ÎCCJ, decizie (scj.ro #83767)

Omor calificat. Premeditare. Provocare. Judecata în cazul recunoașterii vinovăției Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății. Omuciderea Indice alfabetic: Drept penal - omor calificat - premeditare - provocare - judecata în cazul recunoașterii vinovăției C. pen., art. 73 lit. b), art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., art. 320 1 O. U. G. nr. 121/2011, art. XI 1. Premeditarea presupune scurgerea unui interval de timp din momentul hotărârii infracționale și până la momentul efectiv al transpunerii ei în practică, interval de timp în care autorul reflectează asupra modalității de comitere a faptei și pregătește săvârșirea acesteia.

În cazul în care autorul, după momentul hotărârii de a comite infracțiunea de omor, a pregătit săvârșirea faptei, prin procurarea unui cuțit și însoțirea victimei într-un loc retras, unde a aplicat acesteia mai multe lovituri care au condus la decesul victimei, sunt incidente dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., referitoare la omorul calificat, săvârșit cu premeditare. 2. Agresiunea comisă de victimă asupra infractorului, cu aproximativ 6 ani înainte de săvârșirea infracțiunii, nu atrage aplicarea dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., privind circumstanța atenuantă a provocării, întrucât existența unei puternice tulburări sau emoții sub imperiul căreia autorul săvârșește infracțiunii, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., exclude scurgerea unui interval de timp de o asemenea durată între momentul provocării și momentul comiterii infracțiunii.

3. În lumina considerentelor Deciziilor Curții Constituționale nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 și nr. 1483 din 8 noiembrie 2011, în conformitate cu art. XI din O. U. G. nr. 121/2011, dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. se aplică la primul termen de judecată cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a O. U. G. nr. 121/2011 numai în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, cauzele în care cercetarea judecătorească a început după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 neîncadrându-se în situația tranzitorie reglementată în art. XI din O. U. G. nr. 121/2011. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1090 din 10 aprilie 2012 Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 278 din 5 iulie 2011, a condamnat pe inculpatul D.A.

la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută în art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), d) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. S-a făcut aplicarea art. 109 alin. (3) C. pen. (respectiv, neaplicarea, față de inculpatul minor, a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi). În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: La 27 martie 2011, spre orele 16 00 , Secția 4 Poliție Constanța a fost sesizată de către Serviciul de urgență 112 că într-o magazie dezafectată se afla cadavrul unei persoane de sex masculin, traumatizat la nivelul feței.

Suspicionând că persoana fusese ucisă, o echipă operativă a verificat, la fața locului, zona; a fost identificat cadavrul ca aparținând numitului B.G. Faptic, victima era poziționată cu obrazul drept sprijinit pe o bucată de beton autoclavizat, ușor întors spre dreapta, pe obrazul stâng având trei plăgi tăiate, profunde, dispuse relativ paralel, orizontal, situate la distanțe inegale una față de cealaltă, parțial acoperite cu cruste de sânge, iar spre baza bărbiei, sânge scurs. Totodată, părul cadavrului prezenta sânge, iar la baza gâtului s-au observat escoriații orizontale paralele, cu lungimi între 9-12 cm. Cercetările s-au îndreptat spre persoana minorului D.A., între acesta și victimă existând o stare de animozitate, cauzată de o pretinsă intenție de agresare sexuală a sa de către victimă, în urmă cu aproximativ 6 ani.

S-a mai stabilit că victima, bolnavă psihic, era consumatoare de alcool, se întreținea prin prestarea, ocazională, de munci în folosul unor persoane, dar nu era cunoscută ca fiind violentă. În continuare, ca situație de fapt, s-a reținut că în după-amiaza zilei de 26 martie 2011, în timp ce minorul juca fotbal cu alți copii, l-a văzut pe B.G. și la agresat fără a avea un motiv. Cu același prilej, minorul le-a spus celor din grupul lui să se uite bine la victimă, pentru că nu o vor mai vedea, aceasta fiind susținută de M.F. și T.M.

Spre orele 21 30 , minorul l-a văzut din nou pe B.G., a sesizat că acesta din urmă băuse, s-a îndreptat cu el în zona magaziei amintite, l-a lovit puternic cu pumnul în gât, astfel rupându-i cartilajele inferioare, l-a proiectat într-o groapă, a coborât și el, a încercat să-i taie capul cu un cutter pe care-l luase din locuință anterior, dar nu a reușit, aceasta pentru că se făcuse întuneric, instrumentul folosit nu era îndeajuns de penetrant, iar locul nepotrivit atingerii rezultatului urmărit. La momentul forțării capului victimei pentru a-l decapita, pe mâinile minorului au rămas fire de păr, motiv pentru care, când a părăsit acea groapă, făptuitorul și-a șters mâinile de pereții locului, ulterior ducându-se acasă.

Raportul medico-legal de necropsie a reținut că moartea lui B.G. a fost violentă și s-a instalat din cauza asfixiei mecanice prin aspirat sanguin în căile respiratorii, urmare a unui traumatism cervico-facial cu fractură cominutivă de laringe, dublă fractură mandibulară, plăgi tăiate asociate în cadrul unui politraumatism. S-a mai reținut că la producerea morții au concurat hemoragia meningee și edemul cerebral consecutive traumatismului cranio-cerebral acut închis. Actul a mai înscris că leziunile s-au putut produce cu puțin timp anterior morții, prin loviri cu corpuri dure contondente, loviri cu corp dur tăios și prin loviri de corpuri dure, între leziuni și deces existând legătură directă imediată de cauzalitate.

Expertizarea biocriminalistică a gecii și pantofilor sport, ridicate de la inculpat, a identificat sânge aparținând victimei (raport din 19 aprilie 2011). Expertiza medico-legală psihiatrică din 31 martie 2011, privindu-l pe inculpatul minor, a reținut că acesta avea discernământ la data comiterii faptei, dar prezenta „tulburare de conduită tip nesocializat, structurare dizarmonică de personalitate cu elemente de tip antisocial, intelect normal slab, probleme legate de mediul de suport primar familial.” Actul a înscris că minorul nu are nevoie de impunerea unei măsuri de siguranță. Inculpatul minor, întrebat fiind despre motivul pentru care îmbrăcămintea și încălțămintea lui purtau sângele victimei, a recunoscut că a agresat-o, dar a negat premeditarea faptei și intenția de decapitare, el susținând că a fost agresat sexual de victimă în urmă cu 6 ani, a avut cu aceasta mai multe diferende, iar în urmă cu trei luni, l-a bătut pentru că, la rândul său, B.G.

îi bătuse un văr. La cercetarea judecătorească, inculpatul minor s-a prevalat de dreptul la tăcere. Situația de fapt a fost stabilită prin coroborarea următoarelor probe: proces-verbal de cercetare a locului faptei, expertize, proces-verbal de reconstituire, fotografii judiciare, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel. Curtea de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin decizia nr. 4 din 9 februarie 2012, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința, a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor calificat, prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), d) și i) C. pen., text de lege în baza căruia, și cu aplicarea art. 99 C. pen., a art. 74 alin. (2) și a art. 76 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 109 alin. (3) C. pen. În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Împotriva deciziei instanței de apel, au declarat recursuri procurorul și inculpatul. Recursul declarat de procuror este fondat, conform considerentelor ce se vor dezvolta: Este întemeiat cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., referitor la pedeapsa aplicată de instanța de apel.

Din datele dosarului se reține că inculpatul a săvârșit fapta de omor în condițiile agravantelor prevăzute în art. 175 alin. (1) lit. a), d) și i) C. pen., respectiv cu premeditare, profitând de starea de neputință a victimei (aflată sub influența alcoolului, bolnavă psihic), într-un loc public, astfel că infracțiunea este cu un grad ridicat de pericol social, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator cu luarea în considerare a vârstei, minor, sunt între 7 ani și 6 luni închisoare și 12 ani și 6 luni închisoare; el a acționat prin aplicarea de lovituri cu pumnul, apoi prin lovire și tăiere cu cutterul, după ce a proiectat victima în groapă, după care a abandonat-o.

Totodată, luând în considerare, astfel cum prevede art. 72 C. pen., și datele ce caracterizează persoana inculpatului, acesta relevându-se ca având comportament agresiv în relațiile cu colegii de școală, cu cadrele didactice, impulsiv, iritabil, indisciplinat, nesupus regulilor de conduită atât în colectivitatea educațională cât și pe stradă, evaluarea sa evidențiind că în trei ani anterior anului 2011 a fost sancționat cu exmatriculare pe 5 zile și a fost sesizată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța, toate acestea grefate și pe lipsa afectivității părintești, pe o situația de familie care l-a abandonat sub aspectul educației, grijii părintești, în cauză apreciindu-se, însă, că există circumstanțe atenuante ce vizează persoana sa, respectiv tulburare de personalitate, risc sever de structură dizarmonică, dificultăți legate de suport social, de locuință, de condiții economice, copilărie nefericită, context patologic bio-psiho-social, o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare reprezintă un cuantum relativ suficient coerciției și reeducării, astfel cum prevede art. 52 C. pen., text de lege care stipulează scopul pedepsei.

Referitor recursului declarat de inculpat, această cale de atac este nefondată, potrivit următoarelor considerente: În primul rând, în ce privește cererea apărării inculpatului, de aplicare, în ce-l privește, a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., în lumina considerentelor deciziilor Curții Constituționale nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 și nr. 1483 din aceeași dată, precum și art. XI din O. U. G. nr. 121 din 29 decembrie 2011, cercetarea judecătorească în cauză a început după data de 26 aprilie 2011 (atunci a fost sesizată instanța prin rechizitoriu) și, ca atare, nu se aplică situația tranzitorie avută în vedere de deciziile Curții Constituționale, faza cercetării judecătorești în fond situându-se după 25 noiembrie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

În ce privește cazul de casare invocat, cel prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în opinia recurentului inculpat el nesăvârșind fapta în condițiile agravantei omor cu premeditare, acesta nu se regăsește. Premeditarea presupune, înseamnă o gândire anticipată, o chibzuire a unei acțiuni viitoare, realizarea unor condiții de genul: scurgerea unui interval de timp din momentul hotărârii și până la momentul efectiv al transpunerii ei în practică, iar autorul, psihic, reflectează asupra modalității comiterii faptei; pregătirea comiterii. Inculpatul luase hotărârea infracțională cel puțin cu câteva ore înaintea săvârșirii faptei, din declarațiile martorilor M.F. și T.M.

reieșind că în după-amiaza zilei de 26 martie 2011 inculpatul minor s-a exprimat „să se uite bine la victimă, pentru că mâine nu o să-l mai vadă.” Totodată, în intervalul de timp cuprins între momentul luării hotărârii infracționale și cel al începerii executării inculpatul a pregătit săvârșirea și și-a asigurat realizarea ei. Din declarația inculpatului se reține că în jurul orei 21 30 din seara de 26 martie 2011, după ce jucase fotbal, a mers în locuință, a luat un cutter, a însoțit victima până a găsit un loc retras, practic o magazie dezafectată, aici fiind conștient că nu va fi observat sau auzit.

În ce privește apărarea sa, că ar fi fost provocat, astfel cum este prevăzută circumstanța atenuantă în art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că victima i-ar fi făcut propuneri cu tentă sexuală, din datele cauzei aceasta nu apare, textul de lege cerând o puternică tulburare sau emoție, determinată de persoana vătămată, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă; victima era în stare de ebrietate, era bolnavă psihic, în plus, nu ea l-a abordat pe inculpat, iar condițiile întrunite în ce privește premeditarea exclud provocarea.

De asemenea, pentru că inculpatul, în apărările formulate, s-a raportat la un pretins incident de agresare a sa, sexual, în urmă cu circa 6 ani, nu este justificată, material sau subiectiv, o stare psihică tulburată, emoționată puternic, care să fi dăinuit până în momentul comiterii omorului, iar din declarațiile martorilor și ale inculpatului s-a relevat că cel care era agresat adesea era victima, el fiind bătut anterior de către inculpat. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție: A respins cererea formulată de inculpatul D.A. de aplicare a dispozițiilor art. XI raportat la art. V din O. U. G. nr. 121/2011 cu referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.

A admis recursul declarat de procuror împotriva deciziei nr. 4 din 9 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a casat decizia penală menționată numai sub aspectul cuantumului pedepsei principale, pe care l-a majorat de la 7 ani închisoare la 8 ani și 6 luni închisoare, menținând restul dispozițiilor deciziei. A respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva aceleiași decizii penale.