ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1944/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1944/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

penală nr. 459 din 20 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală,

a fost condamnat inculpatul D.N. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) și lit. d) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prev.

de art. 174, art. 175 lit. c), d) art. 176 lit. a) C. pen. prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175

lit. c) C. pen.

În baza art.

71 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza

II,

lit. b) și d C. pen.

pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.

(2) C. pen.

In baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost

menținută starea de arest a

inculpatului D.N. și în baza art. 88 C. pen.

s-a dedus din

pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive

începând cu 23

martie 2010 la zi.

In baza art. 7

din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul

D.N., la eliberarea din penitenciar, în vederea introducerii în SNDGJ.

In baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 a

adus la cunoștința

inculpatului că probele biologice prelevate vor fi

utilizate pentru

obținerea și stocarea în

SNDGJ a profilului genetic.

S-a constatat

că moștenitorii victimei D.M. nu au formulat acțiune civilă în cauză.

În baza art.

190 C. proc. pen. s-au respins ca nedovedite cererile martorilor B.M., C.R.D., C.I.M.,

D.S.M. și D.V. privind restituirea cheltuielilor pretinse.

In baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul D.N. la plata sumei de 3600

lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 2800 lei în faza de

urmărire penală și 800 lei în faza de judecată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:

Inculpatul D.N.,

în vârstă de 51 de ani a locuit în satul Dealu Frumos com.Vadu Moților împreună

cu mama sa, victima D.I., în vârstă de 89 de ani, până la decesul acesteia. Din

cauza consumului de băuturi alcoolice în cantități tot mai mari și tot mai des,

inculpatul a creat în familia sa, încă din anul 2004, o stare conflictuală de

pe urma căreia au avut de suferit mama sa D.I. , soția sa D.D.I. și cei trei

copii minori.

Întrucât pe

fondul consumului de alcool inculpatul devenea violent, în cursul anului 2009

soția sa împreună cu copii minori au plecat de la domiciliu, astfel că victima D.I.

a rămas singură să îndure traiul alături de fiul său, fiind lovită frecvent cu

palmele și pumnii în cap și în diferite zone ale corpului.

În data de 17

martie 2010, aflându-se din nou sub influența alcoolului, inculpatul i-a

aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii în zona toracică și a capului,

i-a comprimat mâinile cu mâinile sale și s-a așezat cu genunchii pe toracele

acesteia, cauzându-i leziuni grave și punând-o în imposibilitatea de a se mai

ridica din pat.

Apoi, în

următoarele zile, deși starea victimei era gravă, inculpatul nu numai că nu a

chemat ambulanța pentru a o transporta la spital, ci a continuat să exercite

acte de violență asupra victimei, astfel că în data de 22 martie 2010 aceasta a

decedat.

Starea de

fapt reținută de Tribunal a rezultat din ansamblul probelor administrate în

cauză, în faza de urmărire penală și pe parcursul cercetării judecătorești și

anume:

- procesul

verbal de consemnare a denunțului oral făcut de numitul C.I.M.

- procesul

verbal încheiat de agenții Postului de Poliție Vadu Moților, cu ocazia

deplasării la locuința victimei și constatării că moartea acesteia este

suspectă.

- procesul

verbal de cercetare la fața locului și planșele foto realizate cu acea ocazie

- certificatul

medical constatator al decesului victimei

- raportul de

constatare medico legală autopsie întocmit de SML Alba în care s-a menționat

următoarele: moartea victimei D.I. a fost violentă și s-a datorat șocului

traumatic și hemoragie urmare a unui politraumatism cu numeroase leziuni de

vechimi diferite: multiple fracturi costale, multiple contuzii de părți moi și

plăgi ale scalpului. în evoluția politraumatismului au survenit și complicații

septice. Intre leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate

directă. Leziunile cele mai grave au fost

fracturile

costale care au avut contribuție principală în tanatogeneză.

S-a reținut

că leziunile traumatice decelate la autopsie au vechimi diferite: fracturile

costale au vechime de 6-7 zile anterior decesului și pot data din 17 martie 2010;

echimozele și excoriațiile au vechimi diferite cuprinse între cel mult 24-48 de

ore și circa 6-7 zile anterior decesului; plăgile scalpului au vechime de circa

3-4 zile

anterior decesului. Leziunile s-au

putut produce prin lovire cu corpuri

contondente( posibil pumn și corp

dur muchiat), contenție cu mâna asupra membrelor superioare, comprimarea

toracelui între un corp dur ( posibil corpul altei persoane prin intermediul

genunchiului) și un plan dur și lovire de corpuri dure. Moartea poate data din

22 martie 2010.

- declarațiile

martorilor G.I.N., C.I.M., C.R.D., C.M., D.S.M., D.V., D.P.

- raportul

nr. 265070/2010 întocmit de șeful Postului de Poliție Vadu Moților din care a

rezultat că starea conflictuală existentă în

familia

inculpatului se afla în atenția acestei unități de poliție încă din

2004,

și datele repetate în care inculpatul a fost sancționat

contravențional pentru comportamentul față de membrii familiei sale.

-

declarațiile inculpatului care au relevat

nesinceritatea acestuia întrucât a recunoscut doar agresiunea din 17 martie 2010

și a susținut că aceasta a constat doar în două lovituri cu pumnul în zona

coastelor și a frunții.

Împotriva sentinței penale sus-menționate, au

declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul D.N.

Parchetul de

pe lângă Tribunalul Alba a solicitat desființarea sentinței penale atacate și

aplicarea unei pedepse mai severe pentru a produce aspectul preventiv și

coercitiv al pedepsei.

Inculpatul a

solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței

penale atacate și, în principal, pronunțarea unei soluții de achitare

și

în subsidiar, condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de loviri

cauzatoare de moarte, motivând că nu a urmărit suprimarea vieții victimei, din

nicio probă de la dosar nu reiese existența intenției directe. A mai criticat

schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor calificat și

deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. c) și d) și art. 176 lit. a) C.

pen.

Curtea de

Apel Alba-lulia, prin decizia penală nr. 12/A din 1 februarie 2011 a Curții de

Apel Alba-lulia, secția penală, a admis

apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și a respins

apelul

inculpatului D.N., reținând următoarele considerente:

Inculpatul

prezintă discernământul diminuat, dar pedeapsa aplicată, la minimul special

prevăzut de lege, este prea mică raportat la fapta săvârșită, la gradul de

rudenie cu victima și la

modalitatea în care

inculpatul a săvârșit fapta. Mai mult, inculpatul a

avut o poziție oscilantă, în final neasumându-și

răspunderea pentru

fapta săvârșită și încercând, contrar probelor

administrate, să arate că nu s-ar face vinovat de moartea victimei.

Instanța a

apreciat că, ținând seama de fapta săvârșită,

modalitatea

de săvârșire și urmările produse se impune a fi majorată

pedeapsa ce i se va aplica inculpatului de la 15

ani închisoare, la 17

ani închisoare.

În ce

privește apelul declarat de inculpatul D.N., s-a

reținut că încadrarea juridică stabilită de către instanța de fond, este

legală și temeinică.

S-a reținut

că s-a dovedit cu certitudine că inculpatul apelant a lovit în mod repetat

victima un interval de timp de o săptămână, loviturile fiind aplicate cu pumnii

în cap și mai mult s-a urcat pe

victimă și

a comprimat cu genunchi toracele victimei. Aceasta nu s-a

putut apăra

fiind în vârstă și imobilizată la pat.

Inculpatul a

încercat să acrediteze ideea că multe dintre loviturile constatate pe corpul

victimei s-ar fi produs datorită transportului până la spital și nu acțiunilor

sale.

Afirmațiile inculpatului sunt contrazise de

raportul de constatare

medico legală autopsie întocmit de SML Alba în

care s-a menționat

că moartea victimei D.M.

a fost violentă și s-a datorat șocului

traumatic

și hemoragie urmare a unui politraumatism cu numeroase

leziuni de

vechimi diferite: multiple fracturi costale, multiple contuzii de părți moi și

plăgi ale scalpului. în evoluția politraumatismului au survenit și complicații

septice. între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate

directă. Leziunile cele mai grave au fost fracturile costale care au avut

contribuție principală în tanatogeneză.

Este cert că fapta inculpatului întrunește

elementele constitutive

ale infracțiunii de omor deosebit de grav,

loviturile repetate pe care

acesta i Ie-a

aplicat victimei în intervalul 17-22 martie 2010, lovituri de o

intensitate

deosebită pentru o persoană bolnavă în vârstă de 89 de ani, după care a lăsat-o

să zacă 6 zile fără a-i acorda cel mai mic

ajutor,

toate acestea au fost de natură să-i producă victimei suferințe

mari și îndelungate care atrag încadrarea faptei

la omor deosebit de

grav, prin cruzimi.

În ce

privește apărarea inculpatului că nu s-a dovedit că

loviturile pe care Ie-a aplicat victimei au condus la decesul acesteia,

acestea nu au un suport probatoriu. S-a dovedit că inculpatul a fost

singura persoană care locuia cu victima,

inculpatul recunoaște că i-a

aplicat lovituri, astfel că simpla sa

afirmație că nu acțiunile sale au condus la decesul victimei sunt simple

aprecieri subiective

contrazise de actele

medicale, inculpatul neurmărind decât evitarea

răspunderii penale.

Împotriva

deciziei instanței de apel, inculpatul D.N.

a

declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice a

faptei din

infracțiunea prevăzută de

art. 174 - art. 175

lit.

c), d), art. 176 lit. a) C. pen. în cea prevăzută de art. 183 C. pen., arătând

că

din probe nu rezultă intenția indirectă

de a suprima viața victimei, pe

care a recunoscut că a lovit-o, dar nu a

urmărit decesul acesteia. A

mai susținut că

în mod greșit a fost admis apelul parchetului și s-au

reținut formele

agravate ale art. 176 lit. a) și art. 175 lit. d) C. pen., deoarece moartea

victimei nu a survenit în chinuri și inculpatul nu a profitat de starea sa de

neputință.

Cu privire la

al doilea motiv de casare, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin

acordarea unei mai mari eficiente circumstanțelor reale și personale.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că

instanțele au

reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, i-au dat o

încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în

mod just pedeapsa aplicată.

În ce

privește critica referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea prevăzută de

art. 174 - art. 175

lit.

c), d), art. 176 lit. a) C. pen. în cea prevăzută de art. 183 C. pen., se

constată că nu este întemeiată.

Din analiza

probelor dosarului, rezultă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, iar nu cele ale

infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Distincția

între cele două infracțiuni se apreciază în raport de datele exterioare ale

faptei, împrejurările, mobilul și scopul urmărit,

aspecte ce caracterizează latura subiectivă și conduc neîndoielnic la

relevarea

formei de vinovăție cu care a acționat autorul faptei, respectiv intenția

directă ori indirectă. De regulă, modalitatea

intenției

se desprinde din natura obiectului folosit, zona vitală în care

sunt

aplicate loviturile sau intensitatea loviturilor aplicate.

În cauză,

analizând toate aceste elemente, se constată că, în raport cu modalitatea de

aplicare a loviturilor de către inculpat - în

mod

repetat, într-un interval lung de timp, cu o intensitate deosebită,

în

zona toracică și a capului, prin comprimare cu genunchii pe toracele mamei

sale, bolnavă și în vârstă de 89 de ani, cauzându-i leziuni grave și punând-o

în imposibilitatea de a se mai ridica din pat, după care timp de 6 zile nu i-a

acordat niciun ajutor - care i-au cauzat victimei leziuni traumatice ce au dus

la o moarte violentă, cauzată de șocul traumatic și hemoragie, urmare a unui

politraumatism cu numeroase leziuni de vechimi diferite (multiple fracturi

costale, multiple contuzii de părți moi și plăgi ale scalpului) inculpatul,

chiar dacă nu a urmărit rezultatul letal, a acceptat posibilitatea producerii

acestuia.

Așa fiind, încadrarea juridică dată faptei este corectă,

neimpunându-se casarea hotărârilor sub acest aspect.

În ce privește critica inculpatului, referitoare

la greșita reținere a

formelor agravate ale art. 176 lit. a) și art. 175

lit. d) C. pen. de către instanța de apel, se constată că nu este fondată.

Din

examinarea actelor dosarului, se constată că agravanta prevăzută de art. 175 lit.

d) C. pen. a fost reținută în mod corect, în raport cu împrejurarea că victima

a fost în neputință de a se apăra, dată fiind starea sa fizică datorată vârstei

acesteia, de 89 de ani, unei stări de inaniție îndelungată, precum și

loviturilor aplicate de inculpat care au imobilizat-o la pat, astfel că din

punct de vedere juridic, fapta de ucidere a unei astfel de persoane se

încadrează în norma incriminatoare prevăzută de art. 175 lit. d) C. pen.

Cu privire la

infracțiunea de omor deosebit de grav, cruzimile, ca element circumstanțial de

agravare al omorului prevăzut în art.

176 alin.

(1) lit. a) C. pen., implică, pe de o parte, ferocitatea acțiunii

violente comise asupra victimei, iar pe de altă

parte, sentimentul de

oroare pe care

aceasta îl provoacă. Aplicarea unor lovituri, repetate,

numărul de leziuni (multiple fracturi costale,

multiple contuzii de părți

moi și plăgi ale scalpului) constatate prin

raportul de constatare medico-legală, lăsarea victimei în fără ajutor, faptă

care a dus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor deosebit de grav săvârșit prin cruzimi, prevăzută în art.

174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Fapta

inculpatului, de a aplica în mod repetat multiple lovituri

victimei, producându-i leziuni grave, dovedind o

violență excesivă și

supunând o

persoană fragilă fizic la suferințe, la care s-a adăugat și

starea de

oroare produsă membrilor comunității, se circumscrie accepțiunii noțiunii de

„cruzimi" stabilită de doctrină și jurisprudența instanței supreme.

Nici critica

referitoare la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului nu este fondată.

În raport de

gradul ridicat de pericol social al faptei

săvârșite,

reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat

fapta (prin lovirea și imobilizarea mamei sale, în

vârstă de 89 de ani,

supunând-o la suferințe fizice îndelungate), precum

și de datele ce caracterizează persoana acestuia, rezultă că instanțele au

individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficiență

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și i-au aplicat o pedeapsă al cărei

cuantum a fost corect stabilit.

Neexistând

nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu,

urmează ca recursul inculpatului D.N. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 1

februarie 2011 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală, să fie respins, ca

nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D.N. împotriva deciziei

penale nr. 12/A din 1 februarie 2011 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală.

Deduce din

pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata

arestării preventive de la 23 martie 2010 la 12 mai 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400

lei cu titlul de

cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2011.