ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1650/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19 septembrie 2007,

reclamanta S.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii

nr. 21807 din 08 iulie 2007 și obligarea pârâtei să-i acorde reclamantei

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 743

din 7 decembrie 2007 a admis acțiunea; a dispus anularea hotărârii contestate,

a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada

15 iulie 1943 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a reținut în esență că din probele existente la dosar rezultă fără

echivoc că reclamanta se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj susținând pe de o parte că declarațiile

martorilor R.P. și L.N. nu reprezintă o dovadă clară și concludentă în cauză cu

atât mai mult cu cât aceștia s-au refugiat în alte perioade și în alte

localități, neputând avea cunoștință despre motivul refugiului reclamantei.

S-a mai susținut că martorii

au dat declarații în favoarea mai multor petenți cu situații individuale

diferite fapt ignorat de instanța de fond.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de

prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată în

altă localitate”, conform dispozițiilor

H.G.

nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999,

se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe

domiciliul în altă localitate din motive etnice.

În cauză, din declarațiile

autentice ale martorilor R.P. și L.N., coroborate cu datele rezultate din

actele de stare civilă depuse și declarațiile judiciare ale acelorași martori,

rezultă că s-a făcut dovada în condițiile art. 4 din

H.G.

nr. 127/2002 că, intimata - reclamantă

împreună cu mama sa au fost nevoite să se refugieze din localitatea Popești

județul Cluj, în Turda, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după

cedarea Ardealului de Nord.

Pentru a stabili cu

certitudine incidența prevederilor legale mai sus citate și pentru a vedea

astfel dacă reclamanta era îndreptățită la acordarea drepturilor compensatorii,

instanța a procedat la audierea martorilor care au susținut și declarații

autentificate.

Din examinarea declarațiilor

celor doi martori, se constată că acestea nu sunt contradictorii, evidențiind

localitatea de domiciliu și cea de refugiu, motivul refugiului.

Întrucât din probele

administrate nu rezultă ziua în care a început și cea în care s-a sfârșit

refugiul ci doar luna și anul, instanța a procedat corect considerând ca

început al perioadei de refugiu ziua de 15 a luni respective adică 15 iulie

1943, iar ca sfârșit 6 martie 1945, dată limită prevăzută de lege.

În concluzie, dând o corectă

dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, motiv pentru care, în baza prevederilor art. 312 alin. (1)

teza a doua din C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva

sentinței nr. 743 din 7 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2008.