ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 496/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 574 din 4 septembrie 2008 a Curții de Apel

Cluj a fost respinsă ca tardivă acțiunea reclamantei S.I. în contradictoriu cu

C.J.P. Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de

fond a reținut că, prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat anularea

Hotărârii

nr. 52620 din 15 aprilie 2008

emisă de pârâta C.J.P.

Cluj, dar instanța a apreciat că actul care i-a

adus o vătămare reclamantei este Hotărârea nr. 22029/A/2007, pentru că prin

această hotărâre i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000.

În raport de această hotărâre arătată de

instanța de fond s-a apreciat că cererea reclamantei a fost formulată cu

depășirea termenului prevăzut de lege și a fost respinsă acțiunea cu această

motivare.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs reclamanta, criticând

hotărârea

pronunțată ca netemeinică și nelegală.

A arătat în cadrul motivelor de recurs

formulate faptul că nu a primit nici o altă comunicare cu privire la refuzul

autorității pârâte de

acordare a statutului

de refugiat, decât cea din data de 15 aprilie 2008,

care a fost

contestată în termenul prevăzut de lege.

De asemenea, a criticat pe fond soluția

adoptată de C.J.P. Cluj, arătând faptul că îndeplinește condițiile prevăzute de

lege pentru acordarea statutului de refugiat, fiind născută în timpul

strămutării părinților săi.

Înalta Curte sesizată cu soluționarea

recursului declarat în temeiul art. 299 și art. 4 C. proc. civ., analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză

va admite recursul, va

casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre

rejudecare aceleași instanțe, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin.

(5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele

legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe

baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă

a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Analizând actele și lucrările dosarului, înalta

Curte a constatat întemeiată critica formulată de recurentă în ceea ce privește

formularea cererii de chemare în judecată în termenul prevăzut de lege.

Astfel,

din analiza acestei cereri a rezultat faptul că reclamanta a

criticat hotărârea emisă de pârâtă, cerere formulată la data de 5 mai

2008,

întrucât

a fost informată, conform adresei de la dosar datată 15

aprilie 2008, cu

privire la faptul că i s-a comunicat hotărârea de respingere a cererii sale de

acordare a statutului de refugiat( fără indicarea numărului de hotărâre și a

datei de comunicare).

Din actele dosarului nu rezultă data

comunicării Hotărârii nr. 22029/A din 30 martie 2007 (aflată la fila 42 dosar

fond) către reclamantă, astfel încât nefiind făcută dovada comunicării acestei

hotărâri către reclamantă, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică

și nelegală.

Norma specială de la art. 7 alin. (4) teza I

din OG nr. 105/1999 introdusă prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare, prevede faptul că împotriva hotărârii persoana

interesată poate face contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de

la comunicarea hotărârii.

Or, la dosarul cauzei nu există dovada

comunicării acestei

hotărâri către

recurenta-reclamantă, situație în care termenul imperativ

prevăzut de

lege, pentru contestarea acestei hotărâri, nu poate fi considerat împlinit.

Văzând și dispozițiile art. 102 alin.

(1) C. proc. civ.

conform cărora termenele

încep să curgă de la data comunicării

actelor de procedură, Înalta Curte

a constatat că momentul de

pornire( dies a

quo) al termenului de contestare a hotărârii atacate nu a

început să

curgă, astfel încât este exclus momentul de împlinire a acestui termen (dies ad

quem).

Având în vedere dispozițiile art. 21

din Constituția României și dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., în temeiul art. 312

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va

trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe, pentru soluționarea pe fond a

litigiului dedus judecății.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de S.I. împotriva sentinței

civile nr. 574

din 4 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.