ÎCCJ, decizie (scj.ro #84152)

Omor calificat. Omor săvârșit din interes material. Omor deosebit de grav. Omor săvârșit pentru a ascunde comiterea unei tâlhării Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății.

Omuciderea Indice alfabetic: Drept penal - omor calificat - omor deosebit de grav C. pen ., art . 175 alin. (1) lit . b), art . 176 alin. (1) lit . d), art . 211 alin. (2 1 ) lit . c) 1. Fapta inculpatului care, intrând în locuința victimei cu consimțământul acesteia și profitând de un moment în care victima nu era de față, i-a sustras o sumă de bani și, fiind surprinsă de victimă, a agresat-o în scopul păstrării sumei de bani, iar pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de tâlhărie a ucis-o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art . 176 alin. (1) lit . d) C. pen . referitor la omorul săvârșit pentru a ascunde comiterea unei tâlhării și elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art . 211 alin. (2 1 ) lit . c) C. pen ., aflate în concurs real.

2. Uciderea victimei în aceste condiții nu întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută în art . 175 alin. (1) lit . b) C. pen . referitor la omorul săvârșit din interes material, întrucât uciderea victimei a avut loc ca urmare a unei rezoluții infracționale spontane, în scopul de a ascunde săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, nefiind determinată de un interes material. În acest caz, inculpatul a săvârșit omorul fără a avea reprezentarea foloaselor materiale pe care le-ar dobândi în urma morții victimei, fără a avea convingerea că interesul său material ar fi satisfăcut pe cale legală sau că lucrurile victimei îi vor reveni de drept și, în consecință, prevederile art . 175 alin. (1) lit . b) C. pen . nu sunt incidente.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr . 2080 din 19 aprilie 2007 Prin sentința penală nr . 578 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Constanța s-a dispus, în baza art . 174 raportat la art . 175 alin. (1) lit . b) și art . 176 alin. (1) lit . d) C. pen ., condamnarea inculpatei A.A. la pedeapsa de 23 de ani închisoare, iar în baza art . 211 alin. (2 1 ) lit . c) C. pen ., aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art . 33 lit . a) - art . 34 alin. (1) lit . b) C. pen ., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatei, în final inculpata executând pedeapsa cea mai grea, de 23 de ani închisoare. Prima instanță a reținut că inculpata A.A., ocupându-se cu comerțul ambulant de obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte, a cunoscut-o pe victima N.F., care locuia singură și căreia inculpata i-a vândut în mai multe rânduri diferite bunuri, ocazie cu care a fost invitată de victimă în curtea și casa sa.

La 19 ianuarie 2006, inculpata a venit la domiciliul victimei cu obiecte de îmbrăcăminte spre vânzare și a fost invitată de victimă în casă. Aici inculpata a sustras suma de 950 RON dintr-un șifonier și, fiind surprinsă de victimă, a intrat cu aceasta în discuții contradictorii și a lovit-o, victima căzând la sol în stare de inconștiență. Speriată de situația nou creată și pentru a ascunde fapta de furt a banilor, inculpata, folosindu-se de o sticlă cu un produs petrolier existentă în cameră, a stropit victima și i-a dat foc, după care a părăsit locuința. Prin decizia nr . 18/P din 2 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art . 379 pct . 1 lit . b) C. proc . pen ., a fost respins apelul declarat de inculpată.

Împotriva acestei decizii inculpata a declarat, în termenul legal, recurs, apărătorul acesteia invocând cazul de casare prevăzut în art . 385 9 alin. (1) pct . 14 C. proc . pen . și solicitând reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor reale și personale ale inculpatei.

Examinând recursul declarat de inculpată, în raport cu motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut în art . 385 9 alin. (1) pct . 14 C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatei este fondat, însă pentru un alt motiv, respectiv greșita încadrare juridică a faptei reținută în sarcina acesteia, ce se va cenzura din perspectiva cazului de casare prevăzut în art . 385 9 alin. (1) pct . 17 C. proc . pen . Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că atât instanța de apel, cât și prima instanță au stabilit în mod judicios și motivat vinovăția inculpatei în săvârșirea faptei de omor asupra victimei N.F., însă au făcut o eronată apreciere asupra împrejurărilor faptice și mai ales a contribuției inculpatei, sub aspect subiectiv, în raport cu situația de fapt reținută, ceea ce a avut drept consecință o greșită încadrare juridică a faptei, prin reținerea și a agravantei prevăzute în art . 175 alin. (1) lit . b) C. pen . referitoare la omorul săvârșit din interes material.

Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că în cauză nu s-a dat eficiență decât în mod parțial dispozițiilor art . 63 alin. (2) C. proc . pen . referitoare la aprecierea probelor, în sensul că anumitor împrejurări faptice privind contribuția inculpatei, sub aspectul intenției urmărite în săvârșirea faptelor, le-a fost dată o greșită încadrare juridică, prin reținerea agravantei omorului calificat din interes material, prevăzută în art . 175 alin. (1) lit . b) C. pen ., în condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței acestui interes urmărit de inculpată la formarea, luarea și punerea în executare a hotărârii de a ucide victima.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat vinovăția inculpatei, ca autoare a faptei de omor deosebit de grav, prevăzută în art . 174 raportat la art . 176 alin. (1) lit . d) C. pen . și a celei de tâlhărie prevăzută în art . 211 alin. (2 1 ) lit . c) C. pen ., săvârșite în concurs real, potrivit art . 33 lit . a) din același cod. Amplul material probator administrat a evidențiat în mod concret contribuția inculpatei în săvârșirea faptelor arătate, actele concrete de executare reflectând împrejurarea că inculpata a prevăzut rezultatele faptelor sale, urmărind producerea lor prin săvârșirea faptelor, acționând cu intenție directă. Din ansamblul materialului probator administrat rezultă că, în ziua de 19 ianuarie 2006, inculpata a mers la locuința victimei, pe care o cunoscuse anterior cu ocazia vânzării de obiecte de îmbrăcăminte, cu același scop vizitând-o și în ziua respectivă și intrând în locuința acesteia.

Profitând de un moment în care victima nu era de față, i-a sustras acesteia suma de 950 RON, însă a fost surprinsă de victimă și, în urma discuțiilor contradictorii cu aceasta, în scopul păstrării sumei de bani, a agresat-o pe victimă, doborând-o la sol în stare de inconștiență, iar pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii de tâlhărie a stropit victima cu un produs petrolier, după care i-a dat foc, victima decedând.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că mijloacele de probă evidențiate au dovedit modalitatea concretă de săvârșire a omorului de către inculpată, în sensul că luarea și punerea în executare a hotărârii infracționale de a ucide victima nu a fost determinată de un interes material, deoarece aceasta avea o ocupație în câștigarea mijloacelor de existență, locuia într-o casă la a cărei dobândire a contribuit prin vânzarea altor case, așa încât uciderea victimei a avut loc ca urmare a unei rezoluții infracționale spontane, determinată de discuțiile contradictorii cu victima, care a surprins-o după sustragerea banilor și, în scopul păstrării lor, inculpata a agresat-o și a lăsat-o în stare de inconștiență, iar în scopul ascunderii tâlhăriei, a incendiat corpul victimei, inculpata acționând cu intenție directă.

Altfel spus, inculpata nu a săvârșit omorul având convingerea că interesul său material ar fi satisfăcut pe cale legală sau că lucrurile victimei îi vor reveni de drept, respectiv fără a avea reprezentarea foloaselor materiale ce le-ar dobândi în urma morții acesteia, deoarece inculpata nu o cunoștea pe victimă și nu avea nicio legătură de rudenie cu aceasta, hotărârea de ucidere survenind pe fondul discuțiilor avute, ca urmare a surprinderii sale de către victimă după sustragerea banilor, exercitând violențe asupra acesteia, în scopul păstrării lor.

Așadar, fapta inculpatei de a ucide victima, în condițiile mai sus arătate, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art . 174 raportat la art . 176 alin. (1) lit . d) C. pen . În ceea ce privește critica recurentei inculpate referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate, aceasta nu poate fi reținută de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, în contextul cauzei, în stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei și a modalității de executare, prin privare de liberate, a fost făcută o corectă adecvare a criteriilor generale prevăzute în art . 72 C. pen ., ținându-se cont de gradul de pericol social foarte ridicat al faptelor comise, de circumstanțele reale arătate, ce au evidențiat o agresivitate excesivă din partea inculpatei aducând atingere patrimoniului și mai ales unei valori sociale fundamentale cum este viața omului, dar și de circumstanțele personale ale inculpatei.

Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că și în situația schimbării încadrării juridice, prin înlăturarea prevederilor art . 175 alin. (1) lit . b) C. pen ., nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei, deoarece, pe de-o parte, nu a fost făcută dovada existenței unor alte circumstanțe personale care să justifice diminuarea cuantumului de pedeapsă inițial stabilit, iar pe de altă parte, reexaminate fiind în mod plural toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, s-a dat eficiență principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral al inculpatei.

Față de aceste considerente, recursul a fost admis, decizia atacată și sentința penală nr . 578 din 12 decembrie 2006 au fost casate numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei și, în baza art . 334 C. proc . pen ., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpată din infracțiunea prevăzută în art . 174 raportat la art . 175 alin. (1) lit . b) - art . 176 alin. (1) lit . d) C. pen . în infracțiunea prevăzută în art . 174 raportat la art . 176 alin. (1) lit . d) C. pen .