ÎCCJ, decizie (scj.ro #83758)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83758) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Judecata în cazul recunoașterii

vinovăției. Circumstanța atenuantă prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C.

pen. Comportarea sinceră în cursul procesului

Cuprins

pe materii:

Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea

pedepselor

Indice

alfabetic:

Drept penal

-

judecata

în cazul recunoașterii vinovăției

-

circumstanța

atenuantă prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

C. pen.,

art. 74 alin. (1) lit. c)

C.

proc. pen.,

art. 320

1

În cazul aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea

săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi

valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1)

lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se

poate acorda o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c)

C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a

inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul

procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 754 din 15 martie 2012

Prin

sentința penală nr. 465 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Constanța

s-a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 174 alin. (1)

raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1)

lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 174 alin. (1) raportat la

art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.

b) C. pen.

În baza

art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.M. la pedeapsa

închisorii de 13 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 5 ani, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat.

În baza

art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului N.M. exercițiul drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator

administrat în cauză, a reținut că, prin rechizitoriul din 19 octombrie 2011 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată

a inculpatului N.M. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prevăzută

în art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

Actul

de sesizare a instanței a reținut în sarcina inculpatului N.M., în esență,

faptul că în seara de 13 septembrie 2011, în jurul orelor 18,30 - 19,00, pe

fondul consumului de alcool, cu intenție, i-a aplicat mai multe lovituri de

cuțit fratelui său M.N., în urma cărora acesta a decedat, faptă ce întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută și

pedepsită de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.,

încadrare ce se va completa făcându-se aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C.

pen.

La

instanța de fond, la termenul de judecată din 23 noiembrie 2011, inculpatul

N.M. a precizat că se prevalează de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., în sensul că recunoaște fapta reținută în sarcina sa prin actul de

sesizare, își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și

solicită ca judecata să aibă loc în baza acestora.

Instanța

a admis cererea formulată de inculpat și a procedat la soluționarea cauzei

potrivit procedurii speciale instituite de art. 320

1

C. proc. pen.

S-a

reținut că între cei trei frați, N.M., M.N. și N.G. exista o stare

conflictuală.

În

după-amiaza zilei de 13 septembrie 2011, victima M.N. și inculpatul N.M. au

consumat băuturi alcoolice la locuința situată pe strada M.

În

jurul orelor 18,00, inculpatul i-a formulat reproșuri victimei M.N., afirmând

că o va tăia cu cuțitul.

Pe

fondul stării de ebrietate, victima M.N. a reacționat, luând din curte un topor

și ieșind în stradă în așteptarea fratelui său. În urma victimei a ieșit

imediat concubina acestuia, C.M., care l-a deposedat fără nicio greutate pe

M.N. de topor.

Inculpatul

N.M. a luat din casă un cuțit de bucătărie, precum și un satâr, ieșind la

rândul lui în stradă în fața casei, repezindu-se la fratele său căruia i le-a

pus la gât, reafirmându-și intenția de a-l tăia.

Cei doi

frați au început să se îmbrâncească, inculpatul N.M. aplicându-i lui M.N. o

lovitură de cuțit în partea stângă a abdomenului, precum și o lovitură în zona

superioară a toracelui, în partea stângă.

În

timpul altercației, victima M.N. a reușit să intre în posesia cuțitului cu care

a fost înjunghiată și să-i aplice fratelui său două lovituri în spate în zona

lombară stângă și hemitorace aceeași parte.

Inculpatul

a părăsit în fugă zona conflictului, însă pe strada M. a căzut pe asfalt, fiind

ridicat în scurt timp de ambulanță, care l-a transportat la Spitalul Municipal M., unde a fost internat și i s-au acordat îngrijiri medicale de

specialitate.

Victima

M.N. a încercat să revină în curtea locuinței, însă datorită gravității

loviturilor de cuțit primite nu a mai reușit, căzând pe trotuar în apropierea

porții de acces.

La fața

locului s-a prezentat echipa operativă complexă care a efectuat cercetarea

criminalistică și a dispus transportarea cadavrului în vederea efectuării

necropsiei.

Așa cum

rezultă din raportul medico-legal de necropsie, moartea victimei M.N. a fost

violentă și s-a datorat anemiei acute grave consecutiv unei hemoragii interne

și externe grave prin plagă înjunghiată toracică cu afectarea plămânului stâng

și aortei.

Cu

privire la circumstanța atenuantă a provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C.

pen., s-a constatat de către instanța de fond că aceasta nu are aplicabilitate

în cauză, întrucât împrejurarea că victima a luat un topor nu poate avea

caracterul unei provocări, atât timp cât victima nu s-a îndreptat cu toporul

spre inculpat, ci a ieșit din curte în stradă.

Mai

mult, concubina l-a urmat pe acesta în exteriorul curții și l-a deposedat cu

ușurință de topor (M.N. fiind într-o avansată stare de ebrietate), iar în

momentul în care inculpatul a ieșit după victimă, aceasta nu avea asupra sa

niciun obiect vulnerant.

În

raport cu situația de fapt reținută, s-a stabilit că fapta inculpatului N.M.,

care în seara zilei de 13 septembrie 2011, în public, pe fondul consumului de

alcool, cu intenție, i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit fratelui său M.N.,

în urma cărora acesta a decedat, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 alin. (1) raportat la art.

175 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a

considerat că se impune a se reține comiterea infracțiunii și în condițiile

prevăzute de lit. i) a art. 175 alin. (1) C. pen., respectiv „în public”, având

în vedere că infracțiunea s-a consumat în afara curții, respectiv pe stradă,

loc totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană,

în concordanță cu înțelesul stabilit prin art. 152 lit. a) C. pen. de

legiuitor.

În

atare situație, în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a schimbat

încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută în art. 174 alin. (1) raportat

la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b)

C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 174 alin. (1) raportat la art. 175

alin. (1) lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

La

stabilirea și aplicarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. și s-a ținut seama și de

antecedența penală a inculpatului în comiterea infracțiunilor de violență, în

sensul că acesta a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 833 din 7

aprilie 2003 a Judecătoriei Medgidia la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni

închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 182 alin. (1) C. pen., iar

prin sentința penală nr. 2639 din 29 decembrie 2010 a aceleiași instanțe, la 1.000 lei amendă penală pentru infracțiunea prevăzută în art. 180 alin.

(2) C. pen., deci tot pentru infracțiuni de violență.

S-a

ținut seama și de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege,

ca urmare a aplicării procedurii prevăzute în art. 320

1

C. proc. pen. și s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 13 ani

cu executarea în regim de detenție, urmărindu-se atât reeducarea inculpatului,

cât și prevenirea de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de

ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. În conformitate cu

art. 71 C. pen., s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Prin

decizia nr. 2/P din 5 ianuarie 2012, Curtea de Apel Constanța,

Secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1

lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul

N.M. împotriva sentinței penale nr. 465 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de

Tribunalul Constanța.

Împotriva

acestei decizii a formulat recurs inculpatul, care a invocat cazul de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

și

a solicitat reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și art. 74 alin.

(1) lit. c) C. pen.

Examinând

decizia recurată în raport cu motivele de casare invocate de recurentul

inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul

declarat inculpatul N.M. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu

prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect, s-a analizat întreg

materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de

instanța de fond și de instanța de apel răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunea săvârșită - omor calificat prevăzută în art. 174 alin.

(1) și art. 175 alin. (1) lit. c) și i) C. pen. - urmările produse,

concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul

la viață.

De

asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a

aplicat inculpatului dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

și a aplicat o pedeapsă de 13 ani închisoare, aceasta fiind justificată de

modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei și în conformitate cu

criteriile stabilite în art. 72 C. pen., relativ la gradul de pericol social al

faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, respectiv

intensitatea loviturilor asupra fratelui său, vârsta victimei - 27 ani, starea

de recidivă și antecedentele penale ale inculpatului în comiterea

infracțiunilor de violență, acesta fiind anterior condamnat pentru

infracțiunile prevăzute în art. 182 alin. (1) și art. 180 alin. (2) C. pen.,

comportamentul victimei care era o fire liniștită, fără tendințe violente, spre

deosebire de inculpat care, de obicei, avea o conduită agresivă (așa cum

rezultă din declarațiile martorilor) și urmarea ireversibilă a faptei acestuia,

respectiv decesul victimei. Poziția de recunoaștere a faptei, valorificată de

inculpat prin prisma dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., nu justifică reținerea circumstanțelor

atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și nici reducerea

pedepsei, astfel cum au fost solicitate de către apărare. Chiar dacă inculpatul

a recunoscut faptele și și-a exprimat regretul solicitând aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa de 13 ani

închisoare, astfel cum a fost stabilită de prima instanță și menținută de

instanța de apel, reflectă o individualizare temeinică, conform dispozițiilor

art. 72 C. pen.

Inculpatul,

pe fondul stării de ebrietate, a luat un cuțit de bucătărie a cărui lamă avea o

lungime de 18 cm, aplicându-i victimei M.N., fratele său, o lovitură de cuțit

în partea stângă a abdomenului, precum și o lovitură în partea superioară a

toracelui, astfel încât rezultă că inculpatul a acționat cu intenția directă de

a suprima viața victimei.

Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că nu se impune reducerea pedepsei

aplicată inculpatului, prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.,

avându-se în vedere că inculpatul a beneficiat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. Față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, pedeapsa de

13 ani închisoare, astfel cum a fost individualizată de către instanța de fond

și de instanța de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen., este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, precum și

scopului prevăzut în art. 52 C. pen.

În

condițiile aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. nu mai poate fi valorificată ca

reprezentând circumstanțe atenuate judiciare, deoarece ar însemna ca aceleiași

situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74

alin. (1) lit. c) C. pen. pot coexista cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., numai atunci când art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. reflectă o altă

atitudine favorabilă inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, alta decât

comportamentul sincer.

În ceea

ce privește solicitarea inculpatului privind reținerea dispozițiilor art. 73

lit. b) C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este

întemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada în cauză a exercitării unor violențe

de către victimă, care să fi produs puternice tulburări sau emoții inculpatului

și, în acest mod, să se declanșeze reacția sa de a-i aplica loviturile cu

cuțitul. Pentru a se putea reține starea de provocare este necesară o

comportare culpabilă a victimei, iar împrejurarea că victima a luat un topor nu

poate avea caracterul unei provocări, atât timp cât aceasta nu s-a îndreptat cu

toporul spre inculpat, ci a ieșit din curte în stradă, fiind ulterior deposedat

de către concubina sa.

În mod

corect a constatat instanța că simpla bănuială a inculpatului cu privire la

intenția victimei de a-l lovi cu toporul, atât timp cât victima nu s-a

îndreptat cu toporul spre inculpat, ci a ieșit din curtea unde se afla

inculpatul, îndepărtându-se de acesta, nu poate justifica aplicarea art. 73

lit. b) C. pen., fiind evident că victima nu a săvârșit în mod obiectiv vreo

acțiune ilicită de natură a provoca o tulburare sau emoție puternică

inculpatului. De asemenea, în mod corect instanța de fond a constatat că primul

care a proferat amenințări cu moartea la adresa victimei a fost inculpatul,

victima înarmându-se doar pentru a preîntâmpina o eventuală agresiune a inculpatului,

aspect ce rezultă, fără dubiu, din faptul că victima, după ce s-a înarmat, nu

s-a repezit la inculpat, ci, dimpotrivă, a ieșit pe stradă, unde aștepta într-o

atitudine defensivă.

Totodată,

s-a reținut că victima l-a lovit pe inculpat după ce i se aplicaseră loviturile

ce au condus la deces, după ce a reușit să îl dezarmeze pe inculpat.

Astfel,

față de cele menționate se constată că a fost respectat principiul

proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului de 13 ani

închisoare este adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.

În

consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul N.M. împotriva deciziei nr. 2/P din 5 ianuarie 2012 a Curții de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.