ÎCCJ, decizie (scj.ro #83702)

Ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. Tulburare gravă a liniștii și ordinii publice Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială Indice alfabetic: Drept penal - ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice C. pen., art. 321 În cazul infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, condiția prevăzută în art. 321 alin. (2) C. pen.

referitoare la existența unei tulburări grave a liniștii și ordinii publice este îndeplinită, dacă fapta comisă prin acte de agresiune, amenințări și injurii a implicat un număr mare de persoane, iar inculpații nu au încetat actele de agresiune nici în prezența organelor de poliție, fiind necesară suplimentarea forțelor de ordine pentru aplanarea conflictului, precum și dacă fapta a fost săvârșită în prezența unui număr mare de persoane, cărora le-a creat o stare gravă de insecuritate. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 222 din 23 ianuarie 2013 Prin sentința nr. 62 din 7 martie 2012, Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 321 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută în art. 321 alin. (1) C. pen., formulată de inculpatul S.E.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.B. Ia pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut în art. 82 C. pen., respectiv 2 ani și 6 luni. Î n baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpații B.A., T.C. și S.C. la câte o pedeapsă de 5 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut în art. 82 C. pen., respectiv 2 ani și 5 luni.

Î n baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.E. la o pedeapsă de 5 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut în art. 82 C. pen., respectiv 2 ani și 5 luni. În baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpații Ș.C. și I.M. Ia câte o pedeapsă de 4 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut în art. 82 C. pen., respectiv 2 ani și 4 luni.

Î n baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.A., avocat, la pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.A. la 300 Iei amendă penală, pentru infracțiunea săvârșită împotriva părții vătămate T.C. În baza art. 1 1 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (în prezent art. 2 alin. 1 pct. 1 din aceeași lege, ca urmare a renumerotării textelor), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.A.

la pedeapsa de 500 Iei amendă penală. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. e) C. pen., a contopit pedepsele, dispunând ca inculpatul Ș.A. să execute pedeapsa închisorii de 6 luni. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut în art. 82 C. pen., respectiv 2 ani și 6 luni. În baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpații C.T. și G.Ș. la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare. În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpații C.T.

și G.Ș. Ia câte o pedeapsă de câte 400 lei amendă penală, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni săvârșite împotriva părților vătămate B.A. și T.C. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. e) C. pen., a contopit pedepsele, dispunând ca inculpații C.T. și G.Ș. să execute pedeapsa închisorii de 6 luni. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut în art. 82 C. pen., respectiv 2 ani și 6 luni. A interzis inculpaților, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută în art. 71 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaților, pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor închisorii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din 30 iunie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților. De asemenea, prin același rechizitoriu, s-a dispus: neînceperea urmăririi penale față de Ș.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 239 alin. (2) și (4) C. pen. (în baza art. 10 alin. 1 lit. d C. proc. pen.) și art. 184 alin. (1) C. pen. (în baza art. 10 alin. 1 lit. b C. proc. pen.); neînceperea urmăririi penale față de S.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 180 alin. (1) C. pen. (în baza art. 10 alin. 1 lit. f C. proc. pen.) și, de asemenea, neînceperea urmăririi penale față de B.A.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 180 alin. (1) C. pen. (în baza art. 10 alin. 1 lit. f C. proc. pen.). În actul de sesizare a instanței, s-a reținut următoarea stare de fapt: În noaptea de 2/3 august 2008, în discoteca societății comerciale I. se aflau - potrivit declarațiilor martorilor T.N., F.A., M.I., T.D. - aproximativ 100 de persoane. În acest context, în jurul orei 03 00 , în timp ce consuma băuturi alcoolice și răcoritoare împreună cu inculpații B.A., T.C., S.E., I.M., Ș.C. și martorii S.C., S.R., P.M. șa., în jurul unei mese, inculpatul T.B. a fost călcat din greșeală pe picior de către martorul T.C. În replică, după aproximativ 5 minute, trecând pe lângă martorul T.C., inculpatul T.B.

l-a lovit cu pumnul, în zona feței. Deși acest prim incident a fost aplanat, ca urmare a intervenției altor persoane, martorul T.C. a mers în bar, unde se aflau inculpații Ș.A., S.C., C.T. și G.Ș. și Ie-a spus că a fost lovit de T.B. Auzind ce s-a întâmplat, inculpații Ș.A., S.C., C.T. și G.Ș. s-au deplasat la masa la care se aflau inculpații T.B., B.A., T.C., S.E., I.M., Ș.C. și le-au cerut să părăsească discoteca. Pentru că aceștia au refuzat să dea curs cererii, Ș.A., S.C., C.T. și G.Ș. - pe de o parte - și B.A., T.C., S.E., I.M., Ș.C., T.B. - pe de altă parte - au început să se lovească reciproc. În aceste împrejurări, inculpații C.T. și G.Ș. i-au lovit pe inculpații - părți vătămate B.A.

și T.C. cu pumnii, dar și cu bâte din lemn, provocându-le leziuni care au necesitat pentru vindecare 12 zile de îngrijiri medicale, respectiv 9 zile de îngrijiri medicale, conform certificatelor medico-legale din 5 august 2008, eliberate de Institutul de Medicină Legală Craiova. După aproximativ 10-15 minute de Ia declanșarea scandalului, pentru că, pe parcursul conflictului, inculpații Ș.A. și Ș.C. au folosit spray lacrimogen, atât persoanele participante la conflict, cât și celelalte persoane neimplicate, au părăsit discoteca. Inculpații Ș.A., S.C., C.T. și G.Ș. au rămas pe terasă, la intrarea în discotecă, în timp ce inculpații B.A., T.C., T.B., S.E., Ș.C. și I.M. s-au retras în drumul public.

Din aceste poziții, cei 10 inculpați au continuat să-și adreseze insulte și amenințări și să se apropie unii de alții, lovindu-se reciproc, până la apariția agenților de poliție B.M. și A.C., dar și după apariția acestora. Potrivit declarațiilor celor doi lucrători de poliție, încercarea de a aplana conflictul a eșuat, acesta, dimpotrivă, amplificându-se în prezența lor. În contextul în care cei 10 inculpați continuau să se lovească reciproc chiar și în prezența celor doi lucrători de poliție, la un moment dat, inculpatul Ș.A. a luat din bar un cuțit de aproximativ 30 cm lungime (lamă plus mâner) și s-a îndreptat amenințător în direcția inculpatului - parte vătămată T.C., care se afla pe terasa barului.

Sesizând intenția acestuia, inculpatul - parte vătămată T.C. a început să se deplaseze cu spatele, s-a împiedicat de o sârmă care făcea legătura între două țevi metalice și a căzut cu fața în sus. În timp ce inculpatul - parte vătămată T.C. se afla în această poziție, inculpatul Ș.A. s-a apropiat de el, gesticulând și amenințând că-l va lovi. Văzând ce se întâmplă, agentul de poliție B.M. s-a apropiat de inculpatul Ș.A. și a încercat să-l deposedeze de cuțitul pe care îl avea asupra sa, prinzându-l de mâini, pe la spate. Pentru că, în acest timp, inculpatul Ș.A. gesticula amenințător la adresa inculpatului - parte vătămată T.C., agentul B.M. a fost lovit cu cuțitul în coapsa dreaptă, suferind leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 10 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal din 4 august 2008, eliberat de Institutul de Medicină Legală Craiova.

În același timp, agentul de poliție A.C. a tras un foc de armă, după ce, în prealabil, a avertizat verbal. Cu toate acestea, conflictul a fost aplanat doar după apariția la fața locului a altor lucrători de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Dolj și a două echipaje de jandarmi, compuse dintr-un ofițer și 15 subofițeri. S-a stabilit că, în drept, fapta inculpaților Ș.A., S.C., C.T., G.Ș., B.A., T.C., S.E., I.M., Ș.C. și T.B. - săvârșită în noaptea de 2/3 august 2008, constând în aceea că, prin comportamentul lor, așa cum a rezultat din probele administrate, respectiv proferarea de expresii și cuvinte jignitoare, amenințări, loviri, folosirea sprayului lacrimogen, într-un loc în care se aflau peste 50 de persoane, prin fapta lor tulburând grav liniștea și ordinea publică - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută în art. 321 alin. (2) C. pen.

Cererea formulată de inculpatul S.E. - privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 321 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută în art. 321 alin. (1) C. pen. - s-a apreciat ca fiind nefondată. În cauza de față, având în vedere modul în care s-au comportat inculpații, intensitatea și modalitatea de producere a scandalului, numărul mare de persoane care au fost implicate, precum și persoanele care au asistat la conflict, fiind indignate și afectate grav de activitatea infracțională a inculpaților, s-a produs o tulburare gravă a liniștii și ordinii publice, în sensul prevăzut în art. 321 alin. (2) C. pen.

Așadar, faptele inculpaților - care prin comportamentul descris mai sus, agresându-se reciproc și adresându-și injurii și amenințări - au tulburat desfășurarea programului de activitate în local, inducând o stare de teamă în rândul celorlalți participanți, care au fost nevoiți să părăsească încăperea, fiind necesar pentru aplanarea conflictului să intervină, pe lângă agenții de poliție de la Postul de Poliție G., și două echipaje de jandarmi din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Dolj, compuse dintr-un ofițer și 15 subofițeri, au fost apreciate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 321 alin. (2) C. pen. De asemenea, față de probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului Ș.A.

- constând în aceea că, la data de 3 august 2008, a purtat și folosit un cuțit într-un loc în care putea pune în pericol integritatea fizică a unor persoane, într-un loc aglomerat, cu persoane care participau la discotecă - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port fără drept a unui cuțit în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața și integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prevăzută și pedepsită de art. 1 1 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (în prezent art. 2 alin. 1 pct. 1 din aceeași lege, ca urmare a renumerotării textelor). Fapta aceluiași inculpat, Ș.A., săvârșită în aceeași împrejurare - constând în aceea că l-a amenințat pe inculpatul - parte vătămată T.C.

cu lovirea, folosind în acest scop un cuțit - s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 193 alin. (1) C. pen. Faptele inculpaților C.T. și G.Ș. - care au aplicat lovituri părților vătămate T.C. și B.A., pricinuind vătămări ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 9 zile, respectiv 12 zile, conform certificatelor medico-legale emise de Institutul de Medicină Legală Craiova la 5 august 2008 - s-a considerat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută în art. 180 alin. (2) C. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații Ș.A., C.T., G.Ș., S.C., T.C., T.B. și Ș.C., care au criticat hotărârea instanței de fond prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 18, 14, 12 C. proc.

pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Ie consideră nefondate, cu excepția recursului inculpatului Ș.A., în ceea ce privește nelegalitatea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută în art. 193 alin. (1) C. pen., în principal, pentru următoarele considerente: Cu privire la critica recurenților inculpați întemeiată pe cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție o consideră nefondată. Există eroare gravă de fapt, în sensul dispozițiilor art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., când starea de fapt reținută în hotărâre este evident contrară actelor și probelor din dosar, manifestându-se prin contrarietatea necontroversată dintre conținutul dosarului și ceea ce reține instanța prin hotărârea sa, cu privire la existența sau inexistența faptei etc. Or, așa cum reiese în mod evident din actele dosarului, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar și evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților recurenți în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel, cu privire Ia susținerile de nevinovăție, invocate de către inculpați, Înalta Curte de Casație și Justiție, din analiza coroborată a actelor dosarului și a hotărârii recurate, constată că nu rezultă vreun viciu în stabilirea situației de fapt și, implicit, în ceea ce privește vinovăția inculpaților, în sensul că nu există discordanță între considerentele hotărârii și probele administrate, în ceea ce privește modul de percepție și analiză a acestora. Inculpații au susținut, în mod nejustificat în raport cu probele existente la dosar, fie că fapta nu există, fie că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care au fost condamnați, fie nu au săvârșit fapta. Apărările formulate în fața instanței de fond au fost reiterate de către recurenți și în fața instanței de recurs.

Astfel, inculpatul Ș.A. , S.C., C.T. și G.Ș. au arătat că au intervenit numai pentru aplanarea conflictului, având în vedere faptul că primii doi erau administratorii discotecii, iar ceilalți se ocupau cu ordinea în local. Susținerile celor patru inculpați sunt, însă, contrazise prin declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv B.M. care, în calitate de agent de poliție, în momentul în care a ajuns în fața localului, a constatat că cele două grupuri aflate în conflict își adresau injurii reciproc și amenințări, că inculpații B.A. și T.C. prezentau urme de lovituri, iar inculpatul G.Ș. avea o bâtă de lemn în mână și că a fost nevoit să tragă un foc de armă, întrucât persoanele menționate se loveau, folosind, (cazul inculpatului Ș.A.), chiar și obiecte contondente (cuțit) și martorul A.C.

care confirmă la rândul său aceeași situație de fapt învederată de către B.M., fiind nevoit să folosească spray lacrimogen. Astfel, din depozițiile acestora nu rezultă că cei patru inculpați ar fi intervenit doar pentru aplanarea conflictului, ci s-au implicat activ, întreținând starea tensionată, dovadă fiind folosirea bâtei (inculpatul G.Ș.) și a cuțitului (inculpatul Ș.A.) în scopul aplicării unor corecții fizice celorlalți inculpați implicați în conflict. De altfel, nici prezența agenților de poliție nu i-a intimidat pe administratorii societății și pe agenții de pază, care au continuat altercațiile fizice și verbale în prezența organelor statului, determinându-i pe martorii B.M. și A.C.

să folosească armamentul din dotare (s-a tras un foc de armă și s-a folosit spray lacrimogen). Conform sarcinilor de serviciu prevăzute și în planul de pază, întocmit în conformitate cu Legea nr. 333/2003, personalul de pază era obligat „să mențină ordinea în incinta obiectivului, intervenind politicos, dar ferm, ori de câte ori situația o impune, solicitând dacă este nevoie sprijinul organelor de poliție” și, de asemenea, „să oprească și predea poliției pe făptuitori în cazul infracțiunii flagrante.” Or, așa cum rezultă din probele dosarului, inculpații Ș.A., C.T., G.Ș. și S.C. nu au respectat aceste dispoziții, ci s-au implicat în mod activ în conflict, au adresat injurii și amenințări, au folosit forța (bâte, cuțite), iar la intervenția organelor de poliție nu au cooperat cu acestea, ci au continuat conflictul și în prezența lor, ignorându-le.

Agentul de poliție B.M. a fost rănit cu cuțitul folosit de inculpatul Ș.A., în momentul în care încerca să-l dezarmeze, fapt ce a impus acordarea ajutorului medical și intervenția trupelor de jandarmi. Dreptul să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, drept procesual recunoscut de lege acuzatului, nu presupune o contestare ori o criticare a probelor de vinovăție, o interpretare personală a acestor probe, combaterea lor prin exprimarea unor opinii proprii. În consecință, în aplicarea principiului general înscris în art. 62 C. proc. pen., în cazul în care există probe de vinovăție, lipsa de temeinicie a probelor în acuzare se probează tot cu probe, iar nu prin simpla negare a acestora, prin interpretări proprii, deoarece, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului. Față de aceste considerente, rezultate din dispozițiile legale care reglementează aflarea adevărului în procesul penal numai prin probe, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază ca insuficiente explicațiile inculpaților cu privire la nevinovăția lor. Astfel, vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită, la baza condamnării acestora stând probe certe de vinovăție, neputându-se dispune achitarea inculpaților, pe diferite temeiuri, așa cum aceștia au solicitat. Examinând recursul, din oficiu, și prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen., în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art. 321 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 321 alin. (1) C. pen., așa cum au solicitat inculpații la instanța de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că, în mod corect, instanța de fond a respins solicitarea inculpaților. Pentru existența agravantei prevăzută în art. 321 alin. (2) C. pen., a condițiilor care să determine încadrarea faptei în acest text de lege, tulburarea se impune a fi săvârșită într-o adunare numeroasă de oameni și să producă opiniei publice o neliniște persistentă, să creeze o stare gravă de insecuritate în sfera relațiilor de conviețuire socială, autorului impunându-i-se să prevadă posibilitatea gravei tulburări a liniștii publice, iar prin comportamentul său acesta a urmărit sau a acceptat acest rezultat.

Raportat la circumstanțele cauzei - modul în care s-au comportat inculpații (s-au agresat și și-au adresat injurii și amenințări), intensitatea și modalitatea de producere a scandalului, locul unde s-a desfășurat, numărul mare de persoane care au fost implicate (inculpații, agenții de poliție de la Postul de Poliție G., două echipaje de jandarmi din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Dolj, compuse dintr-un ofițer și 15 subofițeri), numărul de persoane care au asistat la conflict (aproximativ 50 de persoane, așa cum declară martorul B.M.), starea de teamă și indignare creată ca urmare a activității infracționale a inculpaților, comportamentul inculpaților (nu au încetat agresiunile nici în prezența organelor de poliție), Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că s-a produs o tulburare gravă a liniștii și ordinii publice, în sensul prevăzut în alin. (2) al art. 321 C. pen., nejustificându-se schimbarea încadrării juridice.

Inculpatul C.T. a criticat hotărârea și prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj pentru care a fost trimis în judecată, respectiv latura subiectivă, el acționând în scopul de a se apăra și nu de a tulbura ordinea publică, însă, raportat la situația de fapt reținută în cauză și dovedită prin probele administrate, critica este considerată nefondată. Analizând elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul C.T. a fost trimis în judecată, art. 321 alin. (2) C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt întrunite condițiile conținutului obiectiv și subiectiv al acesteia.

Inculpatul C.T. nu a acționat conform sarcinilor de serviciu prevăzute în planul de pază, în sensul că trebuia să intervină politicos, dar ferm, să solicite, dacă este nevoie, sprijinul organelor de poliție și să oprească și să predea poliției pe făptuitori în cazul infracțiunii flagrante, ci, așa cum rezultă din declarațiile martorilor S.R., B.M. și S.C., inculpatul C.T. s-a implicat activ în conflict, lovindu-l pe inculpatul C.T. și neîncetând agresiunea nici la sosirea organelor de poliție.

Bunele moravuri au fost definite în literatura de specialitate ca fiind acele obiceiuri, deprinderi, comportări care, în raporturile dintre membrii unei colectivități, sunt compatibile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnității umane, cu observarea decenței în atitudini și cuvinte . La stabilirea exigentelor impuse de bunele moravuri trebuie să se aibă în vedere normele moralei, bunele moravuri incluzând atât moravurile corespunzătoare acelui minim etic fără de care nu este posibilă conviețuirea normală în societate, cât și sentimentele morale comune membrilor societății . Elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni constă în manifestările agresive ale inculpatului, atât fizice, cât și verbale, în public, la adresa celorlalți inculpați, urmarea imediată fiind starea de pericol creată pentru relațiile de conviețuire socială, iar legătura de cauzalitate între acțiunea incriminată și urmarea imediată rezultă din însăși săvârșirea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă; acesta, deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii rezultatului infracțiunii - atingerea bunelor moravuri. În ceea ce-l privește pe inculpatul Ș.A., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază fondate susținerile procurorului cu privire la nelegalitatea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută în art. 193 alin. (1) C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută în art. 1 1 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât era obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, având în vedere limitele de pedeapsă și reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

Față de cele reținute, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul declarat de inculpatul Ș.A. împotriva sentinței nr. 62 din 7 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, a casat, în parte, sentința atacată numai cu privire la pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile prevăzute în art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și în art. 1 1 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (art. 2 alin. 1 pct. 1 din aceeași lege, ca urmare a renumerotării textelor), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

și, rejudecând în aceste limite, a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor. În baza art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.A. la 270 lei amendă penală, pentru infracțiunea săvârșită împotriva părții vătămate T.C. În baza art. 1 1 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (art. 2 alin. 1 pct. 1 din aceeași lege, ca urmare a renumerotării textelor), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.A. la 400 lei amendă penală.

A menținut pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută în art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen., prin sentința nr. 62 din 7 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. e) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului Ș.A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare. A menținut modalitatea de executare, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei, precum și celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații C.T., G.Ș., S.C., T.C., T.B. și Ș.C. împotriva sentinței nr. 62 din 7 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori. Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen. se abrogă, iar dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. se modifică după cum urmează: „14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.