ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1397/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul F.L. a chemat în judecată C.J.P. Cluj,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia

din urmă la acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea

nr. 189/2000, întrucât are calitate de persoană refugiată, în sensul actelor normative

menționate, fiind născut în refugiu.

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 526 din 29 octombrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând

anularea hotărârii din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă.

Totodată, a obligat pârâta

să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada octombrie 1941-martie

1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin

Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 15 iulie 2007.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că reclamantul F.L. are calitatea de refugiat pentru

perioada cuprinsă între octombrie 1941 și data încetării refugiului, întrucât dispozițiile

legale aplicabile în această materie, nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor

născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești corespunzătoare.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, susținând

în esență că instanța a acordat drepturi de la o dată ilegală 15 iulie 2007 fără

a observa că textul legii acordă drepturi „de la data de întâi a lunii următoare

depunerii cererii, iar nu de la mijlocul lunii.

A mai susținut și că declarațiile

martorilor nu sunt relevante în soluționarea cauzei, întrucât aceștia au dat astfel

de declarații în favoarea mai multor petenți cu situații individuale diferite în

privința datei refugiului și a localității de plecare.

Examinând cauza în raport

cu toate criticile aduse sentinței, cu apărările formulate și probele administrate,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele

ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, beneficiază de prevederile acestuia -"c)

persoana care a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;"

iar art. 2 din H.G. nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicare prevederilor

O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 din motive etnice explicitează ce se înțelege prin persoană strămutată în altă

localitate, respectiv „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își

schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se

includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care

au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral."

În cauză, este necontestat

că intimatul-reclamant s-a născut „după strămutarea părinților săi” la data de 5

iulie 1941 în comuna B. județul Cluj. Or, această situație, astfel cum corect a

reținut și instanța de fond, a avut aceleași consecințe nefavorabile datorate condițiilor

precare de viață ale familiei sale și asupra intimatului - reclamant.

Într-adevăr, Înalta Curte

constată, contrar celor susținute de recurenta-pârâtă, că ceea ce prezintă relevanță

în soluționarea cauzei este, pe de o parte, calitatea părinților intimatului-reclamant

de persoane strămutate iar, pe de altă parte, faptul că acesta s-a născut în intervalul

de timp prevăzut de lege, (6 septembrie 1940 – 6 martie 1945) când atât părinții

cât și copiii acestora au suferit ca urmare a strămutării.

Atât soluția instanței

de fond cât și motivarea acesteia exprimă un mod corect, precis și necontradictoriu

de stabilire a situației de fapt și de înțelegere a finalității legii .

Mai mult, Înalta Curte

constată că instanța de fond a considerat corect că a raționa altfel ar însemna

ca la condiții identice în urma strămutării, să se aplice un regim juridic diferențiat,

încălcându-se principiile constituționale ale egalității de tratament și ale nediscriminării

sociale, principii prevăzute și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale (cu denumirea simplificată de Convenția europeană

a drepturilor omului).

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența vreunui motiv de casare recursul declarat de C.J.P. Cluj urmează să fie

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 526 din 29 octombrie 2007 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2008.