ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4159/2011

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 107/D din 27 aprilie 2001 a Tribunalului Bacău, secția penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Inculpatul C.G. (, cetățean român pregătire 2 clase, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale , fără forme legale ) a fost condamnat la:

- 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art 20 rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocată liberarea condiționată privind restul de 625 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 182 din 13 aprilie 2006 a Tribunalului Vrancea și a fost contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în cauză urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 4 interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 17 august 2010, ora 13,00 la zi.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei 2738,79 RON, actualizată la data executării, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Bacău, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate R.F. în perioada 16 august 2010 - 27 august 2010.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4000 RON, cu titlu de daune morale către partea civilă R.F.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă R.F. privind obligarea inculpatului la plata daunelor materiale în sumă de 500 RON.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat sumă în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunța aceasta sentința instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt: între inculpat și partea vătămată R.F. nu exista o situație conflictuală, dar în ziua de 16 august 2010 inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu partea vătămată, cu fratele acesteia, cu fosta sa concubină și cu martorul P.A., despre care avea convingerea că este actualul prieten al fostei sale concubine.

După-amiază, inculpatul a rămas la domiciliu, dar aflând despre faptul că partea vătămată, fosta lui concubină și prietenul acesteia au plecat la râul Siret să facă baie în punctul denumit "Boboc - Cabana lui D.", a decis să se deplaseze și el în acel loc, împreună cu fratele părții vătămate.

Pe traseul parcurs, inculpatul i-a făcut cunoscută fratelui părții vătămate intenția de a o ucide pe fosta concubină, pe actualul ei prieten, dar și de a o agresa pe partea vătămată, pe care era supărată că ar fi luat o căruță din curtea sa fără să-i permită el acest lucru.

Mai mult, inculpatul i-a solicitat interlocutorului său să nu intervină, deoarece îl va agresa și pe el și i-a mai precizat că intenționa să comită aceste fapte penale deoarece se apropie anotimpul de iarnă și dorește să fie deținut în penitenciar întrucât nu are unde locui.

Ajungând la râu, inculpatul a consumat împreună cu toți cei prezenți vinul dintr-un bidon de doi litri pe care îl luase cu ei, după care, și-a îndreptat atenția asupra părții vătămate. A încercat să o lovească pe aceasta cu cuțitul, dar s-a interpus fratele acesteia, care a prins cu mâna stângă de lama cuțitului și i-a cerut să se liniștească.

Inculpatul I-a avertizat să-i dea drumul la cuțit și pentru că fratele părții vătămate a refuzat, acesta a tras de cuțit și i-a secționat vârful degetului arătător.

Inculpatul a rămas uimit pentru moment, privind către cei prezenți, iar aceștia au bănuit că s-a liniștit, fapt pentru care, în timp ce fratele părții vătămate s-a apropiat de apă pentru a-și spăla mâna de sânge; prietenul "concubinei" s-a deplasat în apă pentru a-și lua cabalina; iar partea vătămată se deplasa spre cabalina sa, legată în apropiere (priponită), la umbra salcâmilor din spatele "cabanei"; inculpatul a luat din nou în mână cuțitul și afirmând o expresie de genul că "Îi va da mațele afară", a alergat după victimă.

Inculpatul a ajuns-o pe victimă aproape de locul în care se afla legată cabalina acesteia și fără nici un alt avertisment, a înjunghiat-o cu cuțitul în zona abdominală.

Inculpatul a abandonat-o apoi pe victimă și în timp ce aceasta a căzut la pământ, s-a deplasat pe malul râului în direcția amonte și a aruncat apoi în apă cuțitul, pentru a nu fi găsit asupra sa și nici ulterior de către organele de anchetă.

Partea vătămată a fost transportată la spital cu ambulanța și supusă unei intervenții chirurgicale de urgență, pentru a i se salva viața, iar inculpatul a fost invitat să se prezinte la postul de poliție a doua zi de dimineață, la ora 08.00.

Inculpatul nu s-a prezentat la data și ora fixată de către lucrătorii de poliție, dându-și seama de gravitatea faptei pe care a comis-o și a încercat să se sustragă cercetărilor, însă în aceiași zi, la ora 13.00, a fost identificat pe raza satului Costișa din com. Homocea, jud. Vrancea și condus la postul de poliție pentru cercetări.

Potrivit examinării medico-legale de către specialiștii S.M.L. Bacău, rezultă că numitul R.F. a prezentat "Plagă înjunghiată penetrantă abdominală (regiunea epigastrică) și perforare de anse jejunale, operat.

Leziunile s-au putut produce prin lovirea victimei în regiunea abdominală cu un obiect înțepător tăios (posibil cuțit).

Față de regiunea interesată, consideră că leziunile au fost de natură să-i pună în primejdie viața victimei și necesită 25 - 30 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Leziunile pot data din data de 16 august 2010".

Din punct de vedere al laturii obiective, instanța a reținut că acțiunea inculpatului constituie elementul material al infracțiunii de omor calificat, căci inculpatul a lovit partea vătămată cu obiect apt de a produce moartea, cu mare intensitate.

Din punct de vedere al laturii subiective instanța a constatat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă. Din probele administrate reiese că inculpatul nu a urmărit să provoace moartea părții vătămate însă cu ocazia derulării evenimentelor, acțiunea inculpatului a depășit cu mult limitele unei corecții, C.G. acceptând posibilitatea încetării din viață a părții vătămate R.F.

Poziția psihică a inculpatului trebuie stabilită în raport cu împrejurările concrete ale cauzei, în raport cu instrumentul folosit de inculpat (cuțit, apt de a produce moartea), regiunea corpului lovită (în zona abdomenului, care este o zonă vitală), numărul și intensitatea loviturii (o lovitură aplicată cu mare intensitate), împrejurările în care a fost comisă fapta (inculpatul și-a exprimat față de martorul R.C. intenția de a omorî pe cineva), atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei (a lăsat partea vătămată în starea în care a adus-o).

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.G., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev de art. 182 alin. (2) C. pen., invocând lipsa intenției de a ucide victima, precizând faptul că acțiunile de violență fizică comise s-au datorat unei situații conflictuale ivite spontan cu partea vătămată despre care avea convingerea că este actualul prieten al fostei sale concubine.

În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei principale în sensul reducerii acesteia.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin Decizia penală nr. 109 din 6 septembrie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat inculpatul C.G.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și dedusă durata arestării preventive de la 27 aprilie 2011 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul inculpat la plata sumei de 535 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a decis ca contravaloarea expertizei medico-legale psihiatrice în sumă de 135 RON să fie virată în contul x la Trezoreria Statului, sectorul 4 București.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă. Analizând situația faptică relevată de ansamblul probelor administrate în cauză, în deplin acord cu opinia instanței de fond instanța de apel a considerat că inculpatul C.G. a acționat cu intenția indirectă de a ucide victima, rezultatul faptei comise, chiar dacă nu a fost urmărit, posibilitatea producerii lui, a fost acceptată de către inculpat.

În raport de împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, victima fiind lovită puternic în mod repetat într-o zonă vitală, cu un cuțit apt de a-i produce moartea, după ce în prealabil și-a exprimat explicit față de martorul R.C. intenția de a ucide victima, iar după comiterea acestei fapte a abandonat-o la locul infracțiunii, Curtea, ca și prima instanță, a apreciat că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața acesteia.

Cât privește modalitatea de individualizare a pedepsei principale aplicate inculpatului C.G. criticată în secundar de către acesta, Curtea a considerat că această pedeapsă stabilită de prima instanță este adecvată, corespunzând funcțiilor de constrângere și reeducare precum și scopului preventiv.

Împotriva acestei din urmă decizii, inculpatul C.G. a declarat, în termen legal prezentul recurs, solicitând o reindividualizare a pedepsei pe care o apreciază ca fiind prea aspră în raport cu fapta comisă.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, fapta și vinovăția inculpatului, au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale și o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate, acordând semnificația cuvenită atât pericolului social concret al faptei reținute în sarcina inculpatului cât și datelor ce caracterizează persoana acestuia - cunoscut cu antecedente penale.

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere modul concret în care inculpatul a conceput și a săvârșit infracțiunea (prin lovituri cu cuțitul aplicate victimei în zona abdominală), în condițiile în care anterior acesta a mai cunoscut rigorile legii penale suferind o condamnare tot pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave (tentativă la infracțiunea de viol), se apreciază că inculpatul manifestă o vădită lipsă de respect față de valori sociale fundamentale protejată de legea penală - dreptul la viață al persoanei.

O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită recurentul inculpat, nu se justifică avându-se în vedere pericolul social al faptei comise, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de fond și confirmată de instanța de apel.

Rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei și au apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., cuantum necesar și suficient realizării dublei finalități a pedepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 109 din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 17 august 2010, la 7 decembrie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2011.