ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4810/2009

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 611 din 5 februarie 2009, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de P.M. împotriva deciziei nr. 1065 din 14 martie 2008 prin care instanța supremă a respins ca nefondat recursul acestuia împotriva sentinței civile nr. 593 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, motivat de faptul că nu a dovedit în niciun mod motivul refugiului. Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile exprese și limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc.

civ. pentru admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac. Prin respectiva contestație s-au invocat aspecte circumscrise problemelor de fond ale litigiului și stării de fapt, pretins greșit reținută de instanța de fond și cea de control judiciar, solicitându-se acordarea drepturilor de refugiat, întrucât contestatorul a plecat împreună cu familia sa, iar fratele său beneficiază de aceste drepturi. Întrucât în cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile deduse judecății, iar din examinarea actelor dosarului nu a rezultat incidența vreunuia din motivele prevăzute de normele legale anterior menționat, Înalta Curte a constatat inadmisibilitatea ei.

Împotriva acestei decizii, P.M. a formulat o nouă contestație în anulare, în aceleași condiții, apreciind că actele depuse la dosar, inclusiv hotărârea C.J.P. Cluj, care atestă calitatea de refugiat a fratelui său, justifică acordarea drepturilor solicitate prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 1521/33/2007 a Curții de Apel Cluj, aspecte ce pot fi circumscrise numai pretinsei netemeinicii a deciziei nr. 1065 din 14 martie 2008, pronunțată asupra recursului declarat împotriva sentinței nr. 593 din 13 noiembrie 2007, anterior indicate.

Din economia prevederilor legale care reglementează contestația în anulare, rezultă că prin această cale extraordinară de atac se urmărește numai repararea unor neregularități evidente privind actele de procedură, nefiind posibilă examinarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate cu privire la drepturile subiective deduse judecății, întrucât atunci când se invocă eventuale greșeli de judecată contestația în anulare se transformă într-un adevărat recurs, iar recursul la recurs este inadmisibil. Cum nici de această dată, în privința deciziei nr. 611 din 5 februarie 2009 contestatorul nu a invocat incidența vreunuia din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc.

civ., pentru care hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, iar în ceea ce privește exercitarea aceleiași căi de atac împotriva deciziei nr. 1065 din 14 martie 2008 sunt incidente prevederile art. 321 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge și prezenta contestație în anulare ca fiind inadmisibilă. În sensul dispozițiilor art. 321 C. proc. civ., după respingerea unei prime contestații se mai poate introduce o nouă contestație, dar numai pentru motive noi, care nu au existat la data celei dintâi, fiind fără relevanță faptul că partea nu a cunoscut aceste motive ori că temeiul juridic invocat este diferit. Prin această dispoziție, legiuitorul a urmărit să împiedice practica abuzivă de a se promova contestații în anulare repetate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de P.M. împotriva deciziei nr. 611 din 5 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.