ÎCCJ, decizie (scj.ro #83758)

Judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Circumstanța atenuantă prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Comportarea sinceră în cursul procesului Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor Indice alfabetic: Drept penal - judecata în cazul recunoașterii vinovăției - circumstanța atenuantă prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., art. 320 1 În cazul aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică.

Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 754 din 15 martie 2012 Prin sentința penală nr. 465 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.M. la pedeapsa închisorii de 13 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului N.M. exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut că, prin rechizitoriul din 19 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.M.

pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. Actul de sesizare a instanței a reținut în sarcina inculpatului N.M., în esență, faptul că în seara de 13 septembrie 2011, în jurul orelor 18,30 - 19,00, pe fondul consumului de alcool, cu intenție, i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit fratelui său M.N., în urma cărora acesta a decedat, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., încadrare ce se va completa făcându-se aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

La instanța de fond, la termenul de judecată din 23 noiembrie 2011, inculpatul N.M. a precizat că se prevalează de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., în sensul că recunoaște fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare, își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și solicită ca judecata să aibă loc în baza acestora. Instanța a admis cererea formulată de inculpat și a procedat la soluționarea cauzei potrivit procedurii speciale instituite de art. 320 1 C. proc. pen. S-a reținut că între cei trei frați, N.M., M.N. și N.G. exista o stare conflictuală. În după-amiaza zilei de 13 septembrie 2011, victima M.N. și inculpatul N.M. au consumat băuturi alcoolice la locuința situată pe strada M. În jurul orelor 18,00, inculpatul i-a formulat reproșuri victimei M.N., afirmând că o va tăia cu cuțitul.

Pe fondul stării de ebrietate, victima M.N. a reacționat, luând din curte un topor și ieșind în stradă în așteptarea fratelui său. În urma victimei a ieșit imediat concubina acestuia, C.M., care l-a deposedat fără nicio greutate pe M.N. de topor. Inculpatul N.M. a luat din casă un cuțit de bucătărie, precum și un satâr, ieșind la rândul lui în stradă în fața casei, repezindu-se la fratele său căruia i le-a pus la gât, reafirmându-și intenția de a-l tăia. Cei doi frați au început să se îmbrâncească, inculpatul N.M. aplicându-i lui M.N. o lovitură de cuțit în partea stângă a abdomenului, precum și o lovitură în zona superioară a toracelui, în partea stângă. În timpul altercației, victima M.N. a reușit să intre în posesia cuțitului cu care a fost înjunghiată și să-i aplice fratelui său două lovituri în spate în zona lombară stângă și hemitorace aceeași parte.

Inculpatul a părăsit în fugă zona conflictului, însă pe strada M. a căzut pe asfalt, fiind ridicat în scurt timp de ambulanță, care l-a transportat la Spitalul Municipal M., unde a fost internat și i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate. Victima M.N. a încercat să revină în curtea locuinței, însă datorită gravității loviturilor de cuțit primite nu a mai reușit, căzând pe trotuar în apropierea porții de acces. La fața locului s-a prezentat echipa operativă complexă care a efectuat cercetarea criminalistică și a dispus transportarea cadavrului în vederea efectuării necropsiei. Așa cum rezultă din raportul medico-legal de necropsie, moartea victimei M.N. a fost violentă și s-a datorat anemiei acute grave consecutiv unei hemoragii interne și externe grave prin plagă înjunghiată toracică cu afectarea plămânului stâng și aortei.

Cu privire la circumstanța atenuantă a provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen., s-a constatat de către instanța de fond că aceasta nu are aplicabilitate în cauză, întrucât împrejurarea că victima a luat un topor nu poate avea caracterul unei provocări, atât timp cât victima nu s-a îndreptat cu toporul spre inculpat, ci a ieșit din curte în stradă. Mai mult, concubina l-a urmat pe acesta în exteriorul curții și l-a deposedat cu ușurință de topor (M.N. fiind într-o avansată stare de ebrietate), iar în momentul în care inculpatul a ieșit după victimă, aceasta nu avea asupra sa niciun obiect vulnerant.

În raport cu situația de fapt reținută, s-a stabilit că fapta inculpatului N.M., care în seara zilei de 13 septembrie 2011, în public, pe fondul consumului de alcool, cu intenție, i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit fratelui său M.N., în urma cărora acesta a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. S-a considerat că se impune a se reține comiterea infracțiunii și în condițiile prevăzute de lit. i) a art. 175 alin. (1) C. pen., respectiv „în public”, având în vedere că infracțiunea s-a consumat în afara curții, respectiv pe stradă, loc totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană, în concordanță cu înțelesul stabilit prin art. 152 lit. a) C. pen.

de legiuitor. În atare situație, în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută în art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. La stabilirea și aplicarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen.

și s-a ținut seama și de antecedența penală a inculpatului în comiterea infracțiunilor de violență, în sensul că acesta a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 833 din 7 aprilie 2003 a Judecătoriei Medgidia la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 182 alin. (1) C. pen., iar prin sentința penală nr. 2639 din 29 decembrie 2010 a aceleiași instanțe, la 1.000 lei amendă penală pentru infracțiunea prevăzută în art. 180 alin. (2) C. pen., deci tot pentru infracțiuni de violență. S-a ținut seama și de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, ca urmare a aplicării procedurii prevăzute în art. 320 1 C. proc. pen. și s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 13 ani cu executarea în regim de detenție, urmărindu-se atât reeducarea inculpatului, cât și prevenirea de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

În conformitate cu art. 71 C. pen., s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Prin decizia nr. 2/P din 5 ianuarie 2012, Curtea de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul N.M. împotriva sentinței penale nr. 465 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, care a invocat cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Examinând decizia recurată în raport cu motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat inculpatul N.M. este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect, s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de fond și de instanța de apel răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunea săvârșită - omor calificat prevăzută în art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen. - urmările produse, concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul la viață. De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a aplicat inculpatului dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.

și a aplicat o pedeapsă de 13 ani închisoare, aceasta fiind justificată de modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei și în conformitate cu criteriile stabilite în art. 72 C. pen., relativ la gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, respectiv intensitatea loviturilor asupra fratelui său, vârsta victimei - 27 ani, starea de recidivă și antecedentele penale ale inculpatului în comiterea infracțiunilor de violență, acesta fiind anterior condamnat pentru infracțiunile prevăzute în art. 182 alin. (1) și art. 180 alin. (2) C. pen., comportamentul victimei care era o fire liniștită, fără tendințe violente, spre deosebire de inculpat care, de obicei, avea o conduită agresivă (așa cum rezultă din declarațiile martorilor) și urmarea ireversibilă a faptei acestuia, respectiv decesul victimei.

Poziția de recunoaștere a faptei, valorificată de inculpat prin prisma dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și nici reducerea pedepsei, astfel cum au fost solicitate de către apărare. Chiar dacă inculpatul a recunoscut faptele și și-a exprimat regretul solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa de 13 ani închisoare, astfel cum a fost stabilită de prima instanță și menținută de instanța de apel, reflectă o individualizare temeinică, conform dispozițiilor art. 72 C. pen.

Inculpatul, pe fondul stării de ebrietate, a luat un cuțit de bucătărie a cărui lamă avea o lungime de 18 cm, aplicându-i victimei M.N., fratele său, o lovitură de cuțit în partea stângă a abdomenului, precum și o lovitură în partea superioară a toracelui, astfel încât rezultă că inculpatul a acționat cu intenția directă de a suprima viața victimei. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului, prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., avându-se în vedere că inculpatul a beneficiat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, pedeapsa de 13 ani închisoare, astfel cum a fost individualizată de către instanța de fond și de instanța de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, precum și scopului prevăzut în art. 52 C. pen.

În condițiile aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanțe atenuate judiciare, deoarece ar însemna ca aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot coexista cu dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., numai atunci când art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. reflectă o altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, alta decât comportamentul sincer. În ceea ce privește solicitarea inculpatului privind reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este întemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada în cauză a exercitării unor violențe de către victimă, care să fi produs puternice tulburări sau emoții inculpatului și, în acest mod, să se declanșeze reacția sa de a-i aplica loviturile cu cuțitul.

Pentru a se putea reține starea de provocare este necesară o comportare culpabilă a victimei, iar împrejurarea că victima a luat un topor nu poate avea caracterul unei provocări, atât timp cât aceasta nu s-a îndreptat cu toporul spre inculpat, ci a ieșit din curte în stradă, fiind ulterior deposedat de către concubina sa. În mod corect a constatat instanța că simpla bănuială a inculpatului cu privire la intenția victimei de a-l lovi cu toporul, atât timp cât victima nu s-a îndreptat cu toporul spre inculpat, ci a ieșit din curtea unde se afla inculpatul, îndepărtându-se de acesta, nu poate justifica aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., fiind evident că victima nu a săvârșit în mod obiectiv vreo acțiune ilicită de natură a provoca o tulburare sau emoție puternică inculpatului.

De asemenea, în mod corect instanța de fond a constatat că primul care a proferat amenințări cu moartea la adresa victimei a fost inculpatul, victima înarmându-se doar pentru a preîntâmpina o eventuală agresiune a inculpatului, aspect ce rezultă, fără dubiu, din faptul că victima, după ce s-a înarmat, nu s-a repezit la inculpat, ci, dimpotrivă, a ieșit pe stradă, unde aștepta într-o atitudine defensivă. Totodată, s-a reținut că victima l-a lovit pe inculpat după ce i se aplicaseră loviturile ce au condus la deces, după ce a reușit să îl dezarmeze pe inculpat. Astfel, față de cele menționate se constată că a fost respectat principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului de 13 ani închisoare este adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei nr. 2/P din 5 ianuarie 2012 a Curții de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.