ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3652/2009

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 131 din 2 martie 2009 Tribunalul Galați a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății privind pe inculpatul Ț.I. (fiul lui M. și M.) din infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. b) C. pen. în ref. la art. 176 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie, prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. a) C. pen. în ref. la art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și, respectiv, art. 211 alin. (1) și (2) 1 lit. c) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. A condamnat pe inculpatul Ț.I. la o pedeapsă de 20 (douăzeci) de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. a) C. pen. în ref. la art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 08 iulie 2005). A condamnat pe inculpatul Ț.I. la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1) și (2) 1 lit. c) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 08 iulie 2005). În baza art. 33 lit. a) C. pen. în ref. la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus contopirea celor două pedepse aplicate inculpatului Ț.I. prin prezenta hotărâre, acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 20 (douăzeci) ani închisoare, sporită la 23 (douăzeci si trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale. A dispus descontopirea pedepsei rezultante de 4 (patru) ani și 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului Ț.I.

prin sentința penală nr. 1184 din 11 aprilie 2003 a Judecătoriei Galați, definitivă la 30 aprilie 2003, în pedepsele componente, cu înlăturarea sporului, astfel: - pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 168/2002 a Judecătoriei Tecuci; - restul de 133 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 (doi) ani și 2 (două) luni, închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1600/2000 a Judecătoriei Galați. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a dispus revocarea grațierii condiționate pentru pedepsele de: 8 (opt) luni închisoare și, respectiv, 2 (doi) ani închisoare aplicate inculpatului Ț.I. prin sentința penală nr. 875/2002 a Judecătoriei Tecuci. Conform disp.

art. 36 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. a dispus contopirea pedepselor de: 4 (patru) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 168/2002 a Judecătoriei Tecuci cu pedepsele de 8 (opt) luni și respectiv 2 (doi) ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 875 din 15 august 2002 a Judecătoriei Tecuci, inculpatul Ț.I. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare, sporită la 5 (cinci) ani închisoare. Menține revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 133 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1600/2000 a Judecătoriei Galați, revocare dispusă prin sentința penală 168/2002 a Judecătoriei Tecuci.

Dispune contopirea pedepsei rezultante de 5 (cinci) ani închisoare cu restul de 133 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1600 din 03 iulie 2000 a Judecătoriei Galați, inculpatul Ț.I. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, sporită la 5 (cinci) ani și 2 (două) luni închisoare. A constatat că inculpatul Ț.I. a executat parțial pedeapsa de 5 (cinci) ani și 2 (două) luni închisoare în perioadele 08 noiembrie 2001 - 08 ianuarie 2002 și 21 mai 2002 - 16 noiembrie 2004, rămânând un rest neexecutat de 1 (un) an și 549 zile închisoare. Conform art. 61 C. pen.

a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de 1 (un) an și 549 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 (cinci) ani și 2 (două) luni închisoare și a dispus contopirea acestuia cu pedeapsa rezultantă de 23 (douăzeci și trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale, inculpatul Ț.I. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 23 (douăzeci și trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen.

a aplicat inculpatului Ț.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. Conform dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului Ț.I. Potrivit art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Ț.I. prin prezenta hotărâre, durata reținerii și arestării preventive, cu începere de la 08 iulie 2005. În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății privind pe inculpatul N.I. (fiul lui P. și E.), din infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. în ref. la art. 175 lit. a) C. pen. și art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. în ref. la art. 175 lit. a) C. pen. în ref. la art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. și în această încadrare juridică dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 20 (douăzeci) de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale (faptă din 08 iulie 2005). În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului N.l. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului N.l.

Potrivit art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N.I. prin prezenta hotărâre, durata reținerii și arestării preventive, cu începere de la10 iulie 2005 la zi. În baza disp. art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății privind pe inculpata M.L. (fiica lui I. și R.) din infracțiunea prev. de art. 174 C. pen. în ref. la art. 175 lit. a) C. pen. rap. la art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174 C. pen. în ref. la art. 175 lit. a) C. pen. rap. la art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. și în aceasta încadrare juridică a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 21 (douăzeci și unu) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale (faptă din 08 iulie 2005). În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei M.L. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), e) C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatei M.L. Potrivit art. 88 C. pen. a dedus pedeapsa aplicată inculpatei M.L. prin prezenta hotărâre, durata reținerii și arestării preventive, cu începere de la 10 iulie 2005 la zi. În baza art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ. a obligat pe inculpații Ț.I., N.I. și M.L., în solidar, la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, către părțile civile C.I.

și C.P. A obligat pe inculpații Ț.I., N.I. și M.L., în solidar, la plata a câte 300 lei lunar, reprezentând prestație periodică pentru minorul C.C., cu începere de la data comiterii faptei - 08 iulie 2005 și până la majoratul minorului - respectiv 07 iulie 2006. Potrivit art. 189 C. proc. pen. onorariul apărător din oficiu în sumă de 200 RON va fi avansat Baroului de Avocați Galați din fondul M.J., urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare către stat. În baza disp. art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpații Ț.I. și N.I. la plata a câte 500 lei fiecare, și pe inculpata M.L. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpata M.L.

a fost căsătorită cu inculpatul N.I. însă din anul 1996 s-au despărțit. După acest moment a intrat în relații de concubinaj cu victima C.S. La scurt timp, între cei doi au început neînțelegerile, fapt pentru care inculpata M.L. s-a hotarât să întrerupă relațiile cu victima C. și să reia conviețuirea cu inculpatul N.I. A mers la locuința acestuia din comuna Liești, județul Galați, i-a spus că dorește să reia conviețuirea cu el, dar că trebuie să scape de victima C.S. și i-a cerut să o ajute să-l termine, adică să-l omoare. Acesta a fost de acord, i-a promis că va găsi o persoană care să-l omoare, după care o va căuta pentru a pune în aplicare rezoluția infracțională. La scurt timp, inculpatul N.I.

l-a găsit pe inculpatul Ț.I. ca persoană aptă pentru a comite omorul, s-au întâlnit cu inculpata M.L., tot la locuința din Liești și împreună au pus la cale comiterea omorului. Au mers la locuința lui Ț.I. Aici cei trei inculpați au discutat și au stabilit ca inculpatul Ț.I. să-l omoare pe C.S. I-au promis acestuia, pentru fapta ce urma a o realiza, suma de 2000 RON, plus bunurile pe care victima le avea asupra sa. Inculpatul Ț.I. a fost încântat de propunerea făcută, a acceptat-o, iar inculpații N.I. și M.L. urmau să stabilească ziua când se va comite omorul. Astfel în ziua de 08 iulie 2005, inculpata M.L. știind că victima C.S. locuiește într-un garaj din Tecuci, în zona blocurilor A., din fața P. Tecuci, a luat un maxi-taxi și a mers la locuința inculpatului N.I., căruia i-a spus că a venit ziua când trebuie omorât C.S.

Inculpații M.L. și N.I. au mers la locuința lui Ț.M., mama inculpatului Ț.I. din comuna Ivești, județul Galați, unde știau că îl găsesc pe inculpatul Ț.I. pentru a-i spune că a venit timpul să pună în aplicare planul făcut. Nu l-au găsit acasă, era la muncă și l-au așteptat până la ora 19.00, când acesta s-a reîntors. Toți trei au plecat de la locuința martorei Ț.M. și au ajuns la drumul național Galați - Tecuci, unde au așteptat un maxi-taxi cu care s-au deplasat la Tecuci. Pe drum inculpații M.L. și N.I. i-au spus inculpatului Ț.I. că dacă îl va omorî pe C.S. va primi 2000 RON. Inculpații M. și Ț. au urcat în maxi-taxi cu destinația Tecuci, iar inculpatul N.I. s-a întors la Liești și a așteptat să se întoarcă Ț.I., să-i spună rezultatul.

Inculpații M. și Ț. au ajuns la Tecuci, au coborât în zona Industrială unde locuia inculpata M. Inculpatul Ț. a intrat într-un bar, unde a consumat băuturi alcoolice pentru a-și face curaj, iar inculpata M.L. a mers acasă, și-a schimbat ținuta vestimentară, după care a mers la locul unde îl lăsase pe inculpatul Ț.I., l-a luat și împreună au plecat spre garajul unde inculpata M.L. știa că se află victima C.S. Inculpata M.L. mergea în față, iar inculpatul Ț.I. în spatele ei, pentru a nu da de bănuit. Au ajuns în zona blocurilor A. unde era amplasat și garajul, și unde se afla și victima C.S. Au intrat pe o alee dintre blocuri, unde inculpata M.L. l-a întâlnit pe martorul T.V., a purtat o scurtă discuție cu acesta, după care au mers la garajul unde se afla victima C.S.

Era ora 22.30. Victima C.S. dormea pe un pat, inculpata M.L. a tras ușa pentru a nu fi văzută, a luat o furcă, pe care a găsit-o în garaj și a început să-l lovească pe C.S. După ce i-a aplicat victimei câteva lovituri, inculpata M.L. i-a dat furca inculpatului Ț.I. și acesta, cu o cruzime ieșită din comun a aplicat o multitudine de lovituri victimei, a înțepat-o pe față cu furca, după care, pentru a se convinge că victima a murit, inculpata M.L. s-a urcat peste corpul victimei și a călcat-o în picioare. După ce s-au convins că victima a murit, inculpații Ț.I. și M.L. au plecat. Înainte de a pleca, inculpatul Ț.I. a căutat prin garaj bani, a luat un costum de haine și un pantalon de salopetă, bunuri cu care s-a deplasat în comuna Ivești.

A doua zi inculpatul Ț.I. a vândut haina de la costum martorului L.G. cu suma de 10 RON, fără a-i spune că a fost sustrasă. Inculpatul Ț.I. a mers a doua zi la locuința inculpatului N.l., i-a spus că l-a omorât pe C.S., însă inculpatul N.I. nu i-a dat banii promiși pentru că între timp fusese chemat pentru cercetări. Victima C.S. a rămas în garaj într-o baltă de sânge, unde a fost găsit mort de martora C.G., cea care a sesizat organele de poliție. Urmare examinării medico-legale s-a concluzionat că moartea victimei C.S. a fost violentă și s-a datorat unui politraumatism cu multiple plăgi contuze, excoriații, tumefacții, fractură sternală, fracturi costale multiple. Traumatismul a fost produs prin lovire și comprimare cu corpuri și mijloace contondente.

Într-un prim ciclu procesual prin sentința penală nr. 409 din 29 septembrie 2006 a Tribunalului Galați s-a dispus condamnarea inculpaților. Inițial inculpații cu fost trimiși în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. b) și art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul Ț.I., art. 174 raportat la art. 175 lit. b) și art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul Ț.I., art. 174 raportat la art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpata M.L. și art. 25 raportat la art. 174 în referire la art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) C. pen.

pentru inculpatul N.I. La termenul de judecată din data de 15 septembrie 2006, prima instanță a pus în discuția părților schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. b) și art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul Ț.I. în două infracțiuni și anume omor deosebit de grav și tâlhărie prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) C. pen. și infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și art. 2 1 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Din conținutul materialului probator administrat în cauză, prima instanță a constatat că inculpatul Ț.I.

după ce a omorât victima a început să caute prin garaj bani, i-a luat victimei un costum de haine și un pantalon de salopetă. S-a apreciat că, într-o atare situație, fapta inculpatului întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie (furtul comis prin întrebuințare de violențe sau amenințări prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputința de a se apăra), iar agravanta prevăzută de art. 75 lit. a), în mod corect a fost cea prevăzută de art. 75 lit. d) (săvârșirea infracțiunii din motive josnice). Inculpatul a comis infracțiunile de omor și tâlhărie, urmare a promisiunii făcute de inculpatul N. de a primi în schimb suma de 20 milioane lei. Inculpatul Ț. a comis faptele infracționale în stare de recidivă postcondamnatorie.

Prin sentința penală nr. 1184 din 11 aprilie 2003 a Judecătoriei Galați, definitivă la 30 aprilie 2003 a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare. S-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, respectiv: - 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 168/2002 a Judecătoriei Tecuci. - restul de 133 zile din pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1600/2000 a Judecătoriei Galați. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus revocarea grațierii condiționate pentru pedepsele de 8 luni închisoare și doi ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 75/2002 a Judecătoriei Tecuci. Conform dispozițiilor art. 36 alin. (2) C. pen.

și art. 33-34 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul, în final să execute pedeapsa rezultantă de 23 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În ceea ce-l privește pe inculpatul N.I., s-a dispus schimbarea de încadrare juridică în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. a) C. pen. și art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. a) și art. 176 lit. a), c) C. pen.

cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. Încadrarea juridică în ceea ce-l privește pe inculpat s-a impus a fi schimbată motivat de faptul că inculpatul N.I. a mai suferit o condamnare pentru o infracțiune de tentativă de omor în anul 1981, fiind condamnat la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare. Nu este recidivist. La agravanta prevăzută de art. 75 C. pen. s-a reținut în loc de lit. a), lit. b) (faptă comisă din motive josnice) conform probelor administrate în cauză. Și în ceea ce o privește pe inculpata M.L. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea reținută în actul de inculpare în aceeași infracțiune, însă cu reținerea agravantei prevăzută de art. 75 lit. d) în loc de art. 75 lit. a) (inculpata, alături de ceilalți doi inculpați, a comis fapta din motive josnice).

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate celor trei inculpați au fost avute în vedere limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei comise. În speță, fiind vorba de o infracțiune contra vieții, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, inculpații au comis o faptă de un pericol social deosebit. S-au aplicat acestora pedepse cu închisoarea orientate spre maximul general prevăzut de lege, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsă ce va fi executată după executarea pedepsei principale. S-a aplicat celor trei inculpați, în baza art. 71 C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

S-a menținut starea de arest conform art. 350 C. proc. pen. pentru toți inculpații, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate acestora durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10 iulie 2005 la zi pentru toți cei trei inculpați. La data de 11 august 2006 inculpata M.L. a formulat o cerere de revocare a măsurii arestării preventive (fila 27 dosar instanță), motivat de faptul că a fost depășit timpul rezonabil al arestării preventive, precum și faptul că nu are antecedente penale și nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În plus, mai sunt aplicabile dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen. Cererea inculpatei a fost respinsă. S-a avut în vedere că aceasta a fost cercetată pentru o infracțiune de un deosebit pericol social care este pedepsită cu detențiunea pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii.

Inculpata a comis fapta în împrejurări care nu-i atribuie nici o circumstanță atenuantă, determinând și pe ceilalți doi inculpați să contribuie la infracțiunea de omor pe care a comis-o. S-a apreciat că, faptul că nu are antecedente penale nu constituie un motiv în a formula o astfel de cerere, pentru o astfel de infracțiune. De expirarea timpului rezonabil al arestării nu poate fi vorba în cauză, în condițiile în care în urma administrării de probe instanța s-a orientat la stabilirea în sarcina inculpaților la pedepse privative de libertate orientate spre maximul special prevăzut de lege. Părțile civile C.I. și C.P. (mamă și frate pentru victimă) s-au constituit părți civile în cauză cu sumele de 150 milioane daune materiale și 100 milioane daune morale (filele 64-65 dosar instanță).

În principiu, inculpații au fost de acord să despăgubească părțile civile cu sumele pretinse în măsura în care au fost dovedite. Din probele dosarului, respectiv declarațiile martorilor audiați în cauză sub acest aspect, s-a avut în vedere că părțile civile au cheltuit pentru înmormântare și pomenirile ulterioare 100 milioane lei, iar pentru prejudiciul moral suferit prin pierderea fiului și fratelui, instanța a acordat o despăgubire morală de 50 milioane lei. De asemenea, inculpații M., Ț. și N.I. au fost obligați să plătească în solidar în favoarea minorului C.C., o contribuție periodică stabilită la venitul mediu pe economia națională în sumă de 3 milioane lei, reprezentând pensie de întreținere în favoarea acestuia care era minor la data comiterii faptei infracționale, începând cu data săvârșirii infracțiunii și până la majoratul lui C.C., fiul victime C.S., respectiv 7 iulie 2006. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații.

Curtea de Apel Galați, prin Decizia penală nr. 45/ A din 12 martie 2007 a admis apelurile declarate de inculpații Ț.I., N.I. și M.L. și în consecință: A desființat în parte sentința penală nr. 409 din 29 septembrie 2006 a Tribunalului Galați pronunțată în Dosarul nr. 2205/2005 și în rejudecare: A precizat că pedeapsa principală de 20 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani au fost aplicate inculpatului Ț.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută di art. 174 raportat la art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) și art. 37 lit. a) C. pen. A menținut celelalte dispoziții din sentința penală apelată privind pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și pedeapsa principală rezultantă de 23 ani închisoare, cât și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru inculpatul Ț.I. A înlăturat din sentința penală apelată dispoziția potrivit căreia în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. a) și art. 176 lit. a) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. a) și art. 176 lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. și în baza cărei încadrări juridice a fost condamnat inculpatul N.I. la o pedeapsă principală de 22 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. Prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 174 în referire la art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 174 în referire la art. 175 lit. a) în referire la art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.I. la o pedeapsă principală de 20 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. A redus pedeapsa principală aplicată inculpatei M.L.

de la 24 ani închisoare la 21 ani închisoare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Potrivit art. 383 alin. (1) 1 în referire la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpaților. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. în referire la art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților Ț.I., N.I. și M.L. durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 10 iulie 2005 până la data de 12 martie 2007. Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor apeluri au rămas în sarcina statului. Suma de 300 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorii desemnați din oficiu în apel, a fost virată în contul Baroului Galați din fondurile M.J.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prima instanță, pe baza unei analize ample și temeinice a probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect faptele săvârșite de cei trei inculpați, cu vinovăție. Sub acest aspect, s-a avut în vedere că, audiați în faza de urmărire penală, cei trei inculpați au avut o atitudine sinceră și constantă și au recunoscut că au săvârșit faptele exact în modalitatea reținută de instanța de fond. Cu ocazia soluționării cauzei în fond și apel, în mod cu totul nejustificat, inculpații au revenit, fiecare dintre ei prezentând o versiune proprie cu privire la faptele deduse judecății, în încercarea de a scăpa de răspundere sau de a-și diminua răspunderea penală.

Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că între cei trei inculpați a existat o înțelegere prealabilă și că inculpatul N.I., în dorința de a relua conviețuirea cu inculpata M.L., l-a determinat pe inculpatul Ț.I. ca împreună cu inculpata să o omoare pe victima C.S. Din declarațiile inculpaților coroborate cu declarațiile martorului T.V., rezultă cu certitudine că inculpata M.L. s-a prezentat împreună cu inculpatul Ț.I. la garajul în care dormea victima C.S. și acolo, cu o cruzime ieșită din comun, au aplicat acesteia multiple lovituri, au înțepat-o peste față cu furca, după care pentru a se convinge că a murit, inculpata M.L. s-a urcat peste corpul victimei și a călcat-o în picioare.

Numărul mare de leziuni traumatice prezentate în raportul de constatare medico-legală - și aici s-au avut în vedere înțepăturile cu furca și fracturile costale multiple, plăgile contuze, excoriațiile și echimozele existente pe tot corpul - au dovedit cu prisosință că inculpații M.L. și Ț.I. au acționat cu o cruzime ieșită din comun, astfel că în mod corect s-a reținut și forma agravantă prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen. În ceea ce-l privește pe inculpatul Ț.I., în condițiile în care acesta a săvârșit fapta pentru a primi suma de 2.000 lei și bunurile victimei, s-a apreciat că în sarcina acestuia trebuia reținută și forma calificată prevăzută de art. 175 lit. b) C. pen. Tot în privința inculpatului Ț.I.

s-a constatat că din dispozitivul hotărârii penale apelate nu rezultă pentru care dintre cele două infracțiuni a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani. Potrivit art. 28 alin. (2) C. pen., circumstanțele personale s-au răsfrânt asupra participanților numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut. În condițiile în care nu a existat o înțelegere prealabilă prin care să se fi stabilit modalitatea concretă de săvârșire a faptei și inculpatul N.I. nu a fost prezent la locul faptei, este evident că acesta nu a cunoscut că ceilalți inculpați vor săvârși fapta prin cruzimi și deci, în mod greșit, în sarcina acestuia s-a reținut forma agravantă prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen.

Pedeapsa aplicată inculpatului N.I. a fost redusă atât ca urmare a schimbării încadrării juridice, dar și pentru faptul că există o disproporție între pedeapsa aplicată acestuia și pedeapsa aplicată inculpatului Ț.I., care a avut cea mai mare contribuție la săvârșirea faptei și este recidivist. Aceeași disproporție s-a constatat și între pedeapsa aplicată inculpatei M.L. Având în vedere că inculpata M.L. nu are antecedente penale, are un copil minor în întreținere, în principiu a recunoscut și regretat fapta, s-a reținut că pedeapsa principală aplicată acesteia este prea mare și s-a impus reducerea acesteia. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul și cei 3 inculpați. Prin Decizia penală nr. 5659 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4483/44/2006, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpații Ț.I., M.L.

și N.I. împotriva Deciziei penale nr. 45/ A din 12 martie 2007 a Curții de Apel Galați, secția penală. S-a dispus casare deciziei penale atacate și a sentinței penale nr. 409 din 29 septembrie 2006 a Tribunalului Galați și trimitere cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Galați. S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților. În motivarea acestei decizii, s-au arătat următoarele: Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate, dar și din oficiu conform art. 385 6 , 385 9 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat recursurile întemeiate, dar pentru motivele de mai jos.

S-a arătat ca, deși la dosarul cauzei există probe contradictorii, administrate pe de o parte în faza de urmărire penală, cu reveniri ale inculpaților, asupra celor mai importante elemente ale cauzei, iar pe de altă parte în fața instanței de judecată, nici prima instanță și nici instanța de apel, nu au manifestat suficient rol activ pentru a clarifica discuțiile inițiale dintre cei 3 inculpați, înțelegerea survenită - în amănunt, cu privire la scopul final privind-o pe victimă și eventuala nouă înțelegere dintre inculpata M.L. și inculpatul Ț.I., cât și loviturile aplicate. S-a susținut că pedepsele aplicate unor persoane, despre care instanțele de judecată fac aprecieri că se fac vinovați de comiterea unor fapte penale, trebuie să fie expresia rolului fiecăruia în comiterea acestora - rol care trebuie să fie determinat în concret, pe bază de probe certe fără a lăsa loc niciunui dubiu privind implicarea acestora în respectiva faptă penală și gradul implicare.

Ori în cauză, apare o contradicție aproape totală între declarațiile date în faza de urmă penală și apoi în faza de cercetare judecătorească, pe care niciuna dintre instanțe nu le-a evidențiat, mărginindu-se doar la a le constata. S-a arătat că nu s-au efectuat în cauză confruntări, care erau absolut obligatorii; asemenea, deși s-au făcut referiri la mama inculpatului Ț.I., respectiv verișoara inculpatului N.I., aceasta nu a fost audiată în concret, cu privire la acele împrejurări stricte despre care a reieșit că le-ar cunoaște, și care pot fi utile cauzei. De asemenea, acea bătrână care îl putea ierta pe inculpatul Ț. pentru comiterea unei alte fapte. Procedând la rejudecarea cauzei Tribunalul Galați a procedat la confruntarea celor trei inculpați și de asemenea a fost identificată și martora S.A.

căreia inculpata M.L. i-ar fi oferit o sumă de bani pentru a-l ierta pe inculpatul Ț.I. cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de viol. Instanța de fond a dispus audierea martorei S.A. care a declarat că inculpatul Ț.I. împreună cu inculpata M.L. au venit la ea și inculpata M.L. i-a oferit suma de 10 milioane lei pentru a-l ierta pe inculpatul Ț.I. spunându-i că are nevoie de el a mai declarat martora că împreună cu cei doi inculpați era și inculpatul N.I. A mai arătat martora că nu îi cunoștea pe inculpații N. și M. înainte de a veni la aceasta iar ulterior a venit la ea și mama inculpatului Ț.I. și i-a cerut să-l ierte pe acesta ca și mama inculpatului N. Fiind audiați, inculpații Ț.I., N.I.

și M.L. au dat declarații contradictorii pe parcursul procesului penal. Astfel fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul Ț.I. a recunoscut comiterea faptei așa cum a fost reținută în rechizitoriu, respectiv că inculpatul N.I. l-a chemat la el acasă unde a întâlnit-o pe inculpata M.L., aceasta cerându-i să o ajute să scape de bărbatul cu care trăiește la Tecuci deoarece vrea să se căsătorească cu inculpatul N.I. A precizat inculpatul că în discuție a intervenit și inculpatul N.I. care a spus că dacă o ajută, scapă de muncă, iar inculpata îi va da o sumă de bani, arătând de asemenea că inculpata M.L. i-a spus că dacă „îl termină” îi va da suma de 20 milioane lei, sumă pe care a confirmat-o și inculpatul N.I.

În continuare inculpatul Ț.I. a descris modul de săvârșire a infracțiunii respectiv, intrând în garaj împreună cu inculpata M.L. unde au găsit un bărbat culcat pe un pat, iar inculpata M.L. a început să îl certe pentru că i-a furat hainele. În continuare inculpata M.L. a luat o furcă ce avea coada ruptă, l-a lovit pe bărbatul respectiv în cap, apoi a luat el furca și l-a lovit de 2-3 ori la cap, apoi peste corp iar inculpata M.L. s-a urcat pe el cu picioarele. A mai declarat inculpatul că l-au bătut cam două ore după care inculpata M.L. i-a cerut să caute banii însă nu a găsit. Dar a luat un costum negru și o pereche de pantaloni după care a plecat acasă pe jos. Arată martorul că duminică s-a dus acasă la inculpatul N.I.

și i-a spus ce au făcut însă acesta i-a cerut să nu spună că a fost și ideea lui pentru că nu vrea să ajungă la pușcărie rugându-l să ia fapta doar asupra lui. Fiind audiată în faza de urmărire penală inculpata M.L. a recunoscut parțial fapta comisă negând că ar fi intrat în garaj și ar fi lovit-o pe victimă. Fiind audiat în faza de urmărire penală inculpatul N.I. a recunoscut că a pus la cale moartea victimei C.S. împreună cu inculpata M.L. și că el a discutat cu inculpatul Ț.I. să comită omorul în schimbul unei sume de bani. Cu prilejul audierii în faza de cercetare judecătorească inculpații au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, inculpații N.I. și M.L. negând comiterea faptelor iar inculpatul Ț.I.

a revenit parțial asupra declarațiilor arătând că nu a avut nici o înțelege cu inculpatul N.I. și că acesta nu a participat la săvârșirea faptei. Situația de fapt astfel cum a fost reținută în rechizitoriu și avută în vedere de instanța de fond a fost dovedită cu declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală, declarațiile martorilor, procesele verbale de cercetare la fața locului, planșe foto, raport de constatare tehnico-științific. La individualizarea pedepselor aplicate instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații criticând-o pentru netemeinicie, motivând că pedepsele aplicate sunt prea mari solicitând reducerea acestora.

Prin Decizia penală nr. 77 din 26 iunie 2009, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații Ț.I. (fiul lui M. și M.); M.L. (fiica lui I. și R.) și N.I. (fiul lui P. și E.) împotriva sentinței penale nr. 131 din 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosar nr. 53/121/2008. În baza art. 383 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpaților și a dedus din pedepsele aplicate perioada de arest preventiv de la data de 10 iulie 2005 la zi, respectiv 26 iunie 2009. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpații M.L., Ț.I. și N.I. la câte 280 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Suma de 600 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi virată din fondul M.J.L.C.

către Baroul de Avocați Galați. La pronunțarea acestei soluții instanța de apel a avut în vedere că instanța de fond a efectuat o corectă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. ținând seama de persoana fiecărui inculpat, de prezența sau absența antecedentelor penale, de gravitatea faptelor comise. Împotriva acestei decizii, vizând și sentința instanței de fond au declarat recurs inculpații. În recursurile lor inculpații Ț.I., N.I. și M.L. au criticat sentința instanței de fond ca și decizia pentru netemeinicie apreciind că pedepsele aplicate sunt prea mari în raport de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, solicitând redozarea acesteia. Inculpații M.L. și N.I. au depus la dosar motive de recurs în care arată că nu au avut nici o contribuție la comiterea faptelor însă în raport de aceste motive de recurs solicită doar recucerea pedepselor aplicate.

În recursurile lor inculpații invocă cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte reține că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond prin coroborarea tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, în mod corect reținând că în cauză sunt întrunite elementele tragerii la răspundere penală a inculpaților.

În mod corect a reținut instanța de fond că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, existând la dosar probe certe de vinovăție. Astfel deși inculpații în declarațiile date în faza de urmărire penală au descris în amănunțime modul în care au săvârșit infracțiunea, începând cu înțelegerea dintre inculpații M.L. și N.I. au hotărât să-l omoare pe C.S., concubinul inculpatei M.L. pentru a putea să reia conviețuirea, faptul că inculpatul N.I. i-a promis că va găsi o persoană care să pună în aplicare planul lor, că la scurt timp l-a găsit pe inculpatul Ț.I., s-au întâlnit toți trei și i-au propus inculpatului Ț.I. să-l omoare pe C.S. în schimbul sumei de 2000 lei, propunere cu care acesta a fost de acord.

Faptul că ulterior, în faza de cercetare judecătorească inculpații au revenit asupra declarațiilor negând comiterea faptelor în cazul inculpaților M.L. și N.I. iar inculpatul Ț.I. prezentând o altă modalitate de comitere a faptelor nu prezintă relevanță cât timp aspectele invocate în fața instanței nu se coroborează cu nici o probă administrată în cauză, fiind făcute cu scopul diminuării răspunderii penale. Probele administrate în cauză dovedesc indubitabil vinovăția inculpaților, instanța de fond făcând o analiză completă și judicioasă a tuturor probelor administrate în cauză. Deși inculpații M.L. și N.I. au depus la dosar memorii în susținerea recursurilor, încercând în acest mod să-și diminueze contribuția la suprimarea vieții victimei nici unul dintre ei nu solicită achitarea de orice penalitate ci doar reducerea pedepselor aplicate.

Cu privire la pedepsele aplicate celor trei inculpați Înalta Curte apreciază că au fost corect dozate în raport de criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. atât sub aspectul cuantumului cât și sub aspectul modalității de executare. Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de constrângere pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate reprezentând o dezaprobare legală cât și judiciară atât în ceea ce privește fapta săvârșită cât și în ce privește comportamentul făptuitorului. Înalta Curte apreciază că solicitarea inculpaților de reducerea pedepselor nu este justificată întrucât prima instanță a valorificat eficient criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

considerând în mod cu totul justificat că doar aplicând pedepse într-un cuantum ridicat orientat către maximul prevăzut de lege, poate fi asigurată finalitatea prevederilor art. 52 C. pen. Faptele comise de inculpați sunt extrem de grave prin raportare atât la modalitatea de comitere, constând în faptul că inculpații au premeditat comiterea faptei, inculpații M.L. și Ț.I. au ucis victima prin cruzimi dând dovadă de o agresivitate ieșită din comun, cât și la atitudinea manifestată de aceștia după comiterea faptelor constând în negarea acestora și încercarea de a denatura adevărul.

Atitudinea adoptată de inculpați după comiterea acestei fapte abominabile constând în nerecunoașterea acesteia demonstrează josnicia inculpaților și imposibilitatea lor de a conștientiza rezultatul infracțiunilor ca și faptul că nu regretă nici o secundă că au suprimat viața unei persoane, toate aceste împrejurări conducând la concluzia că nu se impune reducerea pedepselor aplicate neexistând practic aspecte care să facă posibilă această situație. Înalta Curte consideră că în contextul cauzei nu se justifică diminuarea pedepselor întrucât acestea reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate a inculpaților, toate aceste împrejurări conducând la concluzia că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. și nici un alt caz de casare care luat în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate. În raport de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursurile declarate de inculpați ca nefondate. În baza art. 88 C. pen. va computa prevenția inculpaților de la 10 iulie 2005 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ț.I., M.L. și N.I. împotriva Deciziei penale nr. 77/ A din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Deduce din pedepsele aplicate recurenților inculpați, durata reținerii și arestării preventive de la 10 iulie 2005 la 6 noiembrie 2009. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2009.