ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5107/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5107/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 89

din 23 februarie 2007, Tribunalul Galați a condamnat, printre alții, pe

inculpatul T.I., la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.

În baza dispozițiilor art. 83

C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a

executării pedepselor de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 252

din 2 februarie 2001 a Judecătoriei Galați, modificată prin decizia penală nr. 17

din 9 ianuarie 2002 Tribunalului Galați, de un an și 6 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 83 din 16 ianuarie 2001 a Judecătoriei Galați,

definitivă prin neapelare, la 7 februarie 2001 și de 6 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 1913 din 5 septembrie 2000 a Judecătoriei Galați,

modificată prin decizia penală nr. 162 din 12 februarie2001 a Tribunalului

Galați, definitivă la 6 martie 2001.

Conform dispozițiilor art. 36

alin. (1) C. pen., cu referire la dispozițiile art. 33 lit. a) din același cod

și la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, executând pedeapsa

cea mai grea, de un an și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare,

inculpatul urmând să execute 2 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 83

C. pen., s-a mai dispus executarea, pedepsei de 2 ani închisoare alături de

pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul, având de executat 9 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Pe latură civilă, s-a

constatat că prejudiciul adus părții vătămate B.A. a fost acoperit în natură

prin restituire, celelalte pretenții fiindu-i respinse ca nefondate.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 20

noiembrie 2004, în prealabil luând cu împrumut de la R.G. suma de 100.000 lei,

B.A. s-a dus la barul SC P.P. SRL din com. Tudor Vladimirescu, jud. Galați,

pentru a consuma bere. În acel local, printre alții, se aflau inculpatul și

coinculpatul T.C.

După ce B.A. și-a luat

băutura și s-a așezat la o masă, T.C. s-a îndreptat spre acesta și, fără un

motiv anume, l-a lovit cu palma peste ceafă întrebându-l totodată, ce caută

acolo. Fără a aștepta un răspuns, inculpatul a continuat lovirea, motiv pentru

care consumatorii aflați în bar au părăsit localul, inculpații rămânând singuri

cu cel lovit.

La semnul inculpatului, T.I.

s-a apropriat și el de cel lovit, l-a imobilizat prinzându-l cu mâna de gât și

de încheietura brațului stâng.

În contextul descris, T.C. i-a

luat lui B.A. ceasul, l-a controlat în buzunare, de aici însușindu-și și o

bicicletă și un pachet cu țigări.

După consumarea incidentului

inculpatul T.I. l-a eliberat pe tânăr, coinculpatul deplasându-se spre

tejgheaua barului unde se aflau I.M., barman de serviciu, I.F. și I.M.S., pe

care l-a întrebat dacă vor să cumpere ceasul, aceștia refuzând. Ca atare,

inculpații au părăsit localul.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel, cale de atac motivată pe respingerea, de către

instanța de fond, a cererii sale de a fi supus testării privind comportamentul simulat

pe necesitatea reaudierii părții vătămate și greșita nereținere a

circumstanțelor atenuante.

Instanța de apel a reaudiat partea

vătămată în această fază B.A. declarând că nu îl cunoaște pe inculpat și că,

deci, nu acesta a fost cel care l-a imobilizat.

Curtea de Apel Galați, prin

decizia penală nr. 120 din 15 iunie 2007, a respins, ca nefondat, apelul.

Nemulțumit și de hotărârea pronunțată

în apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, motivat pentru

cazurile de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 10 pct. 18 și pct. 14

C. proc. pen., respectiv instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri

esențiale, de natură a-i garanta drepturile și influența soluția procesului s-a

comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri

greșite de condamnare și s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în

raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursul nu este fondat.

În ce privește primul caz de

casare invocat, în fapt recurentul referindu-se la respingerea, ca probă, a

testării sale pentru comportament simulat, se reține că, instanța a motivat neadmiterea

acesteia. Art. 64 alin. (1) C. proc. pen., nu enumeră, printre mijloacele de

probă, o asemenea testare.

Referitor la stabilirea

situației de fapt și, implicit a vinovăției inculpatului, este de observat că

acestea au fost determinate prin coroborarea declarațiilor martorilor I.M., I.F.,

R.G.

Totodată revenirea, la

cercetarea judecătorească, a părții vătămate asupra celor declarate la

urmărirea penală, nu are corespondent în celelalte probe, în fapt acesta

susținând: ”… Precizez că în momentul în care am fost imobilizat de inculpatul

Tatu, acesta a cerut ajutorul altor persoane … Îmi cunosc semnătura de pe

declarațiile date în faza de urmărire penală, arăt că, într-adevăr, am fost

agresat de două persoane … Despre cele întâmplate i-am povestit martorului R.G.…”.

Acest martor, a declarat: „… Din descrierea făcută de partea vătămată., mi-am

dat seama că cele două persoane erau, T.C. și T.I.…”.

În această ordine de idei,

referitor cazului de casare vizând netemeinicia pedepsei aplicate, se reține că

aceasta a fost stabilită prin considerarea tuturor criteriilor generale de

individualizare prevăzută  de art. 72 C. pen., fapta săvârșită de inculpat

având grad ridicat de pericol social, aceasta fiind comisă în timpul nopții,

într-un loc public și de două persoane împreună, iar în ce privește persoana

inculpatului, acesta este recidivist din condamnări anterioare, clemența

acordată prin suspendarea condiționată neatingându-și scopul.

Pentru considerentele

expuse, recursul fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform dispozițiilor art. 192,

cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul  declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 120/ A din

15 iunie 2007 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului reținerea de 24 de ore din 18 iulie 2005 - 19 iulie 2005.

Obligă recurentul inculpat  la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 200 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 octombrie 2007