ÎCCJ, decizie (scj.ro #83767)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83767) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Omor
calificat. Premeditare. Provocare. Judecata în cazul recunoașterii vinovăției
Cuprins pe materii:
Drept penal. Partea
specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității
corporale și sănătății. Omuciderea
Indice alfabetic:
Drept penal
-
omor calificat
-
premeditare
-
provocare
-
judecata în cazul recunoașterii vinovăției
C. pen.,
art. 73 lit. b), art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a)
C.
proc. pen.,
art. 320
1
O. U.
G. nr. 121/2011,
art. XI
Premeditarea presupune scurgerea unui interval de timp din
momentul hotărârii infracționale și până la momentul efectiv al transpunerii ei
în practică, interval de timp în care autorul reflectează asupra modalității de
comitere a faptei și pregătește săvârșirea acesteia. În cazul în care autorul,
după momentul hotărârii de a comite infracțiunea de omor, a pregătit săvârșirea
faptei, prin procurarea unui cuțit și însoțirea victimei într-un loc retras,
unde a aplicat acesteia mai multe lovituri care au condus la decesul victimei,
sunt incidente dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., referitoare la
omorul calificat, săvârșit cu premeditare.
Agresiunea comisă de victimă asupra infractorului, cu
aproximativ 6 ani înainte de săvârșirea infracțiunii, nu atrage aplicarea
dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., privind circumstanța atenuantă a
provocării, întrucât existența unei puternice tulburări sau emoții sub imperiul
căreia autorul săvârșește infracțiunii, în sensul art. 73 lit. b) C. pen.,
exclude scurgerea unui interval de timp de o asemenea durată între momentul
provocării și momentul comiterii infracțiunii.
În lumina considerentelor Deciziilor Curții Constituționale
nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 și nr. 1483 din 8 noiembrie 2011, în conformitate
cu art. XI din O. U. G. nr. 121/2011, dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen. se aplică la primul termen de judecată cu procedura completă imediat
următor intrării în vigoare a O. U. G. nr. 121/2011 numai în cauzele aflate în
curs de judecată în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării
în vigoare a Legii nr. 202/2010, cauzele în care cercetarea judecătorească a
început după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 neîncadrându-se în
situația tranzitorie reglementată în art. XI din O. U. G. nr. 121/2011.
I.C.C.J., Secția penală,
decizia nr. 1090 din 10 aprilie 2012
Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 278 din 5 iulie 2011, a condamnat pe inculpatul D.A. la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat și
deosebit de grav, prevăzută în art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), d) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu
aplicarea art. 99 și urm. C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 109 alin. (3) C. pen. (respectiv,
neaplicarea, față de inculpatul minor, a pedepsei complementare a interzicerii
exercitării unor drepturi).
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen., ca pedeapsă accesorie.
Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele:
La 27 martie 2011, spre orele 16
00
, Secția 4 Poliție
Constanța a fost sesizată de către Serviciul de urgență 112 că într-o magazie
dezafectată se afla cadavrul unei persoane de sex masculin, traumatizat la
nivelul feței.
Suspicionând că persoana fusese ucisă, o echipă operativă a
verificat, la fața locului, zona; a fost identificat cadavrul ca aparținând
numitului B.G. Faptic, victima era poziționată cu obrazul drept sprijinit pe o
bucată de beton autoclavizat, ușor întors spre dreapta, pe obrazul stâng având
trei plăgi tăiate, profunde, dispuse relativ paralel, orizontal, situate la
distanțe inegale una față de cealaltă, parțial acoperite cu cruste de sânge, iar
spre baza bărbiei, sânge scurs. Totodată, părul cadavrului prezenta sânge, iar
la baza gâtului s-au observat escoriații orizontale paralele, cu lungimi între
9-12 cm.
Cercetările s-au îndreptat spre persoana minorului D.A., între
acesta și victimă existând o stare de animozitate, cauzată de o pretinsă
intenție de agresare sexuală a sa de către victimă, în urmă cu aproximativ 6
ani.
S-a mai stabilit că victima, bolnavă psihic, era consumatoare de
alcool, se întreținea prin prestarea, ocazională, de munci în folosul unor
persoane, dar nu era cunoscută ca fiind violentă.
În continuare, ca situație de fapt, s-a reținut că în
după-amiaza zilei de 26 martie 2011, în timp ce minorul juca fotbal cu alți
copii, l-a văzut pe B.G. și la agresat fără a avea un motiv. Cu același prilej,
minorul le-a spus celor din grupul lui să se uite bine la victimă, pentru că nu
o vor mai vedea, aceasta fiind susținută de M.F. și T.M. Spre orele 21
30
,
minorul l-a văzut din nou pe B.G., a sesizat că acesta din urmă băuse, s-a
îndreptat cu el în zona magaziei amintite, l-a lovit puternic cu pumnul în gât,
astfel rupându-i cartilajele inferioare, l-a proiectat într-o groapă, a coborât
și el, a încercat să-i taie capul cu un cutter pe care-l luase din locuință
anterior, dar nu a reușit, aceasta pentru că se făcuse întuneric, instrumentul
folosit nu era îndeajuns de penetrant, iar locul nepotrivit atingerii
rezultatului urmărit.
La momentul forțării capului victimei pentru a-l decapita, pe
mâinile minorului au rămas fire de păr, motiv pentru care, când a părăsit acea
groapă, făptuitorul și-a șters mâinile de pereții locului, ulterior ducându-se
acasă.
Raportul medico-legal de necropsie a reținut că moartea lui B.G.
a fost violentă și s-a instalat din cauza asfixiei mecanice prin aspirat sanguin
în căile respiratorii, urmare a unui traumatism cervico-facial cu fractură
cominutivă de laringe, dublă fractură mandibulară, plăgi tăiate asociate în
cadrul unui politraumatism. S-a mai reținut că la producerea morții au concurat
hemoragia meningee și edemul cerebral consecutive traumatismului
cranio-cerebral acut închis.
Actul a mai înscris că leziunile s-au putut produce cu puțin
timp anterior morții, prin loviri cu corpuri dure contondente, loviri cu corp
dur tăios și prin loviri de corpuri dure, între leziuni și deces existând
legătură directă imediată de cauzalitate.
Expertizarea biocriminalistică a gecii și pantofilor sport,
ridicate de la inculpat, a identificat sânge aparținând victimei (raport din 19
aprilie 2011).
Expertiza medico-legală psihiatrică din 31 martie 2011,
privindu-l pe inculpatul minor, a reținut că acesta avea discernământ la data
comiterii faptei, dar prezenta „tulburare de conduită tip nesocializat,
structurare dizarmonică de personalitate cu elemente de tip antisocial, intelect
normal slab, probleme legate de mediul de suport primar familial.” Actul a
înscris că minorul nu are nevoie de impunerea unei măsuri de siguranță.
Inculpatul minor, întrebat fiind despre motivul pentru care
îmbrăcămintea și încălțămintea lui purtau sângele victimei, a recunoscut că a
agresat-o, dar a negat premeditarea faptei și intenția de decapitare, el
susținând că a fost agresat sexual de victimă în urmă cu 6 ani, a avut cu
aceasta mai multe diferende, iar în urmă cu trei luni, l-a bătut pentru că, la
rândul său, B.G. îi bătuse un văr.
La cercetarea judecătorească, inculpatul minor s-a prevalat de
dreptul la tăcere.
Situația de fapt a fost stabilită prin coroborarea următoarelor
probe: proces-verbal de cercetare a locului faptei, expertize, proces-verbal de
reconstituire, fotografii judiciare, declarațiile martorilor și declarațiile
inculpatului.
Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel.
Curtea de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze penale
cu minori și de familie, prin decizia nr. 4 din 9 februarie 2012, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința, a schimbat încadrarea juridică a
faptei în infracțiunea de omor calificat, prevăzută în art. 174 raportat la
art. 175 alin. (1) lit. a), d) și i) C. pen., text de lege în baza căruia, și
cu aplicarea art. 99 C. pen., a art. 74 alin. (2) și a art. 76 alin. (2) C.
pen., l-a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 109 alin. (3) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise, ca
pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a și lit. b) C. pen.
Împotriva deciziei instanței de apel, au declarat recursuri
procurorul și inculpatul.
Recursul declarat de procuror este fondat, conform
considerentelor ce se vor dezvolta:
Este întemeiat cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., referitor la pedeapsa aplicată de instanța de
apel.
Din datele dosarului se reține că inculpatul a săvârșit fapta de
omor în condițiile agravantelor prevăzute în art. 175 alin. (1) lit. a), d) și
i) C. pen., respectiv cu premeditare, profitând de starea de neputință a
victimei (aflată sub influența alcoolului, bolnavă psihic), într-un loc public,
astfel că infracțiunea este cu un grad ridicat de pericol social, limitele de
pedeapsă prevăzute de textul incriminator cu luarea în considerare a vârstei,
minor, sunt între 7 ani și 6 luni închisoare și 12 ani și 6 luni închisoare; el
a acționat prin aplicarea de lovituri cu pumnul, apoi prin lovire și tăiere cu
cutterul, după ce a proiectat victima în groapă, după care a abandonat-o.
Totodată, luând în considerare, astfel cum prevede art. 72 C. pen., și datele ce caracterizează persoana inculpatului, acesta relevându-se ca având
comportament agresiv în relațiile cu colegii de școală, cu cadrele didactice,
impulsiv, iritabil, indisciplinat, nesupus regulilor de conduită atât în
colectivitatea educațională cât și pe stradă, evaluarea sa evidențiind că în
trei ani anterior anului 2011 a fost sancționat cu exmatriculare pe 5 zile și a
fost sesizată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Constanța, toate acestea grefate și pe lipsa afectivității părintești, pe o
situația de familie care l-a abandonat sub aspectul educației, grijii
părintești, în cauză apreciindu-se, însă, că există circumstanțe atenuante ce
vizează persoana sa, respectiv tulburare de personalitate, risc sever de
structură dizarmonică, dificultăți legate de suport social, de locuință, de
condiții economice, copilărie nefericită, context patologic bio-psiho-social, o
pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare reprezintă un cuantum relativ suficient
coerciției și reeducării, astfel cum prevede art. 52 C. pen., text de lege care stipulează scopul pedepsei.
Referitor recursului declarat de inculpat, această cale de atac
este nefondată, potrivit următoarelor considerente:
În primul rând, în ce privește cererea apărării inculpatului, de
aplicare, în ce-l privește, a dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., în lumina considerentelor deciziilor Curții Constituționale nr. 1470
din 8 noiembrie 2011 și nr. 1483 din aceeași dată, precum și art. XI din O. U.
G. nr. 121 din 29 decembrie 2011, cercetarea judecătorească în cauză a început
după data de 26 aprilie 2011 (atunci a fost sesizată instanța prin rechizitoriu)
și, ca atare, nu se aplică situația tranzitorie avută în vedere de deciziile
Curții Constituționale, faza cercetării judecătorești în fond situându-se după
25 noiembrie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.
În ce privește cazul de casare invocat, cel prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în opinia recurentului inculpat el
nesăvârșind fapta în condițiile agravantei omor cu premeditare, acesta nu se
regăsește.
Premeditarea presupune, înseamnă o gândire anticipată, o chibzuire
a unei acțiuni viitoare, realizarea unor condiții de genul: scurgerea unui
interval de timp din momentul hotărârii și până la momentul efectiv al
transpunerii ei în practică, iar autorul, psihic, reflectează asupra
modalității comiterii faptei; pregătirea comiterii. Inculpatul luase hotărârea
infracțională cel puțin cu câteva ore înaintea săvârșirii faptei, din
declarațiile martorilor M.F. și T.M. reieșind că în după-amiaza zilei de 26
martie 2011 inculpatul minor s-a exprimat „să se uite bine la victimă, pentru
că mâine nu o să-l mai vadă.” Totodată, în intervalul de timp cuprins între
momentul luării hotărârii infracționale și cel al începerii executării
inculpatul a pregătit săvârșirea și și-a asigurat realizarea ei. Din declarația
inculpatului se reține că în jurul orei 21
30
din seara de 26 martie
2011, după ce jucase fotbal, a mers în locuință, a luat un cutter, a însoțit
victima până a găsit un loc retras, practic o magazie dezafectată, aici fiind
conștient că nu va fi observat sau auzit.
În ce privește apărarea sa, că ar fi fost provocat, astfel cum
este prevăzută circumstanța atenuantă în art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că
victima i-ar fi făcut propuneri cu tentă sexuală, din datele cauzei aceasta nu
apare, textul de lege cerând o puternică tulburare sau emoție, determinată de
persoana vătămată, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității
persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă; victima era în stare de
ebrietate, era bolnavă psihic, în plus, nu ea l-a abordat pe inculpat, iar
condițiile întrunite în ce privește premeditarea exclud provocarea.
De asemenea, pentru că inculpatul, în apărările formulate, s-a
raportat la un pretins incident de agresare a sa, sexual, în urmă cu circa 6
ani, nu este justificată, material sau subiectiv, o stare psihică tulburată,
emoționată puternic, care să fi dăinuit până în momentul comiterii omorului,
iar din declarațiile martorilor și ale inculpatului s-a relevat că cel care era
agresat adesea era victima, el fiind bătut anterior de către inculpat.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție:
A respins cererea formulată de inculpatul D.A. de aplicare a
dispozițiilor art. XI raportat la art. V din O. U. G. nr. 121/2011 cu referire
la art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
A admis recursul declarat de procuror împotriva deciziei nr. 4
din 9 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze
penale cu minori și de familie, a casat decizia penală menționată numai sub
aspectul cuantumului pedepsei principale, pe care l-a majorat de la 7 ani
închisoare la 8 ani și 6 luni închisoare, menținând restul dispozițiilor
deciziei.
A respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A.
împotriva aceleiași decizii penale.