ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 496/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 574 din 4 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj a fost respinsă ca tardivă acțiunea reclamantei S.I. în contradictoriu cu C.J.P. Cluj. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat anularea Hotărârii nr. 52620 din 15 aprilie 2008 emisă de pârâta C.J.P. Cluj, dar instanța a apreciat că actul care i-a adus o vătămare reclamantei este Hotărârea nr. 22029/A/2007, pentru că prin această hotărâre i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În raport de această hotărâre arătată de instanța de fond s-a apreciat că cererea reclamantei a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de lege și a fost respinsă acțiunea cu această motivare.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, criticând hotărârea pronunțată ca netemeinică și nelegală. A arătat în cadrul motivelor de recurs formulate faptul că nu a primit nici o altă comunicare cu privire la refuzul autorității pârâte de acordare a statutului de refugiat, decât cea din data de 15 aprilie 2008, care a fost contestată în termenul prevăzut de lege. De asemenea, a criticat pe fond soluția adoptată de C.J.P. Cluj, arătând faptul că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru acordarea statutului de refugiat, fiind născută în timpul strămutării părinților săi. Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat în temeiul art. 299 și art. 4 C. proc. civ., analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Analizând actele și lucrările dosarului, înalta Curte a constatat întemeiată critica formulată de recurentă în ceea ce privește formularea cererii de chemare în judecată în termenul prevăzut de lege. Astfel, din analiza acestei cereri a rezultat faptul că reclamanta a criticat hotărârea emisă de pârâtă, cerere formulată la data de 5 mai 2008, întrucât a fost informată, conform adresei de la dosar datată 15 aprilie 2008, cu privire la faptul că i s-a comunicat hotărârea de respingere a cererii sale de acordare a statutului de refugiat( fără indicarea numărului de hotărâre și a datei de comunicare).

Din actele dosarului nu rezultă data comunicării Hotărârii nr. 22029/A din 30 martie 2007 (aflată la fila 42 dosar fond) către reclamantă, astfel încât nefiind făcută dovada comunicării acestei hotărâri către reclamantă, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală. Norma specială de la art. 7 alin. (4) teza I din OG nr. 105/1999 introdusă prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, prevede faptul că împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Or, la dosarul cauzei nu există dovada comunicării acestei hotărâri către recurenta-reclamantă, situație în care termenul imperativ prevăzut de lege, pentru contestarea acestei hotărâri, nu poate fi considerat împlinit.

Văzând și dispozițiile art. 102 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, Înalta Curte a constatat că momentul de pornire( dies a quo) al termenului de contestare a hotărârii atacate nu a început să curgă, astfel încât este exclus momentul de împlinire a acestui termen (dies ad quem). Având în vedere dispozițiile art. 21 din Constituția României și dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe, pentru soluționarea pe fond a litigiului dedus judecății.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.I. împotriva sentinței civile nr. 574 din 4 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.