ÎCCJ, decizie (scj.ro #114072)

Tâlhărie calificată. Violare de domiciliu. Încadrare juridică

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra patrimoniului

Indice alfabetic:

Drept penal

-

tâlhărie calificată

-

violare de domiciliu

C. pen.,

art. 77, art. 233, art. 234

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2194 din 27 iunie 2014

Prin sentința nr. 469 din 25 octombrie 2013, Tribunalul Cluj, Secția penală, a condamnat pe inculpatul Z.T.:

- în baza art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, la pedeapsa de 7 ani închisoare;

- în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (în dauna victimei C.M.), la pedeapsa de 20 ani închisoare;

- în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (în dauna victimei P.E.), la pedeapsa de  20 ani închisoare;

- în baza art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de 24 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

S-a constatat că prezentele infracțiuni sunt comise fiecare în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută în art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, iar potrivit art. 61 C. pen. anterior, s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 6 ani și 2 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 276 din 21 februarie 2011 a Judecătoriei Turda, definitivă prin neapelare la 8 martie 2011 și s-a contopit restul rămas neexecutat de 868 zile închisoare cu fiecare din pedepsele de mai sus, rezultând pedepsele de 7 ani, 20 ani, 20 ani și 24 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a constatat că prezentele infracțiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele rezultante de mai sus, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea sporită cu 1 an, pedeapsa finală fiind aceea de 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea executării pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

A fost condamnat inculpatul D.D.:

- în baza art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, la pedeapsa de 7 ani închisoare;

- în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (în dauna victimei C.M.), la pedeapsa de 20 ani închisoare;

- în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (în dauna victimei P.E.), la pedeapsa de  20 ani închisoare;

- în baza art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de 24 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a constatat că prezentele infracțiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea sporită cu 1 an, pedeapsa finală fiind aceea de 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

A fost condamnat inculpatul B.A.:

- în baza art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, la pedeapsa de 7 ani închisoare;

- în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (în dauna victimei C.M.), la pedeapsa de 20 ani închisoare;

- în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (în dauna victimei P.E.), la pedeapsa de  20 ani închisoare;

- în baza art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de 23 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a constatat că prezentele infracțiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea sporită cu 10 luni, pedeapsa finală fiind aceea de 23 ani și 10 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

S-a constatat că prezentele infracțiuni au fost comise fiecare în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută în art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, iar în temeiul art. 83 C. pen. anterior, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 431 din 3 octombrie 2012 a Judecătoriei Turda, definitivă prin nerecurare la 16 octombrie 2012 și s-a cumulat aritmetic pedeapsa de mai sus la cea rezultantă stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul având de executat pedeapsa finală de 25 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

A fost condamnat inculpatul C.L.:

- în baza art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, la pedeapsa de 7 ani închisoare;

- în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (în dauna victimei C.M.), la pedeapsa de 20 ani închisoare;

- în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (în dauna victimei P.E.), la pedeapsa de 20 ani închisoare;

- în baza art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de 22 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a constatat că prezentele infracțiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea sporită cu 1 an, pedeapsa finală fiind aceea de 23 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani după terminarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

A fost condamnat inculpatul C.I.:

- în baza art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la violare de domiciliu, la pedeapsa de 5 ani închisoare;

- în baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie (în dauna victimei C.M.), la pedeapsa de 14 ani închisoare;

- în baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie (în dauna victimei P.E.), la pedeapsa de 14 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a constatat că prezentele infracțiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea sporită cu 1 an, pedeapsa finală fiind aceea de 15 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

Potrivit declarațiilor părții vătămate P.E., în seara zilei de 26 februarie 2013, în jurul orelor 20

15

, în timp ce urmărea știrile alături de sora sa, C.M., în dormitorul acesteia din locuința situată pe strada C., P.E. și C.M. au fost atacate de patru bărbați mascați, îmbrăcați în haine de culoare închisă, care, prin amenințare cu cuțitul și prin exercitarea de violențe fizice, le-au deposedat de suma de 700 lei, un telefon mobil și un lănțișor de aur, pe care partea vătămată P.E. îl purta la gât. Aceasta a declarat că atât ea, cât și sora ei, fiind profund tulburate de pătrunderea intempestivă a celor patru bărbați mascați, au început să țipe, aspect ce nu i-a împiedicat pe agresori să-și ducă la îndeplinire planul infracțional. Numita P.E. a fost agresată fizic și imobilizată prin prinderea și poziționarea capului către pământ, fiindu-i orientat totodată corpul în așa fel încât să nu observe ce se întâmplă în respectiva încăpere. În tot acest timp auzea țipete disperate ale victimei C.M. După plecarea agresorilor, partea vătămată a observat urme de sânge, respectiv de tumefiere accentuată la nivelul capului numitei C.M.

În urma agresiunii, partea vătămată P.E. a suferit leziuni corporale ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de constatare medico-legală din 27 februarie 2013.

Conform raportului de constatare medico-legală din 27 februarie 2013, victima C.M. a prezentat leziuni care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, urmate de cădere pe un plan dur, leziunile necesitând îngrijiri medicale de peste 60 de zile, viața victimei fiind pusă în pericol.

La 6 martie 2013, ca urmare a loviturilor primite, victima C.M. a decedat în spital. Așa cum a rezultat din constatările preliminare formulate de către medicii legiști, precum și din concluziile raportului de constatare medico-legală din 27 martie 2013, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței pluriorganice survenită în evoluția unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie, contuzie și dilacerare meningo-cerebrală; leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri active repetate cu corp dur și pot data din 26 februarie 2013; între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate, moartea survenind la 6 martie 2013.

În drept, s-a apreciat că:

Faptele inculpaților Z.T., D.D., B.A. și C.L. care, în data de 26 februarie 2013, în jurul orei 20

15

, împreună, fiind mascați și purtând mânuși, au pătruns în locuința numitelor P.E., respectiv C.M., situată pe strada C., unde, prin întrebuințare de violențe fizice asupra celor două victime (provocând părții vătămate P.E. leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale, iar victimei C.M. decesul), le-au sustras suma de 700 lei, un lănțișor de aur și un telefon mobil marca N., întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: violare de domiciliu, prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, două infracțiuni de tâlhărie (raportat la cele două victime), fiecare prevăzută în art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. anterior și una de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior.

Faptele inculpatului C.I. care, în data de 26 februarie 2013, în jurul orei 20

15

, cunoscând planul infracțional al inculpaților Z.T., D.D., B.A. și C.L., le-a consolidat acestora rezoluția  infracțională prin  aceea că,  după  o  înțelegere prealabilă, i-a asigurat că-i va aștepta să revină după finalizarea activității infracționale la domiciliul lui B.A., unde se afla inculpatul, urmând ca toți cei cinci inculpați să consume băuturi alcoolice pe care urma să le achiziționeze inculpatul C.I. prin valorificarea produsului infracțiunii, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la violare de domiciliu, prevăzută în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 192 alin. (2) C. pen. anterior și două infracțiuni de complicitate la tâlhărie, fiecare prevăzută în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. anterior.

Prin decizia nr. 10/A din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, în sensul reținerii infracțiunii de omor deosebit de grav

prevăzută

în art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior și infracțiunii de tâlhărie

prevăzută

în art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. anterior (cu privire la victima C.M.) în sarcina inculpaților Z.T., D.D., B.A. și C.L., s-a apreciat că aceasta este corectă și nu se impune schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune

prevăzută în

art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b), alin. (2

1

) lit. a), b) și c) și alin. (3) C. pen. anterior, întrucât inculpații, chiar dacă nu au urmărit moartea victimei prin agresiunile exercitate, au acceptat posibilitatea producerii acesteia, mai ales că victima avea o vârstă înaintată, aflându-se în imposibilitate de a se apăra, au aplicat lovituri cu un corp dur, iar aceasta s-a făcut în scopul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie. Ceea ce diferențiază infracțiunea de omor comis pentru a săvârși sau a ascunde săvârșirea unei tâlhării de infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei este latura subiectivă, în cazul acesteia din urmă moartea victimei fiind un rezultat care nu putea fi prevăzut de către făptuitor și nici acceptată de acesta; or, în speță, inculpații au putut să prevadă și au acceptat posibilitatea producerii decesului victimei C.M.

Împotriva hotărârilor au declarat recurs inculpații Z.T., D.D., B.A., C.L. și C.I.

Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursurile declarate de inculpații Z.T., D.D., B.A. și C.L. sunt nefondate, iar recursul declarat de inculpatul C.I. este fondat, pentru motivele ce se vor expune în continuare:

Preparator, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs, situație incidentă în prezenta speță.

Având în vedere că până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 289/2009 privind Codul penal, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a verifica incidența în cauză a acestora, astfel că va analiza prioritar motivele de recurs ale inculpaților privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că beneficiul legii mai blânde poate fi invocat și, implicit, analizat, din oficiu, în orice stare a procesului, inclusiv, direct, și în fața instanței de recurs, fiind vorba de un motiv de ordine publică. Situația particulară a speței constând în intervenirea unei legi penale mai favorabile inculpatului în cursul soluționării căii de atac a recursului nu poate conduce la o altă concluzie decât cea prevăzută expres în art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 15 alin. (2) din Constituția României.

Referitor la recurenții inculpați Z.T., D.D., B.A. și C.L., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că fiecare dintre aceștia au fost condamnați pentru comiterea infracțiunilor prevăzute în art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. anterior (două infracțiuni) și art. 176 alin. (1) lit. d) raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior.

Infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea recurenților menționați anterior au echivalent în prevederile art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (în condițiile în care pe noile dispoziții penale infracțiunea de violare de domiciliu este absorbită în infracțiunea complexă de tâlhărie, constituind o agravantă a acesteia) și art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen.

Comparând limitele de pedeapsă, se constată că sunt aceleași în cazul infracțiunii de omor - art. 176 C. pen. anterior și art. 189 C. pen. - sancționată cu pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi, așa încât nu se pune problema stabilirii legii mai favorabile, ambele reglementări prevăzând aceeași sancțiune. În consecință, pedeapsa aplicată recurenților pentru infracțiunea de omor rămâne nemodificată.

În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie, sancționată pe vechiul cod cu închisoare de la 7 la 20 de ani, limitele de pedeapsă au fost reduse pe noul Cod penal, fiind de la 3 la 10 ani închisoare. Întrucât pedepsele aplicate inculpaților Z.T., D.D., B.A. și C.L. sunt egale cu maximul prevăzut de legea veche, proporțional pedeapsa aplicabilă pe noile dispoziții se raportează la maximul prevăzut de lege în Codul penal în vigoare.

Însă, având în vedere tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, care, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., presupune aplicarea pedepsei celei mai grele, la care se adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pedeapsa rezultantă aplicabilă fiecăruia dintre recurenții inculpați Z.T., D.D., B.A. și C.L. este mai mare decât cea aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, chiar în condițiile în care s-ar reduce proporțional pedepsele pentru infracțiunea de tâlhărie la maximul prevăzut de legislația în vigoare.

În plus, în cazul recurenților Z.T. și D.D., ambii recidiviști, tratamentul sancționator al recidivei pe noul Cod penal este defavorabil inculpaților, față de tratamentul aplicat deja prin sentința și decizia penală recurate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, față de considerațiile expuse anterior privind modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, nu poate primi solicitarea recurenților inculpați Z.T. și D.D., de aplicare a regimului sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut în art. 34 C. pen. anterior, întrucât contravine deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 și hotărârilor prealabile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unor chestiuni de drept, deciziile nr. 5 și 9 din 2014.

Pentru aceleași motive, nu poate primi nici solicitarea recurenților inculpați Z.T., D.D. și C.L. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile de violare de domiciliu și tâlhărie pentru care s-a dispus condamnarea acestora în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de Codul penal în vigoare, cu consecința reducerii pedepselor aplicate, având în vedere că legea penală trebuie aplicată în ansamblul ei, nefiind permisă combinarea dispozițiilor mai favorabile din cuprinsul mai multor legi penale.

În consecință, în ceea ce-i privește pe recurenții inculpați Z.T., D.D., B.A. și C.L., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că lege penală mai favorabilă este Codul penal anterior.

Situația este diferită în ceea ce-l privește pe recurentul inculpat C.I. Astfel, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunile prevăzute în art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen. anterior și art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. anterior (două infracțiuni), infracțiuni care au corespondent în dispozițiile art. 48 raportat la art. 233 și art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. (două infracțiuni).

În condițiile în care limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de tâlhărie s-au redus, așa cum s-a arătat anterior, urmează a se stabili o pedeapsă proporțională pe noile dispoziții penale cu cea aplicată în cauză inculpatului, respectiv 6 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă care respectă principiul stabilirii în concret și nu în mod abstract a legii penale mai favorabile inculpatului.

În consecință, urmează a se face aplicarea art. 5 C. pen. și, în baza art. 386 C. proc. pen., a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute în art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. anterior și art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. anterior în 2 infracțiuni prevăzute în art. 48 raportat la art. 233 și art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 48 raportat la art. 233 și art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune condamnarea inculpatului C.I. la 2 pedepse de câte 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va aplica inculpatului C.I. pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare, la care va adaugă un spor de 2 ani și 2 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 6 ani și 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 8 ani și 8 luni.

Față de cele arătate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că legea penală mai favorabilă inculpatului C.I. este Codul penal în vigoare, așa încât urmează a admite recursul declarat de inculpat pe acest motiv.

În ceea ce privește solicitarea de încetare a procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. pentru infracțiunea de violare de domiciliu, astfel cum este reglementată în art. 224 C. pen., instanța de recurs o apreciază ca nefondată, având în vedere că, în speță, infracțiunea de violare de domiciliu și-a pierdut autonomia, fiind absorbită în infracțiunea de tâlhărie și constituind o agravantă a acesteia din urmă, aspect care, de altfel, a fost invocat și de către inculpat în motivele scrise de recurs.

Față de cele arătate, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei nr. 10/A din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, a casat în parte decizia penală recurată și sentința nr. 469 din 25 octombrie 2013 a Tribunalului Cluj, Secția penală și, rejudecând:

A făcut aplicarea art. 5 C. pen. și, în baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute în art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. anterior și art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. anterior în 2 infracțiuni prevăzute în art. 48 raportat la art. 233 și art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 48 raportat la art. 233 și art. 234 alin. (1) lit. a), c), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului C.I. la 2 pedepse de câte 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului C.I. pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 2 ani și 2 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 6 ani și 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 8 ani și 8 luni, menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Z.T., D.D., B.A. și C.L. împotriva aceleiași decizii.