de inculpat, menținând starea de arest a acestuia și deducând prevenția la zi.

Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.F., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recurentul inculpat a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele au reținut în mod corect vinovăția inculpatului și au dat faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare. Cu privire la modul de individualizare a pedepsei, Înalta Curte constată că acesta corespunde criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Inculpatul a participat în calitate de coautor la săvârșirea unor infracțiuni cu un puternic ecou în rândul opiniei publice și cu un grad mare de pericol social. Inculpatul, împreună cu P.G. și N.A. (în vârstă de 16 ani) au elaborat un plan de acțiune, au cules date despre locul faptei și posibilitatea folosirii unor obiecte ca arme letale, și-au stabilit rolurile și modul concret de acțiune. Toate aceste aspecte dovedesc că inculpații au premeditat săvârșirea faptei. Deși inculpatul P.F. nu a lovit în mod nemijlocit victima, el a fost prezent în tot acest timp la locul faptei, urmând a împiedica victima să riposteze, rolul său fiind acela de a-l ajuta și a-l apăra pe P.G. în cazul în care acesta din urmă ar fi avut dificultăți în realizarea acțiunii plănuite.

Inculpatul P.F. s-a constituit într-un sprijin moral care i-a încurajat pe ceilalți doi coautori în aducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale luate împreună. Recurentului inculpat i-a revenit verigheta victimei, sustrasă de pe degetul acesteia, pe care a vândut-o pentru 300.000 lei. De altfel, mobilul uciderii victimei a fost jaful, inculpații cunoscând starea materială bună a acesteia și intenționând să-i sustragă banii. Pedeapsa aplicată recurentului inculpat reflectă pe deplin periculozitatea modului de operare arătat mai sus, consecințele deosebit de grave ale faptelor comise, ușurința cu care inculpatul s-a lăsat antrenat în săvârșirea unor infracțiuni de o violență extremă, după care s-a sustras răspunderii faptelor sale.

Pentru reeducarea sa socială și pentru protejarea comunității, izolarea de societate pe o durată de 20 ani reprezintă o necesitate, acest cuantum fiind în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Înalta Curte nu a constatat existența unor temeiuri de reducere a acestei pedepse, astfel că, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului. În conformitate cu dispozițiile art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce durata arestului preventiv de la 7 octombrie 2008, la zi. În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva deciziei penale nr. 23 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 octombrie 2008 la 12 mai 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2009.