ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2935/2011

Deliberând asupra recursurilor de față, pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:

I. Tribunalul Constanța, secția penală prin sentința penală nr. 15 din data de 21 ianuarie 2011, pronunțată în dosarul penal nr. 7675/118/2010, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a soluționat în fond cauza penală dedusă judecății, hotărând următoarele:

În baza art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., condamnă pe inculpatul C.M., la pedeapsa de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat”.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice”, astfel încât în baza art. 33 lit. b), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la data de 08 aprilie 2010 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) raportat la art. 160

h

alin. (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C.M.

Pe latură civilă în baza art. 346 raportat la art. 14 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B.N. și a obligat pe inculpatul C.M. către aceasta la plata sumelor de 25.000 lei, cu titlu de daune materiale și 75.000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 191 C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 2700 lei cheltuieli judiciare către stat.”

Hotărând rezolvarea acțiunii penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. instanța a constatat că faptele ilicite referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriul nr. 396/P/2010 din 12 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța [„în noaptea de 18 aprilie 2010 în jurul orelor 01

00

a agresat victima P.M. în discoteca din localitatea Saligny în prezența mai multor tineri lovind-o de mai multe ori cu un blat de masă în regiunea capului aceasta decedând ca urmare a leziunilor cauzate” în conexiune cu incriminările privind infracțiunile de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice din art. 174-175 lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.], există ca atare și realizează elementele constitutive ale infracțiunilor sus-menționate ce au fost săvârșite de inculpat în următoarele împrejurări:

În seara de 17 aprilie 2010, în comuna Saligny, județul Constanța, a fost organizată o discotecă la SC C.C.S. SRL, la care au participat aproximativ 60 de persoane, în majoritate tineri. Printre aceștia s-au aflat și inculpatul C.M. în vârstă de 22 ani, cunoscut ca o persoană recalcitrantă urmare condamnărilor în acest sens din perioada minorității, victima P.M. în vârstă de 16 ani și 8 luni  care a mai avut anterior conflicte cu inculpatul, și martorul P.V. zis “C.”, în vârstă de 24 ani.

În jurul orelor 24

00

, martorul P.V. zis “C.” a ieșit din discotecă pe terasa barului unde s-a întâlnit cu inculpatul aflat în stare de ebrietate care l-a interpelat șicanator făcându-l „șmecher”, după care l-a îmbrâncit. Martorul a ripostat în același mod iar inculpatul i-a aplicat un pumn în față. În această situație victima, deranjată de comportamentul inculpatului a intervenit verbal în sprijinul martorului solicitându-i inculpatului să-l lase în pace pe P.V. Iritat de intervenția amintită inculpatul i-a aplicat un pumn în față victimei, a îmbrâncit-o, aceasta căzând în terasă. În continuare, inculpatul și martorul P.V. au intrat din terasă în discotecă continuând să se îmbrâncească reciproc. Victima s-a ridicat de jos și a intrat la rândul său în discotecă în urma inculpatului. În discotecă era semiîntuneric. În momentul în care inculpatul și martorul au intrat în discotecă, inculpatul a fost lovit din spate cu o sticlă în cap de o persoană aflată în incinta localului public amintit. Prin rechizitoriu acest act de violență fizică a fost atribuit victimei în considerarea susținerilor inculpatului în coroborare cu relatărilor martorului ocular S.C. și constatările certificatului medico-legal atestând leziunile specifice de violență sus-menționate ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale. Acest prim conflict s-a stins în modalitatea anterior arătată întrucât inculpatul s-a deplasat în bar unde s-a spălat și curățat pe față de sânge, învelindu-se la cap cu un prosop. Conform declarației martorei P.A. barman „în jurul orelor 00

15

a venit C.M. (.) avea sânge pe față și mi-a spus că vrea să se spele (.) era în stare de ebrietate și întrucât îl cunosc ca o persoană care face de obicei scandal i-am spus acestuia să stea liniștit …”

În jurul orelor 01

00

la interval de circa 45 minute după conflictul amintit, inculpatul a reintrat în discotecă, căutând martorul P.V. și victima P.M. Între timp, P.V. părăsise discoteca, în care se aflau la acel moment circa 60 de persoane. Inculpatul a identificat în semi-obscuritate victima care se afla la o masă, s-a îndreptat către aceasta, a lovit-o cu pumnul și picioarele, victima căzând jos. În timp ce victima era căzută cu fața în jos, inculpatul a luat o masă din apropiere, a întors-o ținând-o de picioarele din metal și cu tăblia (blatul) mesei care era din lemn i-a aplicat două lovituri în zona capului; imediat victima a prezentat o hemoragie internă – sânge exteriorizat pe nas, gură și urechi – decedând la scurt timp la fața locului.

După comiterea faptei, inculpatul a încercat să fugă, fiind prins de alți tineri din discotecă, printre care și martorul P.M., fiind ținut până la sosirea organelor de poliție.

Agresiunea fizică sus-menționată săvârșită de inculpatul C.M. asupra victimei P.M. a fost relatată de mai mulți martori oculari, respectiv S.I.V., S.C., M.I., F.F.M., P.A.E. și T.A.M.

Conform raportului medico-legal nr. 261/A3 din 07 mai 2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanța „moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei și contuziei meningo-cerebrale, consecutive unui traumatism cranio­-cerebral acut deschis, cu fractură de bază de craniu cu dehiscență mare, în cadrul unui politraumatism

cranio-cerebral și de membre”, potrivit aceluiași raport, „leziunile traumatice constatate la cadavru au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, unul cu suprafața plană mare (posibil blat masă), putând data cu foarte puțin timp înainte de deces. De asemenea, leziunile constatate la nivelul capului (scalp, neurocraniu, meningo-cerebral) au legătura primară directă cu cauza tanatogeneratoare și că, cel mai probabil, lovirea regiunii parietale stângi s-a făcut de sus în jos, victima fiind căzută pe pardoseală, cu fața în jos. Victima avea o alcoolemie de 1,15 gr.%.”

Separat de mijloacele de probă în acuzare sus-menționate, situația de fapt sus-menționată a fost stabilită și în baza: procesului-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșe fotografice, actele medico-legale de necropsie și de constatare medico-legală, însoțite de planșele fotografice și declarațiile succesive ale inculpatului, date pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești cu respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor procesuale prevăzute de art. 6, art. 171 și art. 288-291 C. proc. pen.

Inculpatul a recunoscut uciderea victimei în împrejurările de fapt sus-menționate. În cursul cercetării judecătorești a invocat în apărare starea de iresponsabilitate și provocarea, cauze legale de înlăturarea caracterului penal al faptei și respectiv atenuarea răspunderii penale prevăzute de art. 48 și art.73 lit. b) C. pen. a căror incidență în cauză a fost înlăturată de instanță în considerarea modalității de comitere a infracțiunii de omor calificat de către inculpat (uciderea victimei având loc la interval de circa o oră de la conflictul inițial de mică amploare din terasa discotecii, declanșat în exclusivitate de inculpat și în urma căruia acesta a suferit doar echimoze, excoriații și leziuni ușoare ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale) .

La individualizarea pedepsei în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. instanța a avut în vedere pericolul social ridicat al infracțiunilor urmările acestora (suprimarea într-un loc public prin mijloace deosebit de violente a vieții victimei cu consecința producerii unui scandal public de amploare ce a determinat părăsirea discotecii de cei peste 60 de tineri) precum și datele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului (nu este la primul conflict cu legea penală suferind mai multe condamnări în perioada minorității, este necăsătorit fără copii minori și loc de muncă, nu a luat nici o legătură cu familia victimei și nu a manifestat preocupare pentru repararea prejudiciilor materiale și moral cauzate, prin uciderea consăteanului acestuia în vârstă de numai 16 ani și 8 luni).

Pe latură civilă s-a constatat că fiind audiată de instanță mama victimei B.N. s-a constituit parte civilă cu suma totală de 100.000 lei din care: 25.000 lei daune materiale incluzând și cheltuielile de înmormântare și pomenirile ulterioare și 75.000 lei daune morale.

Instanța a admis în totalitate cererile părții civile, daunele materiale fiind dovedite cu înscrisuri (adeverințe CAR,facturi fiscale, bonuri chitanțe, etc.) și depozițiile martorilor S.M., V.L. și S.C.L., care au relatat că la înmormântare și pomenirile ulterioare au participat peste 100 persoane, avându-se în vedere ecoul profund negativ al acțiunii de omucidere asupra unui tânăr în vârstă de numai 16 ani și 8 luni produs în comunitatea rurală respectivă.

II. Împotriva hotărârii amintite au declarat apel în termenul legal inculpatul C.M. și partea civilă B.N.

Apelul formulat de partea civilă a vizat atât latura penală a procesului - majorarea pedepsei la maximum legal special prevăzut de lege în considerarea violenței extreme manifestate de inculpat în suprimarea vieții victimei în vârstă de numai 16 ani și 8 luni - cât și latura civilă în sensul acordării de despăgubiri civile suplimentare în sumă de 8.024,03 lei reprezentând cheltuieli pentru pomenirile ulterioare.

Apelul declarat de inculpat nemotivat în scris, a fost susținut oral de către apărătorul ales al acestuia invocându-se ca motive de nelegalitate și netemeinicie: încălcarea dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. prin omiterea examinării și reținerii de către instanță a declarațiilor martorilor ce au arătat că inculpatul a fost lovit în cap cu o sticlă de victimă, împrejurare esențială de fapt în raport de care s-a considerat că instanța trebuia să rețină săvârșirea infracțiunii de omor calificat în condițiile circumstanțelor atenuante legale și judiciare prevăzute de art.73 lit. b) și art. 74 lit. a) și c) C. pen. cu consecința reducerii pedepselor aplicate sub minimele legale de 15 ani închisoare și respectiv 2 ani închisoare. A fost criticată sentința și în latura civilă cu motivarea că daunele materiale în cuantum de 75.000 lei nu au fost dovedite cu probele administrate în cauză impunându-se reducerea acestora.

În susținerea apelului părții civile au fost depuse la dosar înscrisuri noi, facturi, chitanțe.

La termenul de judecată din 7 aprilie 2011 prealabil dezbaterilor a fost reaudiat inculpatul care a învederat instanței de apel faptul că nu dorește să facă alte declarații și înțelege să uzeze de dreptul la tăcere, soluționarea motivelor de apel invocate urmând a avea în vedere probele anterior administrate la urmărirea penală și cercetarea judecătorească.

Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 6/P din 14 aprilie 2011 în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul părții civile B.N.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul inculpatului, desființată parțial sentința sub aspectul individualizării pedepselor iar în rejudecare, s-au dispus următoarele: reduce pedeapsa aplicată de la 20 ani închisoare la 12 ani închisoare și de la 6 ani la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II

a

, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), art .76 alin. (2) C. pen., în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., contopește pedeapsa principală și cea complementară aplicate prin prezenta cu cea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II

a

, b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 321 C. pen. în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II

a

, b) C. pen. după executarea pedepsei principale, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, conform art. 383 alin. (1) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., a fost dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv în continuare de la 21 ianuarie 11 la zi, iar în baza art. 383 alin. (1) cu ref. la art. 350 alin. (1) și art. 160

b

C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă în cauza inculpatului apelant.

Decizând astfel instanța de apel a efectuat un examen propriu al materialului probator în cauză în baza căruia a statuat următoarele:

- pe baza probelor legal administrate în primă instanță, precum și în cursul urmăririi penale - proces-verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală nr. 261/A3 din 07 mai 2010, declarațiile martorilor P.V., F.F.M., M.I., S.I., A.I., A.V.D., S.I.V., S.C., M.I., P.A.E. și T.A.M. și declarațiile inculpatului - rezultă că tribunalul a stabilit și apreciat în mod corect ca acțiune de omucidere agresiunea finală din noaptea de 18 aprilie 2010, constând în aceea că în jurul orelor 01

00

, în discoteca din localitatea Saligny, județul Constanța, în prezența mai multor persoane, pe fondul consumului de alcool inculpatul C.M. a lovit cu pumnul pe victima P.M. și, după ce a căzut, i-a aplicat lovituri cu blatul unei mese în regiunea capului, producându-i leziuni ce au condus la deces, fapt ce a produs indignare, o stare de oripilare în rândul tinerilor prezenți;

- referitor însă la împrejurările ce au precedat evenimentul tragic sus-menționat instanța de apel a menținut dar și modificat parțial constatările în fapt făcute de prima instanță în care sens s-a reținut că din declarațiile inculpatului coroborate în principal cu declarațiile martorului P.V. precum și ale celorlalți martori rezultă că incidentul s-a desfășurat în două etape, la interval scurt de timp, în incinta și afară în apropierea discotecii localitatea Saligny, județul Constanța, între de o parte martorului P.V. și victima P.M., iar de cealaltă parte inculpatul; niciunul dintre martori nu susține cu certitudine că victima intervenise numai pentru a-i despărți pe cei doi. Astfel, martorul P.V. a precizat

că,

fiind la discoteca, inculpatul și victima au ieșit afară, s-au certat, el a intervenit pentru a-i liniști după care a intrat în discoteca;după ce s-a așezat la o masă, martorul i-a văzut și pe cei doi revenind, inculpatul i-a reproșat incidentul, spunându-i că victima l-a lovit cu o sticlă în cap, s-au luat la ceartă, s-a bătut pe jos (cu inculpatul) moment în care victima a intervenit și a fost lovită de către inculpat cu masa. Apoi, martorii S.I., S.C. și P.A.E. au arătat că inculpatul a fost lovit cu pumnii și picioarele de către victimă și martorul P.V., în incinta discotecii;totodată, martorii S.I.V., T.I., S.C. și S.I. au declarat că victima l-a lovit și cu o sticlă în cap pe inculpat, declarații susținute de petele de sânge de pe tricoul inculpatului și raportul de constatare nr. 158/A1/agresiuni din 26 aprilie 2010 (potrivit căruia inculpatul prezenta leziuni traumatice, respectiv plagă tăiată 2 centimetri orizontală nesuturată, nepansată, în regiunea parietală mediană anterior, care s-a putut produce prin lovire cu corp tăietor (posibil ciob de sticlă, recipient), echimoze și excoriații în zona pleoapelor, în regiunile sprâncenară dreapta, periorbitară stânga și latero-orbitară stânga, ce necesită pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale);în aceeași ordine de idei, martora T.A.M. a arătat că victima i-a cerut martorului L.S. telefonul pentru a apela o altă persoană deoarece a fost bătut de inculpat, însă a fost refuzat și „i s-a cerut să se liniștească pentru a nu se întâmpla ceva”, declarație ce creează convingerea că victima încă „nu-și încheiase socotelile cu inculpatul”, în consecință, având în vedere că atât inculpatul cât și victima erau sub influența băuturilor alcoolice, cu preocupări comune, provenind și trăind în același mediu, anturaj, încă sub tensiunea creată de certurile și loviturile aplicate reciproc, la scurt reluându-se violențele între inculpat și martorul P.V., inculpatul a ripostat sub stăpânirea unei puternice tulburări produsă de victimă prin aplicarea unei lovituri cu sticla în cap este justificată reținerea circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., în acest sens, relevantă în cauză a apreciat instanța de apel este constituția fizică a agresorilor și nu vârsta (mai ales că nici inculpatul nu era la vârsta maturității), ori martorul L.S. a arătat că’ victima era mai înaltă ca inculpatul, cu o constituție robustă” ceea ce face credibilă acțiunea victimei de a lovi inculpatul cu suficientă violență pentru a-i produce o puternică stare de tulburare sub stăpânirea căreia a ripostat brutal; la aceeași concluzie, conduce și declarația martorului S.C. care a menționat că i-a atras atenția victimei că este posibil să vină inculpatul și să se ia la bătaie, dar victima i-a răspuns că „nu-i este frică, că l-a bătut și o să-l mai bată”; este real că sunt și martori H.G., M.I. care au încercat să acrediteze ideea că inițiativa exercitării violențelor a aparținut numai inculpatului, dar aceștia nu confirmă decât existența dubiilor cu privire la poziția victimei deoarece sunt contrazise de cei implicați direct în conflict (martorul P.V. și inculpatul), nu au asistat de la început până la sfârșit, au perceput numai anumite momente ale conflictului sau au auzit de la alții;

- sub aspectul încadrării juridice, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „omor calificat” prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. și infracțiunii de „ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice” prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.;

III. Împotriva deciziei amintite au declarat în termen recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și partea civilă B.N.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a invocat existența cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

2

și 14 C. proc. pen. susținând că în mod greșit instanța de apel a reținut ca fiind incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. cu consecința reducerii pedepselor, întrucât din succesiunea evenimentelor rezultă că inculpatul nu a acționat ca urmare a unei puternice tulburări deoarece după consumarea conflictului inițial de mai mică amploare pe care se întemeiază existența circumstanței atenuante legale sus-menționate inculpatul a discutat cu alte persoane din discotecă, i-a căutat pe agresori, apoi s-a spălat de sânge, revenind în discotecă unde a ucis victima după circa o oră. Cu privire la pct. 14 a susținut că pedepsele stabilite sunt prea mici urmare aplicării greșite a criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. concluzionând în final în sensul admiterii recursului, casării deciziei atacate și a menținerii sentinței adoptate la judecata în fond.

Partea civilă prin apărător, apelul nefiind motivat în scris, a invocat oral cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. în sensul agravării răspunderii penale a inculpatului prin reținerea circumstanței legale prevăzute de art. 75 lit. d) C. pen. („săvârșirea infracțiunii din motive josnice” în speță din răzbunare), achiesând în totalitate la motivele de recurs invocate de parchet. Pe latură civilă a solicitat menținerea cuantumului despăgubirilor civile stabilite prin sentință.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

14

alin. (1)

1

C. proc. pen., inculpatul a fost interpelat prealabil dezbaterilor în legătură cu posibilitatea ascultării acestuia în recurs în care sens s-a luat act de manifestarea de voință a acestuia în sensul că își menține toate declarațiile date anterior, neavând de formulat alte cereri noi de probe în apărare.

Înalta Curte, verificând decizia atacată în raport cu motivele de recurs invocate pe baza materialului probator aflat la dosar – în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

alin. (1)

1

raportat la art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. și art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - constată următoarele:

Este stabilit în cauză – inclusiv cu recunoașterea necondiționată a acestuia sub acest aspect – că în noaptea de 18 aprilie 2010 în jurul orelor 01

00

inculpatul a agresat victima P.M. în discoteca din localitatea Saligny în prezența a peste 60 tineri lovind-o de mai multe ori cu un blat de masă în regiunea capului aceasta decedând ca urmare a leziunilor cauzate, activitate ilicită ce realizează elementele constitutive ale infracțiunilor concurente de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice din art. 174-175 lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

Statuarea instanței de apel privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor sus-menționate în condițiile circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. – cu consecința reducerii pedepselor sub minimele legale speciale de 15 ani închisoare și respectiv 2 ani închisoare potrivit art. 76 alin. (2) C. pen. – este însă greșită.

În doctrină și jurisprudență este în general admis ca atunci când actul provocator săvârșit de victimă a fost precedat de o agresiune sau de o altă provocare din partea infractorului dispozițiile art. 73 lit. b) nu sunt operante deoarece un anumit act poate fi socotit provocator numai dacă nu se datorește propriei conduite a celui ce se pretinde provocat; altfel săvârșirea infracțiunii apare ca o continuare a actelor inițiale de agresiune și nicidecum provocate de atitudinea victimei față de aceste acte. Un anumit act ilicit poate fi caracterizat ca provocator numai dacă nu este dependent într-un fel sau altul de conduita autorului infracțiunii; când însă acel act constituie o urmare a propriei sale conduite, infractorul nu poate beneficia de circumstanța atenuanta a provocării pentru că provocatorul propriu-zis este el însuși.

În speță, inculpatul este acela care a declanșat conflictul inițial ce a avut loc în terasa discotecii în jurul orelor 00

15

prin adresarea de insulte și îmbrâncirea martorului P.V., determinând astfel intervenția verbală justificată a victimei care i-a solicitat să înceteze această comportare inadecvată, situație în care iritat de atitudinea amintită și în mod vădit disproporționat inculpatul a lovit victima cu pumnii și picioarele care a căzut la pământ determinând astfel riposta de asemenea violentă a acestuia – aplicarea de lovituri cu o sticlă în cap ce au cauzat leziuni necesitând 6-7 zile îngrijiri medicale. După aceste prime conduite violente ale părților limitate la vătămări corporale ușoare, produse în succesiunea și având cauzalitatea și urmările anterior arătate, victima și inculpatul s-au despărțit, acesta din urmă intrând în bar pentru a beneficia de toaletă și îngrijiri până în jurul orelor 01

00

, aproximativ 45 minute. După acest interval semnificativ de timp scurs de la conflictul inițial, inculpatul a pornit în căutarea martorului și a victimei, a localizat pe aceasta din urmă aflată singură la o masă în discotecă și s-a îndreptat către aceasta, declanșând acțiunea finală de omucidere – a lovit-o inițial cu pumnii și picioarele determinându-i căderea cu fața în jos după care în prezența celor peste 60 de tineri în discotecă a apucat o masă, a întors-o, ținând-o de picioarele din metal și cu tăblia (blatul) mesei care era din lemn i-a aplicat două-trei lovituri în zona capului, imediat victima prezentând o hemoragie intensă – sânge exteriorizat pe nas, gură și urechi – decedând la scurt timp la fața locului. În acest context factual în cadrul căruia inculpatul este acela care a inițiat cauzalitatea violentă având ca finalitate moartea victimei și având în vedere și intervalul de timp semnificativ scurs de la primul conflict violent minor dintre părți existența provocării din partea victimei nu poate fi reținută în cauză.

Individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. printre care și pericolul social concret sporit în cauză al faptei, dat de manifestarea violentă a inculpatului, lovirea victimei cu un corp apt să producă vătămări, cu intensitate, producându-i leziuni grave care au și condus la suprimarea vieții acesteia, justifică aplicarea unei pedepse aspre de natură să asigure prevenția generală, reeducarea sa, să dea o minimă satisfacție rudelor îndurerate de dispariția prematură a victimei, în vârstă de numai 16 ani și 8 luni precum și opiniei publice profund marcată de asemenea fapte violente, cu încălcarea gravă a dreptului fundamental la viață.

Succesiunea evenimentelor cu final tragic sus-menționate incluzând secvențial urmare conduitei violente a inculpatului și riposta de asemenea violentă a victimei exclude reținerea circumstanței agravante legale prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. („săvârșirea infracțiunii din motive josnice” în speță din răzbunare astfel cum a pretins partea civilă recurentă) cu consecința respingerii ca nefondat a motivului de recurs sus-menționat.

Efectul înlăturării dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. vor fi menținute despăgubirile civile stabilite în cauză de primă instanță.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. vor fi admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de partea civilă B.N. împotriva deciziei penale nr. 6/MP din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat C.M., se va casa decizia penală atacată, menținându-se sentința penală nr. 15 din 21 ianuarie 2011 a Tribunalului Constanța, secția penală.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 aprilie 2010 la 6 septembrie 2011.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului, iar onorariul pentru apărător desemnat din oficiu în legătură cu asistența juridică în recurs a intimatului-inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de partea civilă B.N. împotriva deciziei penale nr. 6/MP din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat C.M.

Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 15 din 21 ianuarie 2011 a Tribunalului Constanța, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 aprilie 2010 la 6 septembrie 2011.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6 septembrie 2011.