ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1397/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1397/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamantul F.L. a chemat în judecată C.J.P. Cluj,
solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia
din urmă la acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea
nr. 189/2000, întrucât are calitate de persoană refugiată, în sensul actelor normative
menționate, fiind născut în refugiu.
Curtea de Apel Cluj,
secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, prin sentința civilă
nr. 526 din 29 octombrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând
anularea hotărârii din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă.
Totodată, a obligat pârâta
să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada octombrie 1941-martie
1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin
Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 15 iulie 2007.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța a reținut că reclamantul F.L. are calitatea de refugiat pentru
perioada cuprinsă între octombrie 1941 și data încetării refugiului, întrucât dispozițiile
legale aplicabile în această materie, nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor
născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești corespunzătoare.
Împotriva acestei sentințe
considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, susținând
în esență că instanța a acordat drepturi de la o dată ilegală 15 iulie 2007 fără
a observa că textul legii acordă drepturi „de la data de întâi a lunii următoare
depunerii cererii, iar nu de la mijlocul lunii.
A mai susținut și că declarațiile
martorilor nu sunt relevante în soluționarea cauzei, întrucât aceștia au dat astfel
de declarații în favoarea mai multor petenți cu situații individuale diferite în
privința datei refugiului și a localității de plecare.
Examinând cauza în raport
cu toate criticile aduse sentinței, cu apărările formulate și probele administrate,
precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele
ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor
art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, beneficiază de prevederile acestuia -"c)
persoana care a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;"
iar art. 2 din H.G. nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicare prevederilor
O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către
regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie
1945 din motive etnice explicitează ce se înțelege prin persoană strămutată în altă
localitate, respectiv „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își
schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se
includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care
au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral."
În cauză, este necontestat
că intimatul-reclamant s-a născut „după strămutarea părinților săi” la data de 5
iulie 1941 în comuna B. județul Cluj. Or, această situație, astfel cum corect a
reținut și instanța de fond, a avut aceleași consecințe nefavorabile datorate condițiilor
precare de viață ale familiei sale și asupra intimatului - reclamant.
Într-adevăr, Înalta Curte
constată, contrar celor susținute de recurenta-pârâtă, că ceea ce prezintă relevanță
în soluționarea cauzei este, pe de o parte, calitatea părinților intimatului-reclamant
de persoane strămutate iar, pe de altă parte, faptul că acesta s-a născut în intervalul
de timp prevăzut de lege, (6 septembrie 1940 – 6 martie 1945) când atât părinții
cât și copiii acestora au suferit ca urmare a strămutării.
Atât soluția instanței
de fond cât și motivarea acesteia exprimă un mod corect, precis și necontradictoriu
de stabilire a situației de fapt și de înțelegere a finalității legii .
Mai mult, Înalta Curte
constată că instanța de fond a considerat corect că a raționa altfel ar însemna
ca la condiții identice în urma strămutării, să se aplice un regim juridic diferențiat,
încălcându-se principiile constituționale ale egalității de tratament și ale nediscriminării
sociale, principii prevăzute și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului
și a libertăților fundamentale (cu denumirea simplificată de Convenția europeană
a drepturilor omului).
Examinând și din oficiu
hotărârea atacată toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se
existența vreunui motiv de casare recursul declarat de C.J.P. Cluj urmează să fie
respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 526 din 29 octombrie 2007 a Curții
de Apel Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 aprilie 2008.