ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1141/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată

la Curtea de Apel Cluj la data de 18 septembrie 2007, reclamanta C.I. a solicitat

în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea hotărârii din 20 august 2007,

emisă de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 521 din 26 octombrie 2007, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamanta C.I. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, a anulat hotărârea din

20 august 2007, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei,

calitatea de refugiat în perioada 23 aprilie 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000

cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2007.

În motivarea soluției

s-a reținut că, probele existente la dosar atestă cu caracter unitar împrejurarea

că, familia reclamantei s-a refugiat din localitatea de domiciliu Cluj – la Timișoara,

la data de 7 septembrie 1940, iar reclamanta s-a născut în localitatea de refugiu,

la data de 23 aprilie 1944.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs în termen pârâta – C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate,

susținând în esență că, întrucât reclamanta nu era născută la data refugiului părinților

săi, nu a fost nevoită să-și schimbe domiciliul, întrucât s-a născut în localitatea

de refugiu.

Examinând sentința atacată

în raport cu motivul de recurs invocat, probele administrate în cauză, dispozițiile

legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304

1

C. proc.

civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Este necontestat faptul

că, reclamanta C.I. s-a născut la data de 23 aprilie 1944 în Timișoara, unde părinții

săi D.I. și I. se refugiaseră din Cluj, din luna septembrie 1940, ca urmare a persecuțiilor

etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestei ordonanțe, persoana - cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice,

aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea teleologică

a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite,

persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive

etnice.

Având în vedere că, legiuitorul

a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele – cetățeni români

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice,

prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții

în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod

indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele

nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat

că, reclamanta care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile

și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Că legiuitorul a urmărit

să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut

de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/2999 și soțului

supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul

a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie

să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în

perioada refugiului a suferit în mod direct, toate consecințele nefavorabile care

s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmând să fie respins ca nefondat,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 521 din 26 octombrie 2007 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 martie 2008.