ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1732/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 297

din 25 iunie 2008, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul P.F., la

următoarele pedepse:

- 20 ani închisoare și 7 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru

săvârșirea complicității la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art.

26 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen., cu

aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. c) C. pen.;

- 15 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin. (1) și

(2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. [(art. 211 alin.

(1) și (2) lit. a), b), d) și f) C. pen., în vechea reglementare)], cu

aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. c) C. pen. și art. 13 C. pen.

Conform dispozițiilor art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în

pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Pe perioada prevăzută de art.

71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 350

C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată împotriva

inculpatului prin încheierea nr. 30 din 26 octombrie 2007 a acestei instanțe și

în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 35/ U din 26

octombrie 2007, care nu a putut fi pus în executare până în prezent.

În temeiul dispozițiilor art.

118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 12,5 lei dobândită

prin săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

A fost obligat inculpatul să

achite statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 21 septembrie 1998,

inculpatul, împreună cu P.G. și V.A. (N.), au pătruns în locuința părții

vătămate H.N. și, după ce P.G. a ucis-o cu lovituri de secure, i-au sustras

ceasul și bijuteriile.

Moartea victimei s-a datorat

șocului mixt consecutiv unui traumatism cranio-cerebral și facial cu plăgi

multiple tăiate faciale și cranio-cerebrale, cu contuzie și dilacerare

cerebrală prin fracturi multiple de calotă și de bază de craniu.

Raportul de constatare

medico-legală nr. 65/ C din 10 noiembrie 1998 întocmit de Laboratorul

medico-legal Bârlad a concluzionat că leziunile au putut fi produse cu un

obiect despicător-tăietor (secure), prin lovituri aplicate în mod repetat cu

deosebită cruzime; între traumatism și deces există legătură directă de

cauzalitate.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: procese-verbale de cercetare la fața locului, planșe

fotografice, acte medico-legale, raport de expertiză a urmelor biologice,

proces-verbal de reconstituire, declarațiile martorilor și inculpaților P.G. și

N.A.

Inculpatul P.F. nu a putut

fi audiat în cursul urmăririi penale, ci doar anterior începerii acesteia, și

nici în cursul cercetării judecătorești.

În apelul declarat,

inculpatul a criticat modul de individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată,

considerând că, în raport de contribuția sa concretă la săvârșirea faptei,

aceasta este mult prea aspră.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 23 din 3 martie 2009, a respins, ca nefondat, apelul peste

termen declarat de inculpat, menținând starea de arest a acestuia și deducând

prevenția la zi.

Împotriva acestei decizii

penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.F., invocând cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. Recurentul

inculpat a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere

circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Din analiza materialului

probator administrat în cauză rezultă că instanțele au reținut în mod corect

vinovăția inculpatului și au dat faptelor comise de acesta încadrarea juridică

corespunzătoare.

Cu privire la modul de

individualizare a pedepsei, Înalta Curte constată că acesta corespunde

criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Inculpatul a participat în

calitate de coautor la săvârșirea unor infracțiuni cu un puternic ecou în

rândul opiniei publice și cu un grad mare de pericol social.

Inculpatul, împreună cu P.G.

și N.A. (în vârstă de 16 ani) au elaborat un plan de acțiune, au cules date

despre locul faptei și posibilitatea folosirii unor obiecte ca arme letale,

și-au stabilit rolurile și modul concret de acțiune.

Toate aceste aspecte

dovedesc că inculpații au premeditat săvârșirea faptei. Deși inculpatul P.F. nu

a lovit în mod nemijlocit victima, el a fost prezent în tot acest timp la locul

faptei, urmând a împiedica victima să riposteze, rolul său fiind acela de a-l

ajuta și a-l apăra pe P.G. în cazul în care acesta din urmă ar fi avut

dificultăți în realizarea acțiunii plănuite.

Inculpatul P.F. s-a

constituit într-un sprijin moral care i-a încurajat pe ceilalți doi coautori în

aducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale luate împreună.

Recurentului inculpat i-a

revenit verigheta victimei, sustrasă de pe degetul acesteia, pe care a vândut-o

pentru 300.000 lei.

De altfel, mobilul uciderii

victimei a fost jaful, inculpații cunoscând starea materială bună a acesteia și

intenționând să-i sustragă banii.

Pedeapsa aplicată

recurentului inculpat reflectă pe deplin periculozitatea modului de operare

arătat mai sus, consecințele deosebit de grave ale faptelor comise, ușurința cu

care inculpatul s-a lăsat antrenat în săvârșirea unor infracțiuni de o violență

extremă, după care s-a sustras răspunderii faptelor sale.

Pentru reeducarea sa socială

și pentru protejarea comunității, izolarea de societate pe o durată de 20 ani

reprezintă o necesitate, acest cuantum fiind în măsură să asigure realizarea

scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Înalta Curte nu a constatat

existența unor temeiuri de reducere a acestei pedepse, astfel că, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen.,

se va deduce durata arestului preventiv de la 7 octombrie 2008, la zi.

În baza art. 192 alin. (2)

și art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind

avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva deciziei penale nr. 23 din 3

martie 2009 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 octombrie 2008 la 12 mai 2009.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 mai 2009.