ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1141/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 18 septembrie 2007, reclamanta C.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea hotărârii din 20 august 2007, emisă de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 521 din 26 octombrie 2007, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C.I. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, a anulat hotărârea din 20 august 2007, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat în perioada 23 aprilie 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2007. În motivarea soluției s-a reținut că, probele existente la dosar atestă cu caracter unitar împrejurarea că, familia reclamantei s-a refugiat din localitatea de domiciliu Cluj – la Timișoara, la data de 7 septembrie 1940, iar reclamanta s-a născut în localitatea de refugiu, la data de 23 aprilie 1944. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta – C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, întrucât reclamanta nu era născută la data refugiului părinților săi, nu a fost nevoită să-și schimbe domiciliul, întrucât s-a născut în localitatea de refugiu.

Examinând sentința atacată în raport cu motivul de recurs invocat, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Este necontestat faptul că, reclamanta C.I. s-a născut la data de 23 aprilie 1944 în Timișoara, unde părinții săi D.I. și I. se refugiaseră din Cluj, din luna septembrie 1940, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena. Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana - cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele – cetățeni români care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că, reclamanta care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.

nr. 105/2999 și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului a suferit în mod direct, toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. În consecință, soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmând să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 521 din 26 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2008.