ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2437/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 29 octombrie 2009 Tribunalul Harghita pronunță Sentința penală nr. 262 prin care: - s-a constatat că nu se impune în cauză schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. în infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), (2) rap. la art. 174 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. b) și ultim. C. pen., infracțiune săvârșită de T.R., schimbarea fiind dispusă prin Sentința penală nr. 212 din 22 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Gheorgheni în Dosarul nr. 867/2003.

1) în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) și ultim. C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.R. la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen., ca pedeapsă complementară; - în baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei aplicate, ca pedeapsă accesorie; În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen. a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 C. pen. constatând că s-a împlinit termenul de prescripție, pentru această faptă. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată ziua reținerii, 17 februarie 2002 și arestul preventiv din 18 februarie 2002 - 19 martie 2002. 2) în baza art. 181 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.S. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând un termen de încercare de 3 ani în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea acestei suspendări. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 C. pen. constatând că s-a împlinit termenul de prescripție pentru această faptă. 3) în baza art. 180 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul O.A. la 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe, iar în baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, fixând un termen de încercare de 2 ani și 10 luni.

I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea acestei suspendări. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 C. pen. constatându-se că s-a împlinit termenul de prescripție pentru această faptă. 4) în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.A. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 C. pen.

constatându-se că s-a împlinit termenul de prescripție pentru această faptă. 5) în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului G.I. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 C. pen., deoarece s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție pentru această faptă. Au fost admise, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile: S.S.R., B.L. și B.J. și s-au admis pretențiile civile ale părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență - Clinica de Neurochirurgie Târgu Mureș. În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., au fost obligați inculpații T.R., B.S.

și O.A. să plătească, în solidar părților civile următoarele sume: pentru partea civilă S.S.R. suma de 6.000 RON daune morale, 2.010 RON daune materiale, 150 RON cheltuieli de transport și 500 RON venit nerealizat; părții civile B.L., suma de 8.000 RON, daune morale, părții civile B.J. suma de 15.000 RON daune morale și 600 RON daune materiale și Spitalului Clinic Județean de Urgență - Clinica de Neurochirurgie Târgu Mureș, suma de 258,36 RON, cu dobânzile legale aferente. S-a constatat ca partea vătămată S.Z. nu s-a constituit parte civilă în cauză și nici Spitalul Gheorgheni respectiv Spitalul Județean Harghita și au fost respinse ca nejustificate pretențiile civile formulate de partea civilă SC D. SRL Gheorgheni.

În baza art. 191 C. proc. pen. obligă au fost obligați inculpații să plătească statului cheltuieli judiciare. Pentru a adopta această soluție instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, întocmit la data de 28 iulie 2003, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților: - T.R. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală, prev. și ped. de art. 181 C. pen. comise împotriva părților vătămate S.S.R. și B.J.; ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. și ped. de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C.pen, lit. c) cu aplicarea art. 249 C. proc. pen., cele două infracțiuni fiind în concurs real.

- B.S. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev.și ped. de art. 181 alin. (1) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - O.A. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. și loviri și alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - B.A. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. și - G.I. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare al instanței în fapt s-au reținut următoarele: La data de 16 februarie 202, inculpatul B.A., la terminarea orelor de serviciu, și-a invitat colegii de muncă, printre care și cei trei inculpați, la barul „C." din orașul Gheorgheni, unde i-a servit cu băuturi alcoolice, cu ocazia zilei sale de naștere. După ce o parte din colegi au plecat acasă, grupul de tineri, printre care se afla și martorul T.L.K., împreună cu prietena lui, în jurul orei 23,00, s-au deplasat la discoteca „F.Y." din centrul orașului Gheorgheni pentru a continua distracția, având o masă rezervată din timp. În jurul orei 1,30 inculpatul B.A., l-a întâlnit întâmplător pe martorul T.I., în holul de la intrare în discotecă, care îi era dator cu o anumită sumă de bani, sub formă de despăgubiri în urma unui accident de circulație, soldat cu avarierea autoturismului.

După o ceartă pe această temă l-a lovit pe martor cu pumnul în regiunea feței și de două ori cu palma. Au intervenit și B.S. și G.I., iar unul dintre aceștia i-a aplicat martorului T.I. o lovitură cu capul în față, fapt ce l-a determinat pe acesta să iasă din discotecă pentru a anunța agenții de pază ale poliției aflați la fața localului, în acest timp martorul G.A., aflat în local a fost acostat de către inculpații B.S., G.I. și O.A. care au încercat să-l conducă afară din local, moment în care a intervenit personalul de pază a discotecii, respectiv partea vătămată S.S.R. între aceștia și inculpatul O.A. a avut loc, un incident, prin loviri reciproce. Partea vătămată S.S.R. și-a anunțat colegii de serviciu, iar inculpatul B.S.

s-a dus în discotecă pentru a-l anunța pe inculpatul T.R., cei doi întâlnindu-se pe treptele de acces în discotecă. Inculpatul T.R. ajungând în holul discotecii l-a lovit pe S.S.R. cu o rangă metalică, de 70 cm, în zona capului și în regiunea toraco-abdominală acesta căzând la podea. Cei patru inculpați au aplicat și ei lovituri, cu picioarele, părții vătămate, căzute la pământ, moment în care a intervenit și partea vătămată B.J., în ajutorul colegului său, care cu o rangă metalică identică i-a aplicat inculpatului T.R. o lovitură în zona omoplatului stâng. Fără să fie afectat de lovitura primită, inculpatul a smuls ranga metalică, din mână părții vătămate și i-a aplicat cu aceasta, o lovitură în zona capului, victima căzând la podea.

în timpul altercației cele două grupuri s-au înarmat cu bare metalice din interiorul garderobei. Partea vătămată S.Z. a fost lovit, cu o asemenea bară metalică în zona genunchiului drept, de către inculpatul B.S., pe care l-a recunoscut din grupul de fotografii, prezentate pentru recunoaștere. În timpul incidentului declanșat, B.L., din personalul de pază al discotecii, a fost lovit cu țeava metalică în zona toracică de către O.A., motiv pentru care, de frică s-a refugiat în toaleta aflată în hol, blocând ușa de acces, ascunzându-se în grupul sanitar pentru femei. Observându-I inculpatul T.R., cu ajutorul barei din metal a încercat să pătrundă în grupul sanitar, distrugând parțial ușa, timp în care au sosit la fața locului organele de poliție, alertate telefonic și care au reușit să-i mobilizeze și să-i condusă la sediul organului de poliție.

În timpul incidentului, inculpatul T.R. a intrat și în localul situat la parter, ocazie cu care l-a agresat pe unul din administratorii localului K.I., amenințându-l cu un cuțit de bucătărie și creând panică în rândul consumatorilor. Inculpatul a lovit, cu bara metalică mai multe scaune și a răsturnat o masă, după care a revenit în holul discotecii. Ca urmare a leziunilor suferite, părțile vătămate S.S.R., B.J. și B.L. au fost transportate de urgență cu ambulanța la Spitalul din Gheorgheni pentru asistență medicală. După ce li s-au acordat îngrijiri medicale, B.L. a părăsit spitalul, leziunile suferite fiind superficiale și nu au necesitat internare spitalicească. Părțile vătămate S.S.R. și B.J.

au fost internate la spital. Patronii localului au decis ca, cele două părți vătămate, să fie transportate la Clinica de Neurochirurgie Târgu Mureș, apelând la Serviciile S.M.U.R.D. Târgu Mureș, cu toate că medicul de gardă a considerat inoportun acest transfer, starea de sănătate a pacienților neimpunând schimbarea unității sanitare, propunând și varianta efectuării transportului cu ambulanța antișoc din dotarea unității. Partea vătămată S.Z. s-a prezentat la Spitalul orașului Gheorgheni la data de 18 februarie 2002 și, în urma examinării, s-a constatat că suferă de contuzia genunchiului drept, fractura patelei fiind imobilizat cu aparat gipsat, cu recomandarea de a fi examinat și de medicul specialist ortoped din cadrul Spitalului Județean Harghita.

Partea vătămată S.S.R. a fost internată la Clinica de Neurochirurgie Târgu Mureș în perioada 17 - 21 februarie 2002. Fiind examinat de medicul legist s-a constatat că acesta prezintă leziuni cranio-faciale și corporale care pot data din 17 februarie 2002 și s-au putut produce cu corpuri dure contondente. Timpul de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite a fost de 35 - 40 zile, calculate de la data producerii în caz că nu survin complicații, poziția verosimilă, autori - victimă fiind față în față. În urma leziunilor suferite victima nu a rămas cu infirmitate și nu i s-a pus în primejdie viața. În privința părții vătămate B.J.

aceasta, de asemenea, a fost internat la Clinica de Neurochirurgie Târgu Mureș timp de 4 zile (17 - 21 februarie 2002). Concluziile raportului de constatare medico-legală au arătat că partea vătămată prezenta leziuni postraumatice craniene care puteau fi urmarea agresiunii, suferite la data de 17 februarie 2002, și s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri contondente. Timpul de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite s-a stabilit la 25 - 30 zile, calculate de la data producerii în caz că nu surveneau complicații. S-a arătat că leziunile suferite au pus în primejdie viața victimei. Stabilirea unei eventuale infirmității cu caracter permanent s-a menționat că se va face la 6 - 8 luni de la data producerii leziunilor când sus-numitul va fi reexaminat.

Partea vătămată nu s-a prezentat pentru reexaminare și certificatul medio-legal a rămas cu concluziile inițiale. Partea vătămată S.Z. s-a prezentat personal la medicul legist, fiind examinat la data de 19 februarie 2002. Din concluziile certificatului medico-legal eliberat a rezultat că, aceasta prezenta leziuni traumatice corporale care pot data din 17 februarie 2002 și s-au putut produce prin loviri active repetate cu corpuri dure contondente, unele posibil de formă alungită de exemplu, par, bâtă, țeavă. Timpul de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite a fost de 25 - 30 de zile, calculate de la data producerii în caz că nu survin complicații. Partea vătămată B.L.

a suferit și el leziuni traumatice corporale superficiale care puteau data din 17 februarie 2002 și care s-au putut produce prin lovire activă cu un corp contondent de formă alungită (posibil bâtă, țeavă). Timpul de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite era de 3 - 5 zile, calculate de la data produceri. Partea vătămată a solicitat trimiterea cauzei în ceea ce-i privește la instanța de judecată, nu a înțeles să se împace cu inculpatul O.L., cel care l-a agresat și s-a constitut parte civilă în proces față de acesta. Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal a înțeles să promoveze apel T.R. care a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac și a reformării parțiale a sentinței penale pronunțate, să i se aplice o altă pedeapsă (mai redusă decât cea aplicată de Tribunalul Harghita), care să fie executată printr-o altă modalitate, neprivativă de libertate.

S-a mai învederat faptul că la rejudecarea cauzei de către Tribunalul Harghita, nu s-a ținut cont de părțile care în cauză au exercitat, inițial apel, împotriva Sentinței penale nr. 384 din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Harghita și, încălcându-se principiul neagravării situației în propria cale de atac și nereținându-se față de el scuza provocării, s-a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală. La soluționarea acestei cauze, în baza rolului activ ce revine instanței de judecată conform art. 4 C. proc. pen. s-a dat eficiența ce se impunea prev. art. 177 C. proc. pen., dar inculpatul apelant T.R. nu a putut fi prezent în fața instanței de apel deoarece s-a evidențiat faptul că acesta nu se mai află pe teritoriul Statului Român.

Deci în cauză nu s-a putut da eficiența ce se impunea prev. art. 378 alin. (1 1 ) C. proc. pen. Analizând apelul astfel declarat prin prisma disp. art. 370 - 374, 378 C. proc. pen. și luând în considerare și cele reținute,în mod imperativ în prev. art. 385 alin. (2) C. proc. pen., s-a apreciat că, în prezenta cauză se impune admiterea lui pentru cele ce se vor expune în continuare: Cu ocazia rejudecării cauzei de către Tribunalul Harghita (ce nu a încălcat în niciun mod principiul „non reformatio in pejus", s-a realizat o riguroasă interpretare și coroborare a probatoriului administrat în cauză, stabilindu-se mai presus de orice dubiu, faptul că în noaptea de 16/17 februarie 2002, cu ocazia sărbătoririi de către inculpatul B.A.

a zile sale de naștere, între grupul inculpaților și un grup al personalului de pază de la discoteca „F.Y.", din orașul Gheorgheni, a izbucnit o altercație fizică, de durată. Incidentul desfășurat, în data și locația menționată, a fost generat de către inculpatul B.A. și amplificat de ceilalți patru inculpați ce făceau parte din grupul persoanelor alături de care B.A. își aniversa ziua de naștere. De reținut faptul că pe parcursul desfășurării acestui incident, inculpatul T.R. a fost cel care, prin conduita adoptată, a determinat căderea la podea a părții vătămate S.S.R., victimă care după ce a fost lovită de inculpatul menționat, cu o rangă metalică, în zona capului și în zona toraco-abdominală, a fost violentată cu pumnii și picioarele de ceilalți trei inculpați veniți în ajutorul inculpatului T., respectiv de B.S., O.A.

și B.I. Partea vătămată S.S.R. ca urmare a intenselor și repetatelor lovituri exercitate asupra sa, în mod repetat și cu mare intensitate de grupul celor patru inculpați menționați a suferit leziunile traumatice reținute în certificatul medico-legal aflat în Dosarul nr. 867/2003 al Judecătoriei Gheorgheni. Din înscrisul aflat la Dosarul nr. 867/2003 al Judecătoriei Gheorgheni, rezultă faptul că partea vătămată S.S.R., expertizată medico-legal la Institutul de Medicină Legală „M.M." București, în data de 17 februarie 2002, a suferit leziunile traumatice, descrise în acest act, care au necesitat pentru vindecare 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale și care leziuni nu i-au pus viața în pericol.

Concluziile acestui act medico-legal au fost confirmate prin avizul nr. EI/14128/2008 al Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Institutul de Medicină Legală „M.M." București, aviz ce se află la Dosarul nr. 92/96/2006 al Tribunalului Harghita. În continuarea incidentului izbucnit la discoteca „F.Y." din orașul Gheorgheni, în noaptea de 16/17 februarie 2002 (după violentarea părții vătămate S.S.R.) a rezultat și vătămarea părții vătămate B.J. de către inculpații T.R. B.J. care sărise în ajutorul colegului său S.S.R. a fost lovit, în cap, de către inculpatul T.R., lovitura fiindu-i aplicată acestei victime cu o rangă metalică. Este adevărat că victima pentru a înlătura pericolul direct, nemijlocit ce se exercita asupra colegului său S.S.R., a lovit ea prima, cu ranga metalică, pe inculpatul T.R., care însă, neinfluențat în vreun fel, a dezarmat victima, a lovit-o în cap, agresiune în urma căreia aceasta a căzut la podea.

Partea vătămată B.J. în urma atitudinii agresive, manifestate împotriva sa de către inculpatul menționat, a suferit leziunile traumatice descrise în raportul de nouă expertiză medico-legală, înscris aflat la Dosarul nr. 867/2003 al Judecătoriei Gheorgheni întocmit de Institutul de Medicină Legală „M.M." București, viața fiindu-i pusă în primejdie. Concluziile acestui act medico-legal au fost conformitate prin avizul cu nr. EI/14219/2006 al Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Institutului de Medicină Legală „M.M." București, înscris aflat la Dosarul nr. 92/96/2006 al Tribunalului Harghita.

Incidentul petrecut la data și în locația anterior menționate, s-a petrecut la „inițiativa" inculpatului B.A., ce a fost sprijinit de ceilalți coinculpați, cu susținerea că față de unele părți vătămate o contribuție majoră și singulară a avut-o inculpatul T.R., episodic această conduită îmbrăcând, în cazul acestui ultim inculpat menționat, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, astfel cum în mod corect s-a reținut la nivelul instanței de fond cu ocazia rejudecării cauzei. Se constată că la nivelul Tribunalul Harghita, pe baza unei atente analize a probatoriului cauzei, ce a fost administrat cu stricta respectare a drepturilor și garanțiilor procesuale ce reveneau fiecărui inculpat, atât la nivelul Judecătoriei Gheorgheni, cât și ulterior la nivelul Tribunalului Harghita, s-a stabilit o stare de fapt corectă ce a primit încadrarea juridică adecvată față de fiecare inculpat în parte.

Se constată însă, că, dacă la prim grad jurisdicțional, se dădea eficiența ce se impunea prev. art. 4 C. proc. pen., se putea reține ușor faptul că, la data la care s-a soluționat cauza, la nivelul Tribunalului Harghita, intervenise prescripția specială a răspunderii penale [ conform disp.art. 124 rap. la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. coroborate cu prev. art. 10 lit. g) C. proc. pen. ] și pentru inculpații B.S. și O.A. acuzați primul și de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală [ prev. și ped. de disp.art. 181 alin. (1) C. pen. ] , cel de-al doilea inculpat menționat, acuzat și de săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, prev. și ped. de disp. art. 18 alin. (2) C. pen.

Ca urmare, dat fiind caracterul extensiv al apelului declarat de inculpatul T.R. împotriva Sentinței penale nr. 262/2009 a Tribunalului Harghita, s-a procedat la extinderea efectelor ei și cu privire la inculpații B.S. și O.A.. Față de acești doi inculpați s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva lor ca urmare a faptului că s-a constatat intervenită prescripția specială a răspunderii penale pentru faptele pentru care Tribunalul Harghita i-a condamnat la data de 29 octombrie 2009. Este vorba de infracțiunea de vătămare corporală pentru inculpatul B.S. (faptă prev. și ped. de disp. art. 181 C. pen.) și de loviri și alte violențe, fapta reținută în sarcina inculpatul O.A. și incriminată de disp.

art. 180 alin. (2) C. pen. Cu privire la critica adusă sentinței anterior menționată, de către inculpatul T.R., prin declarația de apel s-a constată că, în ceea ce-l privește pe acesta, pentru fapta imputată, care a fost săvârșită de acesta, în condițiile reținute în această hotărâre judecătorească, ea a primit încadrarea juridică adecvată. Pentru fapta comisă inculpatului T.R. i s-a aplicat o pedeapsă corect individualizată, atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare, prev. art. 52, 72 C. pen. fiind riguros aplicate. În consecință, prin Decizia penală nr. 12/A din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-a admis apelul declarat de către inculpatul T.R.

împotriva Sentinței penale nr. 262 din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 615/96/2009, extinzându-se efectele acestei căi ordinare de atac și cu privire la inculpații B.S. și O.A. S-a desființat în parte hotărârea judecătorească criticată și rejudecând cauza: Potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. coroborate cu prevederile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. raportat la art. 124 C. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva: - inculpatului B.S. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 181 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale; - inculpatului O.A.

pentru comiterea infracțiunii de loviri și alte violențe, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 180 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale. S-a eliminat din sentința penală criticată dispozițiile referitoare la aplicarea față de inculpații B.S. și O.A. a prevederilor art. 81, 82, 83 C. pen., pentru pedepsele ce le-au fost aplicate pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen., respectiv art. 180 alin. (2) C. pen., infracțiuni pentru care, prin prezenta decizie, s-a constatat că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale. S-a dispus anularea formelor de executare a pedepselor aplicate inculpaților B.S.

și O.A. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen., respectiv art. 180 alin. (2) C. pen., forme de executare întocmite în baza Sentinței penale nr. 262/2009 a Tribunalului Harghita. S-au menținut toate celelalte dispoziții din hotărârea judecătorească criticată privindu-i pe inculpații: - T.R.; - B.S.; - O.A.; - B.A. și - G.I. și cele referitoare la soluționarea laturii civile a cauzei, precum și cele referitoare la cheltuielile judiciare datorate statului pentru soluționarea cauzei la prim grad jurisdicțional. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și inculpatul T.F.R. Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen., apreciind că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și a prevederilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Se argumentează în sensul că apelul inculpatului T.R. trebuia respins, căci în apel nu s-a produs nicio modificare a situației juridice a acestui inculpat, iar aplicarea dispozițiilor art. 373 C. proc. pen. privind extinderea efectelor apelului are loc indiferent de soluția care se dă cu privire la partea care l-a declarat. Soluția de respingere a apelului atrăgea și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. În susținerea orală a recursului, reprezentanta Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a nuanțat motivele invocate în scris, arătând că apelul inculpatului ar fi putut fi admis pentru înlăturarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei, arătând, de asemenea, că în propria cale de atac i s-a creat o situație mai grea, fiind condamnat în rejudecare pentru tentativă la infracțiunea de omor, deși inițial fusese condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen. Înalta Curte, analizând soluția pronunțată în cauză în raport de criticile formulate, dar și conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca fiind întemeiat recursul declarat de inculpat și ca neîntemeiat recursul declarat de parchet, pentru următoarele considerente: Din actele și lucrările dosarului reiese că, inițial, a fost sesizată, ca instanță competentă Judecătoria Gheorghieni, care prin Sentința penală nr. 212 din 22 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 867/2003, în baza art. 334 C .proc.

pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor de vătămare corporală prev.de art. 181 C. pen. săvârșite de inculpatul T.R. în infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev.și ped. de art. 174 alin. (1) și (2) rap.la art. 175 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 20, C. pen. Prin sentința respectivă în baza art. 42 C. proc. pen s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita. Prin Sentința penală nr. 363 din 19 noiembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 92/96/2006, Tribunalul Harghita, a constatat că sunt dovezi clare în sensul săvârșirii de către inculpatul T.R. a infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art. 182 pct. 2 C. pen.

a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Gheorghieni. Prin Încheierea penală nr. 1 din 16 ianuarie 2008 Dosar nr. 1543/234/2007, Judecătoria Gheorghieni, constatând conflictul negativ de competență, a trimis dosarul pentru soluționarea acestui conflict instanței ierarhic superioare - Curtea de Apel Târgu Mureș, aceasta prin Decizia penală nr. 91/R din 27 februarie 2008 stabilind competența de soluționare a cauzei privindu-i pe inculpați, în favoarea Tribunalului Harghita, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 596/96/2008. În dosarul respectiv, tribunalul s-a pronunțat prin Sentința penală nr. 384 din 28 noiembrie 2008, prin care, în baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de vătămare corporală în infracțiunea de vătămare corporală gravă pentru inculpatul T.R., pe care l-a condamnat la 2 ani închisoare, ceilalți inculpați fiind condamnați pentru săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații T.R., B.S., B.A. și partea vătămată S.S.R., efectele apelurilor fiind extinse și cu privire la ceilalți doi inculpați O.A. și G.I., sentință desființată integral, iar cauza trimisă în rejudecare aceleiași instanțe, prin Decizia penală nr. 19 din 6 februarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin care au fost admise apelurile inculpaților.

Motivele de nelegalitate ale desființării sentinței apelate și care au reprezentat dispoziții obligatorii la care a trebuit să se conformeze instanța de rejudecare au fost următoarele: - instanța de fond trebuia să se raporteze la dispozițiile Deciziei penale nr. 91/R din 27 februarie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin care s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, avându-se în vedere Sentința penală nr. 212 din 24 iunie 2006, a Judecătoriei Gheorghieni; - respectarea dreptului la apărare al inculpatului T.R., respectiv al dreptului acestuia de a fi informat cu privire la natura și cauza acuzației penale, în sensul garantat de art. 6 parag. 3 lit. a) din Convenția Europeană, raportat la noua încadrare juridică; - judecarea cauzei de către un judecător care nu se află în niciuna dintre situațiile de incompatibilitate prev.de art. 46 - 48 C. proc.

pen, judecătorul care a judecat cauza înainte de trimiterea în judecată, fiind incompatibil întrucât și-a exprimat părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în cauză, când a declinat competența după punerea în discuție, respectiv schimbarea încadrării juridice. În rejudecare, s-a pronunțat Sentința penală nr. 262 din 29 octombrie 2009, prin care s-a dispus condamnarea inculpatul T. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) și 176 lit. b) C. pen. Prin urmare, Înalta Curte constată ca fiind întemeiată critica formulată de inculpat privind agravarea situației în propria cale de atac (caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen.). Ignorând principiul non reformatio in pejus, consacrat și de dispozițiile art. 372 C. proc. pen. și art. 385 8 C. proc. pen., Tribunalul Harghita, prin Sentința nr. 262 din 29 octombrie 2009 l-a condamnat pe inculpat la 8 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, deși acesta se afla în rejudecare ca urmare a propriului apel declarat împotriva sentinței inițiale de condamnare, respectiv Sentința nr. 384/2008, prin care acestuia i se aplicase pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă. Respectiva sentință nu fusese atacată cu apel de către parchet. În aceste condiții, găsind întemeiată critica inculpatului pe aspectul evocat mai sus, Înalta Curte constată că, implicit, își găsește rezolvarea și critica formulată de inculpat privind individualizarea pedepsei, căci nici aceasta și nici încadrarea nu pot fi agravate față de condamnarea dispusă prin Sentința nr. 384/2008.

Cât privește recursul declarat de Parchet, Înalta Curte apreciază că acesta nu este fondat. Susținerea parchetului că efectul extensiv al apelul inculpatului T. opera și în situația în care acesta trebuia respins nu poate fi primită. Nu este posibil a casa și modifica o hotărâre dacă nu este admisă împotriva ei o cale de atac. Pentru a opera efectul extensiv trebuie, în primul rând, să existe un recurs declarat în termen și admisibil, căci numai o asemenea cale de atac produce devoluare și extindere. Cu atât mai mult admiterea apelului trebuia să fie dispusă cu cât, așa cum s-a arătat, critica inculpatului de agravare a situației în propria cale de atac a fost formulată și în fața Curții de Apel, care trebuia să o admită și nu să o respingă fără nicio motivare, reținând doar că „tribunalul nu a încălcat în niciun mod principiul non reformatio in pejus". Față de cele ce preced, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul declarat de inculpat și va casa în parte decizia și sentința, doar în ceea ce-l privește pe inculpatul T.F.R. În baza art. 334 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de acesta din tentativă la infracțiunea de omor în vătămare corporală gravă și se va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă de 2 ani închisoare, având în vedere că nici încadrarea juridică și nici pedeapsa aplicată inițial inculpatului prin Decizia nr. 384/2008 nu pot fi agravate. În favoarea inculpatului, se va corecta conținutul pedepsei accesorii, dispunându-se interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul T.F.R. împotriva Deciziei penale nr. 12 A din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în parte hotărârea atacată precum și Sentința penală nr. 262 din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Harghita. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul T.F.R. din tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (29, art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. d) și ultim. C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată, reținerea din 17 februarie 2002 și arestarea preventivă de la 18 februarie 2002 la 19 martie 2002. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva deciziei penale sus-menționate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul T.F.R., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 iunie 2010.