ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2437/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2437/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 29 octombrie 2009 Tribunalul

Harghita pronunță Sentința penală nr. 262 prin care:

- s-a constatat că nu

se impune în cauză schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de vătămare

corporală prev. de art. 181 C. pen. în infracțiunea de tentativă la omor

calificat și deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin.

(1), (2) rap. la art. 174 alin. (1) lit. i), alin. (2) C. pen. și la art. 176

alin. (1) lit. b) și ultim. C. pen., infracțiune săvârșită de T.R., schimbarea

fiind dispusă prin Sentința penală nr. 212 din 22 iunie 2006 pronunțată de

Judecătoria Gheorgheni în Dosarul nr. 867/2003.

1) în baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2) raportat la art. 175 alin. (1) lit.

i) și alin. (2) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) și ultim. C. pen., l-a

condamnat pe inculpatul T.R. la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă la omor calificat și deosebit de grav și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen., ca pedeapsă

complementară;

- în baza art. 71 C.

pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea

executării pedepsei aplicate, ca pedeapsă accesorie;

În baza art. 11 pct.

2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal

pornit împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 C.

pen. constatând că s-a împlinit termenul de prescripție, pentru această faptă.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată ziua reținerii, 17 februarie 2002 și

arestul preventiv din 18 februarie 2002 - 19 martie 2002.

2) în baza art. 181

alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.S. la 1 an închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând un

termen de încercare de 3 ani în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen. și s-a

atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind

revocarea acestei suspendări.

În baza art. 11 pct.

2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal

pornit împotriva acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 C.

pen. constatând că s-a împlinit termenul de prescripție pentru această faptă.

3) în baza art. 180

alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul O.A. la 10 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe, iar în baza art. 81

C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, fixând un termen de

încercare de 2 ani și 10 luni. I s-a atras atenția inculpatului asupra

prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea acestei suspendări.

În baza art. 11 pct.

2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal

pornit împotriva acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 C.

pen. constatându-se că s-a împlinit termenul de prescripție pentru această

faptă.

4) în baza art. 11

pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul

penal pornit împotriva inculpatului B.A. pentru săvârșirea infracțiunii de

ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art.

321 C. pen. constatându-se că s-a împlinit termenul de prescripție pentru

această faptă.

5) în baza art. 11

pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul

penal pornit împotriva inculpatului G.I. pentru săvârșirea infracțiunii de

ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art.

321 C. pen., deoarece s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție

pentru această faptă.

Au fost admise, în

parte, acțiunile civile formulate de părțile civile: S.S.R., B.L. și B.J. și

s-au admis pretențiile civile ale părții civile Spitalul Clinic Județean de

Urgență - Clinica de Neurochirurgie Târgu Mureș.

În baza art. 14 rap.

la art. 346 C. proc. pen., au fost obligați inculpații T.R., B.S. și O.A. să

plătească, în solidar părților civile următoarele sume: pentru partea civilă

S.S.R. suma de 6.000 RON daune morale, 2.010 RON daune materiale, 150 RON

cheltuieli de transport și 500 RON venit nerealizat; părții civile B.L., suma

de 8.000 RON, daune morale, părții civile B.J. suma de 15.000 RON daune morale

și 600 RON daune materiale și Spitalului Clinic Județean de Urgență - Clinica

de Neurochirurgie Târgu Mureș, suma de 258,36 RON, cu dobânzile legale

aferente.

S-a constatat ca

partea vătămată S.Z. nu s-a constituit parte civilă în cauză și nici Spitalul

Gheorgheni respectiv Spitalul Județean Harghita și au fost respinse ca

nejustificate pretențiile civile formulate de partea civilă SC D. SRL

Gheorgheni.

În baza art. 191 C.

proc. pen. obligă au fost obligați inculpații să plătească statului cheltuieli

judiciare.

Pentru a adopta

această soluție instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, întocmit la data de 28 iulie 2003,

s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților:

- T.R. pentru

săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală, prev. și ped. de art. 181 C.

pen. comise împotriva părților vătămate S.S.R. și B.J.; ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea liniștii publice prev. și ped. de art. 321 C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C.pen, lit. c) cu aplicarea art. 249 C.

proc. pen., cele două infracțiuni fiind în concurs real.

- B.S. pentru

săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev.și ped. de art. 181 alin.

(1) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice

prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- O.A. pentru

săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. și loviri și alte

violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

- B.A. pentru

săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. și

- G.I. pentru

săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare

al instanței în fapt s-au reținut următoarele:

La data de 16

februarie 202, inculpatul B.A., la terminarea orelor de serviciu, și-a invitat

colegii de muncă, printre care și cei trei inculpați, la barul „C." din

orașul Gheorgheni, unde i-a servit cu băuturi alcoolice, cu ocazia zilei sale

de naștere. După ce o parte din colegi au plecat acasă, grupul de tineri,

printre care se afla și martorul T.L.K., împreună cu prietena lui, în jurul

orei 23,00, s-au deplasat la discoteca „F.Y." din centrul orașului

Gheorgheni pentru a continua distracția, având o masă rezervată din timp.

În jurul orei 1,30

inculpatul B.A., l-a întâlnit întâmplător pe martorul T.I., în holul de la

intrare în discotecă, care îi era dator cu o anumită sumă de bani, sub formă de

despăgubiri în urma unui accident de circulație, soldat cu avarierea

autoturismului. După o ceartă pe această temă l-a lovit pe martor cu pumnul în

regiunea feței și de două ori cu palma. Au intervenit și B.S. și G.I., iar unul

dintre aceștia i-a aplicat martorului T.I. o lovitură cu capul în față, fapt ce

l-a determinat pe acesta să iasă din discotecă pentru a anunța agenții de pază

ale poliției aflați la fața localului, în acest timp martorul G.A., aflat în

local a fost acostat de către inculpații B.S., G.I. și O.A. care au încercat

să-l conducă afară din local, moment în care a intervenit personalul de pază a

discotecii, respectiv partea vătămată S.S.R. între aceștia și inculpatul O.A. a

avut loc, un incident, prin loviri reciproce. Partea vătămată S.S.R. și-a

anunțat colegii de serviciu, iar inculpatul B.S. s-a dus în discotecă pentru

a-l anunța pe inculpatul T.R., cei doi întâlnindu-se pe treptele de acces în

discotecă.

Inculpatul T.R.

ajungând în holul discotecii l-a lovit pe S.S.R. cu o rangă metalică, de 70 cm,

în zona capului și în regiunea toraco-abdominală acesta căzând la podea. Cei

patru inculpați au aplicat și ei lovituri, cu picioarele, părții vătămate,

căzute la pământ, moment în care a intervenit și partea vătămată B.J., în

ajutorul colegului său, care cu o rangă metalică identică i-a aplicat

inculpatului T.R. o lovitură în zona omoplatului stâng. Fără să fie afectat de

lovitura primită, inculpatul a smuls ranga metalică, din mână părții vătămate

și i-a aplicat cu aceasta, o lovitură în zona capului, victima căzând la podea.

în timpul altercației cele două grupuri s-au înarmat cu bare metalice din

interiorul garderobei.

Partea vătămată S.Z.

a fost lovit, cu o asemenea bară metalică în zona genunchiului drept, de către

inculpatul B.S., pe care l-a recunoscut din grupul de fotografii, prezentate

pentru recunoaștere.

În timpul

incidentului declanșat, B.L., din personalul de pază al discotecii, a fost

lovit cu țeava metalică în zona toracică de către O.A., motiv pentru care, de

frică s-a refugiat în toaleta aflată în hol, blocând ușa de acces,

ascunzându-se în grupul sanitar pentru femei. Observându-I inculpatul T.R., cu

ajutorul barei din metal a încercat să pătrundă în grupul sanitar, distrugând

parțial ușa, timp în care au sosit la fața locului organele de poliție,

alertate telefonic și care au reușit să-i mobilizeze și să-i condusă la sediul

organului de poliție.

În timpul

incidentului, inculpatul T.R. a intrat și în localul situat la parter, ocazie

cu care l-a agresat pe unul din administratorii localului K.I., amenințându-l

cu un cuțit de bucătărie și creând panică în rândul consumatorilor. Inculpatul

a lovit, cu bara metalică mai multe scaune și a răsturnat o masă, după care a

revenit în holul discotecii.

Ca urmare a

leziunilor suferite, părțile vătămate S.S.R., B.J. și B.L. au fost transportate

de urgență cu ambulanța la Spitalul din Gheorgheni pentru asistență medicală.

După ce li s-au acordat îngrijiri medicale, B.L. a părăsit spitalul, leziunile

suferite fiind superficiale și nu au necesitat internare spitalicească.

Părțile vătămate

S.S.R. și B.J. au fost internate la spital.

Patronii localului au

decis ca, cele două părți vătămate, să fie transportate la Clinica de

Neurochirurgie Târgu Mureș, apelând la Serviciile S.M.U.R.D. Târgu Mureș, cu

toate că medicul de gardă a considerat inoportun acest transfer, starea de

sănătate a pacienților neimpunând schimbarea unității sanitare, propunând și

varianta efectuării transportului cu ambulanța antișoc din dotarea unității.

Partea vătămată S.Z.

s-a prezentat la Spitalul orașului Gheorgheni la data de 18 februarie 2002 și,

în urma examinării, s-a constatat că suferă de contuzia genunchiului drept,

fractura patelei fiind imobilizat cu aparat gipsat, cu recomandarea de a fi

examinat și de medicul specialist ortoped din cadrul Spitalului Județean

Harghita.

Partea vătămată

S.S.R. a fost internată la Clinica de Neurochirurgie Târgu Mureș în perioada 17

- 21 februarie 2002. Fiind examinat de medicul legist s-a constatat că acesta

prezintă leziuni cranio-faciale și corporale care pot data din 17 februarie

2002 și s-au putut produce cu corpuri dure contondente. Timpul de îngrijiri

medicale pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite a fost de 35 - 40

zile, calculate de la data producerii în caz că nu survin complicații, poziția

verosimilă, autori - victimă fiind față în față.

În urma leziunilor

suferite victima nu a rămas cu infirmitate și nu i s-a pus în primejdie viața.

În privința părții

vătămate B.J. aceasta, de asemenea, a fost internat la Clinica de

Neurochirurgie Târgu Mureș timp de 4 zile (17 - 21 februarie 2002). Concluziile

raportului de constatare medico-legală au arătat că partea vătămată prezenta

leziuni postraumatice craniene care puteau fi urmarea agresiunii, suferite la

data de 17 februarie 2002, și s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri

contondente. Timpul de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor

traumatice suferite s-a stabilit la 25 - 30 zile, calculate de la data

producerii în caz că nu surveneau complicații. S-a arătat că leziunile suferite

au pus în primejdie viața victimei. Stabilirea unei eventuale infirmității cu

caracter permanent s-a menționat că se va face la 6 - 8 luni de la data

producerii leziunilor când sus-numitul va fi reexaminat. Partea vătămată nu s-a

prezentat pentru reexaminare și certificatul medio-legal a rămas cu concluziile

inițiale.

Partea vătămată S.Z.

s-a prezentat personal la medicul legist, fiind examinat la data de 19

februarie 2002. Din concluziile certificatului medico-legal eliberat a rezultat

că, aceasta prezenta leziuni traumatice corporale care pot data din 17

februarie 2002 și s-au putut produce prin loviri active repetate cu corpuri

dure contondente, unele posibil de formă alungită de exemplu, par, bâtă, țeavă.

Timpul de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite a

fost de 25 - 30 de zile, calculate de la data producerii în caz că nu survin

complicații.

Partea vătămată B.L.

a suferit și el leziuni traumatice corporale superficiale care puteau data din

17 februarie 2002 și care s-au putut produce prin lovire activă cu un corp

contondent de formă alungită (posibil bâtă, țeavă).

Timpul de îngrijiri

medicale pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite era de 3 - 5 zile,

calculate de la data produceri. Partea vătămată a solicitat trimiterea cauzei

în ceea ce-i privește la instanța de judecată, nu a înțeles să se împace cu

inculpatul O.L., cel care l-a agresat și s-a constitut parte civilă în proces

față de acesta.

Împotriva acestei

hotărâri judecătorești, în termen legal a înțeles să promoveze apel T.R. care a

solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac și a reformării parțiale a

sentinței penale pronunțate, să i se aplice o altă pedeapsă (mai redusă decât

cea aplicată de Tribunalul Harghita), care să fie executată printr-o altă

modalitate, neprivativă de libertate. S-a mai învederat faptul că la

rejudecarea cauzei de către Tribunalul Harghita, nu s-a ținut cont de părțile

care în cauză au exercitat, inițial apel, împotriva Sentinței penale nr. 384

din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Harghita și, încălcându-se principiul

neagravării situației în propria cale de atac și nereținându-se față de el

scuza provocării, s-a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală.

La soluționarea

acestei cauze, în baza rolului activ ce revine instanței de judecată conform

art. 4 C. proc. pen. s-a dat eficiența ce se impunea prev. art. 177 C. proc.

pen., dar inculpatul apelant T.R. nu a putut fi prezent în fața instanței de

apel deoarece s-a evidențiat faptul că acesta nu se mai află pe teritoriul

Statului Român. Deci în cauză nu s-a putut da eficiența ce se impunea prev.

art. 378 alin. (1

1

) C. proc. pen.

Analizând apelul astfel declarat prin prisma disp.

art. 370 - 374, 378 C. proc. pen. și luând în considerare și cele reținute,în

mod imperativ în prev. art. 385 alin. (2) C. proc. pen., s-a apreciat că, în

prezenta cauză se impune admiterea lui pentru cele ce se vor expune în

continuare:

Cu ocazia rejudecării

cauzei de către Tribunalul Harghita (ce nu a încălcat în niciun mod principiul

„non reformatio in pejus", s-a realizat o riguroasă interpretare și

coroborare a probatoriului administrat în cauză, stabilindu-se mai presus de

orice dubiu, faptul că în noaptea de 16/17 februarie 2002, cu ocazia

sărbătoririi de către inculpatul B.A. a zile sale de naștere, între grupul

inculpaților și un grup al personalului de pază de la discoteca „F.Y.",

din orașul Gheorgheni, a izbucnit o altercație fizică, de durată. Incidentul

desfășurat, în data și locația menționată, a fost generat de către inculpatul

B.A. și amplificat de ceilalți patru inculpați ce făceau parte din grupul

persoanelor alături de care B.A. își aniversa ziua de naștere. De reținut

faptul că pe parcursul desfășurării acestui incident, inculpatul T.R. a fost

cel care, prin conduita adoptată, a determinat căderea la podea a părții

vătămate S.S.R., victimă care după ce a fost lovită de inculpatul menționat, cu

o rangă metalică, în zona capului și în zona toraco-abdominală, a fost

violentată cu pumnii și picioarele de ceilalți trei inculpați veniți în

ajutorul inculpatului T., respectiv de B.S., O.A. și B.I. Partea vătămată

S.S.R. ca urmare a intenselor și repetatelor lovituri exercitate asupra sa, în

mod repetat și cu mare intensitate de grupul celor patru inculpați menționați a

suferit leziunile traumatice reținute în certificatul medico-legal aflat în

Dosarul nr. 867/2003 al Judecătoriei Gheorgheni. Din înscrisul aflat la Dosarul

nr. 867/2003 al Judecătoriei Gheorgheni, rezultă faptul că partea vătămată

S.S.R., expertizată medico-legal la Institutul de Medicină Legală „M.M."

București, în data de 17 februarie 2002, a suferit leziunile traumatice,

descrise în acest act, care au necesitat pentru vindecare 35 - 40 de zile de

îngrijiri medicale și care leziuni nu i-au pus viața în pericol. Concluziile

acestui act medico-legal au fost confirmate prin avizul nr. EI/14128/2008 al

Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Institutul de Medicină Legală

„M.M." București, aviz ce se află la Dosarul nr. 92/96/2006 al

Tribunalului Harghita. În continuarea incidentului izbucnit la discoteca

„F.Y." din orașul Gheorgheni, în noaptea de 16/17 februarie 2002 (după

violentarea părții vătămate S.S.R.) a rezultat și vătămarea părții vătămate

B.J. de către inculpații T.R. B.J. care sărise în ajutorul colegului său S.S.R.

a fost lovit, în cap, de către inculpatul T.R., lovitura fiindu-i aplicată

acestei victime cu o rangă metalică. Este adevărat că victima pentru a înlătura

pericolul direct, nemijlocit ce se exercita asupra colegului său S.S.R., a

lovit ea prima, cu ranga metalică, pe inculpatul T.R., care însă, neinfluențat

în vreun fel, a dezarmat victima, a lovit-o în cap, agresiune în urma căreia

aceasta a căzut la podea. Partea vătămată B.J. în urma atitudinii agresive,

manifestate împotriva sa de către inculpatul menționat, a suferit leziunile

traumatice descrise în raportul de nouă expertiză medico-legală, înscris aflat

la Dosarul nr. 867/2003 al Judecătoriei Gheorgheni întocmit de Institutul de

Medicină Legală „M.M." București, viața fiindu-i pusă în primejdie.

Concluziile acestui act medico-legal au fost conformitate prin avizul cu nr.

EI/14219/2006 al Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Institutului

de Medicină Legală „M.M." București, înscris aflat la Dosarul nr.

92/96/2006 al Tribunalului Harghita.

Incidentul petrecut

la data și în locația anterior menționate, s-a petrecut la „inițiativa"

inculpatului B.A., ce a fost sprijinit de ceilalți coinculpați, cu susținerea

că față de unele părți vătămate o contribuție majoră și singulară a avut-o

inculpatul T.R., episodic această conduită îmbrăcând, în cazul acestui ultim

inculpat menționat, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la

omor calificat și deosebit de grav, astfel cum în mod corect s-a reținut la

nivelul instanței de fond cu ocazia rejudecării cauzei. Se constată că la

nivelul Tribunalul Harghita, pe baza unei atente analize a probatoriului

cauzei, ce a fost administrat cu stricta respectare a drepturilor și

garanțiilor procesuale ce reveneau fiecărui inculpat, atât la nivelul

Judecătoriei Gheorgheni, cât și ulterior la nivelul Tribunalului Harghita, s-a

stabilit o stare de fapt corectă ce a primit încadrarea juridică adecvată față

de fiecare inculpat în parte. Se constată însă, că, dacă la prim grad

jurisdicțional, se dădea eficiența ce se impunea prev. art. 4 C. proc. pen., se

putea reține ușor faptul că, la data la care s-a soluționat cauza, la nivelul

Tribunalului Harghita, intervenise prescripția specială a răspunderii penale

[

conform disp.art. 124

rap. la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. coroborate cu prev. art. 10 lit. g)

C. proc. pen.

]

și pentru inculpații

B.S. și O.A. acuzați primul și de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală

[

prev. și ped. de

disp.art. 181 alin. (1) C. pen.

]

,

cel de-al doilea inculpat menționat, acuzat și de săvârșirea infracțiunii de

lovire și alte violențe, prev. și ped. de disp. art. 18 alin. (2) C. pen.

Ca urmare, dat fiind

caracterul extensiv al apelului declarat de inculpatul T.R. împotriva Sentinței

penale nr. 262/2009 a Tribunalului Harghita, s-a procedat la extinderea

efectelor ei și cu privire la inculpații B.S. și O.A.. Față de acești doi

inculpați s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva lor ca urmare

a faptului că s-a constatat intervenită prescripția specială a răspunderii

penale pentru faptele pentru care Tribunalul Harghita i-a condamnat la data de

29 octombrie 2009. Este vorba de infracțiunea de vătămare corporală pentru

inculpatul B.S. (faptă prev. și ped. de disp. art. 181 C. pen.) și de loviri și

alte violențe, fapta reținută în sarcina inculpatul O.A. și incriminată de

disp. art. 180 alin. (2) C. pen.

Cu privire la critica

adusă sentinței anterior menționată, de către inculpatul T.R., prin declarația

de apel s-a constată că, în ceea ce-l privește pe acesta, pentru fapta

imputată, care a fost săvârșită de acesta, în condițiile reținute în această

hotărâre judecătorească, ea a primit încadrarea juridică adecvată. Pentru fapta

comisă inculpatului T.R. i s-a aplicat o pedeapsă corect individualizată, atât

ca și cuantum cât și ca modalitate de executare, prev. art. 52, 72 C. pen.

fiind riguros aplicate.

În consecință, prin

Decizia penală nr. 12/A din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-a admis apelul declarat

de către inculpatul T.R. împotriva Sentinței penale nr. 262 din 29 octombrie

2009 pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 615/96/2009,

extinzându-se efectele acestei căi ordinare de atac și cu privire la inculpații

B.S. și O.A.

S-a desființat în

parte hotărârea judecătorească criticată și rejudecând cauza:

Potrivit

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

coroborate cu prevederile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. raportat la art.

124 C. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva:

- inculpatului B.S.

pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de

dispozițiile art. 181 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției

speciale a răspunderii penale;

- inculpatului O.A.

pentru comiterea infracțiunii de loviri și alte violențe, prevăzută și

pedepsită de dispozițiile art. 180 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii

prescripției speciale a răspunderii penale.

S-a eliminat din

sentința penală criticată dispozițiile referitoare la aplicarea față de

inculpații B.S. și O.A. a prevederilor art. 81, 82, 83 C. pen., pentru

pedepsele ce le-au fost aplicate pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 181 alin. (1) C. pen., respectiv art. 180 alin. (2) C. pen., infracțiuni

pentru care, prin prezenta decizie, s-a constatat că a intervenit prescripția

specială a răspunderii penale.

S-a dispus anularea

formelor de executare a pedepselor aplicate inculpaților B.S. și O.A. pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen., respectiv art.

180 alin. (2) C. pen., forme de executare întocmite în baza Sentinței penale

nr. 262/2009 a Tribunalului Harghita.

S-au menținut toate

celelalte dispoziții din hotărârea judecătorească criticată privindu-i pe

inculpații:

- T.R.;

- B.S.;

- O.A.;

- B.A. și

- G.I. și cele

referitoare la soluționarea laturii civile a cauzei, precum și cele referitoare

la cheltuielile judiciare datorate statului pentru soluționarea cauzei la prim

grad jurisdicțional.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și

inculpatul T.F.R.

Parchetul a invocat

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc.

pen., apreciind că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii,

respectiv a dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și a

prevederilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Se argumentează în

sensul că apelul inculpatului T.R. trebuia respins, căci în apel nu s-a produs

nicio modificare a situației juridice a acestui inculpat, iar aplicarea

dispozițiilor art. 373 C. proc. pen. privind extinderea efectelor apelului are

loc indiferent de soluția care se dă cu privire la partea care l-a declarat.

Soluția de respingere a apelului atrăgea și obligarea inculpatului la

cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

În susținerea orală a

recursului, reprezentanta Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a nuanțat motivele invocate în scris, arătând că apelul inculpatului

ar fi putut fi admis pentru înlăturarea pedepsei complementare prevăzute de

art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Inculpatul a invocat

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

solicitând reducerea pedepsei, arătând, de asemenea, că în propria cale de atac

i s-a creat o situație mai grea, fiind condamnat în rejudecare pentru tentativă

la infracțiunea de omor, deși inițial fusese condamnat pentru infracțiunea

prevăzută de art. 182 C. pen.

Înalta Curte,

analizând soluția pronunțată în cauză în raport de criticile formulate, dar și

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca fiind

întemeiat recursul declarat de inculpat și ca neîntemeiat recursul declarat de

parchet, pentru următoarele considerente:

Din actele și

lucrările dosarului reiese că, inițial, a fost sesizată, ca instanță competentă

Judecătoria Gheorghieni, care prin Sentința penală nr. 212 din 22 iunie 2006,

pronunțată în Dosarul nr. 867/2003, în baza art. 334 C .proc. pen. a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptelor de vătămare corporală prev.de art.

181 C. pen. săvârșite de inculpatul T.R. în infracțiunea de tentativă la omor

calificat și deosebit de grav prev.și ped. de art. 174 alin. (1) și (2) rap.la

art. 175 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. b) C.

pen. raportat la art. 20, C. pen. Prin sentința respectivă în baza art. 42 C.

proc. pen s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Harghita.

Prin Sentința penală

nr. 363 din 19 noiembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 92/96/2006, Tribunalul

Harghita, a constatat că sunt dovezi clare în sensul săvârșirii de către

inculpatul T.R. a infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art. 182

pct. 2 C. pen. a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat

competența în favoarea Judecătoriei Gheorghieni.

Prin Încheierea

penală nr. 1 din 16 ianuarie 2008 Dosar nr. 1543/234/2007, Judecătoria

Gheorghieni, constatând conflictul negativ de competență, a trimis dosarul

pentru soluționarea acestui conflict instanței ierarhic superioare - Curtea de

Apel Târgu Mureș, aceasta prin Decizia penală nr. 91/R din 27 februarie 2008

stabilind competența de soluționare a cauzei privindu-i pe inculpați, în

favoarea Tribunalului Harghita, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei

instanțe sub nr. 596/96/2008.

În dosarul respectiv,

tribunalul s-a pronunțat prin Sentința penală nr. 384 din 28 noiembrie 2008,

prin care, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a

infracțiunii de vătămare corporală în infracțiunea de vătămare corporală gravă

pentru inculpatul T.R., pe care l-a condamnat la 2 ani închisoare, ceilalți

inculpați fiind condamnați pentru săvârșirea infracțiunii pentru care au fost

trimiși în judecată.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpații T.R., B.S., B.A. și partea vătămată

S.S.R., efectele apelurilor fiind extinse și cu privire la ceilalți doi

inculpați O.A. și G.I., sentință desființată integral, iar cauza trimisă în

rejudecare aceleiași instanțe, prin Decizia penală nr. 19 din 6 februarie 2009

a Curții de Apel Târgu Mureș, prin care au fost admise apelurile inculpaților.

Motivele de

nelegalitate ale desființării sentinței apelate și care au reprezentat

dispoziții obligatorii la care a trebuit să se conformeze instanța de

rejudecare au fost următoarele:

- instanța de fond

trebuia să se raporteze la dispozițiile Deciziei penale nr. 91/R din 27

februarie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin care s-a stabilit competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, avându-se în vedere

Sentința penală nr. 212 din 24 iunie 2006, a Judecătoriei Gheorghieni;

- respectarea

dreptului la apărare al inculpatului T.R., respectiv al dreptului acestuia de a

fi informat cu privire la natura și cauza acuzației penale, în sensul garantat

de art. 6 parag. 3 lit. a) din Convenția Europeană, raportat la noua încadrare

juridică;

- judecarea cauzei de

către un judecător care nu se află în niciuna dintre situațiile de

incompatibilitate prev.de art. 46 - 48 C. proc. pen, judecătorul care a judecat

cauza înainte de trimiterea în judecată, fiind incompatibil întrucât și-a

exprimat părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în cauză, când a

declinat competența după punerea în discuție, respectiv schimbarea încadrării

juridice.

În rejudecare, s-a

pronunțat Sentința penală nr. 262 din 29 octombrie 2009, prin care s-a dispus

condamnarea inculpatul T. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) și 176 lit. b)

C. pen.

Prin urmare, Înalta

Curte constată ca fiind întemeiată critica formulată de inculpat privind

agravarea situației în propria cale de atac (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.).

Ignorând principiul

non reformatio in pejus, consacrat și de dispozițiile art. 372 C. proc. pen. și

art. 385

8

C. proc. pen., Tribunalul Harghita, prin Sentința nr. 262

din 29 octombrie 2009 l-a condamnat pe inculpat la 8 ani închisoare pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, deși acesta se

afla în rejudecare ca urmare a propriului apel declarat împotriva sentinței

inițiale de condamnare, respectiv Sentința nr. 384/2008, prin care acestuia i

se aplicase pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare

corporală gravă. Respectiva sentință nu fusese atacată cu apel de către

parchet.

În aceste condiții,

găsind întemeiată critica inculpatului pe aspectul evocat mai sus, Înalta Curte

constată că, implicit, își găsește rezolvarea și critica formulată de inculpat

privind individualizarea pedepsei, căci nici aceasta și nici încadrarea nu pot

fi agravate față de condamnarea dispusă prin Sentința nr. 384/2008.

Cât privește recursul

declarat de Parchet, Înalta Curte apreciază că acesta nu este fondat.

Susținerea parchetului

că efectul extensiv al apelul inculpatului T. opera și în situația în care

acesta trebuia respins nu poate fi primită. Nu este posibil a casa și modifica

o hotărâre dacă nu este admisă împotriva ei o cale de atac.

Pentru a opera

efectul extensiv trebuie, în primul rând, să existe un recurs declarat în

termen și admisibil, căci numai o asemenea cale de atac produce devoluare și

extindere.

Cu atât mai mult

admiterea apelului trebuia să fie dispusă cu cât, așa cum s-a arătat, critica

inculpatului de agravare a situației în propria cale de atac a fost formulată

și în fața Curții de Apel, care trebuia să o admită și nu să o respingă fără

nicio motivare, reținând doar că „tribunalul nu a încălcat în niciun mod

principiul non reformatio in pejus".

Față de cele ce

preced, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul declarat de inculpat și va casa în parte decizia și

sentința, doar în ceea ce-l privește pe inculpatul T.F.R.

În baza art. 334 C.

proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de acesta din

tentativă la infracțiunea de omor în vătămare corporală gravă și se va dispune

condamnarea acestuia la o pedeapsă de 2 ani închisoare, având în vedere că nici

încadrarea juridică și nici pedeapsa aplicată inițial inculpatului prin Decizia

nr. 384/2008 nu pot fi agravate.

În favoarea

inculpatului, se va corecta conținutul pedepsei accesorii, dispunându-se

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor recurate.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

parchet.

Conform art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului,

onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat urmând a se plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul T.F.R. împotriva Deciziei penale nr. 12 A din 25

februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Casează în parte

hotărârea atacată precum și Sentința penală nr. 262 din 29 octombrie 2009 a

Tribunalului Harghita.

În baza art. 334 C.

proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul T.F.R.

din tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prevăzută

de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (29, art. 175 alin. (1)

lit. i) și alin. (2) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. d) și ultim. C. pen. în

infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.,

text în baza căruia condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare.

Face aplicarea art.

71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa

aplicată, reținerea din 17 februarie 2002 și arestarea preventivă de la 18

februarie 2002 la 19 martie 2002.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor recurate.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș

împotriva deciziei penale sus-menționate.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul T.F.R., în sumă de 200 RON,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 iunie 2010.