ÎCCJ, decizie (scj.ro #84103)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84103) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Omor calificat. Premeditare. Omor

săvârșit asupra soțului. Omor deosebit de grav. Omor săvârșit prin cruzimi

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra

persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății.

Omuciderea

Indice alfabetic:

Drept penal

-

omor

calificat

-

omor

deosebit

de

grav

C.

pen

.,

art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) și c),

art. 176 alin. (1) lit. a)

1.

Premeditarea implică existența unui interval de timp între luarea rezoluției

infracționale și executarea infracțiunii, chibzuirea făptuitorului asupra

modului în care va săvârși infracțiunea și concretizarea rezoluției

infracționale în acte de pregătire, de natură a înlesni comiterea acesteia.

Prin urmare, dacă între momentul luării rezoluției infracționale și executarea

infracțiunii de omor a trecut un interval de timp, în care făptuitorul a

chibzuit asupra modului de ucidere al victimei și a efectuat acte de pregătire,

constând în înarmarea acestuia cu un cuțit și procurarea mijloacelor pentru

imobilizarea victimei, iar apoi a pătruns în imobilul în care locuia victima, a

stat ascuns în imobil mai multe ore, așteptând ca victima să rămână singură, și

a ucis-o, fapta se încadrează în prevederile art. 174 raportat la art. 175

alin. (1) lit. a) C.

pen

. referitoare la omorul calificat

săvârșit cu premeditare.

2.

Omorul săvârșit asupra soțului, după pronunțarea hotărârii civile de divorț,

dar înainte de rămânerea irevocabilă a acesteia, constituie omor calificat și

se încadrează în prevederile art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C.

pen

.

3.

Omorul deosebit de grav săvârșit prin cruzimi presupune, pe de o parte,

ferocitatea acțiunii de ucidere, prin procedee cauzatoare

de suferințe prelungite și de maximă intensitate, iar pe de altă parte,

provocarea unui sentiment de oroare peroanelor care au cunoștință de fapta de

omor și de procedeele folosite. În cazul în care inculpatul a conceput și

executat fapta de omor astfel încât a produs victimei suferințe prelungite în

timp și intense, care au depășit cu mult suferințele inerente acțiunii de

ucidere - făptuitorul imobilizând victima, lovind-o cu un cuțit mai întâi în zona

laterală a abdomenului, iar apoi aplicându-i 15 lovituri de cuțit în zona

anterioară și posterioară a toracelui - fapta constituie omor deosebit de grav

săvârșit prin cruzimi, fiind îndeplinite condițiile prevăzute în art. 176 alin.

(1) lit. a) C.

pen

.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3505 din 3 noiembrie

2008

Prin sentința penală nr. 92 din 12 martie 2008, Tribunalul

Suceava l-a condamnat pe inculpatul

I.G.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută în

art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și c), combinat cu

art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa principală de 25 de ani

închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen.

Prin decizia penală nr. 48 din 16

iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, Secția penală, a fost respins

ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat

recurs inculpatul, care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat

cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și pct.

14 C. proc. pen., solicitând, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare

la Curtea de Apel Suceava, întrucât instanța de apel i-a respins toate probele

în circumstanțiere propuse (atât proba cu înscrisuri - constând în

caracterizări, cât și proba testimonială), cu care intenționa să dovedească că,

anterior săvârșirii faptei, a avut o bună conduită.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri,

conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. combinate cu

art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

C. proc. pen., constată

că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit

vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în

cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a

efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub

aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare,

fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen.

Din întreg materialul probator

administrat în cauză a rezultat că victima I.C. s-a căsătorit cu inculpatul

I.G. la 18 mai 2003, iar din relația lor din afara căsătoriei s-a născut la 23

decembrie 2000 minora I.C. Începând cu anul 2005, relațiile dintre cei doi soți

s-au deteriorat, inculpatul începând să manifeste un comportament violent și să

consume băuturi alcoolice. Deși era în mod vădit deranjată de comportamentul

agresiv al soțului său (violență care se manifesta și asupra fiicei lor

minore), victima a continuat să conviețuiască cu inculpatul.

Ulterior datei de 17 aprilie 2007,

după ce inculpatul a agresat-o pe victimă (provocându-i leziuni vindecabile în

11 - 12 zile de îngrijiri medicale - așa cum rezultă din certificatul

medico-legal), aceasta a promovat acțiune de divorț și, tot la aceeași dată,

inculpatul a părăsit domiciliul conjugal, locuind pe la diverse rude.

La 10 iulie 2007 inculpatul s-a

deplasat din nou la domiciliul soției sale, exercitând violențe asupra

acesteia, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 6

- 7 zile de îngrijiri medicale (așa cum rezultă din certificatul medico-legal).

Victima a formulat plângeri penale

pentru aceste agresiuni, înregistrate pe rolul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Suceava.

La 1 octombrie 2007, atât victima,

cât și inculpatul, au primit hotărârea de divorț, respectiv sentința civilă nr.

3218 din 15 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Suceava. Cu această

ocazie, victima i-a spus fratelui său, L.C., că îi este frică de reacția

inculpatului.

După primirea hotărârii de divorț,

starea de spirit a inculpatului s-a modificat brusc, acesta adoptând rezoluția

infracțională de a provoca un rău victimei - conform declarației martorului

N.M. - încă din data de 28 septembrie 2007 inculpatul afirmând că îi va tăia

victimei „o mână sau un picior ca să sufere și ea”, totodată arătând martorului

cuțitul pe care îl va folosi.

Aflat la domiciliul mamei sale din

comuna B., la momentul primirii hotărârii de divorț, inculpatul și-a întocmit

un plan de răzbunare împotriva soției sale, mai precis a luat cu sine o rolă de

bandă adezivă, precum și briceagul, obiecte cu care intenționa să lege victima

și să-i provoace suferințe.

Inculpatul s-a deplasat apoi în satul

S. și a pătruns, pe timp de noapte, în curtea imobilului bun comun, după care

s-a ascuns în podul anexei gospodărești. Întrucât cunoștea că în casă se află

și fiica sa minoră, inculpatul a așteptat sosirea dimineții următoare, convins că

fetița va fi dusă la școală, iar apoi victima va rămâne singură acasă.

În dimineața zilei de 2 octombrie

2007, victima și-a dus fetița la școală, după care a intrat în grajd, moment în

care inculpatul, fără a fi simțit de către aceasta, a coborât din pod și a

încuiat, prin interior, ușa grajdului cu scânduri și un cablu. S-a îndreptat

apoi spre victimă și, din cauză că aceasta a refuzat să stea de vorbă cu el,

i-a aplicat mai multe lovituri în zona abdomenului. În momentul în care victima

a căzut la podea, inculpatul i-a imobilizat mâinile cu bandă adezivă și cu o

sfoară, capătul liber al sforii fiind legat de un stâlp din grajd. Inculpatul,

pe fondul procesului de divorț, a început să-i facă unele reproșuri victimei.

Nemulțumit de răspunsurile primite, inculpatul a scos din geantă briceagul,

aplicându-i o primă lovitură victimei în partea laterală stângă a abdomenului.

Actele de violență exercitate până atunci asupra victimei i-au produs suferințe

mari acesteia, determinând-o să strige de durere. Considerând că aceste

strigăte ar putea atrage atenția vecinilor, inculpatul i-a aplicat victimei

bandă adezivă în zona cavității bucale, după care a lovit-o cu cuțitul de 15

ori în zona anterioară și posterioară a toracelui, dintre acestea, șase

lovituri fiind penetrante în cord și plămâni.

Sângerarea abundentă provocată de

aceste leziuni a condus, la scurt timp, la decesul victimei. Sesizând acest

lucru, inculpatul a scos banda și sfoara care imobilizau victima, împingând

apoi cadavrul acesteia într-un colț al grajdului.

Inculpatul a sunat-o în Italia pe

mama victimei, martora L.E., informând-o că i-a ucis fiica, iar ulterior s-a

deplasat la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Suceava, aducând la

cunoștință ofițerului de serviciu fapta comisă.

Conform concluziilor raportului de

constatare medico-legală, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat

multiplelor plăgi tăiate - în număr de 16, dintre care 6 penetrante în

cavitatea toracică, cu secțiuni pulmonare și cardiace, hemotorax consecutiv -

și hemoragiei externe masive. Leziunile s-au produs prin lovirea victimei,

imobilizată prin legarea mâinilor, cu un corp tăietor-înțepător (cuțit), cu o

lungime maximă de circa 20 cm și lățimea minimă de 3 cm. Imobilizarea victimei

prin legarea acesteia la mâini a pus-o în imposibilitatea autoapărării.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, în drept, fapta

inculpatului I.G. care, la 2 octombrie 2007, cu premeditare și prin cruzimi, a

ucis-o pe soția sa, victima I.C. întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv,

elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută în

art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și c), combinat cu

art. 176 alin. (1) lit. a) C.

pen

.

Pentru existența premeditării este necesară îndeplinirea cumulativă a

următoarelor condiții:

- luarea rezoluției infracționale trebuie să preceadă cu un oarecare

interval de timp (care trebuie să fie mai îndelungat decât cel obișnuit)

acțiunea agresivă;

- chibzuirea infractorului trebuie să fie suficientă (în acest interval

făptuitorul meditează asupra modului în care va săvârși acțiunea infracțională

și asupra mijloacelor pe care le va folosi);

- hotărârea luată anterior trebuie să se concretizeze în anumite activități

de pregătire, care trebuie să fie de natură a înlesni săvârșirea infracțiunii.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt îndeplinite în cauză

condițiile premeditării (art. 175 alin. 1 lit. a C.

pen

.)

ca agravantă a omorului, pentru următoarele considerente:

Reacția inculpatului față de victimă nu a fost spontană, excepțională, ci

s-a încadrat în șirul disputelor de ordin verbal și fizic petrecute de

nenumărate ori între cei doi în ultima perioadă de timp.

Din momentul în care inculpatul a luat hotărârea săvârșirii omorului (la

scurt timp de la primirea sentinței civile de divorț la 1 octombrie 2007) și

până la momentul executării infracțiunii (la 2 octombrie 2007) a trecut un

interval de timp consistent, în care acesta a meditat asupra modului în care

urma să-și asigure „succesul” faptei sale, făcând unele acte de pregătire, în

sensul că și-a procurat un cuțit și o rolă de bandă adezivă, după care s-a

ascuns în podul casei în care se afla victima și a așteptat mai multe ore ca

aceasta să rămână singură - în condițiile în care inculpatul cunoștea foarte

bine programul zilnic al victimei.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată, totodată, îndeplinită și

condiția de agravare a omorului prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. c) C.

pen

., în condițiile în care victima era soția inculpatului,

sentința civilă de divorț nefiind irevocabilă.

În final, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că este îndeplinită în

cauză și condiția de agravare a omorului, prevăzută în art. 176 alin. (1) lit.

a) C.

pen

., respectiv omorul săvârșit „prin cruzimi.”

Noțiunea de „cruzimi” prezintă două înțelesuri:

- unul intrinsec acțiunii de ucidere, constând în întrebuințarea de către

făptuitor a unor metode inumane și inutile de chinuire a victimei înainte de

deces;

- altul extrinsec acțiunii de ucidere, constând în agravanta socială a

actului de ucidere, respectiv în aptitudinea lui de a inspira oroare și groază

celor care au cunoștință de el și de procedeele folosite.

Legiuitorul are în vedere ambele înțelesuri ale noțiunii de cruzime. Deci,

pentru a exista cruzime în sensul legii, trebuie îndeplinite următoarele

condiții:

a) ferocitatea sau sadismul făptuitorului. Actele sadice de ucidere sunt

acele acte care folosesc procedee cauzatoare de suferințe prelungite și de

maximă intensitate, având ca rezultat, în afară de suprimarea vieții victimei,

și chinuirea ei fizică sau morală;

b) provocarea unui sentiment de oroare. Procedeele folosite de infractor

pentru săvârșirea omorului trebuie să fie de natură să provoace și sentimentul

de oroare sau groază, însoțit de reflecții asupra josniciei și neomeniei

infractorului.

Pentru încadrarea faptei în omor prin cruzimi nu interesează dacă cruzimile

au condus,

eo

ipso

, la moartea victimei

ori dacă făptuitorul le-a utilizat numai pentru chinuirea victimei înainte de a

o ucide. Ceea ce interesează este, însă, ca ele să fie comise anterior

momentului

consumativ

al omorului.

În cauză, în condițiile în care inculpatul a conceput și executat fapta în

așa fel încât a produs victimei suferințe mari, prelungite în timp, care au

depășit cu mult suferințele inerente acțiunii de ucidere (acesta și-a

imobilizat victima cu sfoară și cu bandă adezivă, a lovit-o cu cuțitul mai

întâi în zona laterală a abdomenului, iar în momentul în care victima a început

să strige i-a acoperit gura cu bandă adezivă, în final aplicându-i 15 lovituri

de cuțit în zona anterioară și posterioară a toracelui, dintre acestea, șase

lovituri fiind penetrante în cord și plămâni), este îndeplinită condiția de

agravare a omorului prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. a) C.

pen

.

Deși inculpatul a solicitat, în principal, casarea deciziei pronunțate în

apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de apel i-a

respins, în mod neîntemeiat, probele în circumstanțiere solicitate (constând în

caracterizări și audieri de martori, cu care să dovedească buna sa conduită

anterior săvârșirii faptei), Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

această cerere este nefondată.

La prima instanță au fost audiați martori în circumstanțiere, care au

arătat că îl cunoșteau pe inculpat ca pe o persoană care nu făcea probleme în

sat, dar care în familie avea un comportament violent, în special față de

victimă, acesta fiind și motivul pentru care cei doi au divorțat. Totodată, la

dosar au fost depuse o serie de caracterizări pe care inculpatul le-a primit de

la fostul loc de muncă și de la Postul de poliție.

În aceste condiții, în mod justificat, instanța de apel a respins

solicitarea inculpatului de a mai fi administrate probe în circumstanțiere -

proba cu înscrisuri și proba testimonială, neimpunându-se deci casarea deciziei

pronunțată în apel.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, în

conformitate cu prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc

.

pen

., a r

espins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.