ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3652/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3652/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 131 din 2 martie 2009 Tribunalul

Galați a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a

faptei deduse judecății privind pe inculpatul Ț.I. (fiul lui M. și M.) din

infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 C. pen. raportat la art.

175 lit. b) C. pen. în ref. la art. 176 lit. a) C. pen.

cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în

infracțiunile de omor deosebit

de grav și tâlhărie, prev. de art. 174 C.

pen. rap. la art. 175 lit. a) C. pen. în ref. la art. 176 lit. a) C. pen. cu

aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și, respectiv, art.

211 alin. (1) și (2)

1

lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.

A condamnat pe inculpatul Ț.I. la o

pedeapsă de 20 (douăzeci) de ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe

o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175

lit. a) C. pen. în ref. la art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d)

C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 08 iulie 2005).

A condamnat pe inculpatul Ț.I. la o

pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1) și (2)

1

lit. c) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 08 iulie 2005).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. în

ref. la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus

contopirea celor două pedepse aplicate inculpatului Ț.I. prin prezenta

hotărâre, acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 20 (douăzeci) ani

închisoare, sporită la 23 (douăzeci si trei) ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b)

C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

A dispus descontopirea pedepsei

rezultante de 4 (patru) ani și 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului Ț.I.

prin sentința penală nr. 1184 din 11 aprilie 2003 a Judecătoriei Galați,

definitivă la 30 aprilie 2003, în pedepsele componente, cu înlăturarea

sporului, astfel:

- pedeapsa de 4 (patru) ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 168/2002 a Judecătoriei Tecuci;

- restul de 133 zile închisoare

rămas neexecutat din pedeapsa de 2 (doi) ani și 2 (două) luni, închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 1600/2000 a Judecătoriei Galați.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002

a dispus revocarea grațierii condiționate pentru pedepsele de: 8 (opt) luni

închisoare și, respectiv, 2 (doi) ani închisoare aplicate inculpatului Ț.I. prin

sentința penală nr. 875/2002 a Judecătoriei Tecuci.

Conform disp. art. 36 alin. (2) C.

pen. în ref. la art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. a dispus

contopirea pedepselor de: 4 (patru) ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 168/2002 a Judecătoriei Tecuci cu pedepsele de 8 (opt) luni și

respectiv 2 (doi) ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.

875 din 15 august 2002 a Judecătoriei Tecuci, inculpatul Ț.I. urmând a executa

pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare, sporită la 5 (cinci) ani

închisoare.

Menține revocarea liberării

condiționate pentru restul de pedeapsă de 133 de zile închisoare rămas

neexecutat din pedeapsa de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 1600/2000 a Judecătoriei Galați, revocare dispusă prin

sentința penală 168/2002 a Judecătoriei Tecuci.

Dispune contopirea pedepsei

rezultante de 5 (cinci) ani închisoare cu restul de 133 zile închisoare rămas

neexecutat din pedeapsa de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 1600 din 03 iulie 2000 a Judecătoriei Galați,

inculpatul Ț.I. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare,

sporită la 5 (cinci) ani și 2 (două) luni închisoare.

A constatat că inculpatul Ț.I. a

executat parțial pedeapsa de 5 (cinci) ani și 2 (două) luni închisoare în

perioadele 08 noiembrie 2001 - 08 ianuarie 2002 și 21 mai 2002 - 16 noiembrie 2004,

rămânând un rest neexecutat de 1 (un) an și 549 zile închisoare.

Conform art. 61 C. pen. a dispus

revocarea liberării condiționate pentru restul de 1 (un) an și 549 zile

închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 (cinci) ani și 2 (două) luni

închisoare și a dispus contopirea acestuia cu pedeapsa rezultantă de 23 (douăzeci

și trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după

executarea pedepsei principale, inculpatul Ț.I. urmând a executa pedeapsa cea

mai grea, de 23 (douăzeci și trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o

durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat

inculpatului Ț.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a), b), e) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 350 C.

proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului Ț.I.

Potrivit art. 88 C. pen. a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului Ț.I. prin prezenta hotărâre, durata reținerii și

arestării preventive, cu începere

de la 08 iulie

2005.

În baza dispozițiilor art. 334 C.

proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății

privind pe inculpatul N.I. (fiul lui P. și E.), din infracțiunea prev. de art. 25

C. pen. rap. la art. 174 C. pen. în ref. la art. 175 lit. a) C. pen. și art. 176

lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută

de art. 25 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. în ref. la art. 175 lit. a) C. pen.

în ref. la art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. și în

această încadrare juridică dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 20

(douăzeci) de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3

(trei) ani după executarea pedepsei principale (faptă din 08 iulie 2005).

În baza art. 71 C. pen. a aplicat

inculpatului N.l. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. a menținut

starea de arest a inculpatului N.l.

Potrivit art. 88 C. pen. a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului N.I. prin prezenta hotărâre, durata reținerii și

arestării preventive, cu începere de la10 iulie 2005 la zi.

În baza disp. art. 334 C. proc. pen.

a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății privind pe

inculpata M.L. (fiica lui I. și R.) din infracțiunea prev. de art. 174 C. pen. în

ref. la art. 175 lit. a) C. pen. rap. la art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art.

75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174 C. pen. în ref. la art. 175

lit. a) C. pen. rap. la art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. d)

C. pen. și în aceasta încadrare juridică a dispus condamnarea inculpatei la o

pedeapsă de 21 (douăzeci și unu) ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată

de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale (faptă din 08 iulie 2005).

În baza art. 71 C. pen. a aplicat

inculpatei M.L. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a), b), e) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. a

menținut starea de arest a inculpatei M.L.

Potrivit art. 88 C. pen. a dedus

pedeapsa aplicată inculpatei M.L. prin prezenta hotărâre, durata reținerii și

arestării preventive, cu începere de la 10 iulie 2005 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen. combinat

cu art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ. a obligat pe inculpații Ț.I., N.I. și

M.L., în solidar, la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri

materiale și la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, către

părțile civile C.I. și C.P.

A obligat pe inculpații Ț.I., N.I. și

M.L., în solidar, la plata a câte 300 lei lunar, reprezentând prestație

periodică pentru minorul C.C., cu începere de la data comiterii faptei - 08

iulie 2005 și până la majoratul minorului - respectiv 07 iulie 2006.

Potrivit art. 189 C. proc. pen.

onorariul apărător din oficiu în sumă de 200 RON va fi avansat Baroului de

Avocați Galați din fondul M.J., urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor

judiciare către stat.

În baza disp. art. 191 alin. (1), (2)

C. proc. pen. a obligat pe inculpații Ț.I. și N.I. la plata a câte 500 lei

fiecare, și pe inculpata M.L. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că inculpata M.L. a fost căsătorită cu inculpatul N.I.

însă din anul 1996 s-au despărțit. După acest moment a intrat în relații de

concubinaj cu victima C.S. La scurt timp, între cei doi au început

neînțelegerile, fapt pentru care inculpata M.L. s-a hotarât să întrerupă

relațiile cu victima C. și să reia conviețuirea cu inculpatul N.I. A mers la

locuința acestuia din comuna Liești, județul Galați, i-a spus că dorește să

reia conviețuirea cu el, dar că trebuie să scape de victima C.S. și i-a cerut

să o ajute să-l termine, adică să-l omoare. Acesta a fost de acord, i-a promis

că va găsi o persoană care să-l omoare, după care o va căuta pentru a pune în

aplicare rezoluția infracțională.

La scurt timp, inculpatul N.I. l-a

găsit pe inculpatul Ț.I. ca persoană aptă pentru a comite omorul, s-au întâlnit

cu inculpata M.L., tot la locuința din Liești și împreună au pus la cale

comiterea omorului. Au mers la locuința lui Ț.I. Aici cei trei inculpați au

discutat și au stabilit ca inculpatul Ț.I. să-l omoare pe C.S. I-au promis

acestuia, pentru fapta ce urma a o realiza, suma de 2000 RON, plus bunurile pe

care victima le avea asupra sa.

Inculpatul Ț.I. a fost încântat de

propunerea făcută, a acceptat-o, iar inculpații N.I. și M.L. urmau să

stabilească ziua când se va comite omorul.

Astfel în ziua de 08 iulie 2005,

inculpata M.L. știind că victima C.S. locuiește într-un garaj din Tecuci, în

zona blocurilor A., din fața P. Tecuci, a luat un maxi-taxi și a mers la

locuința inculpatului N.I., căruia i-a spus că a venit ziua când trebuie omorât

C.S. Inculpații M.L. și N.I. au mers la locuința lui Ț.M., mama inculpatului Ț.I.

din comuna Ivești, județul Galați, unde știau că îl găsesc pe inculpatul Ț.I. pentru

a-i spune că a venit timpul să pună în aplicare planul făcut. Nu l-au găsit

acasă, era la muncă și l-au așteptat până la ora 19.00, când acesta s-a

reîntors. Toți trei au plecat de la locuința martorei Ț.M. și au ajuns la

drumul național Galați - Tecuci, unde au așteptat un maxi-taxi cu care s-au

deplasat la Tecuci. Pe drum inculpații M.L. și N.I. i-au spus inculpatului Ț.I.

că dacă îl va omorî pe C.S. va primi 2000 RON. Inculpații M. și Ț. au urcat în

maxi-taxi cu destinația Tecuci, iar inculpatul N.I. s-a întors la Liești și a așteptat să se întoarcă Ț.I., să-i spună rezultatul.

Inculpații M. și Ț. au ajuns la Tecuci, au coborât în zona Industrială unde locuia inculpata M. Inculpatul Ț. a intrat

într-un bar, unde a consumat băuturi alcoolice pentru a-și face curaj, iar

inculpata M.L. a mers acasă, și-a schimbat ținuta vestimentară, după care a

mers la locul unde îl lăsase pe inculpatul Ț.I., l-a luat și împreună au plecat

spre garajul unde inculpata M.L. știa că se află victima C.S.

Inculpata M.L. mergea în față, iar

inculpatul Ț.I. în spatele ei, pentru a nu da de bănuit. Au ajuns în zona

blocurilor A. unde era amplasat și garajul, și unde se afla și victima C.S. Au

intrat pe o alee dintre blocuri, unde inculpata M.L. l-a întâlnit pe martorul T.V.,

a purtat o scurtă discuție cu acesta, după care au mers la garajul unde se afla

victima C.S. Era ora 22.30. Victima C.S. dormea pe un pat, inculpata M.L. a

tras ușa pentru a nu fi văzută, a luat o furcă, pe care a găsit-o în garaj și a

început să-l lovească pe C.S. După ce i-a aplicat victimei câteva lovituri,

inculpata M.L. i-a dat furca inculpatului Ț.I. și acesta, cu o cruzime ieșită

din comun a aplicat o multitudine de lovituri victimei, a înțepat-o pe față cu

furca, după care, pentru a se convinge că victima a murit, inculpata M.L. s-a

urcat peste corpul victimei și a călcat-o în picioare. După ce s-au convins că

victima a murit, inculpații Ț.I. și M.L. au plecat. Înainte de a pleca,

inculpatul Ț.I. a căutat prin garaj bani, a luat un costum de haine și un

pantalon de salopetă, bunuri cu care s-a deplasat în comuna Ivești. A doua zi

inculpatul Ț.I. a vândut haina de la costum martorului L.G. cu suma de 10 RON,

fără a-i spune că a fost sustrasă.

Inculpatul Ț.I. a mers a doua zi la

locuința inculpatului N.l., i-a spus că l-a omorât pe C.S., însă inculpatul N.I.

nu i-a dat banii promiși pentru că între timp fusese chemat pentru cercetări.

Victima C.S. a rămas în garaj într-o

baltă de sânge, unde a fost găsit mort de martora C.G., cea care a sesizat

organele de poliție.

Urmare examinării medico-legale s-a

concluzionat că moartea victimei C.S. a fost violentă și s-a datorat unui

politraumatism cu multiple plăgi contuze, excoriații, tumefacții, fractură

sternală, fracturi costale multiple. Traumatismul a fost produs prin lovire și

comprimare cu corpuri și mijloace contondente.

Într-un prim ciclu procesual prin

sentința penală nr. 409 din 29 septembrie 2006 a Tribunalului Galați s-a dispus

condamnarea inculpaților.

Inițial inculpații cu fost trimiși

în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit.

b) și art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în ceea

ce-l privește pe inculpatul Ț.I., art. 174 raportat la art. 175 lit. b) și art.

176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în ceea ce-l privește

pe inculpatul Ț.I., art. 174 raportat la art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) C.

pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpata M.L. și art. 25

raportat la art. 174 în referire la art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) C.

pen. pentru inculpatul N.I.

La termenul de judecată din data de

15 septembrie 2006, prima instanță a pus în discuția părților schimbarea de

încadrare juridică din infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174

raportat la art. 175 lit. b) și art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit.

a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul Ț.I. în

două infracțiuni și anume omor deosebit de grav și tâlhărie prevăzută de art. 174

C. pen. raportat la art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) C. pen. și

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și art. 2

1

lit.

c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Din conținutul materialului

probator administrat în cauză, prima instanță a constatat că inculpatul Ț.I. după

ce a omorât victima a început să caute prin garaj bani, i-a luat victimei un

costum de haine și un pantalon de salopetă. S-a apreciat că, într-o atare

situație, fapta inculpatului întrunește și elementele constitutive ale

infracțiunii de tâlhărie (furtul comis prin întrebuințare de violențe sau

amenințări prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputința de a se

apăra), iar agravanta prevăzută de art. 75 lit. a), în mod corect a fost cea

prevăzută de art. 75 lit. d) (săvârșirea infracțiunii din motive josnice).

Inculpatul a comis infracțiunile de

omor și tâlhărie, urmare a promisiunii făcute de inculpatul N. de a primi în

schimb suma de 20 milioane lei.

Inculpatul Ț. a comis faptele

infracționale în stare de recidivă postcondamnatorie.

Prin sentința penală nr. 1184 din 11

aprilie 2003 a Judecătoriei Galați, definitivă la 30 aprilie 2003 a fost

condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare. S-a

descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, respectiv:

- 4 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 168/2002 a Judecătoriei Tecuci.

- restul de 133 zile din pedeapsa de

2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1600/2000 a

Judecătoriei Galați.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002

s-a dispus revocarea grațierii condiționate pentru pedepsele de 8 luni

închisoare și doi ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.

75/2002 a Judecătoriei Tecuci. Conform dispozițiilor art. 36 alin. (2) C. pen.

și art. 33-34 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca

inculpatul, în final să execute pedeapsa rezultantă de 23 ani închisoare și

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În ceea ce-l privește pe inculpatul

N.I., s-a dispus schimbarea de încadrare juridică în conformitate cu

dispozițiile art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea prevăzută de art. 25 C.

pen. raportat la art. 174-175 lit. a) C. pen. și art. 176 lit. a) C. pen. cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat

la art. 174-175 lit. a) și art. 176 lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit.

d) C. pen. Încadrarea juridică în ceea ce-l privește pe inculpat s-a impus a fi

schimbată motivat de faptul că inculpatul N.I. a mai suferit o condamnare

pentru o infracțiune de tentativă de omor în anul 1981, fiind condamnat la o

pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare. Nu este recidivist. La agravanta

prevăzută de art. 75 C. pen. s-a reținut în loc de lit. a), lit. b) (faptă

comisă din motive josnice) conform probelor administrate în cauză.

Și în ceea ce o privește pe

inculpata M.L. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

reținută în actul de inculpare în aceeași infracțiune, însă cu reținerea

agravantei prevăzută de art. 75 lit. d) în loc de art. 75 lit. a) (inculpata,

alături de ceilalți doi inculpați, a comis fapta din motive josnice).

La individualizarea pedepselor ce au

fost aplicate celor trei inculpați au fost avute în vedere limitele de pedeapsă

fixate în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei

comise.

În speță, fiind vorba de o

infracțiune contra vieții, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală, inculpații au comis o faptă de un

pericol social deosebit. S-au aplicat acestora pedepse cu închisoarea orientate

spre maximul general prevăzut de lege, precum și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsă

ce va fi executată după executarea pedepsei principale.

S-a aplicat celor trei inculpați, în

baza art. 71 C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. S-a menținut starea de arest conform art.

350 C. proc. pen. pentru toți inculpații, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedepsele aplicate acestora durata reținerii și arestării preventive,

începând cu data de 10 iulie 2005 la zi pentru toți cei trei inculpați. La data

de 11 august 2006 inculpata M.L. a formulat o cerere de revocare a măsurii

arestării preventive (fila 27 dosar instanță), motivat de faptul că a fost

depășit timpul rezonabil al arestării preventive, precum și faptul că nu are

antecedente penale și nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În plus,

mai sunt aplicabile dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Cererea inculpatei a fost respinsă.

S-a avut în vedere că aceasta a fost cercetată pentru o infracțiune de un

deosebit pericol social care este pedepsită cu detențiunea pe viață, alternativ

cu pedeapsa închisorii. Inculpata a comis fapta în împrejurări care nu-i

atribuie nici o circumstanță atenuantă, determinând și pe ceilalți doi

inculpați să contribuie la infracțiunea de omor pe care a comis-o. S-a apreciat

că, faptul că nu are antecedente penale nu constituie un motiv în a formula o

astfel de cerere, pentru o astfel de infracțiune. De expirarea timpului

rezonabil al arestării nu poate fi vorba în cauză, în condițiile în care în

urma administrării de probe instanța s-a orientat la stabilirea în sarcina

inculpaților la pedepse privative de libertate orientate spre maximul special

prevăzut de lege.

Părțile civile C.I. și C.P. (mamă și

frate pentru victimă) s-au constituit părți civile în cauză cu sumele de 150

milioane daune materiale și 100 milioane daune morale (filele 64-65 dosar

instanță).

În principiu, inculpații au fost de

acord să despăgubească părțile civile cu sumele pretinse în măsura în care au

fost dovedite.

Din probele dosarului, respectiv

declarațiile martorilor audiați în cauză sub acest aspect, s-a avut în vedere că

părțile civile au cheltuit pentru înmormântare și pomenirile ulterioare 100

milioane lei, iar pentru prejudiciul moral suferit prin pierderea fiului și

fratelui, instanța a acordat o despăgubire morală de 50 milioane lei.

De asemenea, inculpații M., Ț. și N.I.

au fost obligați să plătească în solidar în favoarea minorului C.C., o

contribuție periodică stabilită la venitul mediu pe economia națională în sumă

de 3 milioane lei, reprezentând pensie de întreținere în favoarea acestuia care

era minor la data comiterii faptei infracționale, începând cu data săvârșirii

infracțiunii și până la majoratul lui C.C., fiul victime C.S., respectiv 7

iulie 2006.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpații.

Curtea de Apel Galați, prin Decizia penală

nr. 45/ A din 12 martie 2007 a admis apelurile declarate de inculpații Ț.I., N.I.

și M.L. și în consecință:

A desființat în parte sentința

penală nr. 409 din 29 septembrie 2006 a Tribunalului Galați pronunțată în Dosarul

nr. 2205/2005 și în rejudecare:

A precizat că pedeapsa principală de

20 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani au fost

aplicate inculpatului Ț.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de

grav prevăzută di art. 174 raportat la art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) și art. 37 lit. a) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții din

sentința penală apelată privind pedeapsa aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie și pedeapsa principală rezultantă de 23 ani

închisoare, cât și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durată de 3 ani după executarea pedepsei

principale pentru inculpatul Ț.I.

A înlăturat din sentința penală

apelată dispoziția potrivit căreia în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 C. pen.

raportat la art. 174-175 lit. a) și art. 176 lit. a) cu aplicarea art. 75 lit. a)

C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 174-175 lit.

a) și art. 176 lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. și

în baza cărei încadrări juridice a fost condamnat inculpatul N.I. la o pedeapsă

principală de 22 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani

după executarea pedepsei principale.

Prin schimbarea încadrării juridice

conform art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat

la art. 174 în referire la art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) C. pen. cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat

la art. 174 în referire la art. 175 lit. a) în referire la art. 176 lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.I. la o

pedeapsă principală de 20 ani închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată

de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A redus pedeapsa principală aplicată

inculpatei M.L. de la 24 ani închisoare la 21 ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate.

Potrivit art. 383 alin. (1)

1

în referire la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a

inculpaților.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc.

pen. în referire la art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților

Ț.I., N.I. și M.L. durata reținerii și arestării preventive cu începere de la

data de 10 iulie 2005 până la data de 12 martie 2007.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor apeluri au

rămas în sarcina statului.

Suma de 300 lei, reprezentând

onorariu pentru apărătorii desemnați din oficiu în apel, a fost virată în

contul Baroului Galați din fondurile M.J.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut următoarele:

Prima instanță, pe baza unei analize

ample și temeinice a probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect

faptele săvârșite de cei trei inculpați, cu vinovăție.

Sub acest aspect, s-a avut în vedere

că, audiați în faza de urmărire penală, cei trei inculpați au avut o atitudine

sinceră și constantă și au recunoscut că au săvârșit faptele exact în modalitatea

reținută de instanța de fond.

Cu ocazia soluționării cauzei în

fond și apel, în mod cu totul nejustificat, inculpații au revenit, fiecare

dintre ei prezentând o versiune proprie cu privire la faptele deduse judecății,

în încercarea de a scăpa de răspundere sau de a-și diminua răspunderea penală.

Din probele administrate în cauză

rezultă cu certitudine că între cei trei inculpați a existat o înțelegere

prealabilă și că inculpatul N.I., în dorința de a relua conviețuirea cu

inculpata M.L., l-a determinat pe inculpatul Ț.I. ca împreună cu inculpata să o

omoare pe victima C.S.

Din declarațiile inculpaților

coroborate cu declarațiile martorului T.V., rezultă cu certitudine că inculpata

M.L. s-a prezentat împreună cu inculpatul Ț.I. la garajul în care dormea

victima C.S. și acolo, cu o cruzime ieșită din comun, au aplicat acesteia

multiple lovituri, au înțepat-o peste față cu furca, după care pentru a se

convinge că a murit, inculpata M.L. s-a urcat peste corpul victimei și a

călcat-o în picioare.

Numărul mare de leziuni traumatice

prezentate în raportul de constatare medico-legală - și aici s-au avut în

vedere înțepăturile cu furca și fracturile costale multiple, plăgile contuze,

excoriațiile și echimozele existente pe tot corpul - au dovedit cu prisosință

că inculpații M.L. și Ț.I. au acționat cu o cruzime ieșită din comun, astfel că

în mod corect s-a reținut și forma agravantă prevăzută de art. 176 lit. a) C.

pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul

Ț.I., în condițiile în care acesta a săvârșit fapta pentru a primi suma de

2.000 lei și bunurile victimei, s-a apreciat că în sarcina acestuia trebuia

reținută și forma calificată prevăzută de art. 175 lit. b) C. pen. Tot în

privința inculpatului Ț.I. s-a constatat că din dispozitivul hotărârii penale

apelate nu rezultă pentru care dintre cele două infracțiuni a fost condamnat la

pedeapsa de 20 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

Potrivit art. 28 alin. (2) C. pen., circumstanțele

personale s-au răsfrânt asupra participanților numai în măsura în care aceștia

le-au cunoscut sau le-au prevăzut. În condițiile în care nu a existat o

înțelegere prealabilă prin care să se fi stabilit modalitatea concretă de săvârșire

a faptei și inculpatul N.I. nu a fost prezent la locul faptei, este evident că

acesta nu a cunoscut că ceilalți inculpați vor săvârși fapta prin cruzimi și

deci, în mod greșit, în sarcina acestuia s-a reținut forma agravantă prevăzută

de art. 176 lit. a) C. pen.

Pedeapsa aplicată inculpatului N.I. a

fost redusă atât ca urmare a schimbării încadrării juridice, dar și pentru

faptul că există o disproporție între pedeapsa aplicată acestuia și pedeapsa

aplicată inculpatului Ț.I., care a avut cea mai mare contribuție la săvârșirea faptei

și este recidivist.

Aceeași disproporție s-a constatat

și între pedeapsa aplicată inculpatei M.L. Având în vedere că inculpata M.L. nu

are antecedente penale, are un copil minor în întreținere, în principiu a

recunoscut și regretat fapta, s-a reținut că pedeapsa principală aplicată

acesteia este prea mare și s-a impus reducerea acesteia.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs Parchetul și cei 3 inculpați.

Prin Decizia penală nr. 5659 din 27

noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în Dosarul nr. 4483/44/2006, au fost admise recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpații Ț.I., M.L. și N.I. împotriva Deciziei

penale nr. 45/ A din 12 martie 2007 a Curții de Apel Galați, secția penală. S-a

dispus casare deciziei penale atacate și a sentinței penale nr. 409 din 29

septembrie 2006 a Tribunalului Galați și trimitere cauzei spre rejudecare la

instanța de fond, Tribunalul Galați.

S-a menținut starea de arest

preventiv a inculpaților.

În motivarea acestei decizii, s-au

arătat următoarele:

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate, dar și din oficiu

conform art. 385

6

, 385

9

C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție a constatat recursurile întemeiate, dar pentru motivele de

mai jos.

S-a arătat ca, deși la dosarul

cauzei există probe contradictorii, administrate pe de o parte în faza de

urmărire penală, cu reveniri ale inculpaților, asupra celor mai importante

elemente ale cauzei, iar pe de altă parte în fața instanței de judecată, nici

prima instanță și nici instanța de apel, nu au manifestat suficient rol activ

pentru a clarifica discuțiile inițiale dintre cei 3 inculpați, înțelegerea

survenită - în amănunt, cu privire la scopul final privind-o pe victimă și

eventuala nouă înțelegere dintre inculpata M.L. și inculpatul Ț.I., cât și

loviturile aplicate.

S-a susținut că pedepsele aplicate

unor persoane, despre care instanțele de judecată fac aprecieri că se fac

vinovați de comiterea unor fapte penale, trebuie să fie expresia rolului

fiecăruia în comiterea acestora - rol care trebuie să fie determinat în

concret, pe bază de probe certe fără a lăsa loc niciunui dubiu privind

implicarea acestora în respectiva faptă penală și gradul implicare.

Ori în cauză, apare o contradicție

aproape totală între declarațiile date în faza de urmă penală și apoi în faza

de cercetare judecătorească, pe care niciuna dintre instanțe nu le-a

evidențiat, mărginindu-se doar la a le constata.

S-a arătat că nu s-au efectuat în

cauză confruntări, care erau absolut obligatorii; asemenea, deși s-au făcut

referiri la mama inculpatului Ț.I., respectiv verișoara inculpatului N.I.,

aceasta nu a fost audiată în concret, cu privire la acele împrejurări stricte

despre care a reieșit că le-ar cunoaște, și care pot fi utile cauzei. De

asemenea, acea bătrână care îl putea ierta pe inculpatul Ț. pentru comiterea

unei alte fapte.

Procedând la rejudecarea cauzei

Tribunalul Galați a procedat la confruntarea celor trei inculpați și de

asemenea a fost identificată și martora S.A. căreia inculpata M.L. i-ar fi

oferit o sumă de bani pentru a-l ierta pe inculpatul Ț.I. cu privire la

săvârșirea unei infracțiuni de viol.

Instanța de fond a dispus audierea

martorei S.A. care a declarat că inculpatul Ț.I. împreună cu inculpata M.L. au

venit la ea și inculpata M.L. i-a oferit suma de 10 milioane lei pentru a-l

ierta pe inculpatul Ț.I. spunându-i că are nevoie de el a mai declarat martora

că împreună cu cei doi inculpați era și inculpatul N.I.

A mai arătat martora că nu îi

cunoștea pe inculpații N. și M. înainte de a veni la aceasta iar ulterior a

venit la ea și mama inculpatului Ț.I. și i-a cerut să-l ierte pe acesta ca și

mama inculpatului N.

Fiind audiați, inculpații Ț.I., N.I.

și M.L. au dat declarații contradictorii pe parcursul procesului penal. Astfel

fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul Ț.I. a recunoscut comiterea

faptei așa cum a fost reținută în rechizitoriu, respectiv că inculpatul N.I. l-a

chemat la el acasă unde a întâlnit-o pe inculpata M.L., aceasta cerându-i să o

ajute să scape de bărbatul cu care trăiește la Tecuci deoarece vrea să se căsătorească cu inculpatul N.I.

A precizat inculpatul că în discuție

a intervenit și inculpatul N.I. care a spus că dacă o ajută, scapă de muncă,

iar inculpata îi va da o sumă de bani, arătând de asemenea că inculpata M.L. i-a

spus că dacă „îl termină” îi va da suma de 20 milioane lei, sumă pe care a

confirmat-o și inculpatul N.I.

În continuare inculpatul Ț.I. a

descris modul de săvârșire a infracțiunii respectiv, intrând în garaj împreună

cu inculpata M.L. unde au găsit un bărbat culcat pe un pat, iar inculpata M.L. a

început să îl certe pentru că i-a furat hainele.

În continuare inculpata M.L. a luat

o furcă ce avea coada ruptă, l-a lovit pe bărbatul respectiv în cap, apoi a

luat el furca și l-a lovit de 2-3 ori la cap, apoi peste corp iar inculpata M.L.

s-a urcat pe el cu picioarele.

A mai declarat inculpatul că l-au

bătut cam două ore după care inculpata M.L. i-a cerut să caute banii însă nu a

găsit. Dar a luat un costum negru și o pereche de pantaloni după care a plecat

acasă pe jos.

Arată martorul că duminică s-a dus

acasă la inculpatul N.I. și i-a spus ce au făcut însă acesta i-a cerut să nu

spună că a fost și ideea lui pentru că nu vrea să ajungă la pușcărie rugându-l

să ia fapta doar asupra lui.

Fiind audiată în faza de urmărire

penală inculpata M.L. a recunoscut parțial fapta comisă negând că ar fi intrat

în garaj și ar fi lovit-o pe victimă.

Fiind audiat în faza de urmărire penală

inculpatul N.I. a recunoscut că a pus la cale moartea victimei C.S. împreună cu

inculpata M.L. și că el a discutat cu inculpatul Ț.I. să comită omorul în

schimbul unei sume de bani.

Cu prilejul audierii în faza de

cercetare judecătorească inculpații au revenit asupra declarațiilor date în

faza de urmărire penală, inculpații N.I. și M.L. negând comiterea faptelor iar

inculpatul Ț.I. a revenit parțial asupra declarațiilor arătând că nu a avut

nici o înțelege cu inculpatul N.I. și că acesta nu a participat la săvârșirea

faptei.

Situația de fapt astfel cum a fost

reținută în rechizitoriu și avută în vedere de instanța de fond a fost dovedită

cu declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală, declarațiile

martorilor, procesele verbale de cercetare la fața locului, planșe foto, raport

de constatare tehnico-științific.

La individualizarea pedepselor

aplicate instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel inculpații criticând-o pentru netemeinicie, motivând că pedepsele aplicate

sunt prea mari solicitând reducerea acestora.

Prin Decizia penală nr. 77 din 26

iunie 2009, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondate apelurile declarate de

inculpații Ț.I. (fiul lui M. și M.); M.L. (fiica lui I. și R.) și N.I. (fiul

lui P. și E.) împotriva sentinței penale nr. 131 din 2 martie 2009 pronunțată

de Tribunalul Galați în Dosar nr. 53/121/2008.

În baza art. 383 alin. (1) și (2) C.

proc. pen. a menținut starea de arest a inculpaților și a dedus din pedepsele

aplicate perioada de arest preventiv de la data de 10 iulie 2005 la zi,

respectiv 26 iunie 2009.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a obligat pe inculpații M.L., Ț.I. și N.I. la câte 280 lei fiecare cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 600 lei reprezentând

onorariu apărător din oficiu va fi virată din fondul M.J.L.C. către Baroul de

Avocați Galați.

La pronunțarea acestei soluții

instanța de apel a avut în vedere că instanța de fond a efectuat o corectă

evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. ținând seama de persoana

fiecărui inculpat, de prezența sau absența antecedentelor penale, de gravitatea

faptelor comise.

Împotriva acestei decizii, vizând și

sentința instanței de fond au declarat recurs inculpații.

În recursurile lor inculpații Ț.I.,

N.I. și M.L. au criticat sentința instanței de fond ca și decizia pentru

netemeinicie apreciind că pedepsele aplicate sunt prea mari în raport de

circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, solicitând redozarea

acesteia.

Inculpații M.L. și N.I. au depus la

dosar motive de recurs în care arată că nu au avut nici o contribuție la

comiterea faptelor însă în raport de aceste motive de recurs solicită doar

recucerea pedepselor aplicate.

În recursurile lor inculpații invocă

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia

deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că recursurile declarate în

cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce

urmează:

Înalta Curte reține că situația de

fapt a fost corect stabilită de instanța de fond prin coroborarea tuturor

probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de

cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, în mod

corect reținând că în cauză sunt întrunite elementele tragerii la răspundere

penală a inculpaților.

În mod corect a reținut instanța de

fond că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în

sarcina lor, existând la dosar probe certe de vinovăție.

Astfel deși inculpații în

declarațiile date în faza de urmărire penală au descris în amănunțime modul în

care au săvârșit infracțiunea, începând cu înțelegerea dintre inculpații M.L. și

N.I. au hotărât să-l omoare pe C.S., concubinul inculpatei M.L. pentru a putea

să reia conviețuirea, faptul că inculpatul N.I. i-a promis că va găsi o persoană

care să pună în aplicare planul lor, că la scurt timp l-a găsit pe inculpatul Ț.I.,

s-au întâlnit toți trei și i-au propus inculpatului Ț.I. să-l omoare pe C.S. în

schimbul sumei de 2000 lei, propunere cu care acesta a fost de acord.

Faptul că ulterior, în faza de

cercetare judecătorească inculpații au revenit asupra declarațiilor negând

comiterea faptelor în cazul inculpaților M.L. și N.I. iar inculpatul Ț.I. prezentând

o altă modalitate de comitere a faptelor nu prezintă relevanță cât timp

aspectele invocate în fața instanței nu se coroborează cu nici o probă

administrată în cauză, fiind făcute cu scopul diminuării răspunderii penale.

Probele administrate în cauză

dovedesc indubitabil vinovăția inculpaților, instanța de fond făcând o analiză

completă și judicioasă a tuturor probelor administrate în cauză.

Deși inculpații M.L. și N.I. au

depus la dosar memorii în susținerea recursurilor, încercând în acest mod să-și

diminueze contribuția la suprimarea vieții victimei nici unul dintre ei nu

solicită achitarea de orice penalitate ci doar reducerea pedepselor aplicate.

Cu privire la pedepsele aplicate

celor trei inculpați Înalta Curte apreciază că au fost corect dozate în raport

de criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile

art. 72 C. pen. atât sub aspectul cuantumului cât și sub aspectul modalității

de executare.

Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în

scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de constrângere pedeapsa

are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate reprezentând

o dezaprobare legală cât și judiciară atât în ceea ce privește fapta săvârșită

cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.

Înalta Curte apreciază că

solicitarea inculpaților de reducerea pedepselor nu este justificată întrucât

prima instanță a valorificat eficient criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

considerând în mod cu totul justificat că doar aplicând pedepse într-un cuantum

ridicat orientat către maximul prevăzut de lege, poate fi asigurată finalitatea

prevederilor art. 52 C. pen.

Faptele comise de inculpați sunt

extrem de grave prin raportare atât la modalitatea de comitere, constând în

faptul că inculpații au premeditat comiterea faptei, inculpații M.L. și Ț.I. au

ucis victima prin cruzimi dând dovadă de o agresivitate ieșită din comun, cât

și la atitudinea manifestată de aceștia după comiterea faptelor constând în

negarea acestora și încercarea de a denatura adevărul.

Atitudinea adoptată de inculpați

după comiterea acestei fapte abominabile constând în nerecunoașterea acesteia

demonstrează josnicia inculpaților și imposibilitatea lor de a conștientiza

rezultatul infracțiunilor ca și faptul că nu regretă nici o secundă că au suprimat

viața unei persoane, toate aceste împrejurări conducând la concluzia că nu se

impune reducerea pedepselor aplicate neexistând practic aspecte care să facă

posibilă această situație.

Înalta Curte consideră că în

contextul cauzei nu se justifică diminuarea pedepselor întrucât acestea

reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor

comise și profilul socio-moral și de personalitate a inculpaților, toate aceste

împrejurări conducând la concluzia că în cauză nu este incident cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și nici un alt caz de

casare care luat în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei

recurate.

În raport de considerentele arătate

Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. să respingă recursurile declarate de inculpați ca nefondate.

În baza art. 88 C. pen. va computa

prevenția inculpaților de la 10 iulie 2005 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații Ț.I., M.L. și N.I. împotriva Deciziei penale nr. 77/ A

din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedepsele aplicate

recurenților inculpați, durata reținerii și arestării preventive de la 10 iulie

2005 la 6 noiembrie 2009.

Obligă recurenții inculpați la

plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

6 noiembrie 2009.