ÎCCJ, decizie (scj.ro #83858)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83858) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Concurs ideal de infracțiuni. Omor
calificat. Ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și
liniștii publice. Provocare
Cuprins pe materii:
Drept penal. Partea generală.
Infracțiunea. Pluralitatea de infracțiuni
Indice alfabetic:
Drept penal
-
concurs
ideal de infracțiuni
-
omor
calificat
-
ultraj
contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii
publice
-
provocare
C.
pen
.,
art. 33 lit. b), art.
73 lit. b), art. 174,
art. 175 alin.
(1) lit. i) art. 321 alin. (2)
1.
Fapta de a ucide victima, într-o discotecă, în prezența a circa 60 de
persoane, prin lovirea repetată a victimei cu pumnii și picioarele,
precum și cu blatul unei mese în regiunea capului, întrunește atât
elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat
prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C.
pen
., cât și elementele constitutive ale
infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii
și liniștii publice prevăzută în art. 321 alin. (2) din
același cod, aflate în concurs ideal de infracțiuni, conform art. 33
lit. b) C.
pen
.
2.
În cazul în care actul provocator săvârșit de victimă a fost
precedat de o agresiune sau de o altă provocare din partea infractorului,
dispozițiile art. 73 lit. b) C.
pen
. referitoare la circumstanța atenuantă
legală a provocării nu sunt incidente, întrucât
un act poate fi caracterizat ca provocator numai
dacă nu constituie o urmare a
propriei
conduite a infractorului.
I.C.C.J.,
Secția penală, decizia nr. 2935 din 6 septembrie 2011
I. Tribunalul Constanța,
Secția penală, prin sentința nr. 15 din
21 ianuarie 2011, în
temeiul art. 345 alin. (2) C.
proc
.
pen
., a soluționat în fond cauza penală
dedusă judecății, hotărând următoarele:
În baza
art.174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C.
pen
., a
condamnat pe
inculpatul C.M.
la
pedeapsa
de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64
alin. (1)
lit. a) teza a II-a și b) C.
pen
., pe o
durată de 6 ani după executarea
pedepsei închisorii, pentru
săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
În baza
art. 321 alin. (2) C.
pen
., a
condamnat
pe același inculpat la pedeapsa de
5
ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin.
(1) lit. a)
teza a
II-a și b) C.
pen
., pe o durată de 3 ani
după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea
infracțiunii de ultraj contra bunelor
moravuri și tulburarea ordinii și
liniștii publice,
astfel încât, în baza art. 33 lit.
b), art. 34
alin. (1) lit. b) și art. 35 alin.
(3) C.
pen
., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai
grea de
20 ani închisoare și interzicerea
drepturilor prevăzute în
art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a și b) C.
pen
., pe o
durată de 6 ani după
executarea pedepsei închisorii.
În baza art.
71 C
.
pen
.,
a interzis inculpatului pe durata executării
pedepsei
exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a și lit. b)
C.
pen
.
Hotărând rezolvarea acțiunii penale prin
condamnare, în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C.
proc
.
pen
., instanța a constatat
că faptele ilicite referitor la care a fost dispusă trimiterea în
judecată a inculpatului prin rechizitoriul din 12 mai 2010 al Parchetului
de pe lângă Tribunalul Constanța există ca atare și
realizează elementele constitutive ale infracțiunilor sus-menționate,
ce au fost săvârșite de inculpat în următoarele
împrejurări:
În seara de 17 aprilie 2010, în
comuna S., a fost
organizată o discotecă la
societatea comercială C., la care au
participat aproximativ
60 de persoane. Printre acestea s-au aflat și inculpatul C.M., cunoscut ca
o persoană recalcitrantă ca urmare a condamnărilor în acest sens
din perioada minorității, victima P.M. care a mai avut anterior
conflicte cu inculpatul și martorul P.V.
În jurul orelor 24
00
, martorul P.V. a
ieșit din discotecă pe terasa barului, unde s-a întâlnit cu
inculpatul, aflat în stare de ebrietate, care l-a interpelat șicanator,
după care l-a îmbrâncit. Martorul a ripostat în același mod, iar
inculpatul i-a aplicat un pumn în față. În această
situație, victima, deranjată de comportamentul inculpatului, a
intervenit verbal în sprijinul martorului, solicitându-i inculpatului să-l
lase în pace pe P.V. Iritat de intervenția amintită, inculpatul i-a
aplicat un pumn în față victimei și a îmbrâncit-o. În
continuare, inculpatul și martorul P.V. au intrat în discotecă,
continuând să se îmbrâncească reciproc, iar victima a intrat la
rândul său în discotecă în urma inculpatului. În momentul în care
inculpatul și martorul au intrat în discotecă, inculpatul a fost
lovit din spate
cu o sticlă în cap de
o persoană aflată în incinta localului public amintit.
Prin
rechizitoriu acest act de violență fizică a fost
atribuit victimei, în considerarea susținerilor inculpatului în coroborare
cu relatările martorului S.C. și constatările certificatului
medico-legal atestând leziunile specifice de violență
sus-menționate ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Acest
prim conflict s-a stins, întrucât inculpatul s-a deplasat în bar unde s-a
spălat și curățat pe față de sânge, învelindu-se
la cap
cu un prosop.
În jurul orelor 01
00
,
la interval de circa 45 de minute după conflictul amintit,
inculpatul a
reintrat în discotecă, căutând martorul P.V. și victima P.M.
Între timp, P.V. părăsise
discoteca,
în care se aflau la acel moment circa 60 de persoane.
Inculpatul a
identificat victima care se afla la o masă, s-a îndreptat către
aceasta, a lovit-o cu pumnul și picioarele, victima căzând jos.
În timp ce victima era căzută cu
fața în jos, inculpatul a luat o masă din apropiere, a întors-o
ținând-o de picioarele din metal și cu tăblia (blatul) mesei
care era din lemn
i-a
aplicat
două lovituri în zona capului; imediat victima a prezentat o hemoragie -
sânge exteriorizat pe nas, gură și urechi - decedând la scurt timp la
fața locului.
După comiterea faptei, inculpatul a încercat să
fugă, fiind prins și ținut până la sosirea organelor de
poliție.
Agresiunea fizică
săvârșită de inculpatul C.M.
asupra victimei P.M. a
fost relatată de mai mulți martori oculari - Ș.I., S.C., M.I.,
F.F., P.A. și T.A.
Conform
raportului
medico-legal din 7 mai 2010
întocmit de Serviciul Județean de
Medicină Legală Constanța,
„moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei și
contuziei
meningo-cerebrale
, consecutive unui
traumatism
cranio-cerebrai
acut deschis, cu fractură
de bază de craniu cu dehiscență mare, în cadrul unui
politraumatism
cranio-cerebrai
și de membre”.
Potrivit aceluiași raport,
„leziunile traumatice constatate la cadavru
au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, unul cu suprafața
plană mare (posibil blat masă), putând data cu foarte puțin timp
înainte de deces.” De asemenea, leziunile constatate la nivelul capului au
legătura primară directă cu cauza tanatogeneratoare și, cel
mai probabil, lovirea regiunii parietale stângi s-a făcut de sus în jos,
victima fiind căzută pe
pardoseală,
cu fața în jos.
II. Împotriva sentinței a declarat apel, între
alții, inculpatul.
Prin decizia nr. 6
din
14 aprilie
2011 a
Curții de Apel Constanța, Secția penală și pentru
cauze p
enale cu minori și de familie,
în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C.
proc
.
pen
., a fost admis apelul inculpatului,
desființată parțial sentința
sub aspectul individualizării pedepselor, iar în
rejudecare s-a dispus reducerea pedepsei aplicate
de la 20 ani
închisoare la 12 ani
închisoare și de la 6 ani la 4 ani interzicerea drepturilor
prevăzute
în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen
.
după executarea
pedepsei principale
pentru infracțiunea prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1)
lit. i) C.
pen
., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76
alin. (2) C.
pen
. S-
a contopit pedeapsa principală și
cea complementară aplicate prin prezenta cu
cea de 5 ani închisoare și 3 ani
interzicerea
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b)
C.
pen
.
în
pedeapsa cea mai grea de 12 ani
închisoare
și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a II-a și
b) C.
pen
. după executarea pedepsei principale.
III. Î
mpotriva deciziei amintite a declarat, între alții, procurorul
.
Procurorul a invocat existența
cazurilor de casare prevăzute în art. 385
9
alin. (1)
pct. 17
2
și
14
C
.
proc
.
pen
.,
susținând că în
mod greșit
instanța de apel a reținut ca fiind incidente dispozițiile art.
73 lit. b)
C.
pen
.
Cu privire la pct.
14,
a
susținut că pedepsele stabilite sunt prea
mici, urmare a
aplicării greșite a criteriilor
de individualizare din art.
72
C
.
pen
., concluzionând
în sensul admiterii recursului, casării deciziei atacate și
menținerii
sentinței adoptate la judecata în fond.
Înalta Curte de Casație și
Justiție, verificând decizia atacată în raport cu motivele de recurs
invocate,
constată următoarele:
Este stabilit în cauză -
inclusiv cu recunoașterea necondiționată a inculpatului
sub acest aspect - că
în
noaptea de 18 aprilie 2010, în jurul orelor 01
00
,
inculpatul
a agresat victima P.M. în discoteca din localitatea S., în
prezența a peste 60 de persoane,
lovind-o de mai multe ori cu un blat de masă în
regiunea capului, aceasta decedând ca urmare a
leziunilor cauzate,
activitate
ilicită
ce realizează elementele constitutive ale infracțiunilor concurente
de
omor calificat și ultraj
contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii
publice din art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C.
pen
.
și art. 321 alin. (2) C.
pen
., cu aplicarea
art. 33 lit. b) C.
pen
.
Statuarea instanței de apel
privind săvârșirea de către inculpat a
infracțiunilor
sus-menționate în condițiile circumstanței atenuante legale a
provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C.
pen
.
este, însă, greșită.
În doctrină și
jurisprudență este în general admis că, atunci când actul
provocator săvârșit de victimă a fost precedat de o
agresiune sau de o altă
provocare din partea
infractorului, dispozițiile art. 73 lit. b) C.
pen
.
nu sunt operante,
deoarece un anumit act poate fi
socotit provocator numai dacă nu se datorează
propriei
conduite a celui ce se pretinde provocat; altfel, săvârșirea
infracțiunii
apare ca o continuare a actelor
inițiale de agresiune și nicidecum provocate de
atitudinea
victimei față de aceste acte. Un anumit act ilicit poate fi
caracterizat
ca provocator numai dacă nu este
dependent într-un fel sau altul de conduita
autorului
infracțiunii; când, însă, acel act constituie o urmare a propriei
sale
conduite, infractorul nu poate beneficia de
circumstanța atenuantă a provocării
pentru că
provocatorul propriu-zis este el însuși.
În speță, inculpatul este
acela care a declanșat conflictul inițial ce a
avut
loc în terasa discotecii, în jurul orelor 00
15
, prin adresarea de
insulte și îmbrâncirea martorului P.V., determinând astfel
intervenția verbală
justificată a victimei care i-a solicitat
să înceteze această comportare
inadecvată,
situație în care, iritat de atitudinea amintită și în mod
vădit
disproporționat,
inculpatul a lovit victima
determinând
astfel riposta, de asemenea, violentă a acesteia - aplicarea
de lovituri cu o sticlă în cap ce au cauzat
leziuni necesitând 6-7 zile de îngrijiri
medicale. După aceste prime conduite violente ale
părților, limitate la vătămări
corporale ușoare, produse în succesiunea
și având cauzalitatea și urmările anterior arătate, victima
și inculpatul s-au despărțit, acesta din urmă intrând în
bar pentru a beneficia de toaletă și
îngrijiri până în jurul orelor 01
00
, aproximativ
45 minute. După acest interval semnificativ
de timp scurs de la conflictul inițial,
inculpatul a pornit în căutarea martorului și a victimei, a
localizat pe aceasta din
urmă
aflată singură la o masă în discotecă și s-a îndreptat
către ea,
declanșând
acțiunea finală de omucidere - a lovit-o inițial cu pumnii
și picioarele,
determinându-i
căderea cu fața în jos, după care în prezența celor peste
60 de persoane
în discotecă a
apucat o masă, a întors-o, ținând-o de picioarele din metal
și cu tăblia (blatul) mesei care era din
lemn i-a aplicat două-trei lovituri în zona
capului, imediat victima prezentând o hemoragie - sânge exteriorizat pe
nas, gură și urechi - decedând la scurt
timp la fața locului. În acest context
factual
, în cadrul căruia inculpatul este acela care a inițiat
cauzalitatea violentă
având ca
efect moartea victimei și având în vedere și intervalul de timp
semnificativ scurs de la primul conflict violent
minor dintre părți, existența
provocării din partea
victimei nu poate fi reținută în cauză.
Individualizarea pedepsei, potrivit
criteriilor prevăzute în art.
72
C
.
pen
.,
printre
care și pericolul social concret sporit în cauză al faptei, dat de
manifestarea violentă a inculpatului, lovirea victimei cu un corp
apt să producă
vătămări,
cu intensitate, producându-i leziuni grave care au și condus la
suprimarea vieții acesteia, justifică aplicarea unei pedepse
aspre, de natură să
asigure prevenția
generală, reeducarea sa, să dea o minimă satisfacție
rudelor
îndurerate de dispariția
prematură a victimei,
precum și opiniei
publice profund marcată de asemenea fapte violente, cu
încălcarea
gravă a dreptului fundamental la viață.
În consecință, în baza art. 385
15
pct. 2
lit. a) C.
proc
.
pen
.,
Înalta Curte de Casație și
Justiție a a
dmis recursul declarat de procuror împotriva deciziei
nr. 6
din 14 aprilie
2011 a
Curții de Apel
Constanța, Secția penală și pentru cauze p
enale cu
minori și de familie, a casat decizia atacată și a menținut
sentința nr. 15 din 21 ianuarie
2011 a
Tribunalului Constanța, Secția
penală.