ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1777/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Galați, secția penală,

prin sentința penală nr. 436 din 7 decembrie 2001, a condamnat pe inculpatul

Z.V. la: un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de

domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (1), cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen.; 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol,

prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. și 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută

și pedepsită de art. 211 alin. (1) lit. f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen.

Conform art. 33 lit. a), coroborat

cu art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța a dispus ca inculpatul Z.V. să

execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită la 7 ani, cu

aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

Tribunalul a menținut starea de

arest a inculpatului, a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a

arestării preventive de la 2 iulie 2001 la 7 decembrie 2001, a constatat că

partea vătămată T.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză; a dispus confiscarea

de la inculpat, în folosul statului, a sumei de 38.000 lei, dobândită în mod

vădit prin săvârșirea infracțiunii și l-a obligat pe inculpat la plata sumelor

de 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat și 550.000 lei, onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, ce vor fi avansați din fondurile Ministerului

Justiției către Baroul de avocați Galați.

Analizând și coroborând întregul

material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și

în cursul cercetării judecătorești, tribunalul a reținut, în fapt că, în

dimineața zilei de 1 iulie 2001, în jurul orei 8

00

, după ce în

cursul nopții consumase băuturi alcoolice împreună cu mai multe persoane,

inculpatul s-a deplasat la apartamentul părții vătămate T.A. (în vârstă de 78

ani, pensionară) despre care știa că locuiește singură).

În ziua respectivă, partea vătămată

vorbise la telefon cu fiica sa, B.L., care a anunțat-o că va veni la ea în

cursul dimineții (așa cum proceda zilnic) astfel că, atunci când inculpatul a

sunat la ușa părții vătămate, aceasta a deschis, fără a se asigura, fiind

sigură că este fiica ei.

În acel moment, inculpatul a

împins-o, pătrunzând astfel în apartament, după care a condus-o în sufragerie,

unde i-a cerut banii din pensie și cum partea vătămată l-a refuzat, poftindu-l

afară, inculpatul a lovit-o cu pumnul în zona feței după care a început să

caute banii în sufragerie, prin sertare și poșeta acesteia, de unde și-a

însușit suma de 38.000 lei, păstrată de partea vătămată din pensia pe care o

primise cu câteva zile înainte și o remisese fiicei sale.

Profitând de imposibilitatea părții

vătămate de a se apăra, inculpatul a dezbrăcat-o, a imobilizat-o în pat și a

întreținut cu ea un raport sexual complet, moment în care a apărut martora

B.L., ce a observat ușa apartamentului deschisă, neasigurată.

Auzind venirea cuiva, inculpatul s-a

îmbrăcat în grabă, uitându-și tricoul pe patul unde se consumase actul sexual,

iar când s-a îndreptat spre ieșire, întâlnindu-se pe holul apartamentului cu

martora, a strigat cu voce tare (cu capul întors către sufragerie): „dacă nu ai

nimic de mâncare, am plecat”, cu intenția de a o induce în eroare pe aceasta și

a putea părăsi locuința. B.L., surprinsă de prezența inculpatului, a spus că și

soțul său trebuie să apară imediat, rămânând mai în urmă.

Temându-se să nu se întâlnească și

cu soțul martorei și să fie prins, inculpatul a urcat pe scări până la ultimul

etaj al blocului unde, după ce a spart geamul luminatorului de pe bloc, a mers

până la scara următoare, a coborât și a fugit.

Martora a găsit-o pe mama sa

dezbrăcată, în stare de șoc, murdară de sânge și cu urme de violență pe corp.

Potrivit concluziilor Raportului de

constatare medico-legală, nr. 836/ E din 2 iulie 2001, întocmit de Serviciul de

medicină legală din cadrul Spitalului județean Sf. Apostol Andrei Galați,

partea vătămată a prezentat leziuni faciale și ale mâinii stângi, ce au putut

fi produse prin lovire cu un corp dur sau mijloace contondente, necesitând 5 -

6 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. În secreția recoltată s-au pus

în evidență spermatozoizi.

Sentința a fost atacată în termen

legal, cu apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și

inculpatul Z.V., prin care o critică pentru netemeinicie, în ceea ce privește

pedepsele aplicate, care sunt deosebit de blânde față de gradul de pericol

social concret al infracțiunilor săvârșite, din punctul de vedere al

parchetului, sau prea severe, în raport cu vârsta pe care o avea la data

comiterii faptelor (20 de ani) în opinia inculpatului.

Curtea de Apel Galați, secția

penală, prin decizia nr. 260 din 3 iunie 2002, a respins ca nefondate apelurile

constatând că, prima instanță a efectuat „o judicioasă operațiune de

individualizare a sancțiunilor penale aplicate cu respectarea criteriilor

înscrise în art. 72 C. pen., cu privire la pericolul social al faptelor și

făptuitorului, infractor nesincer și recidivist și care necesită o perioadă mai

îndelungată pentru reeducare, situație în care nu sunt temeiuri nici în sensul

majorării, dar nici al micșorării acestora, așa cum s-a solicitat”.

În termen legal, decizia a fost

atacată cu recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați, prin care se consideră că este netemeinică, pentru același motiv,

referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, care sunt prea

blânde, completate cu prilejul judecății, în cadrul susținerii orale a

recursului, cu încă trei, privind încadrarea juridică a faptelor reținute în

sarcina inculpatului; neaplicarea în cauză a dispozițiilor art. 13 C. pen., cu

privire la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. f) C.

pen., precum și a celor din art. 65 din același cod, pentru comiterea

infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

S-a solicitat de către parchet ca,

prin admiterea recursului și casarea hotărârilor, să se dispună: schimbarea

încadrării juridice a faptelor de violare de domiciliu și de tâlhărie din două

infracțiuni de sine stătătoare, într-o singură infracțiune, de tâlhărie,

prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., cu aplicarea art.

13 din același cod și a unei pedepse corespunzătoare gradului de pericol social

al faptei și al făptuitorului; aplicarea pedepsei complementare a interzicerii

exercitării unor drepturi, dintre cele prevăzute de art. 64 C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de viol, precum și a unei pedepse principale,

îndreptate spre maximul special, prevăzut de art. 197 alin. (1) C. pen.

Examinând hotărârile atacate în

raport de cazurile de recurs prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct.

17, pct. 14 și pct. 20 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.

În ceea ce privește primul caz de

recurs, referitor la încadrarea juridică a două dintre faptele reținute în

sarcina inculpatului, și anume violarea de domiciliu și de tâlhărie, se

constată că potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 41 alin. (3) C. pen.,

infracțiunea este complexă când în conținutul său intră, ca element sau ca

circumstanță agravantă, o acțiune sau inacțiune, care constituie prin ea însăși

o faptă prevăzută de legea penală.

Așa fiind, infracțiunea absorbită în

conținutul altei infracțiuni, ca element ori ca circumstanță agravantă, trebuie

să fie indicată expres în norma de drept incriminatoare, pentru ca, în final,

infracțiunea absorbantă să fie complexă.

Prin Legea nr. 140/1996 de

completare și modificare a Codului penal, dispozițiile art. 211 alin. (2) au

fost completate cu cele cuprinse la lit. f), în sensul că, tâlhăria este agravată

când s-a săvârșit „într-o locuință sau în dependințe ale acestuia”.

Revenind la cauză, se constată că,

în mod greșit instanțele au reținut infracțiunea de violare de domiciliu,

prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (1) C. pen., în concurs cu cea de

tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. f), situație în

care, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimba încadrarea juridică a faptelor

într-o singură infracțiune, și anume aceea de tâlhărie calificată, prevăzută și

pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Totodată, Curtea constată că de la

săvârșirea acestei infracțiuni (1 iulie 2001) până la judecarea definitivă a

cauzei, prin Legea nr. 169/2002 (M. Of., nr. 261/18.04.2002) la articolul 211,

după aliniatul (2), s-a introdus aliniatul (2

1

), potrivit căruia,

pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani, dacă tâlhăria a fost săvârșită

„într-o locuință sau în dependințe ale acesteia”

[

(litera c)], împrejurare în care dispozițiile anterioare,

care prevedeau, pentru infracțiunea săvârșită în aceleași condiții, o pedeapsă

cu închisoare de la 5 la 20 de ani, sunt mai favorabile inculpatului, astfel

că, prin luarea în considerare a circumstanțelor în care s-a săvârșit fapta și

a datelor ce caracterizează persoana inculpatului, care nu este la prima

abatere de o asemenea gravitate îl va condamna la o pedeapsă cu închisoarea de

7 ani.

Fondat se dovedește și motivul de

recurs referitor la necesitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii

exercitării unor drepturi, conform art. 65 C. pen., în ceea ce privește

infracțiunea de viol.

În acest sens, apreciem că, pedeapsa

de 4 ani închisoare, stabilită și menținută de către instanțe pentru comiterea

infracțiunii de viol, corespunde criteriilor generale de individualizare a

pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., iar interzicerea inculpatului de a

exercita drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de

3 ani, va contribui la realizarea funcțiilor și a scopului pedepsei principale,

de 4 ani închisoare.

De asemenea, prin contopirea

pedepselor stabilite în cea mai grea, de 7 ani închisoare, în baza art. 34 lit.

b) C. pen., se va adăuga un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, astfel că,

în final, inculpatul Z.V. va executa pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și

3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., corespunzătoare atât gradului de pericol social al faptelor săvârșite

de inculpat, cât și celui pe care îl prezintă acesta pentru societate.

În concluzie, secția penală a Curții

Supreme de Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazurilor de recurs

invocate în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,

va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, va

casa decizia atacată, precum și sentința primei instanțe și va dispune conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 260 A

din 3 iunie 2002 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpatul Z.V.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 436 din 7 decembrie 2001 a Tribunalului Galați numai cu

privire la încadrarea juridică a faptei, la neaplicarea dispozițiilor art. 13

C. pen., referitor la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. f) C. pen., precum și la neaplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen.,

referitor la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a)

și a art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., precum și a sporului de un an

închisoare și descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, în

pedepsele componente, după cum urmează:

- un an închisoare, stabilită pentru

comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.

(1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 4 ani închisoare, stabilită pentru

comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen.;

- 6 ani închisoare, stabilită pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. f), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunile de violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și

respectiv, infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. f),

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., într-o singură infracțiune, aceea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. f), cu aplicarea art. 37 lit. b)

și a art. 13 C. pen., texte de lege în baza cărora îl condamnă pe inculpatul

Z.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

Face aplicarea dispozițiilor art. 65

C. pen., în sensul că referitor la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197

alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., interzice inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul Z.V. va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare, astfel că, în

final, acesta va executa pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 2 iulie 2001, la 8 aprilie 2003.

Onorariul în sumă de 300.000 lei

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

aprilie 2003.