ÎCCJ, decizie (scj.ro #84152)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84152) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Omor calificat. Omor săvârșit din interes material. Omor

deosebit de grav. Omor săvârșit pentru a ascunde comiterea unei tâlhării

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specială.

Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității corporale

și sănătății. Omuciderea

Indice alfabetic:

Drept penal

- omor calificat

-

omor deosebit de grav

C.

pen

.,

art

. 175 alin. (1)

lit

. b),

art

. 176 alin. (1)

lit

. d),

art

. 211 alin. (2

1

)

lit

.

c)

locuința victimei cu consimțământul acesteia și profitând de un moment în care

victima nu era de față, i-a sustras o sumă de bani și, fiind surprinsă de

victimă, a agresat-o în scopul păstrării sumei de bani, iar pentru a ascunde

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie a ucis-o, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în

art

. 176 alin. (1)

lit

. d) C.

pen

. referitor la omorul săvârșit pentru a ascunde

comiterea unei tâlhării și elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie

prevăzută în

art

. 211 alin. (2

1

)

lit

. c) C.

pen

., aflate în

concurs real.

constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută în

art

. 175 alin. (1)

lit

. b) C.

pen

. referitor la omorul săvârșit din interes material,

întrucât uciderea victimei a avut loc ca urmare a unei rezoluții infracționale

spontane, în scopul de a ascunde săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

nefiind

determinată de un interes material. În acest caz,

inculpatul a  săvârșit omorul fără a avea reprezentarea foloaselor

materiale pe care le-ar dobândi în urma morții victimei, fără a avea

convingerea că interesul său material ar fi satisfăcut pe cale legală sau că

lucrurile victimei îi vor reveni de drept și, în consecință, prevederile

art

. 175 alin. (1)

lit

. b) C.

pen

. nu sunt incidente.

I.C.C.J.,

secția penală, decizia

nr

. 2080 din 19 aprilie 2007

Prin sentința penală

nr

. 578 din 12 decembrie

2006 a Tribunalului Constanța s-a dispus, în baza

art

.

174 raportat la

art

. 175 alin. (1)

lit

. b) și

art

. 176 alin. (1)

lit

. d) C.

pen

., condamnarea

inculpatei A.A. la pedeapsa de 23 de ani închisoare, iar în baza

art

. 211 alin. (2

1

)

lit

.

c) C.

pen

., aceeași inculpată a fost condamnată la

pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza

art

. 33

lit

. a)

-

art

. 34 alin. (1)

lit

. b)

C.

pen

., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate

inculpatei, în final inculpata executând pedeapsa cea mai grea, de 23 de ani

închisoare.

Prima instanță a reținut că inculpata A.A., ocupându-se cu comerțul

ambulant de obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte, a cunoscut-o pe victima

N.F., care locuia singură și căreia inculpata i-a vândut în mai multe rânduri

diferite bunuri, ocazie cu care a fost invitată de victimă în curtea și casa

sa.

La 19 ianuarie 2006, inculpata a venit la domiciliul victimei cu obiecte de

îmbrăcăminte spre vânzare și a fost invitată de victimă în casă. Aici inculpata

a sustras suma de 950 RON dintr-un șifonier și, fiind surprinsă de victimă, a

intrat cu aceasta în discuții contradictorii și a lovit-o, victima căzând la

sol în stare de inconștiență. Speriată de situația nou creată și pentru a

ascunde fapta de furt a banilor, inculpata, folosindu-se de o sticlă cu un produs

petrolier existentă în cameră, a stropit victima și i-a dat foc, după care a

părăsit locuința.

Prin decizia

nr

. 18/P din 2 februarie 2007 a

Curții de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de

familie, în baza

art

. 379

pct

.

1

lit

. b) C.

proc

.

pen

., a fost respins apelul declarat de inculpată.

Împotriva acestei decizii inculpata a declarat, în termenul legal, recurs,

apărătorul acesteia invocând cazul de casare prevăzut în

art

.

385

9

alin. (1)

pct

. 14 C.

proc

.

pen

. și solicitând

reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai mari eficiențe

circumstanțelor reale și personale ale inculpatei.

Examinând recursul declarat de inculpată, în raport cu motivul invocat ce se va

analiza prin prisma cazului de casare prevăzut în

art

.

385

9

alin. (1)

pct

. 14 C.

proc

.

pen

., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul inculpatei este fondat, însă pentru un

alt motiv, respectiv greșita încadrare juridică a faptei reținută în sarcina

acesteia, ce se va cenzura din perspectiva cazului de casare prevăzut în

art

. 385

9

alin. (1)

pct

.

17 C.

proc

.

pen

.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă

că atât instanța de apel, cât și prima instanță au stabilit în mod judicios și

motivat vinovăția inculpatei în săvârșirea faptei de omor asupra victimei N.F.,

însă au făcut o eronată apreciere asupra împrejurărilor faptice și mai ales a

contribuției inculpatei, sub aspect subiectiv, în raport cu situația de fapt

reținută, ceea ce a avut drept consecință o greșită încadrare juridică a

faptei, prin reținerea și a agravantei prevăzute în

art

.

175 alin. (1)

lit

. b) C.

pen

.

referitoare la omorul săvârșit din interes material.

Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că în cauză nu s-a dat eficiență

decât în mod parțial dispozițiilor

art

. 63 alin. (2)

C.

proc

.

pen

. referitoare

la aprecierea probelor, în sensul că anumitor împrejurări faptice privind

contribuția inculpatei, sub aspectul intenției urmărite în săvârșirea faptelor,

le-a fost dată o greșită încadrare juridică, prin reținerea agravantei omorului

calificat din interes material, prevăzută în

art

. 175

alin. (1)

lit

. b) C.

pen

.,

în condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței acestui interes urmărit de

inculpată la formarea, luarea și punerea în executare a hotărârii de a ucide

victima.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate, Înalta Curte de Casație

și Justiție a constatat vinovăția inculpatei, ca autoare a faptei de omor

deosebit de grav,  prevăzută în

art

. 174

raportat la

art

. 176 alin. (1)

lit

.

d) C.

pen

. și a celei de tâlhărie prevăzută în

art

. 211 alin. (2

1

)

lit

.

c) C.

pen

., săvârșite în concurs real, potrivit

art

. 33

lit

. a) din același cod.

Amplul material probator administrat a evidențiat în mod concret contribuția

inculpatei în săvârșirea faptelor arătate, actele concrete de executare

reflectând împrejurarea că inculpata a prevăzut rezultatele faptelor sale,

urmărind producerea lor prin săvârșirea faptelor, acționând cu intenție

directă.

Din ansamblul materialului probator administrat rezultă că, în ziua de 19

ianuarie 2006, inculpata a mers la locuința victimei, pe care o cunoscuse

anterior cu ocazia vânzării de obiecte de îmbrăcăminte, cu același scop

vizitând-o și în ziua respectivă și intrând în locuința acesteia. Profitând de

un moment în care victima nu era de față, i-a sustras acesteia suma de 950 RON,

însă a fost surprinsă de victimă și, în urma discuțiilor contradictorii cu

aceasta, în scopul păstrării sumei de bani, a agresat-o pe victimă, doborând-o

la sol în stare de inconștiență, iar pentru a ascunde săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie a stropit victima cu un produs petrolier, după care i-a dat foc,

victima decedând.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că mijloacele de probă evidențiate

au dovedit modalitatea concretă de săvârșire a omorului de către inculpată, în

sensul că luarea și punerea în executare a hotărârii infracționale de a ucide

victima nu a fost determinată de un interes material, deoarece aceasta avea o

ocupație în câștigarea mijloacelor de existență, locuia într-o casă la a cărei

dobândire a contribuit prin vânzarea altor case, așa încât uciderea victimei a

avut loc ca urmare a unei rezoluții infracționale spontane, determinată de discuțiile

contradictorii cu victima, care a surprins-o după sustragerea banilor și, în

scopul păstrării lor, inculpata a agresat-o și a lăsat-o în stare de

inconștiență, iar în scopul ascunderii tâlhăriei, a incendiat corpul victimei,

inculpata acționând cu intenție directă.

Altfel spus, inculpata nu a săvârșit omorul având convingerea că interesul său

material ar fi satisfăcut pe cale legală sau că lucrurile victimei îi vor

reveni de drept, respectiv fără a avea reprezentarea foloaselor materiale ce

le-ar dobândi în urma morții acesteia, deoarece inculpata nu o cunoștea pe

victimă și nu avea

nicio

legătură de rudenie cu

aceasta, hotărârea de ucidere survenind pe fondul discuțiilor avute, ca urmare

a surprinderii sale de către victimă după sustragerea banilor, exercitând

violențe asupra acesteia, în scopul păstrării lor.

Așadar, fapta inculpatei de a ucide victima, în condițiile mai sus arătate,

întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al

infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în

art

.

174 raportat la

art

. 176 alin. (1)

lit

. d) C.

pen

.

În ceea ce privește critica recurentei inculpate referitoare la greșita

individualizare a pedepsei aplicate, aceasta nu poate fi reținută de către

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, în contextul cauzei, în stabilirea cuantumului pedepsei aplicate

inculpatei și a modalității de executare, prin privare de liberate, a fost

făcută o corectă adecvare a criteriilor generale prevăzute în

art

. 72 C.

pen

., ținându-se cont

de gradul de pericol social foarte ridicat al faptelor comise, de

circumstanțele reale arătate, ce au evidențiat o agresivitate excesivă din

partea inculpatei aducând atingere patrimoniului și mai ales unei valori

sociale fundamentale cum este viața omului, dar și de circumstanțele personale

ale inculpatei.

Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că și în situația schimbării

încadrării juridice, prin înlăturarea prevederilor

art

.

175 alin. (1)

lit

. b) C.

pen

.,

nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei, deoarece, pe

de-o parte, nu a fost făcută dovada existenței unor alte circumstanțe personale

care să justifice diminuarea cuantumului de pedeapsă inițial stabilit, iar pe

de altă parte, reexaminate fiind în mod plural toate criteriile specifice

individualizării judiciare a pedepsei, s-a dat eficiență principiului

proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral al

inculpatei.

Față de aceste considerente, recursul a fost admis, decizia atacată și

sentința penală

nr

. 578 din 12 decembrie 2006 au fost

casate numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei și, în baza

art

. 334 C.

proc

.

pen

., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei

săvârșită de inculpată din infracțiunea prevăzută în

art

.

174 raportat la

art

. 175 alin. (1)

lit

. b) -

art

. 176 alin. (1)

lit

. d) C.

pen

. în infracțiunea

prevăzută în

art

. 174 raportat la

art

.

176 alin. (1)

lit

. d) C.

pen

.