ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1944/2011

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 459 din 20 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, a fost condamnat inculpatul D.N. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) și lit. d) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 174, art. 175 lit. c), d) art. 176 lit. a) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și d C. pen.

pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. In baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului D.N. și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu 23 martie 2010 la zi. In baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul D.N., la eliberarea din penitenciar, în vederea introducerii în SNDGJ. In baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 a adus la cunoștința inculpatului că probele biologice prelevate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului genetic. S-a constatat că moștenitorii victimei D.M.

nu au formulat acțiune civilă în cauză. În baza art. 190 C. proc. pen. s-au respins ca nedovedite cererile martorilor B.M., C.R.D., C.I.M., D.S.M. și D.V. privind restituirea cheltuielilor pretinse. In baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul D.N. la plata sumei de 3600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 2800 lei în faza de urmărire penală și 800 lei în faza de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele: Inculpatul D.N., în vârstă de 51 de ani a locuit în satul Dealu Frumos com.Vadu Moților împreună cu mama sa, victima D.I., în vârstă de 89 de ani, până la decesul acesteia. Din cauza consumului de băuturi alcoolice în cantități tot mai mari și tot mai des, inculpatul a creat în familia sa, încă din anul 2004, o stare conflictuală de pe urma căreia au avut de suferit mama sa D.I.

, soția sa D.D.I. și cei trei copii minori. Întrucât pe fondul consumului de alcool inculpatul devenea violent, în cursul anului 2009 soția sa împreună cu copii minori au plecat de la domiciliu, astfel că victima D.I. a rămas singură să îndure traiul alături de fiul său, fiind lovită frecvent cu palmele și pumnii în cap și în diferite zone ale corpului. În data de 17 martie 2010, aflându-se din nou sub influența alcoolului, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii în zona toracică și a capului, i-a comprimat mâinile cu mâinile sale și s-a așezat cu genunchii pe toracele acesteia, cauzându-i leziuni grave și punând-o în imposibilitatea de a se mai ridica din pat. Apoi, în următoarele zile, deși starea victimei era gravă, inculpatul nu numai că nu a chemat ambulanța pentru a o transporta la spital, ci a continuat să exercite acte de violență asupra victimei, astfel că în data de 22 martie 2010 aceasta a decedat.

Starea de fapt reținută de Tribunal a rezultat din ansamblul probelor administrate în cauză, în faza de urmărire penală și pe parcursul cercetării judecătorești și anume: - procesul verbal de consemnare a denunțului oral făcut de numitul C.I.M. - procesul verbal încheiat de agenții Postului de Poliție Vadu Moților, cu ocazia deplasării la locuința victimei și constatării că moartea acesteia este suspectă. - procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto realizate cu acea ocazie - certificatul medical constatator al decesului victimei - raportul de constatare medico legală autopsie întocmit de SML Alba în care s-a menționat următoarele: moartea victimei D.I. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie urmare a unui politraumatism cu numeroase leziuni de vechimi diferite: multiple fracturi costale, multiple contuzii de părți moi și plăgi ale scalpului.

în evoluția politraumatismului au survenit și complicații septice. Intre leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă. Leziunile cele mai grave au fost fracturile costale care au avut contribuție principală în tanatogeneză. S-a reținut că leziunile traumatice decelate la autopsie au vechimi diferite: fracturile costale au vechime de 6-7 zile anterior decesului și pot data din 17 martie 2010; echimozele și excoriațiile au vechimi diferite cuprinse între cel mult 24-48 de ore și circa 6-7 zile anterior decesului; plăgile scalpului au vechime de circa 3-4 zile anterior decesului. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu corpuri contondente( posibil pumn și corp dur muchiat), contenție cu mâna asupra membrelor superioare, comprimarea toracelui între un corp dur ( posibil corpul altei persoane prin intermediul genunchiului) și un plan dur și lovire de corpuri dure.

Moartea poate data din 22 martie 2010. - declarațiile martorilor G.I.N., C.I.M., C.R.D., C.M., D.S.M., D.V., D.P. - raportul nr. 265070/2010 întocmit de șeful Postului de Poliție Vadu Moților din care a rezultat că starea conflictuală existentă în familia inculpatului se afla în atenția acestei unități de poliție încă din 2004, și datele repetate în care inculpatul a fost sancționat contravențional pentru comportamentul față de membrii familiei sale. - declarațiile inculpatului care au relevat nesinceritatea acestuia întrucât a recunoscut doar agresiunea din 17 martie 2010 și a susținut că aceasta a constat doar în două lovituri cu pumnul în zona coastelor și a frunții. Împotriva sentinței penale sus-menționate, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul D.N.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a solicitat desființarea sentinței penale atacate și aplicarea unei pedepse mai severe pentru a produce aspectul preventiv și coercitiv al pedepsei. Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, în principal, pronunțarea unei soluții de achitare și în subsidiar, condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, motivând că nu a urmărit suprimarea vieții victimei, din nicio probă de la dosar nu reiese existența intenției directe. A mai criticat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. c) și d) și art. 176 lit. a) C. pen.

Curtea de Apel Alba-lulia, prin decizia penală nr. 12/A din 1 februarie 2011 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și a respins apelul inculpatului D.N., reținând următoarele considerente: Inculpatul prezintă discernământul diminuat, dar pedeapsa aplicată, la minimul special prevăzut de lege, este prea mică raportat la fapta săvârșită, la gradul de rudenie cu victima și la modalitatea în care inculpatul a săvârșit fapta. Mai mult, inculpatul a avut o poziție oscilantă, în final neasumându-și răspunderea pentru fapta săvârșită și încercând, contrar probelor administrate, să arate că nu s-ar face vinovat de moartea victimei.

Instanța a apreciat că, ținând seama de fapta săvârșită, modalitatea de săvârșire și urmările produse se impune a fi majorată pedeapsa ce i se va aplica inculpatului de la 15 ani închisoare, la 17 ani închisoare. În ce privește apelul declarat de inculpatul D.N., s-a reținut că încadrarea juridică stabilită de către instanța de fond, este legală și temeinică. S-a reținut că s-a dovedit cu certitudine că inculpatul apelant a lovit în mod repetat victima un interval de timp de o săptămână, loviturile fiind aplicate cu pumnii în cap și mai mult s-a urcat pe victimă și a comprimat cu genunchi toracele victimei. Aceasta nu s-a putut apăra fiind în vârstă și imobilizată la pat. Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că multe dintre loviturile constatate pe corpul victimei s-ar fi produs datorită transportului până la spital și nu acțiunilor sale.

Afirmațiile inculpatului sunt contrazise de raportul de constatare medico legală autopsie întocmit de SML Alba în care s-a menționat că moartea victimei D.M. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragie urmare a unui politraumatism cu numeroase leziuni de vechimi diferite: multiple fracturi costale, multiple contuzii de părți moi și plăgi ale scalpului. în evoluția politraumatismului au survenit și complicații septice. între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă. Leziunile cele mai grave au fost fracturile costale care au avut contribuție principală în tanatogeneză.

Este cert că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, loviturile repetate pe care acesta i Ie-a aplicat victimei în intervalul 17-22 martie 2010, lovituri de o intensitate deosebită pentru o persoană bolnavă în vârstă de 89 de ani, după care a lăsat-o să zacă 6 zile fără a-i acorda cel mai mic ajutor, toate acestea au fost de natură să-i producă victimei suferințe mari și îndelungate care atrag încadrarea faptei la omor deosebit de grav, prin cruzimi. În ce privește apărarea inculpatului că nu s-a dovedit că loviturile pe care Ie-a aplicat victimei au condus la decesul acesteia, acestea nu au un suport probatoriu.

S-a dovedit că inculpatul a fost singura persoană care locuia cu victima, inculpatul recunoaște că i-a aplicat lovituri, astfel că simpla sa afirmație că nu acțiunile sale au condus la decesul victimei sunt simple aprecieri subiective contrazise de actele medicale, inculpatul neurmărind decât evitarea răspunderii penale. Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul D.N. a declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. c), d), art. 176 lit. a) C. pen. în cea prevăzută de art. 183 C. pen., arătând că din probe nu rezultă intenția indirectă de a suprima viața victimei, pe care a recunoscut că a lovit-o, dar nu a urmărit decesul acesteia.

A mai susținut că în mod greșit a fost admis apelul parchetului și s-au reținut formele agravate ale art. 176 lit. a) și art. 175 lit. d) C. pen., deoarece moartea victimei nu a survenit în chinuri și inculpatul nu a profitat de starea sa de neputință. Cu privire la al doilea motiv de casare, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanțelor reale și personale. Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată. În ce privește critica referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. c), d), art. 176 lit. a) C. pen.

în cea prevăzută de art. 183 C. pen., se constată că nu este întemeiată. Din analiza probelor dosarului, rezultă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, iar nu cele ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. Distincția între cele două infracțiuni se apreciază în raport de datele exterioare ale faptei, împrejurările, mobilul și scopul urmărit, aspecte ce caracterizează latura subiectivă și conduc neîndoielnic la relevarea formei de vinovăție cu care a acționat autorul faptei, respectiv intenția directă ori indirectă. De regulă, modalitatea intenției se desprinde din natura obiectului folosit, zona vitală în care sunt aplicate loviturile sau intensitatea loviturilor aplicate.

În cauză, analizând toate aceste elemente, se constată că, în raport cu modalitatea de aplicare a loviturilor de către inculpat - în mod repetat, într-un interval lung de timp, cu o intensitate deosebită, în zona toracică și a capului, prin comprimare cu genunchii pe toracele mamei sale, bolnavă și în vârstă de 89 de ani, cauzându-i leziuni grave și punând-o în imposibilitatea de a se mai ridica din pat, după care timp de 6 zile nu i-a acordat niciun ajutor - care i-au cauzat victimei leziuni traumatice ce au dus la o moarte violentă, cauzată de șocul traumatic și hemoragie, urmare a unui politraumatism cu numeroase leziuni de vechimi diferite (multiple fracturi costale, multiple contuzii de părți moi și plăgi ale scalpului) inculpatul, chiar dacă nu a urmărit rezultatul letal, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Așa fiind, încadrarea juridică dată faptei este corectă, neimpunându-se casarea hotărârilor sub acest aspect. În ce privește critica inculpatului, referitoare la greșita reținere a formelor agravate ale art. 176 lit. a) și art. 175 lit. d) C. pen. de către instanța de apel, se constată că nu este fondată. Din examinarea actelor dosarului, se constată că agravanta prevăzută de art. 175 lit. d) C. pen. a fost reținută în mod corect, în raport cu împrejurarea că victima a fost în neputință de a se apăra, dată fiind starea sa fizică datorată vârstei acesteia, de 89 de ani, unei stări de inaniție îndelungată, precum și loviturilor aplicate de inculpat care au imobilizat-o la pat, astfel că din punct de vedere juridic, fapta de ucidere a unei astfel de persoane se încadrează în norma incriminatoare prevăzută de art. 175 lit. d) C. pen.

Cu privire la infracțiunea de omor deosebit de grav, cruzimile, ca element circumstanțial de agravare al omorului prevăzut în art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., implică, pe de o parte, ferocitatea acțiunii violente comise asupra victimei, iar pe de altă parte, sentimentul de oroare pe care aceasta îl provoacă. Aplicarea unor lovituri, repetate, numărul de leziuni (multiple fracturi costale, multiple contuzii de părți moi și plăgi ale scalpului) constatate prin raportul de constatare medico-legală, lăsarea victimei în fără ajutor, faptă care a dus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav săvârșit prin cruzimi, prevăzută în art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului, de a aplica în mod repetat multiple lovituri victimei, producându-i leziuni grave, dovedind o violență excesivă și supunând o persoană fragilă fizic la suferințe, la care s-a adăugat și starea de oroare produsă membrilor comunității, se circumscrie accepțiunii noțiunii de „cruzimi" stabilită de doctrină și jurisprudența instanței supreme. Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului nu este fondată. În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat fapta (prin lovirea și imobilizarea mamei sale, în vârstă de 89 de ani, supunând-o la suferințe fizice îndelungate), precum și de datele ce caracterizează persoana acestuia, rezultă că instanțele au individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

și i-au aplicat o pedeapsă al cărei cuantum a fost corect stabilit. Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului D.N. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 1 februarie 2011 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D.N. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 1 februarie 2011 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata arestării preventive de la 23 martie 2010 la 12 mai 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2011.