ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1485/2011

Deliberând asupra recursului de față

pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat

următoarele:

I penală, prin încheierea de ședință nr. 246/116/2011 din 18 martie 2011 a amânat judecata apelului acestuia, din motive de ordin procedural, la data de 1 aprilie 2011

interval de timp în care a menținut arestarea preventivă în cauză a

inculpatului – apelant A.O. în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Dispunând astfel instanța de apel a

avut în vedere că în conformitate cu dispozițiile art. 160

b

C. proc.

pen.[având titlul marginal „Verificări privind arestarea inculpatului în cursul

judecății”] îi revin din oficiu și următoarele activități judiciare și

obligații legale:

„1. În cursul judec

ății, instanța verifică periodic,

dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării

preventive.

ă instanța constată că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există

temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere ,

revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a

inculpatului.

ța constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive”.

Inculpatul A.O. a fost

arestat preventiv în cursul urmăririi penale prin încheierea nr. 102 din 16

noiembrie 2010, în temeiul art. 114

3

raportat la art. 148 lit. f) C.

proc. pen. și art. 5 paragraf 1 lit. c) din Convenția Europeană pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale [C.E.D.O.] existând motive de

bănuială legitimă privind săvârșirea infracțiunilor grave de tentativă la omor

calificat și port fără drept a cuțitului în locuri publice prevăzute de art. 20

raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și art. 1

1

pct. 1 din

Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. prin aceea că, la data

de 15 noiembrie 2010 pe fondul consumului de alcool al stării conflictuale

preexistente, în stradă, i-a aplicat părții vătămate D.V. lovituri repetate cu

un cuțit în zone vitale (gât, spate) ce au pus în primejdie viața victimei,

amintite.

Pe parcursul procesului

penal, măsura preventivă arătată a fost prelungită / menținută succesiv de

instanță cu respectarea condițiilor procedurale prevăzute de art. 155, art. 156,

art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (2) C. pen. avându-se

în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă

instanță precum și prin sentința penală nr. 16 din 31 ianuarie 2011 a

Tribunalului Călărași, secția penală, ce favoriza obiectul apelului pendinte,

la pedeapsa incriminată rezultantă de 7 ani închisoare cu executare în regim de

detenție.

În considerarea

învinuirilor amintite instanțele de fond și apel până la termenul de judecată

din 18 martie 2011 au apreciat că „temeiurile ce au determinat arestarea

preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate”.

împotriva încheierii amintite declarat de inculpatul-apelant A.O. cu

solicitarea de a se reaprecia situația sa juridică actuală la momentul

judecății în apel (este arestat preventiv de cca.4 luni, este infractor primar

a fost judecat și condamnat în primă instanță) în sensul revocării / înlocuirii

măsurii închisorii prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art.5 paragraf 3 din CEDO [„orice persoană

arestată în condițiile prevăzute la paragraful 1 lit. c) (.) are dreptul de a

fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul judecării”] este

nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Motivele invocate de curte prin

încheierea atacată (bănuială rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile de

care a fost acuzat, natura serioasă a acestora ca fapte ilicite de tentativă la

omor calificat și port ilegal de cuțit în locuri publice confirmate prin

pedeapsa grea de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție aplicată de

prima instanță) justifică menținerea arestării preventive a inculpatului și la momentul

procesual actual al judecății în apel avându-se în vedere caracterul în

continuare necesar al acestei măsuri pentru buna desfășurare a procesului penal

și evitarea creării unui pericol pentru ordinea publică prin casarea în libertate

a inculpatului.

În plus, condamnarea chiar

nedefinitivă în primă instanță de către un tribunal, cu respectarea garanțiilor

procesuale din art. 288 - 291 C. proc. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare cu

executare prin privare de libertate justifică menținerea arestării preventive a

inculpatului pentru termenul nou intervenit prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a)

din CEDO [„dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un

tribunal competent”].

Ca atare, încheierea atacată prin

care dispus menținerea arestării inculpatului este legală și temeinică, iar

reformarea sa nu se justifică.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.O. împotriva încheierii din 18 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 246/116/2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12

aprilie 2011.