ÎCCJ, decizie (scj.ro #83767)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83767) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Omor

calificat. Premeditare. Provocare. Judecata în cazul recunoașterii vinovăției

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității

corporale și sănătății. Omuciderea

Indice alfabetic:

Drept penal

-

omor calificat

-

premeditare

-

provocare

-

judecata în cazul recunoașterii vinovăției

C. pen.,

art. 73 lit. b), art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a)

C.

proc. pen.,

art. 320

1

O. U.

G. nr. 121/2011,

art. XI

momentul hotărârii infracționale și până la momentul efectiv al transpunerii ei

în practică, interval de timp în care autorul reflectează asupra modalității de

comitere a faptei și pregătește săvârșirea acesteia. În cazul în care autorul,

după momentul hotărârii de a comite infracțiunea de omor, a pregătit săvârșirea

faptei, prin procurarea unui cuțit și însoțirea victimei într-un loc retras,

unde a aplicat acesteia mai multe lovituri care au condus la decesul victimei,

sunt incidente dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., referitoare la

omorul calificat, săvârșit cu premeditare.

aproximativ 6 ani înainte de săvârșirea infracțiunii, nu atrage aplicarea

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., privind circumstanța atenuantă a

provocării, întrucât existența unei puternice tulburări sau emoții sub imperiul

căreia autorul săvârșește infracțiunii, în sensul art. 73 lit. b) C. pen.,

exclude scurgerea unui interval de timp de o asemenea durată între momentul

provocării și momentul comiterii infracțiunii.

nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 și nr. 1483 din 8 noiembrie 2011, în conformitate

cu art. XI din O. U. G. nr. 121/2011, dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. se aplică la primul termen de judecată cu procedura completă imediat

următor intrării în vigoare a O. U. G. nr. 121/2011 numai în cauzele aflate în

curs de judecată în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării

în vigoare a Legii nr. 202/2010, cauzele în care cercetarea judecătorească a

început după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 neîncadrându-se în

situația tranzitorie reglementată în art. XI din O. U. G. nr. 121/2011.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 1090 din 10 aprilie 2012

Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 278 din 5 iulie 2011, a condamnat pe inculpatul D.A. la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat și

deosebit de grav, prevăzută în art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), d) și i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 109 alin. (3) C. pen. (respectiv,

neaplicarea, față de inculpatul minor, a pedepsei complementare a interzicerii

exercitării unor drepturi).

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., ca pedeapsă accesorie.

Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele:

La 27 martie 2011, spre orele 16

00

, Secția 4 Poliție

Constanța a fost sesizată de către Serviciul de urgență 112 că într-o magazie

dezafectată se afla cadavrul unei persoane de sex masculin, traumatizat la

nivelul feței.

Suspicionând că persoana fusese ucisă, o echipă operativă a

verificat, la fața locului, zona; a fost identificat cadavrul ca aparținând

numitului B.G. Faptic, victima era poziționată cu obrazul drept sprijinit pe o

bucată de beton autoclavizat, ușor întors spre dreapta, pe obrazul stâng având

trei plăgi tăiate, profunde, dispuse relativ paralel, orizontal, situate la

distanțe inegale una față de cealaltă, parțial acoperite cu cruste de sânge, iar

spre baza bărbiei, sânge scurs. Totodată, părul cadavrului prezenta sânge, iar

la baza gâtului s-au observat escoriații orizontale paralele, cu lungimi între

9-12 cm.

Cercetările s-au îndreptat spre persoana minorului D.A., între

acesta și victimă existând o stare de animozitate, cauzată de o pretinsă

intenție de agresare sexuală a sa de către victimă, în urmă cu aproximativ 6

ani.

S-a mai stabilit că victima, bolnavă psihic, era consumatoare de

alcool, se întreținea prin prestarea, ocazională, de munci în folosul unor

persoane, dar nu era cunoscută ca fiind violentă.

În continuare, ca situație de fapt, s-a reținut că în

după-amiaza zilei de 26 martie 2011, în timp ce minorul juca fotbal cu alți

copii, l-a văzut pe B.G. și la agresat fără a avea un motiv. Cu același prilej,

minorul le-a spus celor din grupul lui să se uite bine la victimă, pentru că nu

o vor mai vedea, aceasta fiind susținută de M.F. și T.M. Spre orele 21

30

,

minorul l-a văzut din nou pe B.G., a sesizat că acesta din urmă băuse, s-a

îndreptat cu el în zona magaziei amintite, l-a lovit puternic cu pumnul în gât,

astfel rupându-i cartilajele inferioare, l-a proiectat într-o groapă, a coborât

și el, a încercat să-i taie capul cu un cutter pe care-l luase din locuință

anterior, dar nu a reușit, aceasta pentru că se făcuse întuneric, instrumentul

folosit nu era îndeajuns de penetrant, iar locul nepotrivit atingerii

rezultatului urmărit.

La momentul forțării capului victimei pentru a-l decapita, pe

mâinile minorului au rămas fire de păr, motiv pentru care, când a părăsit acea

groapă, făptuitorul și-a șters mâinile de pereții locului, ulterior ducându-se

acasă.

Raportul medico-legal de necropsie a reținut că moartea lui B.G.

a fost violentă și s-a instalat din cauza asfixiei mecanice prin aspirat sanguin

în căile respiratorii, urmare a unui traumatism cervico-facial cu fractură

cominutivă de laringe, dublă fractură mandibulară, plăgi tăiate asociate în

cadrul unui politraumatism. S-a mai reținut că la producerea morții au concurat

hemoragia meningee și edemul cerebral consecutive traumatismului

cranio-cerebral acut închis.

Actul a mai înscris că leziunile s-au putut produce cu puțin

timp anterior morții, prin loviri cu corpuri dure contondente, loviri cu corp

dur tăios și prin loviri de corpuri dure, între leziuni și deces existând

legătură directă imediată de cauzalitate.

Expertizarea biocriminalistică a gecii și pantofilor sport,

ridicate de la inculpat, a identificat sânge aparținând victimei (raport din 19

aprilie 2011).

Expertiza medico-legală psihiatrică din 31 martie 2011,

privindu-l pe inculpatul minor, a reținut că acesta avea discernământ la data

comiterii faptei, dar prezenta „tulburare de conduită tip nesocializat,

structurare dizarmonică de personalitate cu elemente de tip antisocial, intelect

normal slab, probleme legate de mediul de suport primar familial.” Actul a

înscris că minorul nu are nevoie de impunerea unei măsuri de siguranță.

Inculpatul minor, întrebat fiind despre motivul pentru care

îmbrăcămintea și încălțămintea lui purtau sângele victimei, a recunoscut că a

agresat-o, dar a negat premeditarea faptei și intenția de decapitare, el

susținând că a fost agresat sexual de victimă în urmă cu 6 ani, a avut cu

aceasta mai multe diferende, iar în urmă cu trei luni, l-a bătut pentru că, la

rândul său, B.G. îi bătuse un văr.

La cercetarea judecătorească, inculpatul minor s-a prevalat de

dreptul la tăcere.

Situația de fapt a fost stabilită prin coroborarea următoarelor

probe: proces-verbal de cercetare a locului faptei, expertize, proces-verbal de

reconstituire, fotografii judiciare, declarațiile martorilor și declarațiile

inculpatului.

Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel.

Curtea de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie, prin decizia nr. 4 din 9 februarie 2012, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința, a schimbat încadrarea juridică a

faptei în infracțiunea de omor calificat, prevăzută în art. 174 raportat la

art. 175 alin. (1) lit. a), d) și i) C. pen., text de lege în baza căruia, și

cu aplicarea art. 99 C. pen., a art. 74 alin. (2) și a art. 76 alin. (2) C.

pen., l-a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 109 alin. (3) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise, ca

pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

Împotriva deciziei instanței de apel, au declarat recursuri

procurorul și inculpatul.

Recursul declarat de procuror este fondat, conform

considerentelor ce se vor dezvolta:

Este întemeiat cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., referitor la pedeapsa aplicată de instanța de

apel.

Din datele dosarului se reține că inculpatul a săvârșit fapta de

omor în condițiile agravantelor prevăzute în art. 175 alin. (1) lit. a), d) și

i) C. pen., respectiv cu premeditare, profitând de starea de neputință a

victimei (aflată sub influența alcoolului, bolnavă psihic), într-un loc public,

astfel că infracțiunea este cu un grad ridicat de pericol social, limitele de

pedeapsă prevăzute de textul incriminator cu luarea în considerare a vârstei,

minor, sunt între 7 ani și 6 luni închisoare și 12 ani și 6 luni închisoare; el

a acționat prin aplicarea de lovituri cu pumnul, apoi prin lovire și tăiere cu

cutterul, după ce a proiectat victima în groapă, după care a abandonat-o.

Totodată, luând în considerare, astfel cum prevede art. 72 C. pen., și datele ce caracterizează persoana inculpatului, acesta relevându-se ca având

comportament agresiv în relațiile cu colegii de școală, cu cadrele didactice,

impulsiv, iritabil, indisciplinat, nesupus regulilor de conduită atât în

colectivitatea educațională cât și pe stradă, evaluarea sa evidențiind că în

trei ani anterior anului 2011 a fost sancționat cu exmatriculare pe 5 zile și a

fost sesizată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Constanța, toate acestea grefate și pe lipsa afectivității părintești, pe o

situația de familie care l-a abandonat sub aspectul educației, grijii

părintești, în cauză apreciindu-se, însă, că există circumstanțe atenuante ce

vizează persoana sa, respectiv tulburare de personalitate, risc sever de

structură dizarmonică, dificultăți legate de suport social, de locuință, de

condiții economice, copilărie nefericită, context patologic bio-psiho-social, o

pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare reprezintă un cuantum relativ suficient

coerciției și reeducării, astfel cum prevede art. 52 C. pen., text de lege care stipulează scopul pedepsei.

Referitor recursului declarat de inculpat, această cale de atac

este nefondată, potrivit următoarelor considerente:

În primul rând, în ce privește cererea apărării inculpatului, de

aplicare, în ce-l privește, a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., în lumina considerentelor deciziilor Curții Constituționale nr. 1470

din 8 noiembrie 2011 și nr. 1483 din aceeași dată, precum și art. XI din O. U.

G. nr. 121 din 29 decembrie 2011, cercetarea judecătorească în cauză a început

după data de 26 aprilie 2011 (atunci a fost sesizată instanța prin rechizitoriu)

și, ca atare, nu se aplică situația tranzitorie avută în vedere de deciziile

Curții Constituționale, faza cercetării judecătorești în fond situându-se după

25 noiembrie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

În ce privește cazul de casare invocat, cel prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în opinia recurentului inculpat el

nesăvârșind fapta în condițiile agravantei omor cu premeditare, acesta nu se

regăsește.

Premeditarea presupune, înseamnă o gândire anticipată, o chibzuire

a unei acțiuni viitoare, realizarea unor condiții de genul: scurgerea unui

interval de timp din momentul hotărârii și până la momentul efectiv al

transpunerii ei în practică, iar autorul, psihic, reflectează asupra

modalității comiterii faptei; pregătirea comiterii. Inculpatul luase hotărârea

infracțională cel puțin cu câteva ore înaintea săvârșirii faptei, din

declarațiile martorilor M.F. și T.M. reieșind că în după-amiaza zilei de 26

martie 2011 inculpatul minor s-a exprimat „să se uite bine la victimă, pentru

că mâine nu o să-l mai vadă.” Totodată, în intervalul de timp cuprins între

momentul luării hotărârii infracționale și cel al începerii executării

inculpatul a pregătit săvârșirea și și-a asigurat realizarea ei. Din declarația

inculpatului se reține că în jurul orei 21

30

din seara de 26 martie

2011, după ce jucase fotbal, a mers în locuință, a luat un cutter, a însoțit

victima până a găsit un loc retras, practic o magazie dezafectată, aici fiind

conștient că nu va fi observat sau auzit.

În ce privește apărarea sa, că ar fi fost provocat, astfel cum

este prevăzută circumstanța atenuantă în art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că

victima i-ar fi făcut propuneri cu tentă sexuală, din datele cauzei aceasta nu

apare, textul de lege cerând o puternică tulburare sau emoție, determinată de

persoana vătămată, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității

persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă; victima era în stare de

ebrietate, era bolnavă psihic, în plus, nu ea l-a abordat pe inculpat, iar

condițiile întrunite în ce privește premeditarea exclud provocarea.

De asemenea, pentru că inculpatul, în apărările formulate, s-a

raportat la un pretins incident de agresare a sa, sexual, în urmă cu circa 6

ani, nu este justificată, material sau subiectiv, o stare psihică tulburată,

emoționată puternic, care să fi dăinuit până în momentul comiterii omorului,

iar din declarațiile martorilor și ale inculpatului s-a relevat că cel care era

agresat adesea era victima, el fiind bătut anterior de către inculpat.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție:

A respins cererea formulată de inculpatul D.A. de aplicare a

dispozițiilor art. XI raportat la art. V din O. U. G. nr. 121/2011 cu referire

la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

A admis recursul declarat de procuror împotriva deciziei nr. 4

din 9 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie, a casat decizia penală menționată numai sub

aspectul cuantumului pedepsei principale, pe care l-a majorat de la 7 ani

închisoare la 8 ani și 6 luni închisoare, menținând restul dispozițiilor

deciziei.

A respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A.

împotriva aceleiași decizii penale.